Ţările românilor brodnici și bolohoveni

 

 

 

 

 

 

 

Formaţiuni politice româneşti sec X-XIII  

Ţara Bolohovenilor

 

 

Pentru mulţi dintre vecinii noştri care nu ne doresc aici şi care ar fi făcut orice ca noi să nu fi existat, chiar în ziua de azi nu este nici un efort prea mare care să justifice pretenţiile lor, iar la loc de cinste este răstălmăcirea izvoarelor istorice prin care ei să-l poată contrazice pe Iorga din citatul de mai sus, în sensul că noi nu existam atunci când aceşti vecini au apărut de undeva din stepele asiatice, scrie http://cristiannegrea.blogspot.com.

Dar tocmai aceste izvoare istorice, cronicile din vechime, îi contrazic, şi culmea, sunt chiar cronicile lor. Nu pare a fi o problemă, încearcă să le răstălmăcească, dar nu prea au cum, dovezile sunt prea evidente.

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

Românii bolohoveni  şi brodnici nu sunt singurii români amintiţi în documentele privitoare la românii  de dincolo de Nistru. În acea perioadă (secolele XI – XIV) mai apar şi alţi români pe lângă brodnici şi bolohoveni, respectiv berladnicii, tiverţii şi ulicii.

Dar aici mă voi referi doar la bolohoveni şi brodnici, despre care avem date mai complete şi mai precise.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ţara Bolohovenilor apare în cronicile ruse începând cu anul 1150, când principele Mstislav Iziaslavici merge spre Kiev prin oraşul Bolohov. Mai apar menţionaţi în 1172, dar implicarea lor militară apare începând cu 1231, când principii bolohoveni cu trupele lor iau parte la războiul regelui Ungariei Andrei al II-lea pentru Halici contra principelui haliciano-volânian Daniil, fiind aliaţii ungurilor.

La 1235 principii bolohoveni împreună cu halicienii răsculaţi apar ca asediatori ai oraşului Kamenetz, oraşul fiind apărat de un grup de boieri ai lui Daniil din Halici, care în urma răscoalei a fugit la regele ungur.

Boierii lui Daniil au ieşit din Kamenetz, au ajuns pe halicienii răsculaţi care o luaseră la fugă şi toţi principii bolohoveni au fost luaţi prizonieri. Între 1235 şi 1240 bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez Boleslav al Mazoviei. În cursul acestei campanii, împreună cu un grup de halicieni sub principele rus Rostislav atacă oraşul Racota, dar au fost nevoiţi să se retragă.

Principele Daniil porneşte o expediţie de represalii contra bolohovenilor, pradă şi arde oraşele lor Derevici, Gubin, Cobud, Cudin, Gorodeţ, Bojskâi, Diadicov, luând o mulţime de prizonieri.

Daniil a ocupat ţara bolohovenilor şi a ars-o deoarece aceştia se aliaseră cu tătarii şi le dădeau grâu şi mei.

Despre intenţia lui Daniil de a ocupa ţara bolohovenilor este menţionat într-un document anterior în care se spune că Daniil l-a împiedicat prin negocieri pe Boleslav al Mazoviei să le ocupe ţara deoarece o dorea pentru el. În acest context, este logică şi normală alianţa cu tătarii a bolohovenilor, în scopul de a se apăra de tendinţele cuceritoare ale principilor ruşi.

În 1257 apare ultima menţiune a bolohovenilor în cronicele ruse, când în urma luptelor lui Daniil Romanovici cu tătarii, în urma ocupării mai multor oraşe, aceştia au venit alături de el.

Majoritatea istoricilor au căzut de acord că aceşti bolohoveni nu sunt altceva decât valahi sau volohi, numiţi aşa în acea perioadă. De menţionat că după această dată apar doar denumirile de volohi sau valahi, este uşor de găsit etimologia de la voloh la boloh sau bolohovean în slavă. Despre faptul că valahii nu sunt altceva decât români nu cred că mai trebuie demonstrat, am făcut-o mai devreme în articolul Români sau valahi, o dezbatere sterilă.

Dar câteva cuvinte despre aceşti bolohoveni, a căror ţară a putut fi identificată cu ajutorul toponimicelor şi cercetărilor istorice, cuprinzând porţiunea arătată pe hartă la nord-est de Bucovina actuală.

Trebuie menţionat că în acea vreme graniţele ţărilor nu erau păzite cu străşnicie ca şi în prezent, o armată putea trece cu uşurinţă peste o porţiune a unei ţări, iar stăpânirea unui principe era ceva fluid, zone mai mari sau mai mici trecând periodic dintr-o mână în alta.

Cronicile sunt puţine în acea perioadă, iar dacă se menţionează că un principe a pus stăpânire pe un oraş sau pe o zonă, nu înseamnă că a păstrat-o multă vreme, următoarea referire asupra acelui oraş sau acelei zone apărând abia peste câteva zeci de ani.

Dar câteva concluzii se pot impune şi din aceste date sumare. În primul rând, bolohovenii controlau o zonă destul de întinsă şi aveau o capitală, asta dovedeşte o organizare politică. Prin faptul că sunt aliaţi ai unora sau altora, înseamnă că au o structură militară şi o forţă de care trebuia ţinut seama.

Mai apare şi problema geografică, fiind aşezaţi între principatele ruseşti de Halici şi de Kiev în expansiune, este normal că au avut de îndurat o presiune mare din partea ambelor, şi este normal şi logic că au căutat alianţe din afară, ca şi cea a ungurilor şi mai târziu a tătarilor, în cazul acestora din urmă plătindu-le un tribut în natură.

Chiar dacă au fost în cele din urmă învinşi, persistenţa elementului românesc s-a păstrat timp de secole sub denumirea de valahi sau moldoveni.

Brodnicii

O importanţă militară mult mai mare au avut-o alţi români care apar în cronicile ruseşti, bizantine, ungureşti sau papale între anii 1147 şi 1359, respectiv o perioadă de 212 ani. Este vorba de brodnici.

S-a putut stabili de către istorici că aceşti brodnici sunt de fapt valahi, la fel şi zona aproximativă în care se întindea Ţara Brodnicilor, deşi istoricii ruşi continuă să-i considere ruşi, lucru îndoielnic din mai multe privinţe, dar ruşii au istoria lor unică şi asupra evenimentelor recente aşa că nu are rost să insistăm.

De unde provine această denumire s-au încercat mai multe ipoteze, dar cea mai plauzibilă mi se pare cea care am găsit-o la istoricul Alexandru Boldur, de fapt cuvântul brodnic este o deformare a lui bronnici, adică purtători de cuirasă, de zale. E adevărat, în unele cronici apar chiar sub denumirea de bronici. G. Popa-Lisseanu presupune că denumirea lor derivă de la pruteni în limba slavă, dar cercetările ar trebui continuate.

