Istoricul unora dintre cele mai grave epidemii și pandemii cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul timpului (II)

Continuarea părții a I-a artcolului:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/08/11/istoricul-unora-dintre-cele-mai-grave-epidemii-si-pandemii-cu-care-s-a-confruntat-omenirea-de-a-lungul-timpului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

11. Ciuma rusească: 1770-1772

 

 Împărăteasa  Ecaterina cea Mare nu a putut redresa Rusia prea curând după dezastrul provocat de ciuma din 1770.  În Moscova, afectată de ciumă, revolte ale  cetățenilor aflați în carantină au degenerat în violențe. Revoltele s-au răspândit prin oraș și au culminat cu uciderea arhiepiscopului Ambrosius, care sfătuia mulțimea să nu se adune pentru rugăciune în biserici.

Împărăteasa Rusiei, Ecaterina a II-a era atât de hotărâtă să învingă ciuma și să restabilească ordinea publică, încât a emis un decret pripit prin care ordona mutarea tuturor atelierelor din  Moscova.

Până la sfârșitul ciumei, au murit 100.000 de oameni, iar după ce epidemia a luat sfârșit, Ecaterina s-a străduit să restabilească ordinea după ce în 1773, Emelian Pugaciov, care pretindea a fi Petru al III-lea (soțul executat al Ecaterinei), a condus o insurecție în urma căreia au murit alte mii de oameni.

 

12. Epidemia de febră galbenă din Philadelphia din 1793

 O epidemie de febră galbenă a lovit  greu Philadelphia în prima jumătate a anului 1793.  

Atunci când febra galbenă a  pus stăpânire pe Philadelphia, capitala Statelor Unite ale Americii la acea vreme.

S-a crezut greșit că sclavii sunt imuni  și drept urmare, aboliționiștii au solicitat să fie recrutați oameni de origine africană pentru îngrijirea bolnavilor.

La vremea respectivă nu se știa că boala este purtată și transmisă de țânțarii, care se înmulțiseră enorm datorite vremii deosebit de calde și umede din acea vară în Philadelphia .

Abia când a sosit iarna – și țânțarii au murit – epidemia s-a oprit lăsând în  urmă mii de morți. 

13. Pandemia de gripă: 1889-1890

La Paris în perioada 1889-90, epidemia de gripă a ucis aproximativ 1 milion de oameni.  

În epoca industrială modernă, noile legături de transport făceau mai ușoară răspândirea virusului gripal. În doar câteva luni, boala s-a întins pe întreg globul, ucigând 1 milion de oameni. A fost nevoie de doar cinci săptămâni pentru ca epidemia să atingă maximum de mortalitate pe întreg globul.

Primele cazuri au fost raportate în Rusia. Virusul s-a răspândit rapid în tot Sankt Petersburgul înainte de a-și croi rapid drum în Europa și în restul lumii, în ciuda faptului că călătoriile aeriene nu existau încă.

14. Epidemia americană de poliomielită: 1916

  Poliomielita a ucis mii până la descoperirea de către  dr.Salk a vaccinului pentru această boală  în 1954. 

Boala afectează în principal copiii și uneori îi lasă supraviețuitori cu dizabilități permanente.

Epidemia s-a declanșat în New York și a provocat 27.000 de cazuri și 6.000 de decese în Statele Unite.  

Însuși președintele american F.D. Roosevelt a fost diagnosticat cu poliomielită în 1921, la vârsta de 39 de ani.

Pe măsură ce vaccinul a devenit disponibil pe scară largă, cazurile din Statele Unite au scăzut. Ultimul caz de poliomielită în Statele Unite a fost raportat în 1979. Eforturile la nivel mondial de vaccinare au redus foarte mult incidența cazurilor de  boală, deși aceasta  nu a fost încă eradicată complet.

15. Gripa spaniolă: 1918-1920

Se estimează că 500 de milioane de oameni din Mările de Sud până la Polul Nord au căzut victime ale gripei spaniole. O cincime dintre aceștia au murit, unele comunități ajungând în pragul dispariției. Răspândirea și letalitatea gripei a fost favorizată de condițiile în care trăiau soldații pe front și de alimentația precară  din timpul Primului Război Mondial.

În ciuda numelui de gripă spaniolă, se parecă  nu a început în Spania care a fost  neutră în timpul războiului și nu a impus cenzura strictă a presei sale, ceea ce ar putea, prin urmare, să publice în mod liber apariția timpurie ale bolii.

