CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Uneltele cu care sovieticii au supus Armata Română. VIDEO

 

Divizia Tudor Vladimirescu, unealta cu care sovieticii au supus Armata Română.

Iosif Visarionovici Djugasvili (Stalin) a declansat in 15 noiembrie 1943 operatiunea de destructurare a armatei romane, unul dintre stalpii statului roman modern: atunci s-a infiintat, in Uniunea Sovietica, divizia I Infanterie „Tudor Vladimirescu”, urmata imediat de catre o alta divizie, „Horia, Closca si Crisan”, scrie   Petrisor Peiu pentru Ziare.com.

Cele două divizii  au fost constituite din prizonieri de război români aflati in lagarele sovietice dupa batalia de la Stalingrad și care aveau de ales între a trăi în Gulag sau să treacă de partea  sovieticilor, ceea ce constituia crimă de înaltă trădare pe timp de război.

 
Crearea diviziei „Tudor Vladimirescu nu a fost un fapt inedit.

Divizia poloneză „Tadeusz Kosciuszko” condusă de col. Zygmunt Berling, ori Brigada independentă cehoslovacă a colonelului Ludvik Svoboda au fost dovezi ale unei decizii de strategie anterioară exemplului românesc.

Aceste divizii de voluntari – voluntariatul implica asumarea individuală a unui angajament scris al persoanei – au fost folosite mai târziu într-o măsură mai mare sau mai mică de Moscova pentru ascensiunea partidelor comuniste din aceste state către cucerirea puterii.

 În principiu, corpul voluntarilor se angaja să lupte pe front împotrina Germaniei naziste şi aliaţilor săi cu toate mijloacele puse la dispoziţie, într-un cuvânt, luptau pentru a scăpa de condiţiile inumane din lagărele de prizonieri şi alegeau roata norocului pentru a se reîntoarce acasă ori a muri pe front.

 Divizia I Infanterie Tudor Vladimirescu, a fost organizată sub atenta supraveghere a NKVD. Numele a fost inspirat de experienţa avută de Tudor Vladimirescu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, când a luptat în armata rusă și a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a – III – a. 

Guvernul Sovietic a aprobat crearea de unităţi militare de voluntari pe data de 2 octombrie 1943 

Înfiinţarea concretă s-a produs pe data de 15 noiembrie 1943, membrii fiind nevoiţi să depună un jurământ de credinţă, încâlcând astfel flagrant Codul de Justiţie Militară – articolele 498-499, respectiv articolul 501 – care pedepsea cu moartea actul de trădare.

După bătălia pierdută de Germania şi aliaţii săi la Stalingrad şi Cotul Donului – printre care se găsea şi România – numărul prizonierilor români deţinuţi în URSS trecuse de o sută de mii de militari.

  Cea care a coordonat eforturile propagandistice, a asigurat componenta ideologică şi a fost cureaua de transmisie între divizie şi sovietici a fost Ana Pauker (pe numele ei real – Ana Rabinsohn ).

Ana Pauker, viitor ministru de externe în al doilea guvern Groza, aflată pe teritoriul sovietic încă din 1941 activa ca un important resort al mobilizării şi agitaţiei propagandistice pentru formarea primei divizii de voluntari români din rândul prizonierilor de război.

A apărut în uniformă de colonel sovietic la mai multe întruniri organizate de organele NKVD pentru recrutarea voluntarilor.

Ea a fost ajutată, printre alții, de Petre Borilă (Iorgu Dragan Rusev), Leonte Răutu (Lev Oigenstein), Dumitru Coliu (Dimităr Colev), Vasile Luca (Luka Laszlo, cel mai apropiat colaborat al Anei Pauker în Uniunea Sovietică) sau Valter Roman (Ernest Neulander).

Toţi cei enumeraţi vor intra în ţară odată cu trupele sovietice şi vor sosi în Bucureşti în ziua de 31 august 1944, pe tancurile ruseşti.
Înainte de înființare, soldaților și ofițerilor aflați în lagărele de prizonieri li s-au prezentat cele două soluții posibile: fie se alătură mișcării, fie vor avea de îndurat o captivitate dură în Gulag.

Majoritatea covârşitoare a soldaţilor s-a raliat apelului, în proporţie de aproximativ 90%, spre deosebire de cadrele superioare, unde doar o parte dintre ofiţeri  s-au alăturat Diviziei. 

Dumitru Petrescu, unul dintre ilegaliștii comuniști aflati atunci la Moscova în echipa Ana Pauker, a coordonat efortul de ideologizare a ofiterilor si soldatilor romani din cele doua divizii, adica i-a transformat in uneltele comunizarii viitoare a Armatei.

 Ei au depus un juramant care continea fraza cheie: „Jur sa păstrez cu sfintenie fratia de arme cu Armata Rosie”, 

Scopul înființării acestor divizii a fost acela  de a elimina cadrele militare ostile comuniștilor sau URSS, de a controla politic și ideologic forțele armate ale României.

Instaurarea comunismului în România s-a făcut cu ajutorul principal al tancurilor sovietice, dar interfaţa, reprezentanții politici, au fost membrii Partidului Comunist, un partid-anexă al Cominternului – Internaționala a – III – a, controlat cu autoritate de la Moscova.

 

  Divizia Tudor Vladimirescu l-a avut  drept comandant pe col. Nicolae Cambrea, ca șef de stat major pe lt.-col. Iacob Teclu și ca adjunct politic pe col. Mircea Haupt.

Încă de la constituire divizia făcea parte din sistemul sovietic militar și doar după instaurarea deplină a comunismului în România a devenit parte a armatei române, aducându-și din plin contribuția la comunizarea sistemului militar românesc.

Divizia „Tudor Vladimirescu” a fost adusa la București inca din 31 august 1944, impreuna cu tancurile sovietice, si a fost „integrata” rapid in Armata Română, participand la razboiul de pe frontul de vest. 

A participat ca parte a armatei sovietice la luptele din Transilvania, ajungând până în munții Tatra. Pentru faptele de arme alături de armata U.R.S.S., la 9 februarie 1946 va fi acordată medalia sovietică „Victoria” unui grup de 58 de ofițeri români din această divizie.

Pe 29 decembrie 1947, cu numai o zi inainte de alungarea de pe tron a regelui Mihai, ministrul comunist al Apararii, Emil Bodnaras, isi incununeaza opera de preluare a Armatei prin Ordinul 2808/1947, prin care 30 de generali si 49 de colonei care conduceau Armata au fost inlocuiti cu ofiteri ai unitatii „Tudor Vladimirescu”.

La 30 decembrie 1947, militarii Diviziei „Tudor Vladimirescu” au participat, alături de comuniști, la lovitura de stat care a răsturnat ilegal ordinea constituțională în România, înlocuind Garda Regală de la Palatul Elisabeta, ce fusese arestată.

  În anul 1947 această divizie a fost parțial motorizată.

 

 

 

FOTO: Col. Nicolae Cambrea, primul comandant al Diviziei Tudor Vladimirescu

Aşa cum îi mărturisea Stalin fruntaşului comunist  iugoslav  Milovan Djilas ”în războiul acesta nu este la fel ca în cel trecut; cel care ocupă un teritoriu îşi impune şi sistemul său social. 

Prizonieri deveniți voluntari

 

Jurământul îi obliga pe soldați să lupte împotriva trupelor hitleriste și să cultive o relație de prietenie față de Uniunea Sovietică:

„Jur poporului meu robit de Nemţi să lupt pentru libertatea şi propăşirea lui.

Jur să-mi îndeplinesc fără şovăire îndatoririle mele de ostaş în tabără, pe câmpul de luptă, oricând şi oriunde, să mă supun ordinelor comandaţilor mei şi să păstrez secretul militar.  

Jur să lupt pentru o prietenie trainică între România şi Uniunea Sovietică, care mi-a dat putinţa să lupt cu arma în mână pentru distrugerea duşmanului comun – Germania Hitleristă.

Jur să păstrez cu sfinţenie frăţia de arme cu Armata Roşie. Jur să lupt până la ultima picătură de sânge contra nemţilor fascişti, care mi-au târât ţara în războiul lor nelegiuit”.

 

FOTO: Mitingurile organizate de comuniști își arătau sprijinul pentru Divizie FOTO: RONCEA.RO

 Colonelul Nicolae Cambrea (din noiembrie 1944, general, în urma unui ordin semnat de către Stalin) a ajuns în fruntea diviziei.

Acesta fusese șeful Statului Major al Diviziei 5 Infanterie, luat prizonier după bătălia de la Cotul Donului, în noiembrie 1942. Cu valoare anecdotică, a rămas celebră epigrama dedicată de Păstorel Teodoreanu colonelului Cambrea şi valabilă şi pentru ceilalţi voluntari:

„Din falnic vânător de munte/ Mi te-a făcut Ana Pandur/ Întâi ţi-a înfipt o stea în frunte/ Şi-apoi un Debreţin…în cur.”

Alţi trădători ajunși la conducerea diviziei au fost colonelul Iacob Teclu – şeful Statului Major al Diviziei Tudor Vladimirescu, Mihail Maltopol – preşedintele Asociaţiei prizonierilor români din URSS şi colonelul Mircea Haupt – adjunct politic şi comandant provizoriu după ce Nicolae Cambrea a fost rănit în luptele din apropiere de Oradea, la începutul lunii octombrie 1944.