Mergând după localizarea lor, putem spune că ar putea fi un fel de precursori ai cazacilor de Don, care se poate presupune astfel că sunt urmaşi şi ai valahilor, respectiv ai urmaşilor daco-romanilor.

Nu am spaţiul necesar să dau toate ipotezele şi explicaţiile aici, cei interesaţi pot consulta bibliografia de la sfârşitul articolului, atât în cazul brodnicilor, cât şi în cel al bolohovenilor.

Mergând mai departe, vedem că e vorba de mercenari îmbrăcaţi în zale, deci principala lor îndeletnicire este războiul. Mercenariatul este un fenomen des întâlnit în acea perioadă a principatelor ruse care se luptau pentru supremaţie, dar a decăzut după intrarea ruşilor sub suzeranitatea tătarilor, pentru a reveni mai târziu. De exemplu, în anul 1426 principele lituanian Vitort a pornit un război împotriva Pskovului şi a luat cu el nu numai pe lituanieni şi polonezi, ci şi pe cehi, pe tătari (curtea lui Mehmet) şi „volohii tocmiţi”, dar a fost înfrânt. Aici, în loc de brodnici figurează deja volohi.

Dar să revenim la brodnicii din cronici şi în ce bătălii îi întâlnim, pentru ca în final să vedem locul şi rolul lor în bătălia de la râul Kalka.

În anul 1147 principele rus Sviatoslav porneşte împotriva viaticilor, la râul Oka (afluent al Volgăi) trupele sale sunt întărite cu cele ale cumanilor şi ale brodnicilor (aceştia în număr 14000 de luptători).

Primele date despre ei: sunt creştini, locuiau în stepele Donului printre barbari şi serveau pentru bani pe principi în certurile lor (mercenari). În acest caz sunt trimişi de Iuri Dolgoruki din Susdali în ajutorul lui Sviatoslav. Mai apare în ajutorul lui Sviatoslav şi un grup de Poloviţi (neam cumanic cu care ne vom mai întâlni la bătălia de la râul Kalka), precum şi Ivan Berladnic (alt valah, conducătorul berladnicilor). Ivan va trece mai încolo de partea duşmanului lui Sviatoslav.

În anul 1190 brodnicii alături de cumani îi ajută pe Asăneşti, conducătorii imperiului vlaho-bulgar, în luptele contra bizantinilor pricinuindu-le un adevărat dezastru. Scriitorii bizantini vorbesc de ajutorul venit din partea vlahilor de la nord de Dunăre, iar Nicetas Choniates Acominatus vorbeşte de brodnici ca de o ramură a taurosciţilor şi că sunt viteji şi netemători de moarte.

La 1216 brodnicii participă alături de Iaroslav din Susdali în războiul împotriva lui Mstislav din Novgorod.

Alte cronici ungureşti sau papale se referă mai mult la Ţara Brodnicilor şi probleme ce derivă de aici, aşa că nu mă voi mai extinde prea mult, mergând la evenimentul care ne interesează şi descris cel mai amănunţit inclusiv în cronicile ruseşti, unde avem deja şi numele conducătorului brodnicilor, voievodul Ploscânea.

De menţionat că şi prin menţionarea sa ca şi voievod putem demonstra că nu era rus, deoarece denumirile de voievod luate de conducătorii ruşi nu apar decât în secolul XIV, până atunci fiind numiţi principi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Brodnicii au continuat să existe cu tot cu ţara lor ultima referire făcându-se despre ei la 1359. După această dată se fac referiri doar la valahi sau moldoveni, deoarece era normal ca aceştia să graviteze spre noul stat constituit de către maramureşanul Bogdan din Cuhea care îl alungă pe fiul lui Dragoş şi se declară independent de coroana ungară.

Fără existenţa pe acele locuri a unei caste de români luptători care să formeze osatura şi baza noului stat şi să se unească în jurul unui lider militar autentic reprezentat de Bogdan şi apoi de urmaşii săi dinastici, Moldova nu ar fi avut cum să cuprindă în mai puţin de patruzeci de ani întregul teritoriu până la Nistru şi Marea Neagră, în acelaşi timp luptând cu incursiunile tătarilor din Hoarda de Aur şi împotriva ungurilor care încă nu se împăcaseră cu pierderea mărcii lor de răsărit.

Datele prezentate despre brodnici şi bolohoveni sunt ale istoricilor noştri adevăraţi din perioada interbelică ca şi Iorga, Ion Nistor, Alexandru Boldur sau Popa-Lisseanu. Ei şi-au făcut cerectările fără să poată avea acces în teren, pe atunci Uniunea Sovietică. Dar astăzi cine îi împiedică pe istoricii noştri să facă cercetări în Ucraina de astăzi, chiar împreună cu istoricii ucraineni? Poate doar dezinteresul.

Să vă dau un exemplu despre care vorbeşte Alexandru Boldur pe teritoriul de astăzi al Ucrainei:

„S-au păstrat până acum două linii de valuri de pământ. Primul aşa zis Zmiev val începe la Ecaterinopol (Kalnibolot) la o depărtare de 15 verste la sud de Zvenigorodca şi se întinde în direcţia sud-vestică alături de râul Gniloi Tichici, un afluent al Bugului, şi de satele Latâşcovo (jud Zvenigoroski), Sverdlicov, Nerubaico, Podvâscocoe, Nalivaico (jud Umanski) spre bug şi se termină la râul Codâma în judeţul Balta.

Vorbind despre valul acesta, Barsov notează: Acest val putea să fie o întăritură de hotar a Ţării Bolohovenilor care în sec XII-XIII ocupa regiunea superioară a Bugului şi ale cărei hotare sud-estice trebuiau să treacă tocmai pe aici, cel puţin în perioada iniţială a existenţei acestei ţări.

Celălalt val de pământ numit de popor Troianov val se întinde, după Plater, în gubernia Podolscaia dela Nistru spre Sbruci, în judeţele Uşiţa, Kameneţ şi Proscurov, iar după Marczinski, începe în judeţul Uşiţa, trece prin judeţul Kameneţului şi continuă până la târgul Satanov (Satu Nou) pe Sbruci şi de acolo se întinde în Galiţia până la târgul Magherov.

În unele locuri valul acesta are înălţimea între 3,5 şi 5,5 metri. În privinţa însemnătăţii acestui val, Schafarik scrie: Mărimea lui şi o mulţime de monede romane care au fost găsite lângă el mărturisesc clar că a fost ridicat de împăraţii romani. Marczinski de asemenea crede că el a fost construit pentru delimitarea graniţelor Daciei din porunca împăratului Traian, în preajma anului 106, şi aceasta este foarte verosimil.