 

16. Gripa asiatică: 1957-1958

O epidemie  de gripă aviară a ucis un milion de oameni la sfârșitul anilor ’50. 

Pandemia de gripă asiatică a avut  rădăcinile  în China, și s-a răspândit rapid în Singapore în februarie 1957, și în Hong Kong în aprilie 1957, iar apoi în  orașele de coastă ale Statele Unite ale Americii , în vara anului 1957,  numărul total al victimelor fiind  mai mare de 1,1 milioane persoane în toată lumea, dintre care 116.000 de decese  au avut loc doar în Statele Unite.

 

17. Pandemia SIDA: 1981-zilele noastre

  HIV,   virusul care provoacă boala SIDA, s-a dezvoltat probabil la cimpanzei după care prin anii 1920,  s-a transferat la oameni în Africa de Vest .

 Virusul și-a făcut drum în jurul lumii, iar SIDA a luat proporții de pandemie până la sfârșitul secolului XX, ucigând aproximativ 35 de milioane de vieți.

Acum, aproximativ 64% din cele 40 de milioane de persoane estimate care trăiesc cu virusul imunodeficienței umane (HIV) se află în Africa sub-sahariană.

Timp de zeci de ani, boala nu a avut un leac cunoscut, dar medicația dezvoltată în anii 90 permite acum un tratament regulat persoanelor bolnave.

La începutul anului 2020 s-a raportat vindecarea câtorva persoane .

18. Pandemia gripei porcine H1N1: 2009-2010

Pandemia de gripă porcină din 2009 a fost cauzată de o nouă tulpină de H1N1 care  avea originea în Mexic în primăvara anului 2009, înainte de a se răspândi în restul lumii. Într-un an, virusul a infectat până la 1,4 miliarde de oameni pe tot globul și a ucis între 151.700 și 575.400 de oameni  .

Pandemia din 2009 a afectat în primul rând copiii și tinerii, iar 80% dintre decese au fost la persoane cu vârste sub 65 de ani .

Acest lucru a fost neobișnuit, având în vedere că majoritatea tulpinilor de virus gripal, inclusiv cele care provoacă gripa sezonieră, provoacă cel mai mare procent de decese la persoanele de 65 de ani și mai mari.

În cazul gripei porcine, persoanele în vârstă păreau să fi dobândit deja o imunitate suficientă  împotriva  virușilor din care face parte tulpina H1N1.

Un vaccin pentru virusul H1N1 care a provocat gripa porcină este acum inclus în vaccinul gripal anual.

 

 

19. Epidemia de Ebola din Africa de Vest: 2014-2016

Ebola a făcut ravagii în Africa de Vest între 2014 și 2016, cu 28.600 de cazuri raportate și 11.325 de decese. Primul caz semnalat a fost în Guineea în decembrie 2013, apoi boala s-a răspândit rapid în Liberia și Sierra Leone.  Un număr mai mic de cazuri s-au produs în Nigeria, Mali, Senegal, Statele Unite și Europa .

Nu există în prezent tratament  pentru Ebola, dar eforturile de a găsi un vaccin sunt în plină desfășurare. Primele cazuri cunoscute de Ebola au avut loc în Sudan și Republica Democratică Congo în 1976, iar virusul pare a avea originea în lilieci.

20. Epidemia de virus Zika din 2015 până azi  

 

 

Virusul Zika este de obicei răspândit prin țânțarii din genul Aedes , dar poate fi transmis și de la om la .

Impactul recentei epidemii Zika  în America de Sud și America Centrală nu va fi cunoscut timp de câțiva ani. Între timp, oamenii de știință se confruntă cu o cursă contra cronometru pentru a aduce virusul sub control. 

Acest virus nu este de obicei dăunător adulților sau copiilor, dar poate ataca sugarii care sunt încă în pântecul mamelor și poate provoca defecte nou născuților. Tipul de țânțari care poartă Zika se dezvoltă cel mai bine în climatul cald și umed,  mai ales în  America de Sud, America Centrală și anumite părți din sudul Statelor Unite.

Iată câteva dintre principalele pandemii care au apărut de-a lungul timpului:

 

 

Nume	Perioada de timp	Tip / gazdă pre-umană	Numele morților
Ciuma Antoninei	165-180	Se crede că este variolă sau rujeolă	5M
Epidemia japoneză de variolă	735-737	Variola virus major	1M
Plaga lui Iustinian	541-542	Yersinia pestis bacterii / Șobolani, purici	30-50M
Moartea Neagra	1347-1351	Yersinia pestis bacterii / Șobolani, purici	200M
Nouă epidemie de variolă mondială	1520 – înainte	Variola virus major	56M
Marea ciumă a Londrei	1665	Yersinia pestis bacterii / Șobolani, purici	100.000
Ciuma italiană	1629-1631	Yersinia pestis bacterii / Șobolani, purici	1M
Pandemici de coleră 1-6	1817-1923	Bacteriile V. cholerae	1M +
A treia ciumă	1885	Yersinia pestis bacterii / Șobolani, purici	12M (China și India)
Febră galbenă	La sfârșitul anilor 1800	Virus / tantari	100.000-150.000 (SUA)
Gripă rusă	1889-1890	Se crede că este H2N2 (origine aviară)	1M
Gripa spaniolă	1918-1919	Virus H1N1 / Porci	40-50M
Gripa asiatică	1957-1958	Virus H2N2	1.1M
Gripa Hong Kong	1968-1970	Virus H3N2	1M
HIV / SIDA	1981-prezent	Virus / Cimpanzee	25-35M
Gripa porcina	2009-2010	Virus H1N1 / Porci	200,000
SARS	2002-2003	Coronavirus / lilieci, Civete	770
Ebola	2014-2016	Ebolavirus / Animale sălbatice	11.000
MERS	2015-Prezent	Coronavirus / lilieci, cămile	850
COVID-19	2019-Prezent	Coronavirus – Necunoscut (eventual pangoline)	732K (estimarea Universității Johns Hopkins la 8:35 am PT, 10 august 2020)

 

 

 

Surse:

https://www.livescience.com/worst-epidemics-and-pandemics-in-history.html?fbclid=IwAR1hHxr8_x6zM24CO6DbD-LNhitbpz6AtXrWIbZBeWj-Ktn0vQ2l-qrN_ZM

https://www.visualcapitalist.com/history-of-pandemics

Publicitate

10 august 955: Barbarii unguri sunt zdrobiți în bătălia de la Lechfeld de trupele germane conduse de Otto cel Mare. VIDEO

Una dintre cele mai importante bătălii ale evului mediu european avea să se încheie pe 10 august 955  cu zdrobirea maghiarilor porniți la jaf de către trupele germane ale lui Otto cel Mare, la Lechfeld.

Ajunse în Panonia împinse de alți migratori, triburile maghiare își înspăimântaseră vecinii și deveniseră coșmarul europenilor în câteva decenii, prin cruzime și incursiunile pentru prada care le asigura traiul. Atacau prin surprindere, evitau să fie atrași în lupte deschise și jefuiau orice putea fi dus în goana calului, scrie https://www.demnitatea.info/10-august-955-catastrofala-infrangere-a-ungurilor-la-lechfeld/.

Unul din cele mai devastatoare atacuri a avut loc în anul 924, când maghiarii au traversat Bavaria, Rinul și regiunea Alsacia-Lorena, ajungând cu jafurile până în teritoriile franceze.

Maghiarii pornesc în număr mare într-o nouă campanie de jaf prin teritoriile locuite de germani. Bătălia din 955 a avut loc la sud de Augsburg, în apropierea râului Lech, unde Otto reușise să strângă aproape 10 000 de soldați.

De cinci ori mai numeroși, potrivit cronicarilor, maghiarii se lăcomesc la prădarea taberei adverse după câteva operațiuni militare reușite și cad în capcana de a înfrunta direct cavaleria grea germană. Maghiarii sunt, pur și simplu, spulberați. Resturile armatei lor sunt urmărite de cavaleria germană preț de câteva zile și măcelărite.

Au fost lăsați în viață, cu urechile și nasul tăiate, doar câțiva militari de rang inferior, pentru a duce în Panonia mesajul că soarta armatei maghiare va fi împărtășită de cei rămași în tabere, dacă raidurile de jaf nu se opresc.

Căpeteniile Bulcsu, Lehel și Sur au fost capturate și executate în public, la Regensburg.

Urmările „catastrofalei înfrângeri”

Dupa Bătălia de la Lechfeld, nicio altă invazie nu a mai tulburat liniștea Europei centrale si de vest până la marea invazie mongolă din 1241.

Papa avea să-l încoroneze pe Otto cel Mare ca împărat al tuturor germanilor, acesta punând temelia Austriei de azi, ca marcă de apărare a imperiului împotriva unor eventuale atacuri din răsărit.

Istoriografia ungară este în asentimentul istoricului Gyula Kristo, care apreciază Bătălia de la Lechfeld drept o „catastrofală înfrângere”.

Dincolo de dezastrul militar exista și un alt aspect catastrofal pentru invadatorii maghiari: pierderea numerică.

Cei în jur de 150 000 de maghiari care descălecaseră în Panonia o făcuseră în mijlocul unei populații alcătuite din slavi, români, avari și alte seminții pe care trebuiseră să le supună.

Astfel că, opriți din expansiunea spre apus și reduși considerabil ca număr, maghiarii s-au concentrat mai întâi pe consolidarea stăpânirii din Panonia.

Ei acceptă treptat viața sedentară și continuă absorbția băștinașilor panonici, trec la creștinism și își fondează regatul, cu sprijin apusean.

Îl extind spre est și sud, în detrimentul românilor și slavilor, ajungând chiar să atace teritorii aflate în stăpânirea Imperiului Bizantin.

Se recurge la mai multe valuri de colonizări cu sași și secui pentru a consolida granițele regatului, apoi cumani, după dezastrul provocat de invazia tătară.

Chiar dacă a ajunssă pună pe tron regi străini după stingerea dinastiei arpadiene, regatul fondat de maghiari se va prăbuși odată cu înfrângerea catastrofală suferită în fața turcilor la Mohacs, în 1526.

 

 

Academia Română dă o replică hotărâtă planurilor MINISTERULUI EDUCAȚIEI priviind reducerea numărului de ore de istorie și geografie și eliminarea limbii latine care vor atenta grav la consolidarea sentimentului identitar în rândurile generației de mâine

 

 

 

Academia Română ia act „cu surprindere și îngrijorare”de variantele Planului-Cadru pentru învățământul gimnazial din România, care prevăd înjumătățiri ale numărului de ore pentru unele materii și chiar eliminări ale altora, scrie https://www.demnitatea.info 

„În acest context reamintim că în februarie 2016, Academia Română, împreună cu 500 de membri ai comunității academice, a făcut apel la Ministerul Educației să nu elimine limba latină și să nu reducă numărul de ore de istorie și limba română din planurile cadru ale învățământului gimnazial.  

Venim, așadar, și acum să reamintim că reducerea numărului de ore de istorie și geografie și eliminarea limbii latine vor atenta grav la consolidarea în rândul elevilor a sentimentului identitar și a stimei de sine ca români și europeni.

Fără conștiința rădăcinilor, a istoriei și a trunchiului lingvistic și civilizațional latin comun împărtășite de români cu celelalte națiuni europene, poporul nostru va fi lipsit nu doar de reperele care îi asigură stabilitatea națională, ci și de elementele care îi facilitează aderarea la Uniunea Europeană ca spațiu cultural și de civilizație”, a ripostat  Academia Română prin intermediul unui comunicat.

„În plus, reducerea numărului de ore în cazul științelor este și mai paradoxală dacă luăm în considerare faptul că Legea educației naționale (Nr. 1 din 5 ianuarie 2011) prevede că misiunea asumată de sistemul de învățământ românesc este de „formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive“ (Art. 2, paragraf 2).

Având în vedere această obligație de a „genera“ „resurse umane naționale înalt competitive“, Academia Română consideră că diminuarea numărului de ore de științe compromite „competitivitatea înaltă“, într-un context global în care domeniile științelor de vârf, bazate pe fizică, chimie și biologie, constituie motorul economiei mondiale.

În același timp, eliminarea sau diminuarea numărului de ore la disciplinele umaniste compromite caracterul „național“ al „resursei umane“.

Cu alte cuvinte, operând în planurile-cadru strâmte ale noii pedagogii, școala va produce în mod evident mai puțini români competenți”, se mai arată în comunicat.

Academia Română face și un apel către conducerea Ministerului Educației și Cercetării „să orienteze echipele de lucru spre găsirea altor soluții, care să nu afecteze formarea culturală, morală și profesională a tinerilor români” prin intermediul comunicatului.