„URSS, cea mai puternică țară din lume”

În Ordinul de zi nr. 1, din 15 noiembrie 1943, colonelul Cambrea clama că lupta le va aduce „libertatea și belșugul și să nu uitați că avem alături de noi ca prieteni, ca sprijin și vecina URSS, cea mai mare și mai puternică țară din lume. Numai alături de ea, țara noastră va fi în viitor fericită și respectată.”

Soldații au început imediat antrenamentele, într-o tabără lângă Riazan, la aproximativ 80 de kilometri de Moscova. Logistica era asigurată de sovietici, care se ocupau îndeaproape şi de instruirea voluntarilor. Propaganda printre soldaţi era asigurată prin intermediul ziarului Graiul Liber, o replică a ziarului Direcţiei Politice a Grupului de Trupe a Armatei Roşii – Graiul Nou – şi a Secţiei de Educaţie şi Cultură, condusă de Dumitru Petrescu – ilegalist aflat în grupul de la Moscova.

Un detaliu interesant rezultă dintr-un interviu dat de colonelul Cambrea ziarului Scânteia în luna noiembrie 1944.

Acesta afirmă că una dintre condițiile puse de sovietici pentru înființarea formațiunilor voluntare a fost aceea că soldații nu vor fi întrebuințați împotriva unităților românești.
Ruşii şi-au dat seama că s-ar putea ca voluntarii să refuze ordinul de a trage în soldaţii de rând, din moment ce întreaga propagandă se concentra pe trupele germane şi „trădătorii” români de la conducerea ţării.

„Salvați” de 23 August

Nu au mai fost nevoiţi să intre în luptă împotriva unităţilor militare româneşti, deoarece a intervenit Actul de la 23 august, trupele ruseşti înaintând adânc pe teritoriul României, fără luptă.

 Divizia Tudor Vladimirescu a participat la luptele împotriva armatei ungare începând cu 7 septembrie, fiind încadrată, alături de celelalte trupe româneşti, Frontului II ucrainean, în bătăliile duse în zonele Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Târgu Mureş, Oradea Mare, Debreţin, Munţii Tatra.

Aportul cel mai semnificativ a fost dat pentru cucerirea orașului Debrețin (Debrecen), astfel că prin ordinul nr. 0374, Comandantul Suprem al Armatei Roşii se acorda Diviziei I Infanterie română de voluntari Tudor Vladimirescu (…) denumirea de Debreţin.

Începând din acest moment, unitatea va fi cunoscută sub numele de Tudor Vladimirescu-Debreţin.

Rolul politic

Odată îndeplinit rolul militar, divizia a trecut la afirmarea misiunii politice. Au început campanii agresive în ziarul partidului care militau pentru eliminarea cadrelor militare bănuite a fi comis crime de război şi a fi fost responsabile de dezastrul ţării.

Cele două încadrări erau foarte largi, practic, orice ofiţer superior putând fi acuzat de colaborare cu regimul Antonescu şi, implicit, să fie responsabil de dezastrul ţării.

 

 

FOTO: Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu (grupul moscovit) FOTO: FOTOTECA ONLINE A COMUNISMULUI ROMÂNESC

  Nicolae Cambrea, Iacob Teclu sau liderii importanţi ai Partidului Comunist vorbeau de rolul viitor al Diviziei, care poate constitui un nucleu sănătos pentru democratizarea Armatei Române ,o adevărată armată a poporului.

În realitate, ”democratizarea armatei” însemna eliminarea indezirabililor, a anticomuniștilor și antisovieticilor, infiltrarea unităților cu membrii ai Diviziei și crearea unui corp de cadre militare loial Partidului Comunist.

Pentru a-şi asigura aderenţi şi pentru eficientizarea propagandei în rândurile soldaţilor Armatei Române s-a înfiinţat, în cadrul Ministerului de Război, Direcţia Superioară a Educaţiei, Culturii şi Propagandei.

 Aceasta îşi va schimba denumirea de două ori: din 12 octombrie 1945 va fi cunoscută sub numele de Inspectoratul General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă, iar începând din 5 octombrie 1948 va fi Direcţia Superioară Politică a Armatei.

Pericolul reprezentat de aceşti agenţi ai Moscovei a fost sesizat şi de către Nicolae Rădescu (președinte al Consiliului de Miniștri între 6 decembrie 1944 și 28 februarie 1945) care, într-un memoriu trimis secretarului de stat american James Byrnes, avertiza că democratizarea armatei nu însemna decât introducerea în fiecare unitate, mare sau mică, a comisarului politic provenit din Divizia Tudor Vladimirescu, după sistemul sovietic.

Din nefericire, anglo-americanii nu au putut face nimic pentru împiedicarea sovietizării României și, implicit, a Armatei Române.

Misiunea de destructurare a Armatei Regale Române şi introducerea de agenţi loiali comuniştilor şi sovieticilor a fost uşurată de reintegrarea parţială apoi, totală, în cadrul Armatei Române a voluntarilor din Divizia Tudor Vladimirescu- Debreţin.

 Aceştia au constituit nucleul aparatului de educaţie politică şi ideologică din cadrul Armatei, condus de generalul Victor Precup (susţinător al Regelui Carol).

Dezamăgit de rolul atribuit după Restaurația Carlistă, acesta încearcă să declanșeze un complot împotriva Regelui în aprilie 1934.

Lovitura eşuează şi este internat în lagărul de la Doftana. Aici va fi iniţiat şi cooptat de comunişti.

A fost unul dintre numeroşii tovarăşi de drum ai comuniştilor) şi a pus bazele nucleului viitoarei Armate a Republicii Populare Române. Rolul atribuit voluntarilor Diviziei a fost completat prin Ordinul de Ministru nr. 2808 din 29 decembrie 1947 (ministrul Apărării Naționale era Emil Bodnăraș) care decapita conducerea Armatei.

În prima fază, au fost înlocuiţi 30 de generali  şi  49 de colonei, , în mare parte cu reprezentanţii unităţii Tudor Vladimirescu.

Raţiunea pentru care a fost constituită divizia îşi atinsese scopul – eliminarea celor care erau cunoscuţi pentru atitudinea ostilă la adresa comuniştilor şi a Uniunii Sovietice, controlul politic asupra pârghiilor de decizie în Ministerul Apărării şi la Marele Stat Major şi controlul ideologic, începerea drumului de creare şi educare a unei armate de tip nou, loiale conducerii Partidului, sub atenta supraveghere a agenţilor şi consilierilor militari sovietici, care asigurau expertiza necesară.

 

george-popescu

 

 

 

 

În ciuda refuzului unui număr însemnat  de militari români de a deveni părtași la trădarea țării,  „comitetul de convingere” a fost  întărit cu col. Nicolae Cambrea – viitor comandant al diviziei „Tudor Vladimirescu”, col. Iacob Teclu, şef de stat major şi col. Mihai Maltopol – responsabil cu redactarea şi distribuirea gazetei diviziei, „Graiul Liber” având girul generalului Mihail Lascăr, aflat la rândul său în captivitate.

Din octombrie şi până în luna mai 1944, divizia a fost antrenată şi înarmată, find aptă de a intra în prima linie a frontului ca divizia I română de infanterie a Frontului 2 Ucrainian.

Evoluţia politică şi militară a celui de-al doilea război mondial şi particular actul de la 23 august 1944 a făcut ca preconizata luptă dusă de români împotriva altor români să fie evitată.

Conform Codului de Justiţie Militară, art. 498-499 şi 501 , valabil din 1939, voluntarii români constituiţi în divizia „Tudor Vladimirescu” se găseau în situaţia de trădare de ţară şi urmau să fie executaţi de autorităţile militare române în caz de capturare.

Într-o situaţie similară s-au găsit şi românii încadraţi în Armata Naţională de Eliberare condusă de gen. Platon Chirnoagă, armată aflată sub conducerea politică a Guvernului român de la Viena condus de Horia Sima (Germania a pregătit din timp o alternativă politică formată preponderent din membri ai Mişcării Legionare refugiaţi după eşecul Rebeliunii – ianuarie 1941 – în câteva oraşe germane, în cazul în care la Bucureşti, mareşalul Ion Antonescu sau regele Mihai ar încerca ieşirea din Axă, după model italian).

Diferenţa dintre cele două corpuri de voluntari este că unii au fost exoneraţi de executara pedepsei – membrii diviziei „Tudor Vladimirescu” – pe când ceilalţi au fost „vânaţi” de noul regim de la Bucureşti multă vreme. (În octombrie 1943, divizia „Tudor Vladimirescu se găsea în poziţia de trădare de ţară, fiindcă statul român prin armata sa se găsea de partea forţelor Axei, iar în noiembrie 1944, Armata Naţională de Eliberare sub ordinul Guvernului de la Viena, se găsea la rândul ei în aceiaşi postură fiindcă lupta declarat împotriva României care trecuse în Coaliţia Naţiunilor Unite)

Prin două decrete-lege din aprilie şi august 1945 o parte din voluntarii diviziei „Tudor Vladimirescu” au fost încorporați în  Armata Română.

În scurt timp, aceştia au asigurat funcţionarea nucleului care a întreprins schimbări majore în interiorul structurii naţionale de apărare, al cărui comandant suprem era încă regele Mihai.

În cadrul diviziei „Tudor Vladimirescu” şi-a făcut apariţia comisarul politic şi Serviciul Agitprop – agitaţie şi propagandă după un model sovietic care au contribuit la politizarea armata română sau la tranziţia de la Armata regală la Armata populară..