Din cele ce preced ştim că hotarele Daciei nu se întindeau aşa de departe. De aceea siguranţa cu care se afirmă provenienţa romană a acestui val cunoscut sub numele de Traian nu are nici un temei.

Dimpotrivă, avem motive să credem că acest val a fost făcut de brodnici pentru apărarea ţării lor împotriva ofensivei haliciene, întrucât graniţele acestei ţări coincid cu linia valului în mare parte a întinderii lui, iar pe cât nu coincid, valul arată, probabil, hotarele iniţiale ale acestei ţări.

Era firesc ca brodnicii să-l numească acest val cu numele lui Traian, despre care trebuiau să aibă amintiri, emigrând de pe teritoriul fostei Dacii.” Cred că este suficient de sugestiv .

O ISTORIE A ZILEI DE 3 AUGUST. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

3 august, istoricul zilei

 

 

 

 

 

Anul 8: Generalul roman Tiberius îi înfrânge pe dalmați, în bătălia de la râul Bathinus.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tiberiu Cezar Divi Augusti Filius Augustus (16 noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie 37 d.Hr.), a fost al doilea  imparat  roman de la AD 14 la AD 37.

A aparținut dinastiei Iulio-Claudiene.

         

 

 

 

 

 

 435:  Nestorie, Patriarhul Constantinopolelui, inițiatorul ereziei  nestorianismului , este detronat si este exilat de imparatul Theodosius al II-lea, la o manastire din Egipt.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nestorie a fost un episcop care a trăit în prima jumătate a secolului al V-lea. A fost patriarh al Constantinopolului timp de trei ani şi a fost conducătorul unui curent hristologic eretic numit nestorianism. În rezumat, Nestorie susţinea ca Iisus Hristos nu a fost şi Dumnezeu ci numai om, şi, ca atare, Maica Domnului nu trebuie considerată Născătoare de Dumnezeu, ci numai născătoare de om sau, cel mult, născătoare de Hristos. Oponentul său principal în timpul dezbaterilor hristologice a fost Chiril al Alexandriei, Patriarhul Alexandriei.

Cam spre sfârşitul anului 428, Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de Theotokos în privinţa Fecioarei Maria, preferând termenul de Christotokos. Acest lucru a stârnit imediat reacţii adverse în rândurile clerului şi laicatului din Constantinopol care şi așa nu erau tocmai de acord cu acest străin antiohian. Disputa a depăşit sfera Constantinopolului atunci când Chiril al Alexandriei, reprezentant al şcolii alexandrine, a ridicat această problemă la curtea imperială. Încercând să scape de Chiril, Nestorie i-a recomandat Împăratului Teodosie al II-lea să convoace un sinod. Teodosie a convocat sinodul în anul 431, dar la Efes în loc de Constantinopol. Efes era un loc mai avantajos pentru Chiril deoarece aici venerarea Fecioarei Maria era foarte puternică, iar termenul Theotokos era foarte popular. Sinodul s-a desfăşurat cu multe conflicte interne şi intrigi, însă la finele acestuia, Nestorie a fost îndepărtat din scaun la data de 22 iunie 431 şi catalogat drept eretic. În această dispută dintre şcoala antiohiană şi cea alexandrină, episcopii Romei, Celestin şi Sixt al III-lea, l-au susţinut pe Chiril.

Teodosie l-a susţinut pe Nestorie. Însă, influenţat de sora sa, Augusta Pulcheria a emis un edict imperial în 3 august 435, care îl condamna pe Nestorie şi scrierile acestuia. Mai întâi, Nestorie s-a retras la o mănăstire din Antiohia, dar mai târziu a fost exilat la Mănăstirea Marii Oaze din Hibis în Tebaida, Egipt. Se crede ca a murit în Tebaida în 451.

 

 

 

 881: Bătălia de Saucourt-en–Vimeu, in Picardia: Oastea  regelui francilor Louis al  III– lea ii înfrânge pe vikingi, evenimentul fiind  celebrat în poemul Ludwigslied, scris în  germana veche. Acesta este considerat unul dintre cele mai vechi texte in vechea  limba germana.

  Poemul a fost  transcris într-un manuscris din secolul al IX-lea la mănăstirea Saint-Amand, fiind acum păstrat la biblioteca din Valenciennes (Codex 150, f. 141v-143R) ..

A fost scris în anturajul regelui, la scurt timp după bătălie și înainte de moartea regelui Ludovic (Louis sau Ludwig) al III-lea la 5 august 882 .

Cu toate acestea, antetul poemului sugerează că acesta este o copie a unui text mai vechi, scris după moartea regelui.

 

 

 

 

 

 

 

 1342: Incepe asediul  de 21 de luni al cetatii Algeciras  ocupata de arabi.

Căderea acestei cetati  a fost un pas decisiv în Reconquista  crestinilor spanioli , oferind Regatul Castilia principalul port de pe coasta de la nord de Strâmtoarea Gibraltar. Orașul va fi ulterior baza principală de acțiune a armatelor creștine impotriva invadatorilor musulmani.

 

 

 

 

 

                       Harta: Strâmtoarea Gibraltar și  Algeciras

Alfonso al XI-lea (13 august 1311 – 26 sau 27 martie 1350) a fost regele Castiliei, Leonului și Galiciei din 7 septembrie 1313 până în 26 sau 27 martie 1350.

După ce Alfonso a fost declarat adult în 1325, el a început o domnie care avea să servească la consolidarea puterii regale. De îndată ce a luat tronul, el a început să lucreze din greu pentru a consolida puterea regală prin împărțirea dușmanilor săi.

El a reușit să extindă limitele împărăției lui la Strâmtoarea Gibraltar, după o victorie importantă în Bătălia de la Rio Salado împotriva dinastiei de Marinid în 1340 și cucerirea Regatului Algeciras în 1344. Odată ce conflictul a fost rezolvat, el a redirecționat toate eforturile sale de cucerire în luptele cu maurii din Granada.

Căderea cetății Algeciras a fost un pas decisiv în Reconquista crestinilor spanioli, oferind Regatul Castilia principalul port de pe coasta de nord de Strâmtoarea Gibraltar. Orașul va fi ulterior bază principală de acțiune a armatelor creștine.

 

 

 

 

 1347: După unsprezece luni de asediu, oraşul francez  Calais s-a predat  armatei  engleze, dupa ce regele Angliei Edward  al III – lea  Plantagenet  a promis ca nu va masacra locuitorii , cu condiţia  sa i se dea cheile cetatii.

 

 

 

 

     

 

Edward III ( 1327-1377)

 

 

Trupele  franceze care s-au baricadat în oraș sub conducerea lui Jean de Vienne la data de 4 septembrie 1946, au fost nevoite sa se predea, după o rezistență eroică. Sase notabilitati  din oraș si insusi Eustache de Saint-Pierre s-au predat ostatici la curtea regelui Eduard, salvând astfel orașul de la distrugere.

Deja slăbiți de foametea cauzată de îndelungatul asediu, locuitorii orașului erau aproape decimați de ciumă. Fortareata a  servit ca punct de sprijin strategic si cap de pod pentru raidurile engleze în Franța.

In cele din urmă orasul a fost recastigat de francezi  in timpul reginei  engleze Mary I, in anul 1558.

 

 

 

 

 

 

 

 

1460: A murit  regele James al II-lea al Scotiei ; (n.16 octombrie 1430).

 James al II- lea, care a domnit ca rege al Scotiei din 1437 , a fost fiul lui James I și al Joanei de  Beaufort.

La 21 februarie 1437 tatal sau   a fost asasinat, iar James al II-lea i-a urmat pe tron la vârsta de numai 6 ani.

 

 

 

 

 

 

 

1492: Navigatorul Cristofor Columb  a pornit în prima sa călătorie spre Lumea Noua, plecând din portul spaniol Palos de la Frontera cu navele Santa Maria – de aproximativ 30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina – două caravele mai mici, de aproximativ 15 m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martín Alonso Pinzón și fratele său Vicente Yañez Pinzón și cu 90 de oameni.

A ales pentru traversarea oceanului drumul alizeelor.

La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana – un marinar de pe nava Pinta zărește pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America).

Sunt descoperite insulele: Santa Maria Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio -Española .

 

 

 

 

 

 

 

Înainte de a se întoarce în Spania, Columb a luat cu el între zece și douăzeci și cinci de indieni. Doar șapte sau opt din ei au ajuns vii în Spania, ei făcând o impresie deosebită la Sevilia.

De asemenea, el a lăsat pe teritoriul descoperit 39 dintre oamenii săi care au întemeiat așezarea La Navidad, care astăzi este o localitate din Haiti.

Expediția s-a încheiat la 15 martie 1493.

 Din 1492  Columb a întreprins între anii 1492 şi 1504, în serviciul Spaniei, patru călătorii, descoperind majoritatea insulelor din America Centrală şi atingând coastele Americii Centrale şi Americii de Sud.

Ziua de 12 octombrie 1492, când a descoperit insula Watling (San Salvador) din arhipelagul Bahamas, este considerată data descoperirii Americii.

 

 

 

 

 

 

1571: Are loc  bătălia de la Famagusta,  in urma careia  turcii cuceresc insula Cipru de la veneţieni.

       

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1601: În lupta de la Guruslău, trupele lui Mihai Viteazul și ale lui Gheorghe Basta îl înfrâng pe Sigismund Bathory; șase zile mai târziu, Mihai Viteazul este ucis la 3 km sud de Turda, din ordinul generalului imperial G.Basta.

Trupul i-a fost îngropat pe câmpia Turzii, iar capul eroului îi fu luat de comisul Radu Florescu și adus la mănăstirea Dealului (lângă Târgoviște), unde odihnește și astăzi.

 

 

 

 

1734: S-a născut regele Birmaniei  Naungdawgyi ; (d. 1763).

 

 

 

 

 

         

1770: S-a născut  Regele Frederick Wilhelm al III – lea al Prusiei ; (d. 1840).

 

 

 

 

1778:  A fost inaugurat  Teatrul ”Scala” din Milano, unul dintre cele mai renumite teatre de operă din lume, cu opera “Europa Riconosciuta” de A. Salieri.

 

 

 

 

 

 

 

 

  Teatrul ”Scala” din Milano   iniţial cunoscut sub numele de „Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala”, este unul dintre cele mai renumite teatre de operă din lume.

 

 

 

 

1783: Vulcanul  Asama erupe in Japonia, provocând moartea a 35.000 de persoane.

 

 

 

 

 

1795: S-a înfiinţat Conservatorul de Muzică din Paris, prin reorganizarea Şcolii Regale şi a Institutului Naţional de Muzică, sub conducerea muzicologului Bernard Sarrette (1765 – 1858).

 

 

 

 

 

 

1811: S-a nascut Elisha Graves Otis, inventatorul  american care  a conceput  in 1852, dispozitivele de siguranta pentru lifturi; (d. 08.04.1861).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1826: Moare  la varsta de 45 de ani, René Laennec, inventatorul stetoscopului.

 

 

 

 

 

 

 

1857: A murit  popularul scriitor francez Eugène Sue; (n.1804).

 

 

 

 

 

   

 

 

 

 

 

 

Una dintre cele mai cunoscute carti pe care le-a publicat a fost “Misterele Parisului”, tradusa in mai multe editii si in limba romana.

 

 

 

 

 

1858:  Exploratorul britanic John Hanning Speke a descoperit Lacul Victoria și îi va da numele reginei de atunci a Marii Britanii.

A descoperit și izvorul Nilului Alb in 1862 dezlegand  misterul izvoarelor Nilului, care i-a preocupat pe cercetătorii Continentului Negru ani îndelungați.A decedat la 15 septembrie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

John Speke (4 mai 1827- 15 septembrie 1864)

         

 

 

 

 

 

1889: A încetat din viaţă poeta Veronica Micle, cunoscută în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu; (n. 22 aprilie 1850).

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a  sinucis cu arsenic la Mănăstirea Văratec.

 

 

 

 

 

 

 

1895: A decedat  Dimitrie Brândză, om de ştiinţă, medic şi botanist român, membru titular al Academiei Române din 1879, vicepreşedinte al acestui for (1892-1895); (n. 10.10.1846).

 

 

 

 

 

 

 

 

A fondat Grădina Botanică din Bucureşti, care astăzi îi poartă numele  (a cărei amenajare a început în 1884 şi s-a încheiat în 1891, când sunt inaugurate serele)  și  Institutul Botanic (1891, bombardat în 1944).

 

 

 

 

 

1914: Germania invadează prin surprindere Belgia şi declară război Franţei, la  inceputul Primului Război Mondial.

 

 

 

 

 

 

1919: Armata română intră în Timişoara la cateva zile după instalarea unei administratii românești, consfințind unirea Banatului cu patria mama – România.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Evenimentul a coincis cu ocuparea Budapestei de catre armata romana si alungarea regimului comunist instaurat de Kun Bela in Ungaria.

Unităţile sârbe părăsisera  Timişoara   în 27 iulie 1919.

În 28 iulie 1919, dr. Aurel Cosma, numit prefect al judeţului Timiş – Torontal de către Consiliul Dirigent, decretează preluarea puterii şi instalarea administraţiei româneşti.

 La 1 august 1919 a sosit în Timişoara prima unitate de jandarmi români, iar la 3 august 1919 îşi fac intrarea solemnă în oraş, unităţile Armatei Române, sub comanda colonelului Economu.

Au fost momente înălţătoare, care au marcat, în zbuciumata istorie a Timişoarei o impresionantă zi de sărbătoare.

Potrivit mărturiilor din acel timp,pregătiri mai amănunţite pentru primirea Armatei Române nu s-au putut face. Dat fiind situaţia specială existentă în Banat, momentul sosirii trupelor române s-a ştiut doar cu trei zile înainte. O mărturie de atunci consemnează următoarele:

„Anunţul dat s-a lăţit ca fulgerul printre români şi însufleţirea a fost atât de mare încât bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni s-au grăbit să ia parte la sărbătoarea cea mare a primirei fraţilor cari ne-au adus libertatea dorită de veacuri. Manifestarea publicului pentru acest moment înălţător a fost spontană, instinctivă, iar nu pusă la cale şi a decurs în cea mai perfectă ordine, cu toate că afluenţa de mase a fost enormă”.

Peste 100.000 de oameni, de pe cuprinsul întregului Banat, sosiţi cu trenul, cu căruţele sau călare au fost prezenţi la această sărbătoare românească.

  Flamura tricoloră împodobea o mare parte a caselor, drapate şi ele cu covoare româneşti şi ghirlande de flori. Străzile erau inundate de mulţimea celor dornici să ovaţioneze soldaţii unui Regiment care a luptat cu eroism pe fronturile din Dobrogea şi Moldova.

La ora 10,00, pe Calea Lugojului, intră în oraş coloana militară. În acordurile „Răsunetului”, Deşteaptă-te Române, îi întâmpină „un banderiu” de 900 de tineri bănăţeni călare, toţi în haine albe, naţionale, cu căciula de dorobanţ, decorată cu panglică tricoloră. A fost un spectacol emoţionant.

În fruntea primului batalion al Armatei Române se afla figura impunătoare a colonelului Virgil Economu. Prefectul, dr. Aurel Cosma adresează salutul de „bună venire”, „Veacuri de-a rândul am avut bucurii puţine, supărări multe, după cum arată istoria. Acum, fraţii noştri, aţi venit în leagănul românilor, vărsând sânge pentru noi, care am gemut sub stăpânire străină.”

De la intrarea în oraş, coloana militară, urmată de sutele de călăreţi bănăţeni, se îndreaptă spre Biserica ortodoxă română din cartierul Fabric. În faţa ei, pe un altar improvizat, protopopul Ioan Oprea, asistat de şase preoţi, oficiază un serviciu divin. Răspunsurile le dau sutele de corişti români veniţi din satele învecinate.

În cuvinte de aleasă simţire, protopopul Oprea salută Armată Română. Îi răspunde colonelul Economu:

„Dumnezeu a fost totdeauna în inimile românilor, în inimi curate, cu sentimente valabile şi ne-a învăţat ca românul să se iubească şi să nu trăiască despărţit.”

 

 

 

 

 

 

1924: A decedat Joseph Conrad (Josef Teodor Konrad Korzeniowski), prozator englez de origine polonă (n. 03.12.1857).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Printre cele mai cunoscte romane ale sale se numara :

Palatul lui Almayer (1895); Proscrisul din arhipelag (1896);Negrul de pe Narcis (1897); Inima întunericului (1899);Nostromo (1904); Agentul secret (1907); Sub ochii Occidentului (1911); Hotarul din umbră (1917)

 

 

 

1929: A murit Emil Berliner, inventator germano-american, cel care a inventat gramofonul cu discuri orizontale de ebonită; (n. 20.05.1851).

   

 

 

 

 

 

 

 

1929: In Romania  se infiinteaza ”Regia autonomă a poştelor, telegrafelor şi telefoanelor” (PTT), care a luat în exploatare şi administrare serviciile publice de poştă, telegraf şi telefon.

 

 

 

 

 

 

1934: S-a născut Jonas Savimbi, politician angolez, întemeietorul şi conducătorul mişcării UNITA (Uniunea Naţională pentru Independenţa Totală a Angolei); (d. 22 februarie 2002).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3 august 1934 :  După moartea lui Paul von Hindenburg, Adolf Hitler a comasat postul de cancelar al Germaniei și cel de președinte al Germaniei, proclamându-se Führer.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.

 

 

 

 

 

 

 

1935:  S-a  născut primadona Operei Naționale din Republica Moldova – Maria Bieșu ( d. 16 mai 2012).

 

 

 

 

 

 

Foto:

Maria Bieșu (n.1935- d. 16 mai 2012), cîntăreață de operă, soprană și lied din Republica Moldova.

 

Pimadona Operei Naționale din Republica Moldova, Maria Bieșu a detinut titlurile  de  Artistă a Poporului, Laureată a Premiilor de Stat, profesor universitar, academician, “Doctor Honoris-Causa” , Cavaler al “Ordinului Republicii” și deţinătoarea Ordinului Naţional “Steaua României” – Maria Bieşu este o cîntăreaţă de operă prin excelenţă.

Renumita cantareata a vazut lumina zilei în satul Volontiri, judeţul Cetatea Albă, România (azi satul Volontiri, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova).Maria Bieșu a interpretat numeroase  roluri memorabile : Floria Tosca, Cio-Cio-san, Norma, Aurelia, Olga, Natalia, Ruxanda, Iolanta, Cuma, etc.: personaje din opere renumite, cu tematici variate.

La fel de importantă este şi activitatea concertistică a Mariei Bieşu, în care se produce cu creaţii de cameră. În acest domeniu de activitate, Maria Bieşu s-a remarcat prin simţul fin al stilului, lucrul minuţios cu textul muzical şi cel poetic, profunzimea redării conţinutului, plinătatea emoţională şi sinceritatea interpretării.

A fost  președinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova din 1987 și Vicepreședinte al Uniunii Mondiale a Muzicienilor din Moscova din 1992.

Elena Vdovina, muzicolog din Rpublica Moldova, afirmă că “vocea Mariei Bieșu impresionează pînă în adîncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1936:  La Jocurile Olimpice de la Berlin, atletul american de culoare Jesse Owens  a câștigat proba de 100 m.

 

 

 

 

 

 

 

 

James Cleveland „Jesse“ Owens (n. 12 septembrie 1913 în Oakville, Alabama – d. 31 martie 1980 în Tucson, Arizona) atlet american.

Dintre toți atleții care au participat la Jocurile Olimpice de-a lungul timpului puțini au impresionat mai mult ca Jesse Owens, tânărul american de culoare care a câștigat patru medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin.

Conducătorul nazist Adolf Hitler a dorit să folosească Jocurile de la Berlin pentru a dovedi supremația rasei așazise ariene, însă Owens a demonstrat contrariul.

Mulțimea îl adora, pentru că era un atlet adevărat, care și-a câștigat admiratori grație vitezei și agilității sale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1940: Generalul francez  Charles de Gaulle este condamnat la moarte in contumacie, de  un tribunal militar al regimului marionetă instalat de ocupantii naziști  la Vichy, pentru atentat la siguranța statului și dezertare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe 18 iunie, de Gaulle s-a adresat populaţiei franceze în timpul unei emisiuni difuzate de BBC de la Londra. El a cerut soldaţilor armatei franceze şi populaţiei să continue lupta alături de  Aliaţi împotriva Axei. În Franţa, “Apelul din 18 iunie” nu a avut o audienţă largă, dar un nou discurs al generalului de Gaulle de pe 22 iunie a fost ascultat la nivel naţional în Franţa.

Se consideră că “Apelul” a pus bazele organizării Rezistenţei Franceze  împotriva ocupaţiei Germaniei Naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Discursul de pe 18 iunie a rămas unul dintre cele mai celebre alocuţiuni din istoria Franţei, însă în ciuda eforturilor lui de Gaulle, Pétain a semnat pe 22 iunie actele capitulării şi a devenit liderul unui stat marionetă francez cu capitala la Vichy.

 

 

 

1940:  S-a născut  actorul  american Martin Sheen.

 

 

 

 

 

 

 

 

Martin Sheen (născut Ramón Gerardo Antonio Estévez la 3 august 1940) este tatăl actorilor Carlos Irwin Estévez (Charlie Sheen), Emilio Estévez, Ramón Estévez și Renée Estévez.

În 1979 a strălucit alături de Marlon Brando în celebrul film al lui Francis Ford Coppola “Apocalipsul acum” (în original Apocalypse now), când a fost și nominalizat pentru Cea mai bună prestație masculină la Premiul BAFTA (1980).

Martin Sheen poate fi văzut împreună cu Claudia Lynx, în serialul american The West Wing.

 

 

 1941: În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial  aviația sovietică bombardează  orașul Constanța. Catedrala și alte clădiri din zona peninsulară sunt grav afectate.

 

 

 

 

 

1942: A murit Richard Willstätter, biochimist german, laureat al Premiului Nobel; (n. 13.08.1872).

 

 

 

 

 

 

1954: A încetat din viata Sidonie-Gabrielle Colette, memorialistă, eseistă şi romancieră franceză; (n. 28.01.1873).

 

 

 

 

 

 

 

          

 

 

 

 

 

 

 

 

1958:  Submarinul american cu propulsie nucleară “Nautilus” a efectuat prima traversare în imersiune a Polului Nord. “Nautilus” a fost primul submarin atomic lansat de Statele Unite ale Americii, la data de 21 ianuarie 1954.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1962: S-a nascut  la Râmnicul Sarat, Maria Bitang, antrenoare federală a echipei de gimnastică a României.

 

 

 

 

 

 

 

1977: A încetat din viaţă arhiepiscopul ortodox cipriot Makarios al III- lea , primul preşedinte al Ciprului; (n.13 august  1913).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Arhiepiscopul Makarios (numele laic, Mihail Khristodolou Mouskos), lider al Bisericii ortodoxe cipriote (1950-1977) şi om politic (preşedinte al ţării între anii 1959 şi 1977), a fost  conducătorul mişcării „énosis” de unire cu Grecia.

 Pentru obţinerea independenţei Ciprului (1959), a acceptat un compromis cu ciprioţii turci,  

 

 

 

 

 

1988: Autoritatile sovietice il elibereaza din inchisoare pe tânărul aviator german Mathias Rust, care fusese condamnat la patru ani de internare într-un lagăr  muncă, pentru ca a incălcat spațiul aerian sovietic, aterizand in Piața Roșie de la  Moscova la  28 mai 1987, ridiculizând întregul sistem de supraveghere si apărare aeriana al URSS.

 

 

 

 

 

 

Aflați mai mult, accesând :

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/05/28/mathias-rust-un-pusti-german-care-a-umilit-antiaeriana-sovietica-aterizand-fara-sa-fie-detectat-in-piata-rosie-de-la-la-moscova/

 

 

 

 1994: A murit actorul rus de film Innokenti Smoktunovski.

Innokenti Mijaílovich Smoktunovski s-a nascut la 28 martie 1925 în  asezarea, Tatianovka, din nordul regiunii Tomsk din Siberia.

 

 

 

 

 

A luptat in Al doilea Razboi Mondial si a participat la eliberarea Kiev-ului.

Dupa război a studiat arta dramatica, intre anii 1945-1946, la Scoala de Arta Dramatica, constituita ca o anexa a teatrului Puskin din Krasnoiarsk. Intre 1946 si 1954 a jucat in teatrele din Norilsk, Majachkali si Stanlingrad.

In anul 1954 face parte din Teatrul Leninskogo Komsomola (un fel de teatrul tineretului) din Moscova.

Din 1955 face parte din colectivul Teatrului Studio al actorilor de film, anexa a studiourilor Mosfilm. Timp de trei ani, 1957-1960, joaca la Teatrul Academic de Arta Dramatica Gorki din Leningrad.

Pentru prestatia actoriceasca extraordinara din filmul Hamlet a primit Premiul Lenin, iar in 1971 un premiu pentru rolul lui Profir Petrovich din Crima si Pedeapsa.

In 1974 i-a fost decernat titlul de Artist al Poporului. În onoarea lui Smoktunovsky, unei planete (numarul 4926) i-a fost dat numele artistului.

 

 

 

 

2004: A încetat din viaţă fotograful francez Henri Cartier-Bresson, considerat părintele fotojurnalismului; (n. 1908).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: Mahmoud Ahmadinejad devine preşedinte al Republicii Islamice Iran.

 

 

 

 

 

 

      

 

     

 

 

 

 

 

 

2006: A murit soprana britanică de origine germană Elisabeth Schwarzkopf ; (n. 1915).

Este considerată una dintre cele mai mari soprane ale secolului XX.

 

 

 

 

 

 

 

 Olga Maria Elisabeth Friederike Schwarzkopf, s-a născut  în Jarotschin, în provincia Posen,  în Prusia, Imperiul German, la  9 decembrie 1915 .

A fost renumită pentru spectacolele sale de operetă vieneză, precum și pentru operele lui Mozart , Wagner și Richard Strauss, fiind de asemenea una dintre cele mai apreciate interprete de lied.  După ce s-a retras de pe scenă, a fost profesoară de canto.

A murit în somn , la vârsta de 90 de ani, în noaptea de 2–3 august 2006 în casa sa din satul Schruns, în Vorarlberg, Austria de Vest.

 

  

 

 

 

 

 

 

 

 

2008: A încetat din viaţă scriitorul dramaturgul si  istoricul  rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970, Aleksandr Soljeniţîn, autor a numeroase romane monumentale despre lagărele sovietice, intre care cel mai cunoscut în intreaga lume este  “Arhipelagul Gulag”;  (n. 11 decembrie 1918).

 

 

 

 

 

     

 

 

 

 

 

 

 

 

 Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise de autoritatile sovietice, el a reușit să publice o serie de cărți in regim samizdat.

 A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970, fiind omagiat „Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”

El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce regimul comunist s-a prăbușit impreuna cu URSS.

 

 

 

 

 

 

2010 : Un val de revolte a izbucnit după asasinarea unui politician local, la Karachi, în Pakistan, provocând moartea a  85  de persoane și pagube materiale  de  cel puțin 17 de miliarde de rupii pakistaneze ( cca.200 milioane USD).

 

 

 

 

 

 2011: A murit la venerabila vârstă de 104 ani, criticul şi istoricul literar italian Rosa Del Conte, una dintre cei mai importanţi eminescologi străini, considerată un veritabil simbol al culturii române în Italia .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rosa del Conte (n. 10 aprilie 1907, Voghera, Italia) a fost membră de onoare a Academiei Române (din 1994).

Este un nume cu rezonanțe aproape simbolice în eminescologie, unul dintre cercetătorii, traducătorii și promotorii cei mai însemnați ai operei lui Eminescu în străinătate.

Între 1942 și 1948 a fost lector de limba italiană în București și Cluj (unde l-a cunoscut pe Lucian Blaga), pentru ca apoi să predea limba română în Italia, mai întâi la Universitatea Catolică din Milano, apoi (din 1956) la Universitatea „La Sapienza“ din Roma, titularizându-se ca profesor în anul 1967.

A publicat numeroase studii despre literatura română și a transpus în limba italiană versurile marilor noștri poeți: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu și, mai cu seamă, Mihai Eminescu, căruia i s-a dedicat în epoca de maturitate a carierei sale.

Masiva și excelent documentata sa monografie Mihai Eminescu o dell’Assoluto (1961) marchează unul dintre acele momente privilegiate când un savant din afara culturii noastre pătrunde în intimul ei cel mai profund, redându-ni-l nouă înșine în coordonatele universalității.

Abia după căderea Cortinei de Fier românii au putut să-și manifeste cu adevărat gratitudinea, conferindu-i cercetătoarei italiene titlul de doctor honoris causa al Universităților din București, Cluj și Iași. A devenit membru de onoare al Academiei Române în 1994.

 

 

 

 

 

 

 

2014:  Un cutremur cu magnitudinea de 6,1 grade pe scara Richter ucide cel puțin 617 persoane și rănește mai mult de 2.400, în provincia Yunnan din China.

 

 

 

 

 2017: A murit spaniolul Angel Nieto, multiplu campion mondial la motociclism (avea un palmares de 13 titluri mondiale la clase diferite); (n. 1947).

 

 

 

 

 

 

 

2018: Doi teroriști ucid 29 de persoane și rănesc mai mult de 80, într-un atac sinucigaș la o moschee șiită din estul Afganistanului.

 

 

 

 

 

2019: Șase sute de protestatari, inclusiv liderul opoziției ruse, avocata Liubov Sobol, au fost arestați în timpul unor manifestații de protest electoral la Moscova. 

Manifestanţi ai opoziţiei ruse au ieșit pe străzile Moscovei, în ciuda interzicerii manifestației şi a acțiunii în forță a poliţiei, pentru a cere  autorităţilor electorale locale să permită desfăşurarea de alegeri corecte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Avocata Liubov Sobol (foto) a fost arestată într-un taxi în timp ce încerca să ajungă la protest şi a fost urcată într-o dubă a poliţiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3 August este  ZIUA ORAȘULUI TIMIŞOARA. 

 

 

 

 

 

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 217 din 1999  este desemnată  ca zi a oraşului,  ziua  intrării trupelor româneşti în Timişoara, la 3 august 1919.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată ce declara Iosif  Velceanu, cunoscut om de cultură, martor ocular al evenimentelor :

“Şi iată că la 3 august 1919 sosi deci ziua mult aşteptată şi dorită! Peste noapte metropola îmbrăcase haine de sărbătoare. Ca o vrajă a unei nopţi de vară, înfloriră pretutindeni steagurile tricolore.

Dimineaţa, Metropola se deştepta transformată într-o podoabă neobişnuită de drapele româneşti, care fluturau vesel pe case şi palate, pe turlele bisericilor şi frontispiciile tramvaielor.

Vitrinele prăvăliilor şi geamurile cafenelelor erau toate împodobite cu portretele regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria, iar între ele era împodobit cu panglici tricolore portretul moştenitorului de tron, Carol.

Lumea orăşeană asalta balcoanele şi ferestrele palatelor, iar mulţimea ocupase străzile, publicul românesc din Timişoara şi din jur se aglomerase spre centru, grăbind să-şi asigure loc în Piaţa Unirii, unde autorităţile aşteptau sosirea armatei române.

Armata regală română, armata glorioasă, în ochii plini de admiraţie ai lumii, venită ca să ieie în stăpânire moştenirea. Azi a intrat cu glorie în cetatea Timişorii.”

 

 

 

 

 

 

 1960: Niger îşi câştigă independenţa faţă de Franţa. Primul său presedinte a fost ales Hamani Diori.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Republica Niger este o țară din Africa de Vest, fara ieșire la mare, denumită astfel după fluviul Niger. Se mărginește cu Nigeria și Benin la sud, cu Burkina Faso și Mali la vest, cu Algeria și Libia la nord și cu Ciad la est. 

Suprafața Nigerului este de 1.267.000 km² fiind acoperită în proporție de 80% din deșerturile Sahara și Sahel, numai în sud existând o zona propice locuirii.

Accesul la apă constituie o problemă pentru majoritatea populației acestei țări de 23.196.002 locuitori, a cărei  capitală, Niamey are jur de 750.000 locuitori.

Pe lângă franceză (limba oficială) sîn această țară mai sunt vorbite  limbile hausa,djerma, araba,tamasheq, fulfulde,_kanuri, teda ș.a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfinții Isachie, Dalmat si Faust

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                                    Sfinţii Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust 

Sfantul Isachie este cinstit aparte pe 30 mai. Este sfantul care a luptat pentru inapoierea bisericilor ortodoxe luate de arieni.

Sfântul Cuvios Isaachie,  știm că a avut îndrăzneala de a merge la Constantinopol în fața împăratului arian Valens (364-378) cerându-i să deschidă biserica ortodocșilor, dacă nu vrea să piară în război. Împăratul nu a dat crezare cuvintelor Sfântului Isaachie, îndepli­nin­du-se astfel prorocia.

 Sfinții Cu­vioși Dalmat, ostaș al îm­pă­ra­tu­lui Teodosie cel Mare (379-395), și Faust, fiul său, pomeniți și ei astăzi, au fost monahi în mănăstirea Cuviosului Isaachie de lângă Constanti­no­pol.

Aici au trăit amândoi în post și în rugăciune, ostenindu-se să împlinească pustniceștile îndatoriri.

Când Cuviosul Isaachie a ajuns la bătrâ­ne­țe, Dalmat a fost ales egumen al mănă­stirii, aceasta numindu-se  cu timpul, Mănăstirea lui Dalmat.  

  Acesta a fost ostaș in armata imperiala a imparatului Teodosie cel Mare.

Dalmat si-a parasit sotia si copiii si a vietuit in obstea Cuviosului Isachie, impreuna cu fiul sau, Faust.

Sfântul Dalmat a fost de mare ajutor Sfinților Părinți la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes din 431, când a fost combătut nesto­rianis­mul care sustinea ca Fecioara Maria este nascatoare numai de om.

Dalmat s-a dat pe sine unei aspre postiri, încât ajungea sa nu mănânce nimic timp de 40 de zile.

Faust, fiul lui Dalmat, i-a fost sprijin în toate tatalui său.

Și Sfântul Faust a avut o viață sfântă, străbătând cu dumnezeiască râvnă toată scara nevoințelor pustni­cești.

A trecut la cele veșnice în obștea în care intrase impreuna cu Dalmat.

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

     

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

1. Vlada Afteni, articol Maria Bieșu, biografie;

2. born-today.com;

3. Istoria.md;

4. Istoricul zilei blogspot.com;

5. Wikipedia.ro;

6. Mediafax.ro;

7. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

8. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

9. Rador.ro

 

De ce suntem tot noi arătați cu degetul, când la alții e mult mai rău ?

 

 

 

A emigrat Jack Spintecatorul de la Londra la Bucuresti?!

 La mijlocul  secolului Anglia se confrunta,ca și in anii noștri , cu un flux rapid al imigranților, aceștia provenind în special din Europa si Irlanda, scrie https://infobrasov.net/a-emigrat-jack-spintecatorul-de-la-londra-la-bucuresti.

Începând cu anul 1882,refugiații evrei  scăpati de pogromurile din Rusia  țaristă și din Europa de Est s-au adăugat suprapopulării Angliei, înrăutățind astfel și mai mult condițiile de muncă și de locuire….nu ca in anii nostri . 

 Londra a devenit de atunci foarte aglomerata, fapt ce a avut ca efect dezvoltarea unei numeroase clase … neprivilegiate economic.

Această sărăcie generala a populației la ei , a determinat  multe femei să recurgă la prostituție;practicante si emigrante dar si englezoaice…ca si acum! 

În octombrie 1888, Poliția Metropolitană a estimat că existau peste 2200 de prostituate rezidente în Whitechapel și aproximativ 62 de bordeluri…

Dar pe atunci presa europeana – care nu prea avea corespondenti ”speciali ” la Bucuresti – nu se inflama pentru orice… pîrț si nici telefonie mobila prin intermediul careia orice gagautza din Centrul Vechi se crede „live” corespondent direct al adevaratului adevar despre Romania ,o tzara care este prezentata ca un fel de bordel national condus de   rămășițele comunismului! 

 Mai rau ca azi , la Londra problemele economice erau însoțite de tensiunile sociale, în continuă creștere si  demonstrațiile oamenilor înfometați pe bune , a șomerilor si necajitilor britanici erau un lucru obișnuit pentru autoritățile locale.

Majoritatea crimelor, dintre care multe au fost atribuite doar… lui „Jack Spintecătorul”, au avut loc în a doua jumătate a deceniului 9, deși seria asasinatelor brutale din Whitechapel a persistat cel puțin până în 1991. 

Numeroase crime reprezentau acte abominabile, cum ar fi mutilarea și eviscerarea victimelor, acestea apărând foarte des în presă.

Zvonurile conform cărora omuciderile aveau legătură între ele  au ajuns la debușeuri ale presei și la Scotland Yard  . 

Una dintre epistole conținea un rinichi uman conservat…

În mare parte datorită caracterului brutal al crimelor și promovarea acestora în presă, locuitorii din Whitechapel erau convinși că există un criminal care terorizează anume rezidenții regiunii, conferindu-i acestuia apelativul de „Jack Spintecătorul”

Datele  statistice publicate si anul acesta de Oficiul Național de Statistică din Londra  arată că numărul de crime cu cuțitul în Anglia  a crescut cu șase la sută, atingând un nou nivel record.De asemenea, în ultimul an, cifra totală a omuciderilor a crescut cu zece la sută! 

Ce ar inseamna, ce ar semnifica  aceste procente in comparatie cu Romania cea hulita la Londra , unde nu exista acest teribil „fenomen”?

Potrivit datelor OMS, până în luna martie, in Anglia numărul infracțiunilor înregistrate de poliție în care a fost folosită o armă albă a crescut la 46.265.

 Cea mai mare rată este în capitala Regatului Unit, Londra, unde s-au înregistrat 179 de infracțiuni la 100.000 de oameni, comparativ cu media din restul Angliei și Țării Galilor, de 82 de infracțiuni la 100.000 de locuitori . Dar oricum,foarte mare comparativ cu tara noastra!

De la începutul anului, desi nu mai exista Jack Spintecatorul, numai în Londra au avut loc 68 de crime cu arme albe, potrivit Daily Mail, care a publicat și un tabel cu numele suspecților și locurile unde au fost comise crimele.

Comparativ cu capitala Romaniei , lucrurile sunt total diferite. Climatul cetatenesc si de respectare a legii în România – oricat  le-ar parea unora de ciudat ,față de ce a fost si este azi in Mare Britanie,in Italia, in Spania   deocamdată situația este mult in favoarea noastră! 

Atunci de ce suntem tot noi arătați cu degetul , după principiul…că la „altii” e mult mai rău?