Un țar pentru Bulgaria independentă

 

 

 

Țarul de la sud de Dunăre

În 1886, Marea Adunare Nationala a Bulgariei l-a ales pe Ferdinand  drept nou lider al Bulgariei.

Noul cneaz s-a autointitulat „tar” (sau rege) in 1908 și în acelasi an, țarul Ferdinand I a proclamat independenta de jure a Bulgariei (față de Imperiul Otoman), desi independenta de facto fusese dobândita in 1878.

 

 

Prințul Ferdinand I al Bulgariei (26 februarie 1861 – 10 septembrie 1948), născut Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria de Saxa-Coburg și Gotha-Koháry, a fost conducător al Bulgariei din 1887 până în 1918, inițial cneaz (prinț regent, 1887–1908) mai târziu ca țar (1908–1918).

Era inrudit cu multe Case regale ale Europei (Belgia, Portugalia, Marea Britanie). El stia ca Parlamentul bulgar dorise (inaintea lui) un prinț din Danemarca si chiar din Romania. Auspiciile accederii la tronul Regatului Bulgar (proclamat in acelasi an, 1887) nu au fost tocmai pozitive.

Regina Victoria a Marii Britanii ar fi spus ca Ferdinand I „nu este potrivit pentru acest rol, ca este prea delicat, excentric si afemeiat”…

Vremuri de razboi

 In pofida acestor circumstante, Ferdinand I a avut in primele doua decenii de domnie realizari importante. Unul dintre avantajele acelei perioade a fost personalitatea prim-ministrului Stefan Stambolov (1854-1895). El este considerat „Parintele Bulgariei moderne”. Dar Stambolov a fost ucis miseleste la numai 41 de ani, scrie publicistul Paul Ioan în http://www.magazin.ro/ .

 Dupa decesul acestui prim-ministru de legenda al bulgarilor – care nu dorea relatii de apropiere de Rusia –, Ferdinand I s-a apropiat de tarul de la Moscova. In acest scop, l-a convertit pe fiul cel mare, Boris, de la catolicism la ortodoxism…

In 1912, el a pornit un razboi contra turcilor (alaturi de alte tari balcanice), pe care l-a considerat „o noua cruciada”.

Era Primul Razboi Balcanic (1912-1913), terminat cu victoria Bulgariei si a aliatilor. Dar impartirea teritoriilor cucerite de la turci i-a nemultumit pe bulgari, astfel ca a fost declansat Al Doilea Razboi Balcanic (iunie-august 1913).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ferdinand I s-a razboit atunci cu fostii aliati, Serbia si Grecia,iar la final și cu România, pierzând și sprijinul Rusiei, care era aliata cu Serbia, și a suferit severe pierderi teritoriale, între care și Cadrilaterul pe care a trebuit să-l cedeze României (vedeți harta).

 In Primul Razboi Mondial, Bulgaria sub conducerea lui Ferdinand I a luptat alaturi de Puterile Centrale (Imperiile German, Austro-Ungar, Otoman) contra Puterilor Aliate (Franta, Marea Britanie si Rusia).

Armata bulgara a participat (printre altele) si la atacuri contra aliatilor din bazele din Grecia.

Dar Aliatii au contraatacat si au administrat Bulgariei o mare infrângere.

Atunci, Ferdinand I a abdicat, iar fiul sau cel mare a devenit tarul Boris al III-lea.

Bulgaria a pierdut atunci mai multe teritorii, printre care si cele castigate in razboaiele balcanice, fapt care ii asigurase iesirea la Marea Egee.

Batrânete liniștită

 Ferdinand I s-a retras in Germania, la Coburg (Bavaria), dupa ce reusise sa-si salveze mare parte din avere. Considera exilul „parte a activitatii regale”. Si-a dedicat acei ani artei, botanicii, filateliei si entomologiei. Se spune despre el ca a fost bisexual, cu atractie pentru femei pana la varsta de mijloc.

 Ulterior, se stie ca frecventa Insula Capri, loc de vacanta pentru homosexuali bogati. Ferdinand I s-a casatorit cu Printesa Marie-Louise, cu care a avut patru copii. Nepotul sau Simeon al II-lea a fost ultimul tar al Bulgariei, declarata republica in 1946.