Printre relatările privind constituirea Diviziei „Tudor Vladimirescu” sunt semnificative și relatările veteranului de război Oleg Dombrovschi (n. în România Mare, în 1919, la Orhei), publicate în EVENIMENTUL ZILEI, 23 ian. 2009, p.6-7).

„În anii detenției sovietice, Oleg Dombrovschi a fost martorul unei schisme care separă și astăzi apele veteranilor de război: înființarea diviziei Tudor Vladimirescu. Creată la ordin sovietic și compusă din prizonieri de război, divizia era vârful de lance al defensivei noii lumi […]

Tancurile sovietice pe suportul cărora s-a constituit la finele anilor ’40 republica populară erau manevrate de acești foști prizonieri români ai lagărelor, descurcăreții de care avea nevoie ideologia găunoasă a stalinismului victorios. […] Antifasciștii au venit și la Yelabuga, cu discursurile învățate pe de rost și veșnic înșelătoarea întrebare: «Cine nu vrea să se înscrie în Tudor Vladimirescu?» .

Oleg nu voia și a rămas consecvent, în ciuda sfaturilor «prietenești». «Chiar a venit unul și mi-a spus să mă înscriu că altfel se va alege praful de mine, nu voi avea nici un viitor. Nu m-am putut abține să nu-l înjur.»”
Aceasta este una din mărturiile de la cei care au trăit în prizonieratul sovietic și au participat direct la evenimentele amintite.

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse: 

 

 

https://www.timpul.md/articol/divizia-tudor-vladimirescu-unealta-cu-care-sovieticii-au-supus-armata-romana–138877.html

http://www.romania-actualitati.ro/divizia_tudor_vladimirescu-69236

 

https://evenimentulistoric.ro/tradatori-sau-eroi-secretele-romanilor-din-tudor-vladimirescu 

20/08/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 20 AUGUST. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20 august, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

14Agrippa Postumusfiul adoptiv al împăratului roman Augustuseste executat de gărzile sale  în circumstanțe misterioase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Marcus Agrippa Postumus Iulius Cezar (26 iunie 12 BC – 20 august AD 14),   cunoscut sub numele de Agrippa Postumus,era fiul lui Marcus Agrippa Vipsanius și al JulieiBunicii materni erau împăratul roman Augustus și a doua sa soție a sa, Scribonia.

Născut după moartea tatălui său (de unde și numele), a fost adoptat de împăratul AugustusPentru o perioadă el a fost moștenitor al tronului lui Augustusdar în circumstanțe neclare a fost arestat și exilatÎn momentul mortii lui Augustus a fost executat de gărzile sale.

 

 

 

 

 

 

 

 535: A murit Sfântul Mochta (în sursele latine Maucteus), ultimul ucenic supraviețuitor al Sf. Patrick, apostolul Irlandei.

 

 

 

 

 

 

636: Ia sfârșit bătălia de la Yarmouk,  in care  invadatorii arabi condusi  de Khalid ibn al-Walid,  infrâng fortele Imperiului Bizantin si ocupa Siria şi Palestina , marcând primul mare val al cuceririlor musulmane si înaintarea rapidă a Islamului în afara peninsulei Arabia.

Bătălia de la Yarmuk a fost o luptă dată între Imperiul Bizantin și Califatul Rashidun în perioada 15–20 august 636, lângă râul Yarmuk în Siria. Lupta s-a terminat cu victoria arabilor care erau în număr mic față de bizantini. Se pare că o furtună de nisip s-a abătut ca din senin asupra bizantinilor, orbindu-i și provocând înfrângerea acestora.

 

 

 

 

 

 

917: În lupta de la Acheloos, ţarul Simeon I al Bulgariei  infrange  decisiv o  armata bizantina.

 

 

 

 

 

 

 

                                                            Simeon I

 

 

În  anul 917, o armată extrem de puternică bizantină, condusă de  Leon Phokas  cel Batran, fiul lui Nichifor Fokas, a  invadat Bulgaria, însoțit de marina bizantină aflata sub comanda lui Romanos Lekapenos, care a  atacat  porturile bulgare la Marea Neagră.

 In drum spre Mesembria (Nesebar), în asteptarea trupelor transportate pe mare, forțele lui  Phokas  au oprit lângă râul Acheloos,  moment in care  tarul  bulgar Simeon s-a  grăbit să-i  atacace de pe dealurile din apropiere în timp ce ei se odihneau.

În timpul bataliei  care a urmat si care  a fost  una dintre cele mai mari din istoria medievală, bulgarii au  distrus  complet oastea bizantina și au  ucis mulți dintre comandanții lor. Phokas a reușit să fugă în Mesembria.

Zeci de ani mai tarziu,  Leon Diaconul  scria că “grămezi de oase pot fi văzute astăzi la  raul Acheloos , unde armata a fugit rusinos “.

 

 

 

 

 

 

1000: Regele Stefan intemeiaza statul maghiar.  Ziua este sărbătorită ca zi națională în Ungaria.
Pe numele sau originar Vajk (considerat de unii istorici maghiari fiind un nume păgân turcic, iar de alții de origine slavonă), Stefan a proclamat  statutul de regat Ungariei, etimologia cuvantului avandu-si radacina in turca veche „on-ogour”(aproximativ sec. al VII-lea), traducandu-se prin „10 sageti”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ștefan I al Ungariei (în maghiară Szent István király „sfântul rege Ștefan”) (n. 969, cu numele de Vajk la Strigoniu (Esztergom) – d. 15 august 1038, Székesfehérvár (lat. Alba Regia), a fost  membru al Casei Arpadiene, fiul lui regelui Géza, care  începuse să   integreze Ungaria în Europa creștină occidentală.

Învățătorul tânărului Vajk a fost Adalbert, episcopul de Praga. El i-a influențat pe Géza (încă păgân) și pe Sarolt (provenită dintr-o familie creștină de rit bizantin), să treacă la crestinism, împreună cu copiii lor.

Vajk a fost botezat în 994 (sau cândva între 994 și 996) de acest episcop la Esztergom și a primit numele primului martir, Sfântul Ștefan.

Ștefan s-a căsătorit în 995 cu Ghizela de Bavaria, sora împăratului Henric al II-lea si a devenit rege al Ungariei după ce l-a învins unchiul său păgân Koppány, care de asemenea  pretindea tronul.

După consolidarea puterii lui ca principe, Ștefan a început creștinarea țării și l-a trimis pe călugărul benedictin Asztrik la Roma cu misiunea de a obține binecuvântarea Papei și coroana regală.

Conform tradiției, Papa Silvestru al II-lea i-ar fi trimis o coroană de aur cu nestemate, iar în ianuarie 1001 o scrisoare de binecuvântare, prin care îl recunoștea oficial ca rege creștin al Ungariei.

„Sfânta coroană a Ungariei”, cunoscută drept Coroana Sfântului Ștefan, este o lucrare artistică realizată ulterior, în mai multe faze, în secolele XI-XIII.

Tot Papa Silvestru i-a dat celui pe care ungurii aveau să-l numească Sfântul Ştefan, puteri depline.

Fostul print păgân Vajk a poruncit ca supuşii săi să plătească o taxă Bisericii, iar la fiecare zece sate să se construiască o biserică şi să fie întreţinut un preot care să slujească în noul lăcaş.

Tot el a donat domenii episcopatelor şi mănăstirilor şi a interzis căsătoriile între ungurii creştinaţi şi cei care mai practicau religia lor originară.

Au fost chemaţi călugări străini care să predea latina şi să-i înveţe pe unguri agricultura, iar  ungurii au abandonat alfabetul scrierii lor originare, compus din caractere asemănătoare runelor, şi au adoptat grafia latină. 

Stefan  a initiat reforme radicale pentru a moderniza a Ungaria dupa modelul occidental. Țara a trecut la utilizarea in documentele oficiale a limbii latine.

De fapt, latina a fost limbă oficială în teritoriile locuite de unguri din perioada Sfântului Ştefan până în anul 1844.

Este venerat ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.

 

 

 

 

 

 

1083: Primul rege al Ungariei, Ștefan I, a fost canonizat sfânt de papa Grigore al VII-lea.

 

Născut in anul 975 la Strigoniu, a decedat la 15 august 1038) ,Ștefan I a fost  membru al Casei Arpadiene, și este considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor. Este venerat sfânt   și în Biserica Ortodoxă.

 

 

 

 

 

 

1153 : Moare Sfântul Bernard de Clairvaux,  canonizat oficial la 18.01.1174 (n. 1090).

 

 

 

 

 Sfântul Bernard de Clairvaux

 

 

 

 

 

 

În anul 1115, Bernard de Clairvaux fondează celebra mănăstire cisterciană Clairvaux, în Burgundia, pe care o va conduce timp de aproape patru decenii .

În calitate de abate de Clairvaux, Bernard a întemeiat șaizeci și opt de mănăstiri-fiice  (dependente de spiritualitatea abației-mamă), răspândite pe întreg cuprinsul Europei.

El a făcut să fie în mod oficial recunoscut  în 1128 Ordinul Templierilor, organizație al cărei inspirator a fost.

Tot el  avut o contribuție importantă în aplanarea crizei provocată de Schisma papală din anul 1130.

 

 

 

 

 

 

 

1308: Papa Clement al V- lea il absolva de acuzatia de erezie pe Jacques de Molay, ultimul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri, care fusese ars pe rug.

 

 

  Jacques de Molay,  născut între 1244 și 1249 și mort la 18 martie 1314a fost  ultimul  Mare Maestru al Ordinului Templului.
In 1307 a fost arestat la Paris la ordinele regelui Filip cel Frumoscare a acuzat templierii de erezie și a practicilor obscene  În urma unui proces neechitabilJacques de Molay ars pe rug in  martie 1314 .

Sfârșitul dramatic al Jacques de Molay a inspirat legende și ficțiuni mai ales în jurul  blestemului  pe care l-ar fi lansat împotriva Filip cel Frumos si a papei Clement al V-lea.  

 

 

 

 

1470: A avut loc Bătălia de la Lipnic între Ştefan III-lea (Ştefan cel Mare) al Moldovei şi tătari.

 

 

 

 

 

 

                 Ştefan III-lea (Ştefan cel Mare), domn al Moldovei (1457-1504)

 

 

 

 

Prevăzând că va avea în curînd de luptat cu turcii, Ştefan voia să aibă în Muntenia (Valahia) un domn prieten, în locul vasalului otomanilor, Radu cel Frumos, şi de asemenea să încheie tratate de alianţă cu alţi vecini.

Domnul moldovean  a început ostilităţile împotriva lui Radu cel Frumos prin incursiunea din februarie 1470 in Muntenia, cînd a prădat şi ars Brăila (la 27 februarie, în „marţea brînzei”), Oraşul de Floci şi  judeţul Ialomiţa.
Reacţia turcilor a venit prin intermediul tătarilor Hoardei de Aur (aliaţii lor), care au năvălit peste Nistru şi au început să prade.

La 20 august 1470 (după alte surse 20 august 1469), a avut loc Bătălia de lîngă satul Lipnic (Lipinţi) pe Nistru, între o oaste a domnului Ştefan cel Mare al Moldovei şi invadatorii tătari.
Oştirea moldoveana , condusa de Ştefan cel Mare, urmărindu-i pe tătari, îi surprind în dumbrava de la Lipnic şi castiga o strălucită victorie, pricinuindu-le pierderi grele.

Fiul și fratele (Eminec),ai Hanului Mamak au fost luați prizonieri si eliberaţi robii capturaţi de tătari şi redobandite prăzile jefuite de acestia.
După obținerea victoriei, Ștefan „a cunoscut că ajutoriu nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu și Preacurata Maica Sa” (Grigore Ureche).

Cronicarul polonez Jan Długosz, afirmă că după bătălie Hanul Mamak i-a trimis la Ștefan cel Mare 100 de soli pentru a cere, cu cele mai grozave amenințări, eliberarea fiului de han aflat captiv la moldoveni.

Ștefan cel Mare, ca răspuns, a dispus ca fiul hanului să fie spintecat în patru  în fața solilor.
Apoi, 99 din cei 100 de soli au fost trași în țeapă.
Ultimului sol tătar rămas în viață i s-a tăiat nasul, fiind trimis înapoi la Mamak pentru a povesti ce a văzut.
Eminec, fratele Hanului Mamak, a reușit să fugă din Cetatea Albă, unde era ținut închis.

 

 

 

 

 

Stema lui Ştefan III-lea (Ştefan cel Mare), domn al Moldovei

Stema luiŞtefan al III-lea(Ştefan cel Mare), domn al Moldovei

Mamak Han nu a mai organizat un nou atac împotriva Moldovei, iar Stefan a luat măsuri pentru a proteja frontiera de est a tariiîntărind cetățile Orhei și Tighina și  construind cetatea Sorocacompletând astfel linia  de aparare de-a lungul râului Nistru 

 

 

 

 

 

 

1561: S-a născut Jacopo Peri, compozitor italian, autorul primelor opere, „Dafne”, cca.1597 şi, de asemenea, „Euridice” (1600). 

 

 

 

 

 

 

 

A  decedat la 12 august 1633.

 

 

 

 

 

 

 

 

1741: Exploratorul danez Jonas Vitus Behring, aflat in serviciul Rusiei, a descoperit Alaska.

Acest teritoriu  avea sa devina cel de-al 49-lea stat american în anul 1959.

 

 

 

 

 

 

Image from www.bagetorel.ru

 

Jonas Vitus Behring

 

 

 

 

 

Este cunoscut pentru cele două explorări ale coastei de nord-est a continentului asiatic, iar de acolo pe coasta de vest a continentului nord-american.

 Dupa moartea sa,  Stramtoarea Bering, Marea Bering, Insula Bering,  Ghetarul Bering, au primit numele sau.

 

 

 

 

 

 

 

1749: A început domnia fanariotă a lui Constantin Racoviţă în Moldova.

Constantin Racoviță, a fost domn în Moldova: 31 august 1749 – 3 iulie 1753 și c. 29 februarie 1756 – 14 martie 1757 și în Țara Românească: iulie 1753 – c. 28 februarie 1756 și 9 martie 1763 – 28 ianuarie/8 februarie 1764.

Era fiul lui Mihai Racoviță, iar tronul l-a câștigat cu ajutorul grecilor, care i-au fost și tovarăși de domnie, întocmai ca și tatălui său. Birurile apăsătoare ale nesătulului domn și abuzurile grecilor, au provocat o mișcare de nemulțumire, dar fără efect durabil.

A murit la București în 1764, in urma unui ospăț prea îmbelșugat.

 

 

 

 

 

 

1779:  S-a născut chimistul şi mineralogul  suedez Jöns Jakob Berzelius, unul dintre creatorii chimiei moderne; a introdus notaţia elementelor chimice prin simboluri.

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Jöns Jakob Berzelius ( n. 20 august 1779 – d. 7 august, 1848).

 

 

 

 

 

 

 

 

1827: S-a născut compozitorul şi dirijorul austriac Josef Strauss; (m. 22 iulie 1870).

 

 

 

 

Josef Strauss

 

 

 

 
S-a născut în Viena,fiind  fiul lui Johann Strauss I și al Mariei Anna Streimfratele lui Johann Strauss și al lui Eduard StraussTatăl său îl vrut să aleagă o carieră în armată austriaca.

  A studiat muzica cu Franz Dolleschal si a invatat sa cante la vioara cu Franz Anton Ries.
S-a format ca inginer și a lucrat pentru orașul Viena ca inginer și designer  și a publicat două manuale pe teme matematice 

Strauss a dovedit un talent multilateral si ca artistpictor, poet, dramaturgcântărețcompozitor și inventator.

A scris mai multe valsuriprintre care: SphärenKlänge (muzica sferelor), Delirien,TransaktionenMein Lebenslauf ist Lieb und Lust   și Dorfschwalben aus Österreich ,  faimoasa Pizzicato Polka scrisa impreuna cu fratele său Johann, cadriluriși alte piese muzicale de dans.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timpul unui turneu în Polonia în 1870el a căzut inconștient in timpul unui spectacol și sa lovit la capSoția lui l-a adus înapoi acasă la Vienala Hirschenhausunde a murit la 22 iulie 1870. 

  Au existat zvonuri că a fost bătut de soldați ruși beți după ce el ar fi refuzat să cânte pentru ei o noapte.

Cauza decesului nu a fost stabilită, pentru ca văduva lui a interzis sa se faca o autopsie

Mormântul sau se afla la Viena în Cimitirul Central,  alături de mama lui Anna.  

 

 

 

 

 

 

 

 

1833: S-a născut scriitorul Vasile Pogor, om politic, publicist şi poet român, membru fondator al “Societăţii Junimea”; (m. 1906).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  îndeplinit în mai multe rânduri funcția de primar al municipiului Iasi.

 

 

 

 

 

 

 

1833: S-a născut Benjamin Harrison, a fost cel de-al douăzeci şi treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii pentru un singur mandat între 1889 şi 1893; (m. 13 martie 1901).

 

 

 

 

1839: A fost înființată, de catre studentii români aflati la studii la Paris, “Societatea pentru învatatura poporului român”, care a contribuit la dezvoltarea constiintei nationale românești.

 

 

 

 

 

 

1847: S-a născut marele romancier polonez Bolesław Prus; (d. 19 mai 1912).

 

 

 

 

 

 

 

Bolesław Prus (20 sierpnia 1847 w Hrubieszowie - 19 maja 1912 w ...

 

 

 

 

  Numele său era Aleksander Glowacki si a fost cea mai importantă figură a literaturii poloneze a secolului al XIX-lea .

A scris  4 romane mai importante: Avanpostul (1886), Păpușa (1889), Femeia nouă (1893) și Faraonul (1896).

 

 

 

 

 

 

 

 

1860: S-a nascut la Bar-le-Duc, în Franța, politicianul  Raymond Poincaré, al nouălea preşedinte al Republicii Franceze (1913-1920); (d. 15 octombrie 1934, la Paris).

 

 

 

 

 

 

  

 Avocatul și omul politic francez Raymond Poincaré , a fost prim-ministru al Franței de mai multe ori și președinte între 1913–1920. Era văr primar cu matematicianul Henri Poincaré.

 

 

 

 

 

 

1833: S-a născut Benjamin Harrison,  cel de-al douăzeci şi treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, între 1889 şi 1893; (m. 13 martie 1901).

 

 

 

 

 

Benjamin Harrison

 

 

 

 

 

 

 

1856: A fost inaugurata actuala sala a Teatrului Mare (Bolsoi) din Moscova, cu peste 2000 de locuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1858Charles Darwin publica Teoria evoluției prin selecție naturală în revista Proceedings of the Linnean Society of London.

În anul 1858, Darwin primise  o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observațiile pe care acesta le formulase, călătorind prin America de Nord, referitoare la ereditate și transformarea proprietăților printre specii, l-au facut  pe Darwin să grăbească finalizarea teoriei evoluției.

Câteva luni mai târziu, atât Alfred Russell Wallace cât și Chales Darwin s-au prezientat  la Linnean Society pentru atestarea Teoriei evoluției.

Consiliul acestei societati a decis asupra întâietății formulării teoriei și astfel Charles Darwin a fost  considerat părintele Teoriei evoluției.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Charles Darwin (n. 12 februarie 1809  – d. 19 aprilie 1882 ) este cel mai celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționistă).

 

 

 

 

 

 

1864: S-a născut în localitatea Florica, azi Ștefănești, Argeș, Ionel I.C.Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, de mai multe ori ministru şi prim-ministru (m. 1927), membru de onoare al Academiei Române; (m. 24 noiembrie 1927, la București).

 

 

 

 

 

 

 
 
 
 
 
 
 

Ion I.C. Brătianu   a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.  

 

 

 

 

 

 

1868: Preşedintele Andrew Johnson al S.U.A., declara oficial  incheierea Razboiului dintre Nord si Sud.

 
 
 
 
 
8 Things You Might Not Know About Andrew Johnson | Mental Floss
 

 

 

 

 

 

Andrew Johnson (n. 29 decembrie 1808 – d. 31 iulie 1875) a fost cel de-al șaisprezecelea vicepreședinte (1865) și cel de-al șaptesprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1865 – 1869), succedând la președinția Statelor Unite după asasinarea celui de-al șaiprezecelea președinte american, Abraham Lincoln.

A fost președinte în timpul Reconstrucției care a urmat Războiului Civil American. Din cauza numeroaselor sale acte de tratare extrem de îngăduitoare a rebelilor înfrânți, precum și a respingerii prin veto a proiectelor de lege privind schimbarea drepturile civile, a fost pus în situația de a avea o lungă dispută amară cu republicanii din Congresul SUA care a  dus în final, la judecarea sa în Congres  (în engleză, „impeachment”) în 1868, devenind astfel primul președinte judecat de Congress. A fost achitat de acuzațiile aduse cu doar un singur vot în cadrul Senatului.

 

 

 

 

 

1870: S-a născut fiica regelui Carol I şi al reginei Elisabeta, Maria, singurul copil al familiei regale.

 

 

 

 

 
 
 
 
 
 

 

A încetat din viaţă în urma imbolnăvirii de scarlatină la vârsta de 3 ani.

 

1872: A încetat din viaţă scriitorul Dimitrie Bolintineanu, participant la revoluţia de la 1848 (“Manoil. Roman naţional”, “Elena. Roman original de datine politico-filosofic”); (n.14.01.1819 sau 1925 dupa alte surse,la Bolintin-Vale).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1873: S-a născut medicul internist şi balneolog Anibal Theohari; a pus bazele balneologiei moderne în ţara noastră; (m. 5 februarie 1933).

 

 

 

 

 

 

 

1884: A aparut importantul  cotidian romanesc , “Universul”. Primul director: Luigi Cazzavillan.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Universul a fost unul dintre primele cotidiene de informație românești, care apărea la București. A fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României din anul 1877, în calitate de corespondent de război. Ziarul a apărut în două etape, cu o pauză în Primul Război Mondial, și anume 20 august 1884-5 noiembrie 1916 și 31 noiembrie 1918-20 iulie 1953.

 

 

 

 

 

 

1885: S-a născut  Dino Campana, poet italian a cărui lirica  vizionară a influenţat poezia ermetică interbelică ; (“Canti orfici”);  (d. 1 ianuarie 1932).

 

 

 

 

 

 

1892: S-a născut  la Botoșani, Octav Onicescu, matematician, membru al Academiei Române, membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor.

 

 

 

 

 

 

Matematicianul Onicescu și Rugul Aprins

 

 

 

 

 

A fost  împreună cu Gh. Mihoc, creatorul şcolii matematice româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică.

Octav Onicescu ( d. 19 august 1983) a fost matematician român, întemeietor împreună cu Gh. Mihoc al școlii românești de teoria probabilităților, căreia  i-a dat o nouă axiomatizare, cu ajutorul noțiunii de „funcție eveniment” sau „funcție sumă”.

A introdus conceptul de „lanț probabilistic cu legături complexe”, cea mai importantă contribuție românească în teoria probabilităților.

A fost autor al unei noi varietăți de mecanică: „Mecanica invariantivă Onicescu”. A fost membru al Academiei Române, membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor. Este, împreună cu Gheorghe Mihoc, creatorul școlii matematice românești de teoria probabilităților și statistică matematică.

 

 

 

 

 

 

1900:  A murit  G. Dem. Teodorescu, folclorist, autorul celei mai importante colectii de folclor românesc, ”Poezii populare române”; (n. 25.08.1849).

 

 

 

 

 

 

1901: S-a născut poetul Salvatore Quasimodo, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1959, autorul operelor “Ape şi pământuri” şi “Pământul neasemuit”; (m. 14 iunie 1968).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1910: A încetat din viaţă medicul Nicolae Manolescu, , întemeietorul şcolii româneşti de oftalmologie ; (n. 1850).

 

 

 

 

 

 

1913: S-a nascut  Roger Wolcott Sperry, neurobiolog american, laureat împreună cu D. Hubel şi T. Wiesel, al Premiului Nobel pentru Medicină pe anul 1981 ; a stabilit că emisferele creierului au funcţii diferite;(d.17.04.1944).

 

 

 

 

 

 

1914: A încetat din viaţă Papa Pius al X-lea (Giuseppe Melchiorre Sarto), a fost Papă din 1903 până în 1914; (n. 2 iunie 1835).

 

 

 

 

 

 

Papa Pius al X-lea

 

 

 

 

 

 

1917: A murit la Starnberg,în  Germania, marele chimist german Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer .

 

 

 

 

 

 

 

INFO AZI | Se naște Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer ...

 

 

 

 

 

 

Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer (n. 31 octombrie 1835, Berlin, Regatul Prusiei) a fost  profesor universitar la München, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1905. A realizat sinteza indigoului, a descoperit condensarea anhidridei ftalice cu fenolii, a dezvoltat teoria tensiunii ciclurilor.

 

 

 

 

 

1920: S-a născut Zoe Dumitrescu – Buşulenga, personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii şi pedagog român, membru al Academiei Romane. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După 1989 a ales viata monahală la Mănăstirea Văratec, avand numele de Maica Benedicta; (d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamt).

 

 

 

 

 

 

 

 

1921: S-a nascut la Belea de Sus, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, astăzi în Republica Macedonia, Zaharia Pană (cunoscut și sub numele de Zahu Pană) , publicist si poet de origine aromână  intemeietor al ziarului “Cuvantul Romanesc”, detinut politic in inchisorile comuniste  din Romania; (d. 11 martie 2001, New York, SUA).

A reușit să emigreze în Statele Unite cu ajutorul unei rude a soției sale, stabilindu-se la New York, unde a fost ales președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici. Zahu

Pană a desfășurat o intensă activitate jurnalistică la câteva publicații de limba română.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1982 publică la Editura „Cuvântul Românesc” lucrarea „Poezii din închisori”, o culegere antologică din opera lirică a peste 50 de poeți cunoscuți și anonimi, iar în 1989, cartea lui de poezii originale, „Cu acul pe săpun”.

 

 

 

 

 

 

 

1938: S-a născut Jean-Loup Chretien, primul cosmonaut francez (astronaut al misiunii STS-86).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1940:  Lev Troţki (Lev Davidovici Bronstein),  figură proeminentă a revoluţiei din 1905 – 1907 şi a celei bolsevice din 1917, creatorul Armatei Roşii şi tovarăş al lui Lenin în revoluţia bolşevică din Rusia, refugiat in Mexic in timpul terorii staliniste, a fost ranit grav  la ordinul lui Stalin, de către agentul Moscovei, Ramon Mercader si a mourit a doua zi ; (n.7 noiembrie 1879, stil nou)

 

 

 

 

 

 

 

 Lev Troţki

 

 

 

 

Este autorul volumelor „Revoluţia trădată” şi „Stalin”, ambele lucrări antistaliniste ; (n.26.10.1879). .

 

 

 

 

1940: Prim-ministrul britanic Winston Churchill ține al patrulea din faimoasele sale discursuri din timpul războiului, care conținea  fraza: „Niciodată atâția oameni nu au datorat atât de mult unui număr atât de mic de semeni ai lor”, referindu-se la piloții din Royal Air Force.

 

 

 

 

 

Nepotul lui Winston Churchill, apel către britanici: ”Când Europa ...

 

                                            Foto: Winston Churchill

 

 

1941: Începe asediul german asupra oraşului Leningrad din URSS.

Mii de oameni au murit de foame; între ianuarie şi februarie 1942 s-au numărat peste 20.000 de victime. Cei care nu mureau de foame, frig sau diverse boli, fie mureau din cauza oboselii, fie înnebuneau.

Orasul a fost complet eliberat de sub asediu abia la 27 ianuarie 1944, după ce mai mult de un milion de oameni pieriseră.

 

 

 

 

 

1941: S-a nascut la  Požarevac, Serbia aflată sub ocupație militară germană,  Slobodan Milosevici, fostul președinte al Serbiei și Muntenegrului,  fost președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia și de asemenea al Partidului Socialist Sârb, una din figurile marcante ale războiului din Iugoslavia în anii ’90 si a războiului din Kosovo în 1999.

Lui i se atribuie responsabilitatea pentru izbucnirea conflictului din Kosovo si pentru bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei 

Miloşevici a fost principalul exponent al creării „Serbiei Mari”, fapt ce a dus la conflicte militare cu celelalte foste republici federale.

A fost acuzat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite pentru crime împotriva umanității comise în Bosnia-Herţegovina, Croaţia şi Kosovo în anii ’90 ai secolului XX și o gravă încălcare a Convenției de la Geneva.

După demonstrații și greve ce au urmat alegerilor prezidențiale din iugoslavia din octombrie 2000, el s-a recunoscut înfrânt și a demisionat.

Un an mai târziu, Milošević a fost extrădat pentru a se prezenta în fața Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie.

La 12.02.2002, a început, la Haga, procesul său însă va muri în celula sa doar cu 50 de ore înaintea declarării verdictului, la 11 martie 2006, procesul pierzandu-si astfel obiectul.

 

 

 

 

 

 

 

  

Milošević, suferind de boli grave ale inimii, de tensiune și diabet, a murit în urma unui atac de cord în condiții neelucidate.

Unii dintre susținătorii lui cred ca a fost omorât în închisoare înainte de a se pronunța un verdict.

 

 

 

 

 

 

1944: S-a născut  Rajiv Gandhi, prim ministru al Indiei (1984-1991); (d. 21.05.1991).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1944: Al Doilea Război Mondial: Începe Bătălia pentru România cu o ofensivă majoră a Uniunii Sovietice.

După 23 august, România va ieși din război de partea Axei și va trece de partea Aliaților.

 

 

 

  

Operațiunea Iași-Chișinău Parte a luptelor de pe Frontul de Răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial. Situația frontului din Moldova în august 1944 - foto: ro.wikipedia.org

Harta: Operațiunea Iași-Chișinău
Parte a luptelor de pe Frontul de Răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial. Situația frontului din Moldova în august 1944 – foto: ro.wikipedia.org

Operațiunea Iași-Chișinău, cunoscută în literatura de specialitate și ca Bătălia pentru România sau ca A Doua Ofensivă Iași-Chișinău, se referă la luptele din răsăritul României dintre Armata Roșie și aliații germano-români de la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 1944.

Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forțe germane și române) și să ocupe România.

Operațiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părți, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieșirea României din război (23 august 1944) de partea Axei și trecerea ulterioară de partea Aliaților.

 

 

 

 

1945: S-a născut  Cristian Gaţu, unul dintre cei mai mari handbalisti români .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972.

La data de 14 septembrie 2007, colonelul în retragere din Ministerul Apărării Naționale, Cristian Gațu, a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), în retragere.

Cristian Gațu a fost președintele Federației române de handbal timp de 18 ani (1996-2014

 

 

 

 

 

 

1948 : S-a născut  Robert Plant, fost membru al  legendarului grup  pop “Led Zeppelin”, vocalist si  compozitor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Robert Anthony Plant, cunoscut mai ales ca Robert Plant (născut la 20 august 1948) muzician, cântăreț (în registrul tenor), compozitor și instrumentist englez faimos pentru apartenența sa de 12 ani la grupul englez de rock Led Zeppelin, al cărui vocalist a fost, precum și pentru cariera sa ulterioară solo plină de succes.

 

 

 

 

1950: S-a stins din viaţă, la Sighet, marele om politic liberal  Constantin I. C. (Dinu) Brătianu.

 

 

 

Constantin I. C. Brătianu (cunoscut şi ca Dinu Brătianu, n. 13 ianuarie 1866 – d. 20 august 1950) a fost un om politic liberal, membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, ca fiu al lui Ion C. Brătianu şi frate mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deţinut funcţiile de deputat şi ministru, devenind în ultima parte a vieţii sale preşedinte al Partidului Naţional Liberal. - Constantin I. C. (Dinu) Brătianu în 1932 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin I. C. Brătianu în 1932 – foto  ro.wikipedia.org

 

 

 

 

 

Constantin I. C. Brătianu (cunoscut și ca Dinu Brătianu, n. 13 ianuarie 1866) a fost un membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, fiul lui Ion C. Brătianu și frate mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deținut funcțiile de deputat și ministru, devenind în ultima parte a vieții sale președinte al Partidului Național Liberal.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dinu Brătianu a trimis alături de Iuliu Maniu memorii lui Ion Antonescu, dictatorul țării, condamnând trecereaRomâniei dincolo se frontierele sale interbelice, în cadrul războiului împotriva Uniunii Sovietice. A luat parte la negocierile regelui Mihai cu partidele politice pentru răsturnarea lui Ion Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Maniu (PNȚ), C. Titel Petrescu (PSD) și L. Pătrășcanu (PCR).

În cursul anilor 1944-1947, Partidul Național Liberal condus de el a fost după Partidul Național Țărănesc principala forță democratică opusă sovietizării țării de către PCR, aflat sub protecția armatei sovietice. Aflat în arest la domiciliu de câțiva ani, Constantin Brătianu fost arestat în noaptea dintre 5/6 mai 1950 și transportat la Sighet, murind la scurt timp. Victimă a regimului comunist din România, Dinu Brătianu s-a fixat în conștiința publică alături de Iuliu Maniu și regele Mihai drept unul dintre apărătorii democrației și constituționalismului din perioada postbelică.

 

 

 

 

 

1961: A murit omul de știință american Percy Williams Bridgman ( n.21 aprilie 1882 Cambridge, Massachusetts).

A fost un fizician laureat în 1946 al Premiului Nobel pentru Fizică pentru contribuțiile sale aduse fizicii presiunilor înalte.

 

 

 

 

 

 

1968: Armatele pactului de la Varșovia (cu exceptia României), au invadat Cehoslovacia, punând capăt perioadei de liberalizare a regimului comunist din aceasta țară, cunoscută sub numele de “Primăvara de la Praga”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Forțe militare ale Tratatului de la Varşovia (cu exceptia Romaniei, respectiv Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia, punând capăt perioadei de liberalizare a regimului comunist din aceasta țară.

Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, care a început în primăvara anului 1968, atunci când a venit la putere Alexander Dubček și a durat până în 20 august, același an, când Uniunea Sovietică și aliații săi din Pactul de la Varșovia (cu excepția notabilă a României) au invadat țara

 

 

 

 

Alexander Dubcek (în primul rând, față stânga), în 1968, într-o vizită în România. În mijloc se află Ludvík Svoboda, precum și Nicolae Ceaușescu (dreapta față). Nicolae Ceaușescu a devenit celebru pentru că a condamnat vehement invazia din Cehoslovacia a Pactului de la Varșovia – foto: ro.wikipedia.org

 

 

În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați). Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți.

Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic.

Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme.

În noaptea invaziei ‘Prezidiumul Cehoslovac’ a declarat că trupele invadatoare au intrat în țară fără cunoștința Cehoslovaciei. Imediat după intervenție, a fost convocat în secret al 14-lea congres de partid și aici s-a subliniat faptul că nimeni nu a cerut intervenția. Cu toate acestea ziarele centrale sovietice au publicat o cerere nesemnată, care se pretindea că ar fi fost trimisă de Cehoslovacia prin care s-ar fi solicitat “asistență imediată, inclusiv armată“.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1968: Pe poarta uzinei de la Colibaşi (Piteşti) a ieşit primul autoturism românesc, Dacia 1100.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1975 : NASA a lansat sondă spațială Viking 1, către Marte.

Viking 1 a fost prima din cele două sonde spaţiale NASA din Programul Viking. A fost lansată pe 20 august 1975 şi a ajuns pe orbita marţiană la 19 iunie 1976.

A fost prima navă spaţială care a coborât cu succes pe planeta Marte şi şi-a îndeplinit misiunea sa, deţinând până pe 19 mai 2010 şi recordul celei mai lungi misiuni marţiene la sol cu un total de 6 ani şi 116 zile (de la amartizare până la oprirea misiunii la suprafaţă, timpul terestru).

 

 

 

Viking 1 este prima din cele două sonde spaţiale NASA din Programul Viking. A fost lansată pe 20 august 1975 şi a ajuns pe orbita marţiană la 19 iunie 1976 - foto: ro.wikipedia.org

Viking 1 – foto: ro.wikipedia.org

Lansarea a fost efectuată  de la Centrul Spaţial Kennedy, Cap Canaveral pe 20 august 1975, cu ajutorul unei rachete Titan III suplimentată cu o treaptă Centaur.

A ajuns în apropierea planetei Marte pe 19 iunie 1976

La început nava s-a amplasat pe o orbită eliptică sincronă în jurul planetei, având o periadă de revoluţie de 24,66 ore, un apocentru de 33000 km şi un pericentru de 1513 km.

În timpul primei luni s-a căutat un loc de amartizare pentru modulul de amartizare aflat la bordul navei Viking 1, care era planificată iniţial pentru 4 iulie 1976 când se aniversau 200 de ani de la Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii. Aceasta dată a fost totuşi amânată până s-a găsit un loc de amartizare potrivit, astfel pe 20 iulie, orele 08:51 UTC (Ora universală coordonată) modulul de amartizare (lander) s-a desprins de navă şi a atins planeta la 11:53:06 UTC.

A  depus păe solul marțian un laborator ce a transmis date pe Pământ (peste 1400 de imagini). Şi-a încheiat transmisiile la 13.XI.1982. La data de 9.IX.1975 a fost lansată spre Marte sonda „Viking 2”, aceasta ajungând la 7.VIII.1976 şi încetându-şi  transmisiile la 11.IV.1980.

 

 

 

 

1977: NASA a lansat sonda Voyager 2.

 

 

 

Voyager 2 este o navă spațială, lansată la 20 august 1977 (înaintea lui Voyager 1) de NASA. Este identică cu Voyager 1 și este singura sondă care a vizitat toate cele patru planete mari ale sistemului solar: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, datorită unei alinieri a acestor planete - foto - ro.wikipedia.org

Voyager 2 – foto – ro.wikipedia.org

Voyager 2 este o navă spațială, lansată la 20 august 1977 (înaintea lui Voyager 1) de NASA. Este identică cu Voyager 1 și este singura sondă care a vizitat toate cele patru planete mari ale sistemului solar: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, datorită unei alinieri a acestor planete.

 

 

 

 

 

1980: A murit  cantaretul franco-american Joseph Ira Dassin , mai cunoscut sub numele Joe Dassin.

Joe s-a născut  in  New York la 5 noiembrie 1938 , tatăl său fiind regizorul american Jules Dassin, iar mama sa era violonista maghiară Béatrice Launer.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 A copilărit la New York și Los Angeles, iar după ce tatăl său a fost trecut pe lista neagră a Hollywoodului în anii 1950, s-a mutat cu familia în Europa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1981: Intră în vigoare acordul de încetare a atacurilor irakiene împotriva Iranului.

Conflictul s-a soldat cu 300.000 de morţi în rîndul irakienilor.

 

 

 

 

 

 

1991: Parlamentul eston a proclamat independenţa de stat a Estoniei,  recunoscută de URSS la 6.09.1991.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Statul independent Estonia fusese cotropit de URSS la 6 august 1940, anexat, si transformat în republica sovietică.

 

 

 

 

 

 

 

1999: In  Iugoslavia a început conflictul din provincia Kosovo, locuita in mare  majoritate de etnici albanezi.

 

 

 

 

 2012: A murit actriţa americană Phyllis Diller, prima femeie devenită celebră pentru spectacolele ei de stand-up comedy (n. 1917).

 

 

 

 

 

Născut să cânte

 

 

2014:  Șaptezeci și două de persoane au decedat în Prefectura Hiroshima din Japonia în urma unor  alunecări de teren cauzate de ploile torențiale care au căzut în cantități catastrofale.

 

 

 

 

 

2016: Cincizeci și patru de persoane au murit în urma unui  atentat sinucigaș la o petrecere de nuntă kurda din Gaziantep , Turcia .

 

 

 

 

 

 

2017: A decedat în orașul Las Vegas, Comitatul Clark, Nevada,din SUA, actorul american de comedie Jerry Lewis. (n. 16 martie 1926 în Newark, New Jersey, SUA).

 

 

 

 

 

 

Legendarul actor de comedie Jerry Lewis a incetat din viata - Elle.ro

 

 

 

A fost un actor evreu-american de film și TV, precum și regizor, scenarist și producător. Numele său la naștere era Joseph Levitch și a apărut în filme și emisiuni de televiziune începând cu 1949 până în 2006.

În anii 1940 formeaza impreuna cu cântărețul Dean Martin un cuplu care devine in scurt timp apreciat mai intai la radio apoi la televiziune unde sunt protagonistii unei emisiuni de comedie in anii 1950 numita ”The Colgate Comedy Hour”, pentru a culmina cu o serie de filme produse de celebra companie Paramount. Cum rolurile lui Dean Martin deveneau din ce in ce mai neinsemnate, parteneriatul lor ia sfarsit in 25 iulie 1956.
Amandoi urmeaza cariere solo de succes, insa niciunul dintre ei nu au explicat decizia de a se desparti sau daca vor mai performa impreuna. 

Este detinator a numeroase premii si distinctii pentru activitatea sa, iar la festivalul Academiei Americane de Film, in 2009 a fost recompensat cu un Oscar pentru intreaga sa cariera.

De asemenea a fost nominalizat la premiul Nobel pentru pace in 1977, senatorul Les Aspin aducand la cunostinta publicului ca telethonurile organizate de Jerry Lewis in 11 ani au adunat mai mult de 95 de milioane de dolari in conturile Asociatiei pentru Prevenirea si Combaterea Distrofiei Musculare.

Are două stele pe Walk of Fame, pe Bulevardul Hollywwood, una pentru film, în partea de nord, aria 6800 și alta pentru televiziune, în partea de sud, aria 6100. Actorul a decedat la data de 20.08.2017, la venerabila vârstă de 91 de ani, în casa lui din Las Vegas. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20 august este:

 

 

 

In Ungaria:  Sarbatoare nationala – Sfântul Stefan (sanctificarea primului rege al Ungariei, Stefan, supranumit Cel Sfânt).

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Sfântul Proroc Samuel

 

 

 

 

 

 

Sfantul Proroc Samuel

 

  

 

 

 

 

Sfantul Proroc Samuel a trait cu 1000 de ani inainte de Intruparea Domnului. Fiu al lui Elcana si al prorocitei Ana, a fost ultimul judecator al evreilor.

Precizam ca s-a nascut in perioada cand poporul evreu era condus de judecatori.

A fost rod al rugaciunii parintilor sai. Acesta este motivul pentru care Ana l-a dus pe Samuel la templul Domnului, cand acesta a implinit varsta de trei ani.

Locuind langa Chivotul Legii, Samuel a avut la varsta de 12 ani o descoperire de la Dumnezeu despre pedepsele ce aveau sa cada asupra casei marelui preot Eli din pricina depravarii si desfraului fiilor acestuia: Ofni si Fineea. Descoperirea s-a implinit in curand, caci filistinii i-au robit pe israeliti si i-au ucis pe fiii lui Eli si au luat cu ei Chivotul Legii.

Eli, marele preot, a murit in momentul in care a auzit de pierderea Chvotului Legii si a celor doi fii ai sai.

Vreme de 20 de ani, poporul lui Israel a ramas rob la filisteni. Dupa aceasta perioada, Dumnezeu l-a trimis pe Samuel inaintea poporului ca sa ii predice pocainta.

Poporul s-a pocait, a lepadat idolii filistenilor si au inceput a umbla in caile Domnului, recunoscand in Samuel pe prorocul, preotul si judecatorul lui Dumnezeu. Filistenii au mai pornit razboi, dar acum, sub conducerea lui Samuel, a biruit Israel.

Când Samuel a ajuns la batranete, poporul i-a cerut sa le puna un rege care sa ramana in urma lui. In zadar a incercat Samuel sa le arate ca Dumnezeu este regele lor.

Desi refuza o vreme sa faca acest lucru, il va unge rege pe Saul dupa o descoperire dumnezeiasca. Din cauza unor fapte pacatoase, Samuel povatuit de Dumnezeu, il va unge rege pe David.

 

 

 

 

VIDO: ASTĂZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Crestin Ortodox

  2. Istoria md;

  3. Istoricul zilei.com

  4. Mediafax.ro;

  5. wikipedia.org

  6. Rador.ro

  7. https://www.cinemagia.ro 

 

20/08/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

La 16 august 1940 începeau tratativele româno-maghiare de la Turnu Severin

Foto: Tratativele româno-maghiare de la Turnu- Severin. Delegațiile României (stânga) și Ungariei în timpul tratativelor.

16 August 1940: momentul care conduce către Dictatul de la Viena din 30 august 1940 

La 16 august 1940 începeau tratativele româno-maghiare de la Turnu Severin. Eșecul acestora, previzibil, a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940, scrie https://glasul.info/.

Delegația română era condusă de Valer Pop (1892-1958), fost ministru al Justiției în guvernul Iorga și fost ministru al Industriei și Comerțului în guvernele Tătărescu, ardelean de origine, considerat un specialist în problemele Transilvaniei.

Delegația maghiară era condusă de către András Hory (1883-1971), ardelean și el, născut la Cluj, diplomat de carieră și coleg cu Valer Pop la Facultatea de drept din Cluj.

Prima propunere a delegației ungare de rezolvare a diferendului dintre cele două țări a provocat stupoarea și indignarea reprezentanților români. Ungurii cereau, nici mai mult, nici mai puțin, decât un teritoriu de 69.000 de km², cu o populație de 3,9 milioane de locuitori, dintre care 2,2 milioane erau români și doar 1,2 milioane maghiari.

Practic, din întreaga Transilvanie, României îi mai rămâneau județele Făgăraș, Sibiu, o parte din Târnava, un colț din județul Alba, dar fără Alba Iulia, județul Hunedoara și Banatul.

În plus, generalul Corneliu Dragalina, expertul militar al delegației noastre, atrăgea atenția într-un memoriu că frontiera propusă de Ungaria era foarte avantajoasă pentru aceasta din punct de vedere militar, forțele maghiare având posibilitatea să cucerească rapid Banatul și Țara Făgărașului în cazul unui conflict.

„Ungaria a avut grijă să nu respecte o frontieră geografică (a apelor), ci și-a creat anumite capete de pod (Arad și Teiuș) favorabile unor acțiuni militare ofensive” (Aurică Simion, citat de https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/impasul-tratativelor-romano-maghiare-de-la-turnu-severin- ).

Într-un document păstrat la Arhivele Naționale ale României, în telegrama lui W. Fabricius, ministru plenipotenţiar german în România, către ministerul de Externe german despre datele şi locurile tratativelor româno-maghiare şi româno – bulgare precum și numele delegaţilor, erau redate următoarele aspecte:

“I. ) La 16 august 1940 încep tratative româno-maghiare la Turnu Severin. Delegatul român Valer Pop, cel maghiar de Hory, ministrul plenipotenţiar aghiar de Bardossy numai observator Ministrul de externe vrea să plece la Turnu Severin la şedinţa de deschidere.

II.) La 19 august urmează să înceapă tratative româno-bulgare la Craiova. Delegatul român este Creţianu, subsecretar de stat la ministerul de externe.

Guvernul bulgar a refuzat, cum era de aşteptat, renunţarea cerută de guvernul român la predarea fâşiei de pe coastă până la Caliacra ( fără Balcic).”, se arăta în telegrama lui W. Fabricius, ministru plenipotenţiar german în România, către ministerul de Externe german despre datele şi locurile tratativelor româno-maghiare şi româno – bulgare.

Pentru a pune presiune și mai mare pe aceste negocieri româno-maghiare de la Turnu Severin, Ungaria a sporit numărul rețelelor și centrelor teroriste, mai ales în Nord Vestul României (Oradea Mare, Satu Mare, etc), desfășurând acțiuni de propagandă, dezinformare, de sabotaj și de inoculare a fricii și a panicii printre locuitorii români din Ardealul de Nord.

Bazându-se pe aceste informații, până și autoritățile române s-au gândit ca pentru mai multă securitate să schimbe locul negocierilor, stabilit inițial la Sinaia, cu Turnu Severin.

“Ministrul de externe român a mai observat că Sinaia ca loc de tratative prezintă dificultăţi, ţinând seamă că acolo e reşedinţa regelui. De aceea ar intra în discuţie mai curând Turnu Severin sau Băile Herculane”, se arată în telegrama lui Otto v. Erdmannsdorff, ministru plenipotenţiar german în Ungaria, către Ministerul de externe german despre opinia publică română în problema sacrificiului teritorial

Opinia ministrului de externe maghiar era că o Transilvanie autonomă nu este viabilă, că şi-ar pierde terenul principal de desfacere, Vechiul Regat.

În telegrama lui Otto v. Erdmannsdorff , ministru plenipotenţiar german în Ungaria, către ministerul de Externe german, se pomenește despre tendinţele separatiste din Transilvania, precum și despre intenţia de a apela la protectoratul sovietic și despre pregătirile Comitetului român al Cominternului:

“După cum mi-a spus ministrul de externe, un om de încredere a raportat ministrului plenipotenţiar din Bucureşti că grupa Maniu, în caz că guvernul român se declară de acord să cedeze o parte mai mare din Transilvania, vrea să proclame independenţa Transilvaniei. Rezidentul regal, generalul la pensie Pop, aprobă planul, de asemenea şi ofiţerii de stat major originari din Transilvania.

Dacă guvernul român va incerca să împiedice cu forța tendinţele separatiste ale Transilvaniei sau dacă Ungaria va ataca Transilvania, se va cere protecţia guvernului sovietic. Planul a fost elaborat d conducătorul tineretului român radical, care consideră pe Maniu ca apărător dezinteresat al integrităţii Transilvaniei, în timp ce ei sint in realitate agenţi ai Cominternului.

Convorbiri pregătitoare au fost ţinute de Comitetul român al Cominternului, acest comitet posedă agenţi secreţi printre membrii delegaţiei române din Turnu Severin, care observă comportarea delegaţilor.

Omul de incredere a primit această informaţie prin Comintern şi accentuează că conducătorii comuniştilor români nu sunt evrei, ci români puri. Csaky a făcut observaţia că acest poate, fireşte, să fie un raport tendenţios.

El însă concordă cu alte informaţii. El este convins că guvernul sovietic în primul rând n-ar accepta cererea de protecţie amintită mai sus.

O astfel de Transilvanie autonomă nu este însă capabilă de a trăi şi este expusă influenţelor comuniste deoarece minoritatea maghiară este proletarizată prin reforma agrară română şi prin introducerea lui numerus valahicus, iar saşii transilvăneni ar pierde în cazul acesta terenul lor principal de desfacere anume Vechiul Regat, ce a ce nu s-ar întâmpla, dacă s-ar ţine seamă de propunerile maghiare sau cel puţin de trasarea de graniţă pe care o are el in vedere şi care aste cunoscută / la Berlin/ deoarece saşii rămân în graniţele române.”, se arată în telegrama lui Otto v. Erdmannsdorff , ministru plenipotenţiar german în Ungaria, către ministerul de Externe german, din 24 august 1940

Ministrul ungar Bardossy: “Ungaria este generoasă când nu cere și Banatul”

Punctele de vedere principial diferite ale delegaţiei române şi ale delegaţiei maghiare

Delegația română a respins propunerile maghiare, propunând efectuarea unui schimb de populație între românii din Ungaria și ungurii din România, însoțit eventual de unele rectificări de frontieră în favoarea Ungariei, care să asigure spațiul necesar populației maghiare strămutate.

„În concepția guvernului român, chestiunile teritoriale trebuiau să se pună numai în funcție de schimbul de populație, deplasările de frontieră nefiind oportune decât în măsura în care puteau contribui la crearea de spațiu necesar statului ce avea de adus în cadrul său teritorial conaționali care se găseau în cadrul teritorial al celuilalt stat” (Aurică Simion, https://www.historia.ro/).

Foto: Arhivele Naționale ale României

Situația era de blocaj total. Ungaria nu renunța la cerința de a i se ceda teritorii, dar, în cazul neacceptării de către România a acestor cereri, nu putea să facă război din cauza veto-ului lui Hitler. România, evident, nu voia să cedeze nicio palmă de pământ, dar îi era teamă de o agresiune din partea Ungariei, sprijinită de Germania.

Din nefericire, ne-a lipsit atunci omul politic care să aibă abilitatea sau inteligența să înțeleagă ce carte importantă în jocul diplomatic și geostrategic îl reprezintă petrolul românesc și faptul că Reichul nu era interesat în dezmembrarea României, tocmai de aceea Hitler intervenind la Budapesta și la Sofia pentru a tempera ardoarea războinică a vecinilor noștri.

Lucrările conferinței de la Turnu Severin au fost reluate pe 24 august doar ca să se constate completul dezacord existent între cele două părți: ,,ungurii vroiau teritorii, românii, schimb de populații”. Informați despre ruperea tratativelor, Regele Carol al II-lea, Gigurtu și Manoilescu, de comun acord, i-au cerut lui Valer Pop să-i propună lui András Hory reluarea discuțiilor pe 28 august, atunci când partea română avea să vină și cu o hartă care să ilustreze concepția etnică a guvernului român.

Aceste noi instrucțiuni echivalau practic cu acceptarea punctului de vedere hortyhist, fapt inacceptabil pentru Valer Pop, care cere ministrului de Externe Manoilescu să-l înlocuiască din fruntea delegației. La rândul său, generalul Dragalina, considerând că cedările de teritoriu sunt „absolut incompatibile” cu punctul său de vedere, cere să fie înlocuit din delegație.

S-au înmulțit actele provocatoare la adresa României, avioanele ungurești violând spațiul aerian al țării noastre și bombardând aerodromul civil de la Satu Mare. „Cunoscând interesul Reichului pentru menținerea momentană a liniștei în această parte a Europei, Teleki și Csaky își dădeau seama că pretențiile teritoriale ale guvernului ungar nu se puteau realiza decât printr-un nou dictat germano-italian, similar celui din 2 noiembrie 1938 (privitor la Slovacia – n.n. )” (Aurică Simion).

Negocierile de la Turnu Severin au eșuat și se părea că disputa româno-ungară se va muta pe câmpul de luptă. Armata maghiară a primit ordin să fie pregătită pentru declanșarea atacului la 28 august.

S-au produs numeroase acțiuni provocatoare pe frontieră, aviația maghiară pătrunzând în spațiul românesc până la Brașov, și bombardând aeroportul civil din Satu Mare.

Dictatul

Germania era însă interesată să păstreze pacea în regiune, deoarece avea nevoie de exporturile acestor țări pentru necesitățile de război. Miniștrii de externe ai României (Mihail Manoilescu) și Ungariei au fost convocați la 29 august la Viena, unde ministrul de externe german Ribbentrop a impus părților preacceptarea necondiționată a arbitrajului germano-italian, care avea să devină cel de-al doilea arbitraj (Dictat) de la Viena.

În dimineața zilei de 30 august 1940 Consiliul de Coroană convocat de regele Carol al II-lea a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abținere), în schimbul garantării de către Germania și Italia a noilor granițe.

În cursul zilei de 30 august 1940, cei doi miniştri de Externe ai Axei, Joachim von Ribbentrop şi Galeazzo Ciano, în prezenţa delegaţiei României, compusă din Mihail Manoilescu, V. Pop, cât şi a Ungariei, formată din Csaky Istvan şi Teleky Pall, comunică hotărârea lor, prin care România este obligată să cedeze Ungariei un teritoriu în suprafaţă de 43.492 kmp, cu o populaţie de 2.267.000 locuitori, din care peste 1.300.000 de români.

Trasarea noii frontiere a fost supervizată personal de Hitler, interesat de regiunea petroliferă a Prahovei, astfel că noua graniță ajungea la doar câteva zeci de km de ea.

Miniștrii de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, și cel al Italiei, Galeazzo Ciano, au comunicat separat decizia lor delegațiilor din România și Ungaria la 30 august 1940, în Palatul Belvedere din Viena.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/08/16/16-august-1940-au-inceput-la-turnu-severin-tratativele-romano-ungare-privitoare-la-cedarea-unei-parti-din-transilvania-ungariei/

20/08/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: