CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Pactul Molotov-Ribbentrop într-o viziune diferită de cea a propagandei istorice ruse și sovietice (I)

  

 

 



 

       Foto: Caricatură de epocă despre „dragostea” dintre nazişti şi comuniştii      sovietici – Octombrie 1939  – „Mă întreb cât va dura luna de miere?” .

 

 În Rusia lui Putin, acordul de la München din 1938 dintre Germania nazistă și Anglia secondată de Franța, a fost folosit ca scuză pentru încheierea pactului Molotov-Ribbentrop.

Pentru a putea comenta cele întâmplate atunci,  trebuie să înțelegem contextul diplomatic existent în anii ’30.

Propaganda sovietică a influențat modul în care mulți au apreciat evenimentele premergătoare celui de- al doilea război mondial, iar acest lucru este deosebit de important atunci când este pusă în discuție perioada anilor 1939-1941, scrie publicația http://euromaidanpress.com/ munich-molotov-ribbentrop-pact-revisited.


O invazie „protectoare”?


Istoricii au stabilit ca dată a declanșării celui de-al al doilea război mondial ziua de  1 septembrie 1939, când Germania nazistă a  invadat Polonia. Numai că în ziua de 17 septembrie 1939,  URSS s-a alăturat la rândul ei Germaniei naziste, invadând la rândul ei Polonia de la răsărit .

Peste numai trei zile, pe  20 septembrie , a avut loc o dezbatere privitoare la acest război în Parlamentul britanic, în timpul căreia s-a făcut remarcat discursul parlamentarului Robert Boothby care a spus printre altele nici mai mult, nici mai puțin că :

„Este legitim să presupunem că această acțiune din partea guvernului sovietic a fost luată […] din punctul de vedere al autoconservării și autoapărării ”.

„Acțiunile întreprinse de trupele ruse [ …] au  împins frontiera germană considerabil spre vest. ”

În timp ce Armata Roșie ataca Polonia  pe la spate pe 17 septembrie, ambasadorului polonez la Moscova, Wacław Grzybowski , i-a fost înmânată  o notă în care se  declara negru pe alb că Polonia a încetat să existe și că acest lucru a făcut nul pactul de non-agresiune  polono-sovietic din 1932.

De asmenea, în nota respectivă se specifica faptul că Armata Roșie a ocupat  Polonia pentru a „proteja” popoarele din Belarus și Ucraina . 

 Ziarele occidentale au folosit aceste teme atunci când au comentat invazia inițială sovietică. Chicago Tribune , de exemplu, a inserat pe  pagină principală chiar a doua zi titlul „Roșii invadează Polonia: rușii trec frontiera pentru„ protejarea minorităților ”.

 

 

 

 

 Foto: Un afiș de propagandă sovietic în care  se pretindea că invazia Poloniei avea drept scop ajutorarea  „popoarelor frățești” belarus și ucrainean.

 

 

  Pe 22 septembrie, în orașul ocupat Brest-Litovsk, forțele sovietice s-au întâlnit cu cele germane unde au participat la o paradă a victoriei și au mărșăluit sub un banner care scria:

„Trăiască Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor, eliberatorul maselor muncitoare din Vestul Belarus] și Vestul Ukrainei!”

 

 

 

 

 

 

După cum puteți vedea, acest banner a fost împodobit la Brest -Litovsk cu svastici alături de simbolul proletar al secereiși ciocanului.

 


Forțele sovietice mărșăluiau împreună cu naziștii nemți și nu doar sub   steagul roșu, ci și sub acela nazist.

 

 

 


 

Foto: Parada comună de la Brest – Litovsk, a forțelor sovietice și naziste victorioase, după distrugerea rezistenței statului polonez.

 

A fost o paradă a victoriei într-un oraș  simbol, locul în care, pe 3 martie 1918, bolșevicii au semnat un acord de pace cu Germania Imperială, scoțând Rusia din primul război mondial cu prețul cedării unor teritorii uriașe.

 

 

Un război dorit 

 

Pentru a înțelege de ce URSS a cotropit Polonia, trebuie să înțelegem contextul diplomatic, precum și filozofia sovieticilor, care nu sunt luate în considerare în tratarea convențională a invaziei, care este văzută totdeauna de propagandă ca  „defensivă” sau „protectoare”. Motivațiile lui Stalin au fost în fapt, mult mai sinistre.Stalin, ca de altfel și Lenin înainte de el, a fost călăuzit de ideile lui  Marx și Engels.

 Departe de a se fi abătut de la gândirea marxistă, așa cum au susținut troțkiștii, sângerosul dictator a continuat într-o serie de domenii cheie strategia lui Lenin, inclusiv în ceea ce privea lupta pentru dominația globală a comunismului, fiind convins de  faptul că războiul mondial anticapitalist este necesar  pentru  progresul revoluției comuniste . 

Pe această  din urmă temă, Engels a scris încă în 1887:

„Niciun război nu mai este posibil pentru Prusia-Germania, cu excepția unui război mondial care va fi de o amploare și o violență la care până acum nu s-a putut visa . Opt-zece milioane de soldați se vor masacra unii pe alții și vor devasta întreaga Europă,  mai rău decât un val de lăcuste. Comparativ, devastările lăsate în urmă de războiul de treizeci de ani se vor comprima în trei sau patru ani la nivelul  întregului continent,  iar foametea, ciuma și demoralizarea generală atât a armatelor cât și a masei populației, vor produce o suferință fără egal.Distrugerile în comerț, industrie și credit,  se vor  încheia cu un faliment generalizat și cu  prăbușirea vechilor imperii, iar coroanele se vor rostogoli în țărână și nu va mai fi nimeni care să le ridice.Va fi imposibili să se  prevadă cum se va termina totul și cine va ieși din luptă învingător, dar un singur rezultat fiind absolut sigur: epuizarea generală va crea condițiile pentru victoria finală a clasei muncitoare. ”

Pentru Lenin și Stalin, aceste ”cuvinte profetice” s-au dovedit corecte în 1917, când bolșevicii au preluat puterea la Sankt Petersburg, după ce țarul Nicolae al II-lea abdicase și după ce Alexander Kerensky s-a angajat să continue un război care  ducea țara  spre ruina totală.La fel au  acționat în 1917 revoluționarii comuniști în Germania, Austria și Ungaria ale căror imperii cu economiile distruse de război s-au prăbușit.

Sfârșitul primului război mondial nu a fost marcat doar de violența cauzată  de forțele de stânga și de dreapta, din ce în ce mai radicalizate, dar și  de efectele tratatului de la Versailles, care a pus capăt conflictului marcat de efectele aplicării principiului autodeterminarii popoarelor.

Aceasta a însemnat apariția unui stat polonez independent pentru prima dată după 123 de ani, și de asemenea, independența pentru popoarele baltice, împreună cu Finlanda și Ucraina, care fuseseră colonii ale Imperiului țarist.

 

Bariera poloneză împotriva expansiunii bolșevice

  Ironia face că Marx și Engels, în timpul vieții lor au sprijinit Polonia, crezând în potențialul său revoluționar, dar acum, în ochii celor mai importanți lideri comuniști din Rusia, această șară devenise un obstacol în calea fantezistei revoluții mondiale, după ce  conducătorul acestei țări, Józef Piłsudski, a condus cu succes lupta împotriva forțelor sovietice invadatoare.

Exploatând faptul că în 1919 granița polono-rusă nu era încă complet definitivată, Lenin a ordonat trupelor e Armatei Roșii să tatoneze pentru a vedea cât de departe ar putea pătrunde  pe teritoriile poloneze, înainte de a întâmpina rezistență.La primele ore ale zilei de 14 februarie 1919, un detașament al  Armatei Roșii a fost interceptat  de cavaleria poloneză în  apropiere de satul Bereza-Kartuska (acum Byaroza, din  Belarus).

Acesta a fost prima încleștare a  războiului polono-sovietic, al cărui  istorie a fost excelent scrisă  de profesorul Norman Davies . 

Atitudinea lui Lenin față de Polonia este cel mai bine exemplificată de cuvintele lui Mihail Tukhacevski , comandantul șef al Frontului deschis de Armata Roșie în Apus care a spus:  „Spre vest! Peste cadavrul Poloniei albe se află drumul spre conflagrația mondială”. 

 

 

 

 

Afiș sovietic care solicită marșul de la Varșovia, în timp ce susține că Rusia caută pace
 


Afiș sovietic din vara anului 1920, care îndemna  la  cucerirea Varșoviei, în timp ce susține că Rusia caută pace 


În 2015, foaia  de propagandă de stat rusă Sputnik  publica un articol care descria  Polonia ca pe un  regim criminal, pentru că „anexase” Ucraina de Vest și Belarusul  de Vest. Dacă ar fi să admitem acest lucru, atunci cu siguranță definiția se potrivește Rusiei sovietice, care a participat la anexarea restului Belarusului și Ucrainei.

În anii 1920, URSS a început să deruleze o serie de acorduri economice cu țările occidentale, cea mai  notabilă fiind implicarea celuilalt „stat paria” al Europei: Germania Republicii de la Weimar.

După cum observa Gerherd Weinberg , „ura față de Polonia a fost un factor major în conlucrarea  Germaniei de la Weimar cu  Uniunea Sovietică.” [4].

Tratatul de la Riga din 1921 a împărțit atât Ucraina cât și Belarusul între Polonia și Rusia bolșevică, iar acestea erau  teritorii care, în ciuda propagandei sovietice, nu au fost istoric rusești !Reflectând asupra rezultatului bătăliei Varșoviei, Edgar Vincent D’Abernon , ambasadorul Marii Britanii la Berlin, a remarcat că polonezii au salvat atunci creștinătatea și civilizația occidentală.

Aici trebuie menționate și războaiele de recucerire duse de  Lenin, care după lupte îndelungate au anexat în cele din urmă Ucraina și Caucazul, dar nu au reușit să cotropească din nou Polonia, Finlanda și Țările Baltice (și nici Basarabia). Aceste războaie au fost concomitente, dar nu au făcut parte din așa zisul ”Război civil rus”.  În sens invers, eșecul cucerii Poloniei a însemnat o oportunitate ratată, care a determinat nașterea „Socialismului într-o singură țară”.

 

În termeni ideologici, regimul sovietic a justificat socialismul într-o singură țară pe baza construirii unei baze în cadrul URSS pe care să conducă ulterior la „revoluția mondială”pe care urma să o exporte la un moment favorabil din viitor.

Chiar dacă prin diplomația de la mijlocul anilor 30 s-a putut încheia pactul de neagresiune  polono-sovietic menționat anterior, aceasta nu a însemnat în niciun moment că sovietele au renunțat la  ideea de a cuceri Polonia (și nici alte teritorii care făcuseră  parte din Imperiul țarist) sau că agresivitatea  comunistă a fost vreodată complet abandonată.

În 1939, Hitler i-a oferit lui Stalin o oportunitate de aur pentru a aduce la  îndeplinire această veche dorință a expansiunii sovietice  spre Vest.  

 

 

 

 

 

22 septembrie 1939 – Trupele armatelor Germaniei fasciste și cele ale URSS sărbătoresc cotropirea în comun  a Poloniei .

 

 





VA URMA 

 

 

 

NOTE:

[1] „Guvernul polonez s-a dezintegrat și nu mai arată niciun semn de viață. Aceasta înseamnă că statul polonez și guvernul său au, de fapt, încetat să mai existe … Lăsată în voia ei și lipsită de conducere, Polonia a devenit un domeniu adecvat pentru orice fel de pericole și surprize, care pot constitui o amenințare către URSS Din aceste motive, guvernul sovietic, care până acum a fost neutru, nu mai poate păstra o atitudine neutră față de aceste fapte. 

De asemenea, guvernul sovietic nu poate vedea, cu indiferență, faptul că oamenii ucraineni și belarusi, care trăiesc pe teritoriul polonez și care se află la mila soartei, ar trebui lăsați fără apărare. ” Extras din textul citat în Halik Kochanski, The Eagle Unbowed: Polonia and the Poles in the Second War World , p. 77.

[2] Ordinul către forțele Frontului de Vest nr. 1423, 2 iulie 1920.

[3] Citat aici

[4] Gerherd Weinberg, O lume la arme: o istorie globală a celui de-al doilea război mondial , p. 54.

28/08/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 28 AUGUST. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

28 august, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

388: A murit Magnus Maximus (cca.335), cunoscut și ca Maximianus , un uzurpator hispano-roman al tronului Imperiului Roman de Apus,  din anul 383 până la executia sa, din ordinul împăratului Teodosie I, care a marcat sfârșitul dominatiei  imperiale romane reale în nordul Galiei și în Britania.

 
 
 
 
 

430: A decedat la Hippo Regius, pe teritoriul Algeriei de azi, Augustin de Hipona, doctor al Bisericii, episcop,teolog şi filosof, unul din cei mai impotanti teologi al Bisericii crestine timpurii occidentale; (n. 13 noiembrie 354, Numidia).

 

 

 

 

 

 

 

Filozofia, religia și politica (8) – Fericitul Augustin

 

 

 

 

 

 

Este doctor al Bisericii, unul din cei patru Părinți ai Bisericii Occidentale, alături de Ambrozie, Ieronim, si Grigore cel Mare.

 Operele sale  au modificat substanțial gândirea europeană,constituind o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală.

A fost primul filozof care a  considerat istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului.

Augustin de Hipona a fost sanctificat de Biserica Catolica.

 

 

475:  Julius Nepos (n.cca 430 – 480 d. I Hr) este înlăturat de pe tronul Imperiului Roman.  

A fost împărat roman între 474 și 475. A domnit peste tot Imperiul roman de Apus, dar a fost deposedat de tron rămânând doar la conducerea Dalmației.

În 475, Orestes preia controlul Ravennei și îl forțează pe Iulius Nepos să plece spre Dalmația. Cum Orestes nu putea deveni împărat, el l-a numit împărat pe fiul său Romulus Augustulus împărat,deși acesta nu avea decât 12 ani.

Oricum, Nepos a continuat să conducă Dalmația, iar când germanul Odoacru a cucerit Ravenna, l-a ucis pe Orestes și l-a deposedat de tron pe Romulus, el s-a declarat rege al Italiei.

Odoacru a păstrat pacea cu Nepos, bătând chiar și monede cu chipul său. Iulius Nepos a fost ucis de soldații săi la o dată necunoscută ( 25 aprilie, 9 mai sau 22 iunie 480). Imediat, barbarul Odoacru a invadat Dalmația și l-a învins pe generalul Ovida, încorporând Dalmația în regatul său.

 

 

476:  Odoacru, căpetenia herulilor (neam germanic din uniunea de triburi a goţilor),  preia conducerea Imperiului Roman de Apus, dupa ce îl executa pe Orestes, conducatorul „de facto”al  statului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultimele decenii de existenţă ale Imperiului Roman de Apus sunt tragic marcate de un declin evident.

Odatǎ cu divizarea Imperiului Roman în anul  395,  împărat al Imperiului cu capitala la Milano devine Honorius.

În anul 402 , după asedierea Milanului de către vizigotii lui Alaric, Honorius strǎmutǎ capitala Imperiului la Ravenna, alegându-și orașul drept reședințǎ permanentă.

Începând cu anii 460, controlul imperial a fost efectiv limitat la Italia și Galia de sud.

 Nu mai puţin de nouă împăraţi s-au perindat pe tronul Romei, în foarte scurte şi neînsemnate domnii, existând chiar perioade în care tronul a rămas vacant.

Există însă şi unele tentative de redresare. Senatorii galo-romani încearcă să-l încoroneze în anul 455 la Arles, cu sprijin vizigot, pe Avitus care la numai un an după instalarea la Roma este însă detronat de conducătorul sueb al armatei pe nume Ricimer, ce va conduce efectiv până la moartea sa, survenită în 472, destinele imperiului.

Acesta va reuşi chiar să impună un succesor în persoana nepotului său Gundobard, care va renunţa însă curând la putere întorcându-se în patria sa.

În aceste  condiţii, o ultimă încercare vine din partea patricianului roman Orestes, un fost secretar a lui Attila.

Orestes fusese numit Magister militum de imparatul iulius Nepos în 475, dar la scurt timp după numirea sa a lansat o rebeliune, capturând Ravenna, capitala Imperiului Roman de Apus, pe 28 august 475, silindul pe Nepos  sa se exileze în Dalmația.Orestes a refuzat să devină împărat, „din motive secrete” (conformi  istoricului Edward Gibbon), dar in schimb  l-a instalat pe tron pe fiul său minor Romulus Augustus, pe 31 octombrie 475, el ramanand „de facto”conducatorul imperiului.

  În 476, Orestes a refuzat să-i acorde lui Odoacru si herulilor săi statutul de foederati, dupa ce acestia cerusera  ă li se dea o treime din din Italia. In urma acestui refuz, triburile s-au revoltat sub conducerea lui Odoacru, conducătorul scirilor, invadand imperiul. Odoacru l-a capturat pe Orestes în apropiere de Piacenza pe 28 august  476, l-a executat rapid, dupa care a ajuns la Ravenna, capitala imperiului, capturând orașul. Tânărul împărat.

Romulus a fost obligat să abdice pe 4 septembrie 476, act considerat a fi sfârșitul Imperiului Roman de Apus si sfrasitul Antichitatii.

La acea data Roma pierduse deja hegemonia asupra provinciilor sale, germanicii dominând armata  iar generalii germanici asemenea lui Odoacru, deveniseră de mult timp adevărații conducători  ai tarii.

Micuţul împărat a fost trimis, după numai un an de aşa-zisă domnie, în exil la Neapole.

Preluarea puterii de către Odoacru a fost  legiferată de Senat, iar insignele imperiale au fost trimise la Constantinopol, în Imperiul Roman de Răsărit, însoţite de un mesaj  in care se afirma că Apusul nu mai are nevoie de împărat, fiind suficient unul la Constantinopol.

 

 

 

 

 

 

 

489: Teodoric, regele neamului germanic al ostrogoţilor, il  infrange pe  Odoacru in  batalia de la Isonzo.

 

 

 

 

 

 

 663: Are loc Bătălia de la Hakusukinoe, o bătălie navală care a avut la gura fluviului Paekchon-Gang  între forțele regatul coreean al Silla aliat cu China dinastiei Tang pe de o parte și regatul coreean Baekje   aliat cu Japonia, pe de altă parte.

S-a încheiat cu victoria regatului  Silla și aliații săi chinezi, pecetluind soarta regatului corean Baekje , care va dispărea ca stat independent.  Unificarea Coreei care a urmat a pus capăt intervenționismului japonez în treburile peninsulei coreene.  

 

 

 

 

 

 

1189: A treia Cruciadă: începe asediul cetatii Acra.

Cruciada a treia (1189–1192), cunoscută și sub numele Cruciada regilor, a fost o încercare a liderilor europeni de a recuceri Țara Sfântă ocupata de musulmanii condusi de Saladin (Salāh al-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb).

Asediul Acrei a fost cel mai important eveniment al Cruciadei a treia, in timpul acestuia inregistrandu-se  cele mai multe pierderi pentru trupele crestine din toată perioada cruciadelor.

A fost cel mai important eveniment al cruciadei a treia, începând pe data de 28 august 1189 și terminându-se pe 12 iulie 1191.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acra (denumit în epoca elenistică Antiochia tis Ptolemaidos), iar în epoca cruciată Saint-Jean d’Acre, este un oraș din vestul Galileei în Districtul de Nord din Israel,pe coasta Mării Mediterane si unul din porturile cele mai vechi din lume.

 

 

 

 

 

 

 

 

1341: A murit Leon al V-lea, regele regatului armean al Ciliciei sau al Micii Armenii; (n.13o9),independent intre anii 1080-1375, fondat in sud-estul Anatoliei de catre refugiatii armeni, in urma invadarii de catre selgiucizi a Armeniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cilicia a  fost un  bastion al crestinatatii orientale si un aliat pretios  pentru cruciati, fiind in acelasi timp si un centru important al culturii nationale armene intr-o perioada in care Armenia insasi era sub ocopatie straina. Acest regat a  disparut odata cu caderea capitalei Sis in mainile asediatorilor mameluci.

 

 

 

 

 

 

1521: Turcii otomani ocupă Belgradul.

 

1542: Al doilea razboi turcoportughez. În bătălia de la Wofla, armata portugheză este infrântă de turci, iar comandantul  acesteia, Christovão da Gama, fiul celebrului explorator Vasco da Gama., este capturat și mai târziu executat.

Războiul otomanoportughez (1538-1557) a fost un conflict desfasurat in Oceanul Indian,in  zonele de coastă ale  Indiei și Arabiei, in Marea Roșie și Africa de Est.

 

 

 

 

 

1565:  Este fondata in Florida de către spaniolul Pedro Menéndez de Avilés, colonia San-Agostin, prima asezare permanenta a europenilor in America de Nord.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pedro Menéndez de Avilés ( n.15 februarie 1519 – d. 17 septembrie 1574)  a fost un corsar, devenit amiral  si primul guvernator al coloniei spaniole Florida.

 

 

 

 

 

1592: S-a nascut George Villiers, Duce de Buckingham; (d. 1628).

 

Portretul lui George Villiers, pictat de Rubens, a fost găsit după aproape 400 de ani | Informaţia Zilei

 

                    Foto: George Villiers, Duce de Buckingham –  portret de Rubens

 

 

 

 

George Villiers, Duce de Buckingham (d. 23 august 1628) a fost un om politic englez, favoritul regelui Iacob I al Angliei[1]. A fost conducătorul de facto al statului în ultimii ani de domnie ai lui Iacob I, protectorul său, și în primii ani de domnie ai fiului acestuia, Carol I al Angliei, care la rândul său era foarte legat de Buckingham.

Se crede că modul dezastruos în care a guvernat, a constituit unul din punctele de plecare ale războiului civil englez. A murit în 23 august 1628, asasinat de către fanaticul John Felton.

 

 

 

1619: Ferdinand al II-lea din Casa de Habsburg,este ales împărat al Sfântului Imperiu Romano-German.

 

 

 

 

 

Zemřel Ferdinand II. Tyrolský, český místodržitel a odpůrce nekatolíků | 100+1 zahraniční zajímavost

 

 

 

 

Ferdinand al II-lea (n. 9 iulie 1578, Graz – d. 15 februarie 1637), a stat pe tronul imperiului  până în 1637.

A fost și arhiduce de Stiria din 1617-1619 și a doua oară din 1620-1637 și rege al Ungariei din 1618-1625, totodată rege al Boemiei.

A participat la Războiul de 30 de ani care s-a desfășurat între 1618 și 1648.

 

 

 

1645: A decedat juristul, diplomatul și istoricul olandez Hugo Grotius ; ( n.1583).

 

 

 

 

 

 

Hugo Grotius, Dutch jurist - Stock Image - C007/8548 - Science Photo Library

 

 

 

 

 

Hugo Grotius (n. 10 aprilie 1583 ) a fost unul dintre fondatorii teoriei dreptului natural. Promovând eliberarea dreptului de sub tutela teologiei, Grotius a susţinut faptul că dreptul nu se întemeiază pe voinţa vreunei divinităţi, ci pe natura omului şi pe principiile raţiunii.

Împreună cu Francisco de Vitoria şi Alberico Gentili, a pus bazele dreptului internaţional, bazat pe acelaşi drept natural.

 

 

 

 

 

 

1749: S-a născut la  Frankfurt pe Main, scriitorul german Johann Wolfgang Goethe, o mare personalitate a culturii universale, poet de geniu si dramaturg şi filosof al culturii (“Faust”, “Afinităţi elective”,“Suferinţele tânărului Werther”).

A fost înnobilat în anul 1782.

 

 

 

 

 

Johann Wolfgang Goethe a decedat în ziua de  22 martie 1832, la Weimar.

 

După moarte, faima sa a scăzut într-o epocă în care domina opera lui Friedrich Schiller, a cărui tendințe revoluționare se potriveau mai bine timpului, decât conservatorismul  lui Goethe.

În afara de diferiți critici, chiar și din rândul bisericii, i se reproșa lipsa de patriotism, de credință și de moralitate. Abia după anii 1860, odată cu crearea Imperiului German în anul 1871, Goethe a fost admis în  literatura predată la școlile germane.  

 

 

 

 

1757: A murit   filosoful  englez David Hartley; (n. 1705).

 

 

 

 

 

 

 

David Hartley (1705-1757) O filósofo... - Associação Vegetariana Portuguesa | Facebook

 

 

 

 

 

A fost fondatorul curentului asociaționist în psihologie . A mai mai scris despre medicină și de asemenea a studiat funcționarea minții umane pe baza concepției lui Locke de tabula rasa , precum și cele  ale  lui Condillac .

 

 

 

 

 

 

 

1789: Astronomul englez  William Herschel descoperă un nou satelit al planetei  Saturn, pe care îl numeste  Enceladus.

 

 

 

 

 

 

Sir William Hersche — What'shername

 

  

 

 

 

Sir Frederick Wilhelm Herschel ( n. 15 noiembrie 1738 Hanovra, Principatul Braunschweig-Lüneburg, Sfântul Imperiu Roman – d. 25 august 1822 Slough lângă Windsor, Marea Britanie), a fost un astronom, inventator și muzician britanic de origine germană.

 

 

 

 

 

Apa De Pe Luna Planetei Saturn Conține Compuși Organici Similari Cu Cei „vinovați” De Viața Pe Terra | Libertatea

 

 

 

Enceladus este un satelit al planetei Saturn, al șaselea ca mărime. El a fost descoperit în 1789 de William Herschel. Recent,au fost detectate în bucățile de gheață din Enceladus, noi tipuri de compuși organici, ingredienți ai aminoacizilor, după analiza în profunzime a datelor colectate în misiunea Cassini a NASA.

Potrivit savanților de la NASA, compușii descoperiți sunt ingredientele de bază pentru existența vieții. Rezultatele provin din analiza în profunzime a datelor colectate în misiunea Cassini a NASA.

 Acești compuși, care transportă azot și oxigen, joacă un rol cheie în producerea de molecule complexe de aminoacizi care au  rolul de „cărămizi în construcția proteinelor”.

 

 

 

 

 1789: S-a nascut Stéphanie de Beauharnais, Mare Ducesă de Baden (d. 1860) Stéphanie, Mare Ducesă de Baden (28 august 1789 – 29 ianuarie 1860) a fost soția lui Karl, Mare Duce de Baden, bunica maternă a regelui Carol I al României și străbunica paternă a regelui Ferdinand al României.

 

 

 

 

 

Stéphanie de Beauharnais - Wikipedia, the free encyclopedia | Empire style, Royal clothing, Regency fashion

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1801: S-a născut la Gray (Haute-Saône), economistul matematicianul francez Antoine Augustin Cournot.

 

 

 

Augustin Cournot

 

 

 

 

 

Antoine Augustin Cournot (d. 31 martie 1877 la Paris) a fost  reprezentant al Școlii de la Lausanne. Cercetările sale se referă în primul rând la teoria probabilităților, dar și la unele chestiuni legate de analiza matematică.

De asemenea, a realizat un model științific al cererii și ofertei. În 1841 a arătat că curba caracteristică a ecuațiilor diferențiale poate să nu fie înfășurătoarea familiei de curbe integrale, ci să reprezinte locul punctelor lor de întoarcere.

A arătat că discriminantul ecuațiilor diferențiale poate fi locul geometric al punctelor de vârf.

S-a mai ocupat cu stabilirea clasificării cunoștințelor omenești. Doctrina sa filozofică era similară cu cea a probabilismului lui Cicero.

 

 

 

 

 

 

 

 

1804: A izbucnit în București un incendiu catastrofal care a distrus mare parte din clădirile orașului.

O marturie documentară ne descrie faptele in termeni foarte pitoresti: „Dumineca, la opt ceasuri din zi, s-au aprins targul de la spitaria din Salari, de la podu’ spiterului, si au ars târgul tot pana la noua ceasuri de noapte. Si s-au mai potolit dand Dumnezeu si o ploaie, iar dupa arsura targului, tot intr-aceasta luna in treizeci, s-au aprins in deal la vii si o suma de clai de fân”.

Vestea s-a raspandit in toata Europa si  a fost atat de impresionanta, incat numeroase tari s-au simtit datoare sa ajute Bucurestiul.
 
 Turcia a reusit sa intocmeasca o substantiala colecta publica, trimitandu-i domnitorului Bibescu banii in luna mai. La randul sau, Țarul Rusiei a deschis o lista de subscriptie, trimitand banii la București, tot in mai, prin mesager special. Au mai sosit ajutoare din Austria si Franța.

In total, din tara si strainatate au fost stransi 7 milioane de lei – suma enorma pentru acea vreme – care au fost distribuiti la 2.873 sinistrați, ale caror nume s-au tiparit intr-un document pentru stiinta intregii obste, pentru ca nimic sa nu poata fi supus banuielilor.
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La porunca domnitorului, imediat dupa incendiu a fost organizata si prima brigada de pompieri, cu sediul in Dealul Spirii, care peste ani va avea  legendara confruntare cu turcii, la 13 septembrie 1848 la cazarma din Dealul Spirii.

Dupa incendiu, orasul a fost refacut din temelii. La sfatul specialistilor straini, noile case au fost construite din piatra, cu acoperisuri din olane si aliniate de-a lungul unor strazi drepte, pentru ca circulatia sa nu mai fie ingreunata de asezarea lor intortocheată.

Ca urmare,în a doua jumatate a secolului al XIX-lea nu s-a mai inregistrat niciun incendiu catastrofal in capitala noastra.

 

 

1817: Împăratul rus aprobă decizia Consiliului de Miniştri de a permite coloniştilor germani, veniţi din  Wurtemberg şi Bavaria, să se stabilească în Basarabia ocupată în 1812.

 

 

 

 

 

 

1833: În Imperiul Britanic este abolita prin lege sclavia ; (The Slavery Abolition Act).

Legea de Abolire a Sclaviei din 1833 din Regatul Unit  a fost o lege adoptată de Parlamentul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei  prin care se abolea sclavia în Imperiul Britanic (exceptând „Teritoriile aflate în posesia Companiei Indiilor Orientale”, „Insula Ceylon”, și „Insula Sfânta Elena”).

Legea a fost abrogată în 1998 ca parte a unei largi reorganizări a legislației engleze, dar stipulările de interdicție a sclaviei rămân în vigoare.

 

 

 

 

 1850: La Weimar, la  „Grossherzogliches Hof-Theater”a avut premiera operei  romantice Lohengrin, a compozitorului german Richard Wagner.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1859: Edwin Drake foreaza primele sonde de petrol din SUA, în statul Pennsylvania.

 

 

 

 

 

 

 

1879: Cetshwayo, ultimul rege al zulușilor, este capturat de britanici.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cetshwayo  (n. c. 1826, langa  Eshowe, Zululand  azi in Africa de sud —m. 8 februarie  1884 la  Eshowe), a fost ultimul mare  rege al regatului independent Zulus  intre anii 1872–79.

A restaurat puterea si prestigiul natiunii zulu, aflata in declin in timpul cat s-a aflat pe tron tatal sau, Mpande (Panda) si a  creat o armata disciplinata cu un efectiv de 40000 de oameni, intrand in conflict cu britanicii.

In urma razboiului  anglo-zulus din 1879, regatul sau a fost invins.

 

 

 

 

 

 

1880: A decedat Charles Thomas Jackson, medic şi chimist american; (n. 1805).

 

 

 

 

 

1885: S-a născut Vance Palmer, scriitor, considerat unul dintre întemeietorii teatrului australian; (m. 15 iulie 1959).

 

 

 

 

 

 

 

1898: Farmacistul Caleb Bradham a redenumit lichiorul “Brad’s drink” (inventat inainte de 1890), cu numele de  Pepsi-Cola.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Food City | Pepsi Pepsi Cola

 

 

 

 

Povestea Pepsi Cola a început în orașul New Bern din Carolina de Nord…

În speranța obținerii unei băuturi răcoritoare care să atragă clienții, tânărul farmacist Caleb Bradham a experimentat diferite combinații de mirodenii, esențe și siropuri.

Într-un final, el a obținut un amestec original din extract de nucă de cola, vanilie, apă carbogazoasă, pepsină și uleiuri pe care însetații clienți îl botează ”Băutura lui Brad”. Pentru a scoate în evidență ingredientele din compoziția băuturii și presupusele beneficii ale acestora (pepsina, o enzimă care ajută la digestie și cofeina, un alcaloid din nucile de cola cu efect energizant), Caleb a decis să-și vândă băutura sub denumirea de Pepsi-Cola.

La 16 iunie 1903, Pepsi Cola a fost înregistrată ca marcă la Oficiul de Brevete al Statelor Unite. În același an, Caleb a înregistrat o vânzare de aproximativ 30.000 de litri, îmbiindu-și clienții cu sloganul ”Înveselește, înviorează, ajută la digestie”.

Din nefericire însă, Caleb Bradham a început să facă speculații cu prețul zahărului. Crezând că prețurile vor crește, el a cumpărat cantități uriașe, numai că până la sfârșitul anului prețul a scăzut la o zecime (de la 26 de cenți la numai 2 cenți), astfel că, în 1923, compania Pepsi Cola este declarată falită și bunurile sale vândute companiei Craven Holding.

Compania a fost preluată, în 1931, de Charles G. Guth, președintele firmei producătoare de dulciuri Loft Incorporated. După 15 ani neprofitabili, Pepsi Cola a devenit unul dintre cele mai importante nume pe piața băuturilor răcoritoare, poziție de top pe care o păstrează și astăzi.

 

 

 

 

 

 

 

 

1899: S-a născut Charles Boyer, actor de film american de origine franceză, distins cu Premiul Oscar în 1942 pentru promovarea relaţiilor culturale franco-americane (“Lumina de gaz”, “Cum să furi un milion”); (m. 26 august 1978).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1910: Prințul Nikola I Mirkov Petrović-Njegoš a primit de la Parlamentul național Skupština titlul de rege al Muntenegrului. Cu același prilej a fost numit și feldmareșal în Armata Imperială Rusă, o onoare care nu mai fusese acordată anterior niciunui străin, cu excepția ducelui de Wellington.

Când au izbucnit Războaiele Balcanice în 1912, regele Nikola a fost unul dintre cei mai entuziaști dintre aliații angajați în războiul balcanic și a luptat hotărât pentru alungarea otomanilor din Europa.  Când a izbucnit Primul Război Mondial în 1914, el a fost primul care a acordat ajutor Serbiei pentru a respinge forțele austriece care luptau în Peninsula Balcanică. A fost un mare susținător al unificării cu Serbia.

Tatăl său, Mirko Petrović-Njegoš, un faimos luptător muntenegrean, era fratele mai mare al regelui Danilo I al Muntenegrului, care a murit fără urmași de sex bărbătesc.

După 1696, când demnitatea de Vladika, sau prinț-episcop, a devenit ereditară în familia Petrović, puterea suverană a trecut de la unchi la nepot, vlădicii fiind membri ai ordinului clerului negru (un cler monahal  cărora le era interzis să se căsătorească).

O schimbare a fost introdusă de către Danilo I, care a refuzat demnitatea episcopală, s-a căsătorit și a declarat ereditar pe linie masculină rangul de principe.

Cum Mirko Petrović-Njegos renunțase la pretenția sa la tron, fiul său a fost desemnat prinț moștenitor  continuând astfel și vechiul sistem de succesiune.

 

 

 

 

 

Kralj Nikola I, Foto: Kurir

 

 

 

 

 

 

 

Nikola I Mirkov Petrović-Njegoš ( n. 7 octombrie [S.V. 25 septembrie] 1841 –  d. 1 martie 1921) a fost conducătorul regatului Muntenegru din 1860 până în 1918, domnind ca prinț suveran (1860-1910) și ca rege (1910-1918). El a fost, de asemenea un poet, care a compus „namo”, un cântec popular din Muntenegru.

 

 

 

 

 

 

1911: Au fost organizate, la Bucuresti, festivitati consacrate împlinirii a 20 de ani de la înfiintarea “Ligii pentru unitatea culturala a tuturor românilor”(28-30august); Aurel Vlaicu a facut o demonstratie aviatica în fata a peste 30 000 de spectatori .

 

 

 

 

 

 

1914: Primul război mondial – trupele germane cuceresc orasul  belgian Namur.

 

 

 

 

 

1914: Primul Razboi Mondial –  Flota britanica  învinge  flota germana în bătălia de la Bight Heligoland .

 

 

 

 

 

 

1916: Primul Război Mondial. Germania declară război României.

 

 

 

 

 

1916: Primul război mondial – Italia declară război Germaniei.

 

 

 

 

 

1917: A decedat prozatorul roman Calistrat Hogaş ; (”În Munţii Neamţului”, “Pe drumuri de munte”); (n.19 aprilie 1848).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost distins cu primul premiu inițiat de Societatea Scriitorilor Români (1922), la recomandarea lui Liviu Rebreanu, dupa ce în 1915 îi fusese refuzat Premiul “Adamachi” al Academiei.

 

 

 

 

 

 

 

1917: Are loc Bătălia de la Cireşoaia (28-30 august). Acţiunea ofensivă româno-rusă s-a soldat cu pierderi extrem de grele.

A fost ultima operaţiune militară importantă  pe frontul românesc, din campania anului 1917, in timpul primului razboi mondial.

 

 

 

 

 

 

 

1917: S-a născut la Falticeni dramaturgul Horia Lovinescu, nepotul criticului Eugen Lovinescu: “Citadela sfărâmată”, “Moartea unui artist”; (m. 16 septembrie 1983).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1922 : Prima reclama de radio plătită a fost difuzata de postul de radio ‘‘ WEAF ”din New York și aparținea Companiei Americane de Telefoane și Telegrame (AT&T); reclama încerca sa convinga oamenii sa cumpere spatii de la ‘‘ Queensboro Corporation” , o firma imobiliară, care promova un complex rezidențial. 

 Durata reclamei era de zece minute timp în care au fost descrise toate avantajele unei vieți liniștite la țară, departe de aglomerația din centrul orașului New York, în suburbia Jackson Heights. Complexul rezidențial promovat de WEAF se numea Hawthorne Court (Reședința Hawthorne) după numele unui faimos (pe atunci) scriitor american care iubea natura.

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru difuzarea acestei reclame timp de cinci zile la ore de maxima audienta, corporatia a platit postului de radio suma de 50 de dolari.

După două luni de la difuzarea primei reclame, WEAF reușise să atragă și alte firme doritoare de promovare și a reușit să vândă trei ore de reclame cu 550 de dolari, iar după un an avea deja  30 de agenții de publicitate drept clienți.

 

 

 

 

1924: A început Revolta din August, o insurecție nereușită împotriva dominației sovietice  in Republica Sovietică Socialistă Georgiană, care s-a desfasurat în perioada august–septembrie 1924.

Scopul ei a fost restaurarea independenței Georgiei față de Uniunea Sovietică și în fruntea ei s-a aflat Comitetul pentru Independența Georgiei, un bloc de organizații antisovietice condus de Partidul Social-Democrat Georgian.

Ea a fost punctul culminant a trei ani de lupte împotriva regimului bolșevic impus de Armata Roșie a Rusiei Sovietice în urma unei campanii militare împotriva Republicii Democrate Georgia la începutul lui 1921.

Insurecția a fost suprimată de Armata Roșie și de trupele Ceka aflate sub comanda lui Iosif Stalin și Sergo Ordjonikidze, și a fost urmată de un val de represiuni în masă, în urma carora  mai multe mii de georgieni au fost asasinati.

Revolta din August a fost  una din ultimele rebeliuni împotriva guvernului sovietic, iar înfrângerea sa a marcat instaurarea regimului comunist în Georgia pentru aproape 7 decenii.

 

 

 

 

 

 

1927: S-a nascut baritonul român Nicolae Herlea,

A cântat  timp de peste 30 de ani, pe toate marile scene ale lumii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1937: În Japonia, Toyota devine companie independenta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Toyota Motor Corporation a apărut în luna septembrie a anului 1933 , atunci când compania Toyoda Automatic Loom a creat o nouă divizie dedicată producerii de automobile sub conducerea fiului fondatorului, Kiichiro Toyoda.

La puțin timp după aceea, divizia producea deja primul motor (Type A Engine), în 1934 , care a fost folosit la propulsarea primului autovehicul (Model A1) în luna mai 1935 și a camionului G1 în august 1935.

Deși grupul Toyota este cunoscut azi îndeosebi pentru autovehiculele produse, are o prezență activă în industria textilă, producând războaie de țesut automate (acum complet computerizate), și mașini de cusut electrice, disponibile în toată lumea.

Toyota Motor Corporation s-a despărțit de compania mamă, devenind o entitate independentă în  1937 . Deși numele de familie al fondatorilor este Toyoda, numele companiei a fost modificat pentru a marca separarea muncii fondatorilor de viața casnică, pentru simplificarea pronunției și pentru a fi de bun augur noii firme. Toyota este considerat un nume mai norocos decât Toyoda în Japonia, unde cifra opt este considerată una norocoasă, opt fiind numărul de linii necesare pentru a scrie Toyota cu caracterele katakana .

În timpul razboiului din Pacific, compania a produs camioane destinate armatei imperiale. Din cauza penuriei de materii prime din Japonia, camioanele militare fuseseră simplificate la maximum – de exemplu, aveau un singur far amplasat în centrul capotei. Fabricile Toyota din Aichi au scăpat bombardamentelor deoarece războiul s-a încheiat cu doar puțin timp înaintea unui raid programat de fortele americane.

 

 

 

 

 

 

1939: S-a născut  Rodica Ojog-Braşoveanu, scriitoare româncă de romane poliţiste: “Cocoşatul are alibi”, “Bună seara, Melania!”; (m. 2 septembrie 2002).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1941: Al Doilea Război Mondial: Peste 600.000 de etnici germani sunt deportaţi la ordinul dictatorului  Stalin, în Siberia şi Kazahstan.

 

 

 

 

 

  1943: A murit Boris al III-lea al Bulgariei.

 

Se pare că moartea sa ar fi fost urmarea unei otrăviri, însă există mai multe supoziții în privința autorului (autorilor) asasinării sale, fiind bănuiți, Hitler, Italia, sovieticii,  A fost inconştient din 23 august până în 26 (între timp Radio-Sofia a comunicat situaţia către poporul bulgar ), abia pe 26 august a fost conştient pentru câteva momente: îşi recunoaşte soţia, vorbeşte cu medicii apoi recade într-o stare de semicomă. După sosirea unui neurolog de la Budapesta, din ce în ce mai multe zvonuri circulă pe buzele celor din apropierea ţarului Boris : „sunt urmările unei otrăviri…”. Agonia lui Boris ia sfârşit la 10:15, 28 august 1943.

La moartea sa au fost organizate funeralii de stat impresionante la Catedrala Alexander Nevsky din  Sofia. Sicriul regelui Boris al III-lea a fost luat cu trenul și îngropat în cea mai mare și cea mai importantă mănăstire din Bulgaria, Manastirea Rila .

După venirea comuniştilor la putere în septembrie 1944, a fost deshumat și în îngropat în mare secret în curtea Palatului Vrana, în apropiere de Sofia.

Mai târziu, autoritățile comuniste au mutat sicriul de zinc de la Vrana într-o locație secretă, care a rămas necunoscută.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Boris al III-lea Unificatorul, Țarul Bulgariei (n. 30 ianuarie 1894 Sofia, Principatul Bulgariei, Imperiul Otoman), născut Boris Klemens Robert Maria Pius Ludwig Stanislaus Xaver, fiul lui Ferdinand I, a urcat pe tron în 1918 după abdicarea tatălui său în urma înfrângerii Regatului Bulgariei în Primul Război Mondial,  a doua înfrângere majoră a țăii în doar cinci ani, după dezastrul suferit în Al Doilea Război Balcanic (1913).

Prin Tratatul de la Neuilly, Bulgaria a trebuit să cedeze noi teritorii și să plătească vecinilor însemnate despăgubiri de război, ceea ce i-a amenințat stabilitatea politică și economică.  

 

 

 

 

 

 

1943: Prințul moștenitor Simeon al II-lea (n. 16 iunie 1937) a devenit suveran al Bulgariei, sub regenţa unui consiliu prezidat de unchiul său, Kiril, după moartea neașteptată a tatălui său Boris al III-lea.

Printr-un referendum organizat de comunişti la 16.09.1946, monarhia este abolita şi se instaureaza un  regim de  “democraţie populara”, obedient fata de URSS.

 

 

 

 

 

 Imagini pentru Simeon al II-lea al bulgariei photos

 

 

 

 

 

 

Tânărul rege a plecat în exil impreuna cu întrega familie în Egipt, iar apoi s-au stabilit la Madrid, în Spania.

În 2001 s-a întors în Bulgaria și a devenit liderul partidului  „Mișcarea națională pentru Simeon al II lea”.

În timpul alegerilor, acest partid  a câștigat 119 din cele 240 de locuri ale Parlamentului şi astfel fostul rege Simeon a devenit prim ministrul guvernului acestei țări.

 

 

 

 

 

 

 

 

1944: Al Doilea Război Mondial – Aliatii elibereaza orasele franceze Marseille  şi Toulon.

 

 

 

 

 

 

1963: Pastorul  Martin Luther King a ținut  la Washington in fața unei multimi imense, celebrul discurs “I have a dream”.

 

 

 

 

 

 

 
 

 

 

Cuvântarea lui Martin Luther King a fost primită cu  entuziasm.

 
 
 
 
 
 
 
 
 

1965: S-a născut în Canada, populara interpreta  de muzică pop Shania Twain.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1969: S-a născut actorul american Jason Priestey.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1987: A încetat din viaţă la Middletown, Rhode Island, scenaristul şi regizorul de film american John Huston.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

John Marcellus Huston ( d. 28 august 1987, Middletown, Rhode Island), distins cu Premiul Oscar, a regizat printre altele și renumitele filme clasice: Șoimul maltez (1941), Jungla de asfalt (1950), Comoara din Sierra Madre (1948), Key Largo (1948), Regina africană (1951), Drumul spre victorie (1981) și Onoarea familiei Prizzi (1986)

 

 

 

 

 

 

 

1996: Un tribunal londonez oficializează divorțul dintre Prințesa Diana si Charles, prinţul moştenitor  al tronului  Marii Britanii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2008: O statuie din aur masiv ,care o reprezintă pe top-modelul Kate Moss, având o valoare de 1,5 milioane de lire sterline, a fost expusă  la British Museum din Londra.

 

 

 

 

 

           Imagini pentru l Kate Moss gold statueImagini pentru l Kate Moss gold statue

 

 

 

 

Katherine Ann Moss (n. 16 ianuarie 1974 în Croydon, Londra), este un faimos fotomodel  britanic.

Sculptura, intitulată “Siren”, este o lucrare a artistului Marc Quinn, fiind, totodată, cea mai mare statuie din aur masiv care a fost realizată în lume, din Antichitate până în prezent.

 

 

 

 

 

2014: Recep Tayyip Erdogan devine al 12 lea presedinte al Turciei.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Recep Tayyip Erdogan photos

 

 

 

 

Recep Tayyip Erdoğan (n. 26 februarie 1954, la  Istanbul), este al 12 lea președinte al Turciei, fost prim-ministru al acestei țări între 2003 și 2014 și fost președinte al Partidului Dreptății și Justiției Adalet ve Kalkınma Partisi (AKP).

În trecut a mai fost și primar general al Istanbulului când a candidat din partea partidului Prosperității (Refah Partisi).

 

 

 

 

 

2014: A murit  John Anthony Walker, Jr. (n.28 iul 1937), fost ofiţer specialist  în comunicații al Marinei Statelor Unite ale Americii, condamnat pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice în perioada 1968 -1985.

 

 

 

 

 

 

john_walker.jpg

 

 

 

 

 

 

În timpul în care a spionat pentru sovietici, Walker i-a ajutat să descifreze mai mult de un milion  de mesaje navale americane criptate.

Unii analiști l-au descris ca fiind spionul sovietic care a pricinuit cele mai mari daune Americii în toata istoria acestei țări.

Walker a fost arestat  pe 20 mai 1985 de o echipă de agenți ai FBI și a decedat in inchisoare, în urma unui cancer avansat la gat.

 

 

 

 

 

 

2017: A decedat la Paris, actrița franceză de film Mireille Darc, născută Mireille Aigroz, (n. 15 mai 1938,  la Toulon, Franța).  

 

 

 

 

 

Alain Delon și Mireille Darc, o poveste de dragoste plină de pasiune și mister | Click mobile

 

 

 

 A fost model și actriță și partenerul de viață pentru o perioadă îndelungată a lui Alain Delon. 

A fost actrița preferată a regizorului Georges Lautner (Galia, Să nu ne supărăm, Oameni de viață, Nu-i decât un vals, A fost odată un polițist, Alibi pentru un prieten). A debutat ca regizoare cu filmul La barbare, în 1988.

Mireille Darc a avut o relație sentimentală de durată cu celebrul actor Alain Delon (alături de care a jucat în câteva filme renumite), din 1969 până în 1984.

 În 1980 cariera sa a cunoscut o întrerupere bruscă pentru că a fost victima unui accident de mașină în urma căruia a trebuit să fie operată pe cord deschis. Mai mult, în acea perioadă s-a despărțit și de Alain Delon după 15 ani și a renunțat complet la cariera sa.

A revenit însă în televiziune în 1990.

A fost căsătorită cu Pierre Barret, din 1983 până în 1988 și cu Pascal Desprez din 2002 până la dispariția ei.  

 În 2006, Președintele francez Jacques Chirac a decorat-o cu Medalia de Onoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Sfântul Moise Etiopianul

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Cuvios Moise Etiopianul. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 28 august - foto: doxologia.ro

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Cuvios Moise era de neam etiopian. La inceput a fost slujitorul unui politician, dar din cauza nedreptatilor sale, a fost alungat. Sfantul Moise s-a alaturat unei cete de talhari si cu timpul a ajuns conducatorul acesteia.

Dupa o vreme, cuprins de o mustrare de constiinta pentru relele savarsite, paraseste ceata de talhari si se retrage intr-o manastire.

Aici isi va plange pacatele savarsite, dar va lupta multa vreme cu demonii desfranarii care aduceau asupra lui ganduri necurate si pofte ispititoare. Atat de aprinsa a fost lupta sa cu acesti demoni, incat le-a spus fratilor sai: “Atata suparare am suferit de la razboiul poftei trupesti, incat putin de n-am cazut din fagaduinta monahiceasca”.

Dupa sase ani de cumplit razboi cu demonii, s-a vindecat in chip minunat de toate inchipuirile, cugetele si gandurile de curvie pe care i le semana in suflet diavolul.

Sfantul Moise Etiopianul a fost sfintit preot la batranete. El si-a prevazut si ceasul si felul mortii. Intr-o zi el le-a zis ucenicilor lui sa fuga ca sa-si scape vietile, deoarece manastirea avea sa fie atacata de necredinciosi.

Cand ucenicii i-au cerut sa vina cu ei, ca sa scape impreuna, Avva Moise le-a zis ca el a fost talhar mai demult, si se cuvine ca acum sa-si ia plata pentru relele lui, dupa cuvantul: “Toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 25: 52).

Asadar, Avva Moise a ramas in manastire impreuna cu sase frati care nu au voit sa il lase singur, si au venit talharii si i-au ucis pe toti sapte.

Asa a trecut la cele veșnice Moise Etiopianul, la varsta de 75 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

Crestin Ortodox.ro; http://www.cinemagia.ro/actori; Istoricul zilei.com; Mediafax.ro; lessignets.com; Istoria md; Wikipedia.ro; Rador.ro; https://ziare.com/ documentar/pustiitoarele-incendii. 

 

28/08/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O țară tristă lăsată în beznă și un popor lăsat neluminat

 

 

 

Tristă țară lăsată în beznă, trist popor lăsat neluminat… | Ziarul Naţiunea

Tristă țară lăsată în beznă, trist popor lăsat neluminat…

De vreo treizeci de ani încoace am avut o temere uriașă, justificată e drept, devenită aproape o marotă… Că nu o să mai rămână nimeni aici să „stingă” lumina… Nici măcar acel ultim mohican al patriei care, privind în gol, după milioanele de români plecați, împinși spre exil, va apăsa, oftând a neputință, întrerupătorul de la ieșirea din țară…

Doar că, în numai câteva luni, lucrurile s-au schimbat, iar „întrerupătorul” nu mai pare pus la ieșirea, ci la intrarea în țară… Dar s-au schimbat și parametrii „tehnici”, nu doar previziunile paradigmelor vremurilor ce urmează, scrie Cezar Adonis Mihalache în https://ziarulnatiunea.ro.

Acei „markeri” care contează mai mult decât optimismul unei noi șanse… Căci, fără ei, nu se va mai pune problema, nu a faptului că nu o să mai aibă cine să stingă lumina (și ferice, să reușim să ne ținem românii acasă!), ci, dramatic pentru toți cei din „casă”, nu o să mai avem ce să „stingem”…

Și nu este vorba că, între timp, ni s-ar fi furat, o dată cu resursele, și prizele din casă, și întrerupătoarele, și nu am mai avea pe ce să apăsăm… S-ar putea să rămânem chiar fără curentul pe care să-l „pornim”… Atât cel industrial, necesar demarării motoarelor economice, dar și cel al consumului casnic…

Sigur, ne-am mai luminat noi cu lămpi cu gaz… Mult prea mult timp din păcate pentru a ne fi și trezit… Dar să ajungem, cei ce am fost primii în atâtea repere tehnologice, iluminarea urbană, electrificarea, extragerea combustibililor necesari producerii de energie electrică, să ajungem tocmai noi să căutăm lămpile cu gaz prin podurile bunicilor, ar fi practic soarta ironizându-și propria dramă. Destinul ei repetitiv…

Și totuși, acele timpuri par a ne bate la ușă, pentru că repetăm veșnica povară a nedebarasării de anatemele hidoase ale trecutului… Suntem în pragul unei crize energetice… Un colaps care ne-ar putea lăsa în întuneric însuși viitorul… Pentru că nu am făcut chiar nimic util în acești 30 de ani în care doar ne-am lamentat pe tema ultimului care stinge lumina…

Dar putem fi și optimiști, nu-i așa?!, pentru că va avea cine, nu să stingă lumina, ci să apese într-una, într-un alfabet nefuncțional al disperării către destin, întrerupătorul „de țară”… Într-un alfabet al neultimului care ar vrea să (re)aprindă lumina în țară…

Situația energetică a țării este atât de gravă încât nu mai este timp pentru analize stufoase… Nici pentru sofisticatele studii de fezabilitate ale unor închipuite investiții, nici pentru planșele retehnologizărilor cu sârmă chinezească…

Pentru că nu doar capacitatea marilor producători de energie este sub cota de avarie, ci și cea a transportului, inclusiv a importului, liniile fiind la un nivel aproape sufocat de cerere (și nu la nivelul necesarului pentru a reporni industria, ci aproape de a nu mai putea citi seara o carte)…

Am stat liniștiți, am fost făcuți să stăm liniștiți (ne-a blestemat coana’ Leana, dar s-ar putea ca nici acel „la locurile voastre” să nu ne mai aparțină când vom căuta lămpile cu gaz ale bunicilor), încât nici măcar să importăm curent nu vom mai avea cum… Nu vom avea prin ce linii la nivelul unui minim necesar…

De aceea, recentul raport al „Transelectrica”, privind situația energetică a României este, de fapt, un semnal de alarmă privind securitatea energetică a țării. Și este cu atât mai grav cu cât, pentru întâia oară, avem nu doar perspectiva imposibilități de a mai asigura vârfurile diurne de consum, ci și consumul de bază al unei zile…

Am îmbătrânit și am îmbătrânit neghiobi… Scoatem la pensie complexele energetice pe bază de cărbuni, și am putea noi acum să ne tot rugăm de Europa să nu le închidă din cauza dosarelor de mediu, căci tot nu ne va ajuta prea mult, ies ele singure la pensie, căci le crapă șuruburile de bătrânețe, iar liniile de transport nu au cum să mai facă față consumului, pentru că nu am ținut pasul cu simpla meteahnă a viitorului: creșterea exponențială a cererii… Și nu am știut să ne asigurăm „bătrânețile”…

Or, este cât de ironic să vezi că ai îmbătrânit suficient de mult, și inutil, când până și resursele noastre „la greu”, reactoarele 1 și 2 de la Cernavodă, sunt deja învechite… Atât de bătrâne că, în eventualitatea realizării unităților 3 și 4, acestea nu le vor deveni complementare, ci înlocuitoare…

Mai există vreo soluție pentru a nu colapsa energetic? Evident, doar că noi nu privim nici măcar problema, darămite soluțiile necesare… Ne bazăm că o să cârpim „atunci”, pe ici, pe colo… Și ce amuzant va fi să vezi, peste alți patru ani, un președinte de consiliu județean promițând construirea unui liliputan energetic, cât să-i asigure lui „pavoazarea” numelui de pe stâlpi, ori un primar fluturând un fluturaș electoral cu promisiunea unei centrale…

Asta dacă o să mai aibă unde să-l tipărească, dar, sigur, politicianul se descurcă, aduce fluturașii electorali de afară… Că avem noi „urmuzul” nostru, așa că de ce ne-ar mai surprinde să ajungem țara în care și promisiunile electorale vor fi „vopsite” pe la alții pentru a fi plimbate pe ulițele, nu doar desfundate, ci și neiluminate…

Tristă țară lăsată în beznă, trist popor lăsat neluminat…

28/08/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: