CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

2 august 1940 – Stalin a semnat decretul imperialist de inființare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.

 

 

 

Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) (1940 – 1991).

 

 

 

 

Steagul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)
 Steagul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)

 

Pe 2 august 1940, Stalin  a decretat inființarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.

 

 

 

Fără nici un fel de consultare cu locuitorii regiunii situate între Prut și Nistru, dictatorul sovietic Iosif  Stalin a semnat un decret abuziv , prin care se constituia pe o parte din pamântul românesc ocupat cu forța de Armata Rosie, Republica Sovietica Socialista Moldovenească (Република Советикэ Сочиалистэ Молдовеняскэ) scrie publicația  https://www.facebook.com.

Marea majoritate a teritoriului pe care a existat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a fost parte a Principatului Moldova.

În 1812, partea răsăriteană a Moldovei  (numită începând cu acel an Basarabia) a fost cotropită de Imperiul Rus.

Pacea de la Bucureşti încheiată în 1812 între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman a consfinţit acest fapt, scrie http://istoria.md/articol/ Republica_Sovietică Socialistă Moldovenească 

Până în 1917 Basarabia a fost o gubernie a Imperiului Rus, fără a avea reprezentare în procesul legislativ sau executiv.

 

 

 

 

 

 

eroii basarabiei | CER SI PAMANT ROMANESC

 

 

Odată cu izbucnirea  Revoluţiei din 1917 în Imperiul Rus, mişcarea de eliberare naţională a luat un nou avânt în Basarabia.

Nou-alesul Sfat al  Ţării a proclamat pe 15 decembrie 1917 Republica Democratică Moldovenească .

În urma retragerii dezordonate în ianuarie 1918 de pe frontul din Carpaţi a unor unităţi militare ruse, în care corpul de ofiţeri fusese înlocuit cu activişti bolşevici şi anarhişti, în Ungheni, Chişinău şi Tighina au avut loc nenumarate crime și tâlhării. Neavând unităţi militare proprii, Sfatul Ţării a facut apel la armata română, care după ce a eliberat oraşul Tighina de ultimele rămăşiţe ale bandelor de soldați ruşi dezorganizaţi, s-a retras înapoi peste Prut.

La 24 ianuarie 1918 Sfatul Ţării a proclamat independenţa Republicii Democrate Moldovenesti, pentru ca pe 9 aprilie 1918 să proclame cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri şi 13 absenţe (din totalul de 148 de deputati), unirea cu România.

Transnistria 

 

Teritoriul cuprins între râurile Nistru si Bugul de Sud, cuprinzând oraşe ca Movilău (Moghiliov Podolski), Bershad’, Iampol, Râbniţa, Birzula, Nani, Dubăsari, Golta, Tiraspol, Ovidiopol, Odessa şi Oceacov, a avut de-a lungul secolelor o componenţă etnică mixtă.

În evul mediu românii moldoveni reprezentau circa 1/2 din populaţia sa destul de mică, restul fiind ucraineni şi tătari nohai (un trib al tătarilor din Crimeea). Începând cu sfârşitul secolului 17 acest teritoriu a intrat în administrarea directă a Imperiului Otoman, unde era cunoscut sub numele Yedisanul de Vest.

În 1792 el a intrat în componenţa Imperiului Rus  , ceea ce a dus la o schimbare radicală a componenţei sale etnice: tătarii au fost obligaţi să plece, iar nobilimea rusă a primit vaste teritorii nepopulate.

Astfel au venit multi ţărani şi colonişti ruşi, ucraineni şi evrei. În 1917-1918 românii moldoveni erau majoritari doar în sate situate la mică distanţă de râul Nistru.

 

 

 

harta rass moldovenesti | CER SI PAMANT ROMANESC

 

 

 

 

Pe 12 octombrie 1924, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) a înfiinţat o republică autonomă, Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RSSAM), în componenţa RSS Ucrainiene, pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru şi Bug, republică în cadrul căreia românii (moldovenii, conform terminologiei oficiale sovietice) constituiau circa 40% din populaţie.

Propaganda sovietică a dorit cest lucru sperând că astfel se vor  crea condiţii pentru  atragerea românilor basarabeni, deja aflaţi în România, spre RSSA Moldovenească.

 

 

 

 

DOCUMENTAR: Pactul Ribbentrop – Molotov – infamia redesenării ...

Protocolul Adiţional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat între URSS şi Germania nazistă la 23 august 1939 (foto), a dus la trecerea la 28 iunie 1940 prin ultimatum (din partea guvernului URSS) şi cedarea (din partea Consiliului de Coroană al României) a teritoriilor dintre Prut şi Nistru (Basarabia), dar şi a Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, în componenţa URSS.Dupa ultimatumul URSS, Armata Rosie a ocupat Basarabia si s-a trecut rapid la o grabnica reorganizare administrativa, iar la 11 noiembrie 1940 Basarabia a fost reorganizata deja teritorial in raioane, dupa model sovietic.

Pe 2 august 1940 Stalin semna decretul abuziv de inființare a Republicii  Sovietice Socialiste Moldovenesti

Basarabia, fără jumătatea de nord a judeţului Hotin) şi fără sudul său (Bugeacul sau Basarabia mică) , plus o parte a RSSA Moldoveneşti (corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei) au fost incluse în RSS Moldovenească, nou-înfiinţată la 2 august 1940.

RSS Moldovenească şi a devenit o republică unională separată în cadrul URSS, cu drept teoretic de secesiune.

Intre luna iulie a anului 1940 si decembrie 1953, aproximativ 340.000 au fost deportate de catre sovietici din teritoriul romanesc anexat de catre URSS, multi dintre cei deportati facând parte din fosta administratie de stat românească.

In total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane, in mare parte români, au fost deportate din teritoriile anexate de URSS în dauna României,
in 1940 din care 703.000 au fost ucise.

Aceasta reprezinta o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe luna, ceea ce inseamna aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi

La 22 iunie 1941 România, aliată cu Germania, a  intrat în război cu  Uniunea Sovietică şi a eliberat până la 26 iunie 1941 Basarabia şi Bucovina de Nord.

La 27 iunie 1941 Antonescu a ordonat armatei române să continue înaintarea peste râul Nistru în teritoriul sovietic, ocupând astfel şi Transnistria.

În februarie-august 1944 Uniunea Sovietică a recucerit Basarabia şi a organizat din nou RSS Moldovenească.

După lichidarea structurilor statale româneşti (primării, prefecturi, judeţe, etc.) sunt formate altele după modelul sovietic (siviete săteşti, orăşeneşti şi raioanele), toate subordonate organelor partidului comunist (bolşevic).

În fruntea fiecărui raion au fost instalaţi primul secretar al comitetului raional al Partidului Comunist (PC), ajutat de secretarul doi şi secretarul trei (responsabil de ideologie şi propagandă).

Perioada stalinistă: deportările şi persecuţiile

Mulţi locuitori români din Basarabia care nu s-au refugiat în România, după ce armata URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu  au fost capturați de către forţele de securitate sovietice; un procent ridicat dintre ei au fost împuşcaţi sau deportaţi, fiind învinuiţi de ”trădare” și  colaborare cu cu românii şi germanii.

Autorităţile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, datorită situaţiei lor economice, politice, sau datorită legăturilor cu fostul regim.

Ei au fost deportaţi în Siberia şi în nordul RSS Kazahe; unii dintre aceştia au fost închişi sau executaţi.

În conformitate cu Raportul Tismăneanu, în 1940-1941 pe timp de pace, nu mai puţin de 86 604 de oameni au fost arestaţi şi deportaţi, în timp ce istoricii ruşi au prezentat un număr estimativ de 90 000 pentru aceeaşi perioadă. NKVD s-a concentrat asupra grupărilor anti-sovietice, active între 1944 şi 1952.

O campanie de eradicare a chiaburilor (persoane înstărite) a fost orientată spre familiile ţăranilor bogaţi din Basarabia care au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan. De exemplu, în doar două zile, 6 iulie şi 7 iulie 1949, peste 11342 de familii din RSSM au fost deportaţi prin ordin al ministrului de stat şi de Securitate, IL Mordovets în conformitate cu un plan numit „Operatiunea Sud”.

Alte campanii de deportare au fost îndreptate către: etnicii germani (al căror număr a scăzut de la peste 81,000 în 1930 la 4,000 în 1959, datorită migraţiei voluntare din timpul războiului şi prin relocări forţate în calitate de colaboratori după război) şi către minorităţilor religioase (700 de familii, mai ales Martorii lui Iehova au fost deportaţi în Siberia, în aprilie 1951 în cadrul planului numit „Operaţiunea Nord”.

Independenţa

Pe 23 mai 1991, numele RSS Moldovenești s-a schimbat în Republica Moldova acest teritoriu proclamându-şi independenţa pe 27 august 1991, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice.

 

 

 

 

 

Experți: R. Moldova nu va supraviețui cu sistemul de stat de tip ...

 

 

 

 

După ce la început s-a manifestat dorinţa de unire cu România, în Transnistria a izbucnit în 1992 un război provocat de sovietici și  sustinut de armata rusă aflată acolo.

Nici până acum guvernul de la Chişinău nu are controlul asupra acestei regiuni separatiste.

01/08/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 1 AUGUST. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 1 august, istoricul zilei

 

 

 

Anul 49 î.Hr.: In bătălia de la Ilerda (Spania), Cezar a învins ultimele trupe susținătoare ale lui Pompei.

 

 

 

 

 

Anul 30 î.Hr.:  Fortele lui Octavianus (mai târziu cunoscut sub numele de Augustus) intra in orasul Alexandria din  Egipt, aducându-l sub controlul Romei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Octavian (23 septembrie 63 î.Hr. – 19 august 14 d.Hr.), a fost fondatorul Imperiului Roman și primul  imparat,  din anul  27 î.Hr.

 

 

 

 

 

30 î.Hr. : A murit Marcus Antonius, general și politician roman; (n. 82 î.Hr.).

 

 

 

 

 

Marc Arcis - Marcus Antonius Primus - Musée des Augustins.

 

 

 Marcus Antonius  (n. 82 î.Hr., Roma, Republica Romană — d. 1 august 30 î.Hr., Alexandria, Egipt) a fost un general și politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavian și Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.)

 

 

 

 

 

 10 î.Hr.: S-a nascut imparatul roman Claudius, cuceritorul Britaniei; (d. 54).

 

 

 

 

 

 

 

 

Claudius (d.13 octombrie 54) a fost imparat roman intre anii  41-54.

 

 

 

 

 

 

69 e.n.: Are loc revolta triburilor batave (Olanda de azi)   conduse de  Gaius Iulius Civilis, impotriva  romanilor.

Dupa victoria de la Mayence, fiind invinsi la Treves  de generalul roman Petilius Cerialis, batavii au tratat cu romanii si au devenit aliatii lor, in anul 70.

 

 

 

 

 

 

126 e.n.: S-a nascut  imparatul roman Pertinax (d.28 martie 193);

 

 

 

Publius Helvius Pertinax Augustus s-a  remarcat în timpul războaielor cu marcomanii, a fost  guvernator al Moesilor (176-178), al Daciei (178-179), al Siriei (179-182), al Britanniei (185-187), al Africii (188-189).

Spre sfârșitul domniei lui Commodus, devine prefect al orașului Roma.

 A fost proclamat împărat,  a doua zi după asasinarea lui Commodus si asemenea împăratului Galbaa cautat  să obțină sprijinul Senatului în vederea redresării situației financiare a statului și a întăririi disciplinei militare.

La 28 martie 193, după 87 de zile de domnie, a fost  asasinat la Roma de Garda Pretoriană, nemulțumită de severitatea măsurilor pe care le-a luat și de austera politică economică inițiată de el.

 

 

 

 

527: Iustinian I este incoronat pe tronul Imperiului Bizantin .

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Iustinian (Flavius Petrus Sabbatius Justinianus), s-a născut în 482 în satul Tauresium (într-o familie de țărani traco-romani sau iliro-romani), sat situat lângă Justiniana Prima din prefectura romană Iliria.

Familia lui era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian a fost nepotul viitorului împărat Iustin I, care a făcut după anul 470 carieră militară în armata împăratului Leon I al Imperiului Roman de Răsărit (457-474).

 

Supranumit Iustinian cel Mare, a fost imparat al Bizantului  pana in anul  565. 

În timpul domniei sale,  a încercat să reînvie măreția Imperiului și sa recucereasca jumatatea de vest a Imperiului Roman.

 

 

 

 

 

902: Taormina, ultima fortareață  bizantina din Sicilia, este capturata de arabii condusi de  emirul Aghlabds.

 

 

 

 

 

 1291: Este creata Confederatia Elvetiana, si se semneaza Charta Confederatiei.

 

 

 

 

 

1401: S-a nascut  Nicolaus Casanus, filosof si savant italian de origine germana – este autorul teoriei coincidentei contrariilor si primei hărţi geografice a Europei Centrale si de Răsărit; (d.1464).

 

 

 

 

 

1464: Moare Cosimo di Medici, supranumit Cosimo cel Batran, conducator al Republicii Florentine si inflacarat protector al literaturii si artelor; (n.27.09.1389).

 

 

 

 

 

 

 

Cosimo di Medici, portret de Bronzino

 

 

 

 

 

 1473Atestarea documentară a Orasului Zalau.

Matia Corvin, regele Ungariei și Boemiei, a declarat Zalăul pentru prima dată oraș-târg, „oppidum Zilah” (cetatea Zilah), privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, ceea ce îi conferea dreptul de comerț liber cu toată țara și îl făcea independent economic într-o eră în care bunul plac al aristocrației și al monarhului erau singurele criterii de împărțire a dreptății și de conducere a statului.

 

 

 

 

 

Zalau 19th century.jpg

 

 

Imagine a Zalăului din secolul al XIX-lea

 

 

 

 

Prima mențiune scrisă cu privire la Zalău se află în Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus (notar al regelui Béla al III-lea al Ungariei) lucrare apărută în jurul anului 1200.

În baza acestei surse, Zalăul va fi existat ca așezare încă din jurul anului 900. După marea invazie mongolă, care a pustiit orașul în 1241, Zalăul a ajuns în 1246 sub administrația episcopatului catolic de Oradea.

Această tutelă s-a menținut până în 1542, când Zalăul a intrat în componența Principatului Transilvania.

 

 

 

 

 

1498: Cristofor Columb  devine primul european care atinge tarmul teritoriului numit acum Venezuela.

 

 

 

 

The voyages of Christopher Columbus - foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

 

 

 

 

Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) a fost un navigator italiano-spaniol.

A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche. (…) Columb a ridicat ancora în a treia sa călătorie pe data de 30 mai 1498. Prima debarcare a avut loc pe insula Trinidad (Sfânta Treime).

Atunci a descoperit insula care se numește acum Venezuela. După ce a navigat de-a lungul coastei a intrat în Golful Paria. La gurile râului Orinoco a coborât puțin pe uscat.

În jurnalul său de bord a scris că a găsit o „Lume Nouă” necunoscută încă europenilor. Columb a ridicat ancora din nou, întâlnind și alte insule noi printre care și insula Margarita după care și-a îndreptat cursul spre insula Hispaniola.

 

 

 

 

 

1664: Trupele Imperiului Otoman  sunt  învinse în Bătălia de la Saint Gotthard de armatele austriece conduse de Raimondo Montecuccoli  si se semneaza  Pacea de la  Vasvár .

Aceasta  încheie primul război austro-turc și asigura  pacea între austrieci și otomani până 1683, anul în care otomanii  vor asedia Viena pentru a doua oară.

Pacea de la Vasvár  recunoștea controlul otomanilor asupra Transilvaniei și  obliga Imperiul Austriac sa plăteasca despăgubiri de război Imperiului Otoman.

 

 

 

 

 

 1714: A murit Regina Anna a Marii Britanii; (n. 1665).

 

 

 

Anna a Marii Britanii (n. 6 februarie 1665 — d. 1 august 1714) regină a Angliei, Scoției și Irlandei, între 1702–1714; de la data de 8 martie 1702, i-a succedat lui William al III-lea al Angliei și al II-lea al Scoției - foto - ro.wikipedia.org

Anna a Marii Britanii – foto – ro.wikipedia.org

 

 

 

Anna a Marii Britanii (n. 6 februarie 1665 — d. 1 august 1714) regină a Angliei, Scoției și Irlandei, între 1702–1714; de la data de 8 martie 1702, i-a succedat lui William al III-lea al Angliei și al II-lea al Scoției.

 

 

 

 

1714 : Principele moldovean Dimitrie Cantemir a devenit primul român, membru al unui înalt for ştiinţific internaţional (Academia din Berlin).

 

 

 

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 şi 1710 - 1711) şi un mare cărturar al umanismului românesc - Portret în prima ediţie a operei Descriptio Moldaviae (1716) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

 

 

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor.

A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.” 

 

 

 

 

 

1744: S-a născut naturalistul Jean-Baptiste de Monet, Cavaler de Lamarck, naturalist francez, fondator al primei teorii unitare despre evolutia lumii organice; este una dintre marile personalitati din istoria biologiei; el a elaborat o metoda de clasificare a plantelor simpla si foarte eficienta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lamarck a vorbit primul despre notiunea de  “nevertebrate”, folosita pana  in prezent, in cadrul acestei clasificari  el descriind  cu o mare precizie numeroase specii si de asemenea, a propus  denumirea de  “biologie” pentru a desemna ştiinţa fiinţelor vii . Este  acela care a elaborat si prima ipoteza despre teoria evoluționistă; (d. 18.12.1829, Paris).

 

 

1770: S-a nascut William Clark, explorator american; (d. 1838).

 

 

William Clark (n. 1 august 1770, Comitatul Carolina, Virginia – d.1 septembrie 1838, Saint Louis, Missouri) ofițer al Armatei SUA, călător și explorator american, iar ulterior guvernator al Teritoriul Missouri - foto - ro.wikipedia.org

 

 

William Clark (n. 1 august 1770, Comitatul Carolina, Virginia – d.1 septembrie 1838, Saint Louis, Missouri) ofițer al Armatei SUA, călător și explorator american, iar ulterior guvernator al Teritoriul Missouri.

 

 

 

 

 

1770: Incepe Batalia de la  Cahul, intre armata rusa in frunte cu Rumeantev si oastea turceasca condusa de Halil-Pasa.

A fost cea mai importantă bătălie a războiului ruso-turc din 1768-1774 și una dintre cele mai mari bătălii din secolul al XVIII-lea. A avut loc la doar două săptămâni după victoria rusă de la Larga.

 Comandantul rus Piotr Rumeanțev cu o armata   de 40.000 de soldați  a ales să meargă în ofensivă împotriva forțelor unite ale Imperiului Otoman și Hanatului Crimeii, care constau din 30.000 de infanteriști și 45.000 de cavaleriști.

  Pierderile rusești au fost de 1.000 soldati, în timp ce pierderile de partea otomană s-au ridicat la peste 20.000 de soldați morți și răniți. În urma acestei victorii, rușii au capturat si 130 de tunuri otomane.

  Victoriile de la Larga, urmata de cea de la Cahul, au schimbat situația strategică a conflictului în favoarea Rusiei. În septembrie 1770, rusii au cucerit Tighina, iar apoi au capitulat cetățile Ismail, Chilia, Cetatea Albă și Ibrail.

După aceasta, operațiunile militare au continuat pe teritoriul Bulgariei. La 21 iulie 1774, Rusia și Poarta Otomană au semnat Pacea de la Kuciuk-Kainargi.

Tratatul conținea 16 prevederi favorabile Moldovei și Țării Românești. În decembrie 1774, armata rusa s-a  retras, Moldova și Țara Românească rămânând în continuare sub turci.

 

 1774: Chimistul englez Joseph Priestley obtine pentru prima data oxigenul pur, pe care-l numeste “un nou tip de aer”.

 

 

 

 

 

 

1778: A fost deschisă la Hamburg, prima bancă germană de economii.

 

 

 

 

1789: Armatele  ruso-austriece in frunte cu  generalul rus Suvorov, inving  in timpul razboiului ruso-turc din 1787-1791 in batalia de  langa Focsani, trupele turcesti conduse de Osman-Pasa .

 

 

 

 

1793: Este introdusa în Franța prima unitate de masură metrică a greutății – Kilogramul.

Franța devine primul stat care utilizeaza sistemul metric.

 

 

 

 

 

1798: Are loc batalia navala de la Abukir, in care o escadra franceza este nimicita de flota engleza condusa de amiralul Horatio Nelson.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1818 : S-a nascut Maria Mitchell, prima femeie astronom de origine americană; (d.28 iunie 1889).

A elaborat primul raport privind observarea unei comete si a fost prima femeie membră a Asociaţiei Americane pentru Artă şi Ştiinţă ;

In anul 1869, Maria Mitchel se numara printre primele femei care au devenit membre ale Societatii Filozofice Americane.

De asemenea, a fost si membra a Asociatiei Americane pentru Promovarea Stiintei, urmand ca mai tarziu sa fie cea care pune bazele Asociatiei pentru Promovarea Femeilor.

I s-a oferit ocazia sa lucreze pentru Almanahul Nautic si al Efemeridelor, unde s-a ocupat cu calcularea pozitiei astrilor in avans, calculand pentru o perioada de 19 ani pozitiile planetei Venus. In ciuda faptului ca nu a fost absolventa in astronomie a unei institutii de invatamant, a devenit director al observatorului Colegiului Vassar, cand acesta a fost deschis, in anul 1865.

Totodata, a fost numita si profesor de astronomie la acest colegiu, dedicandu-si ultimii ani din viata instruirii studentilor, pentru a deveni astronomi.

Se stinge din viata la varsta de 70 de ani, pe 28 iunie 1889, impresionand prin realizarile sale in astronomie. Astfel, Maria Mitchel ramane in istorie drept una dintre primele femei de stiinta din Statele Unite, prima femeie astronom de aici si printre primele femei astronom din intreaga lume.

 

 

 

 

 

 

1819: S-a născut prozatorul şi poetul Herman Melville (“Moby Dick”, “Timoleon”); (d. 28 septembrie 1891).

 

 

 

 

 

 

 

 

1834: A intrat în vigoare Legea de abolire a sclaviei din 1833, prin care se desfiinta sclavia  în întregul Imperiu Britanic.

 

 

 

 

 

 

1860: S-a nascut  Assan Bazil, inginer şi explorator român, membru al Societăţii geografice române, primul român care a efectuat o călătorie în jurul Pământului. A fost şi deţinătorul automobilului cu nr. 1 din Bucureşti; (d.1918).

 

 

 

 

1865: A apărut, la Bucureşti, “Tipograful român”, prima gazetă muncitorească din România.

 

 

 

 

1867: În sesiunea din august a Societăţii Literare Române, s-a hotărât schimbarea denumirii în Societatea Academică Română şi a fost ales primul ei preşedinte (Ion Heliade Rădulescu, 1867-1870).

 

 

 

 

1873: Inventatorul britanic Andrew Smith Hallidie,  patenteaza in S.U.A. cabina de funicular.

 

 

 

 

 

1874: Se da in  exploatare calea ferata Iasi–Ungheni, care facea  jonctiunea  cailor ferate romane cu caile ferate rusesti din Basarabia.

 

 

 

 

 

1883:  S-a născut la Cubolta, județul Soroca, gubernia Basarabia, Pan Halippa, poet şi publicist din Basarabia, promotor al unirii acesteia cu România.

A fost  președinte al  Sfatului Țării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România si un membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc din Romania, parlamentar în toate legislaturile între anii 1918-1940, ministru în guvernul României Mari în perioada 1927-1931 (d. 30 aprilie 1979).

 

 

 

 

Pantelimon Halippa, preşedinte a Sfatului Ţării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România la 27 martie 1918

 

 

  Pantelimon Halippa a fost unul dintre cei mai importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia şi pentru unirea acestei provincii cu România.

A înființat în 1917 Partidul Național Moldovenesc, după care a fost vice președintele și apoi preşedintele Sfatului Ţării care la 27 martie / 9 aprilie 1918 a votat Unirea cu România.

A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România si a ocupat funcţii de ministru în diferite guverne.

  A fost membru corespondent al Academiei Române din 1918 exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

În 1908 şi 1912 a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.

Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvînt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940). În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim.

A fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet.

Pantelimon Halippa a scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum – „Flori de pîrloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu.

A scris şi cîteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedinenia k Rossii” (1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B. P.Hasdeu” (1939). Postum, i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001).

În colaborare a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (1991).

 

 

 

 

 

 

1891: S-a nascut  regizorul Grigore Brezeanu. A realizat filme documentare si primele filme de fictiune romanesti (“Insira-te, margarite”, “Amor fatal”, “Independența României”); (d. 1919).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1893: S-a nascut Alexandru I, rege al Greciei; (d. 1920).

 

 

 

 

Alexandru I al Greciei (1 august 1893 – 25 octombrie 1920) a domnit ca rege al Greciei din 1917 până în 1920 când a murit pe neașteptate de septicemia cauzată de mușcăturile a două maimuțe - foto - ro.wikipedia.org

 

 

 

 

 

Alexandru (1 august 1893 – 25 octombrie 1920) a domnit ca rege al Greciei din 1917 până în 1920 când a murit pe neașteptate de septicemia cauzată de mușcăturile a două maimuțe.

 

Alexandru s-a născut la palatul Tatoi în apropiere de Atena și a fost al doilea fiu al regelui Constantin I al Greciei și a soției lui, Sofia a Prusiei. Deci Alexandru a avut particularitatea genealogică de a fi pe linie paternă strănepotul regelui Christian al IX-lea al Danemarcei (1818-1906), supranumit “socrul Europei” și pe linie maternă strănepotul reginei Victoria a Regatului Unit supranumită “bunica Europei”. Împreună cu părinții săi a făcut numeroase călătorii în străinătate și a vizitat-o în mod regulat pe bunica sa maternă, Victoria, împărăteasa Germaniei care a avut o afecțiune aparte pentru descendenții ei greci. De asemenea, prințul a vizitat Danemarca, Marea Britanie și Rusia ai căror suverani erau rude apropiate ale familiei sale.

Educația pe care a primit-o Alexandru a fost bună dar nu ca cea rezervată fratelui său mai mare, care era destinat să domnească într-o zi. Spre deosebire de George care a efectuat o parte din formarea sa militară în Germania, Alexandru și-a făcut școlarizarea în Grecia.

La principala academie militară greacă, Évelpides, prințul a fost remarcat pentru talentul său la mecanică și pentru capacitățile sale intelectuale. De fapt, Alexandru este pasionat de mașini și de motoare. El este unul dintre primii greci care a achiziționat un automobil. Între 1912-1913, prințul se distinge în luptele din războaiele balcanice.

La sfârșitul Primului Război Balcanic orașul Salonic și regiunea sa este atașată Greciei, ceea ce permite ca țara sa să crească considerabil ca suprafață. La scurt timp, regele George I este asasinat iar tatăl său urcă pe tronul Greciei sub numele de Constantin I.

 

 

 

 

 

 1894: Izbucnește  Primul război chino-japonez.

 Primul Război Sino-Japonez (1 august 1894 – 17 aprilie 1895) a avut loc în timpul  Dinastiei Qing din China și Japonia perioadei Meiji, în primul rând pentru controlul asupra Coreei.

După mai mult de șase luni de luptă continuă și succese ale armatei și marinei Japoneze și pierderea portului chinezesc Weihaiwei, în februarie 1895 conducerea chineza a cerut încheierea păcii.

Războiul a demonstrat eșecul  încercărilor dinastiei Qing de a moderniza armata în special în comparație cu succesul Japoniei în perioada de după Restaurația Meiji.

Pentru prima dată în peste 2.000 de ani, dominația regională în Asia de Est s-a mutat din China în Japonia, iar prestigiul dinastiei Qing, împreună cu tradiția clasică în China au suferit o lovitură majoră. Infrângerea a fost un catalizator pentru o serie de miscari revoluționare  și schimbări politice conduse de Sun Iat-sen și Kang Youwei. Aceste tendințe se vor manifesta mai târziu în Revoluția Xinhai (1911).

 

 

 

 

 

 

1901: Vede lumina tiparului la Paris, primul tratat consacrat istoriei limbii române,“Histoire de la langue roumaine”(volumul I, Les origines), de Ovid Densuşanu, o opera fundamentală in care sunt strânse informații vaste asupra formării și evoluției limbii române.

 

 

 

 

 

Ovid_Densusianu

 

 

Tot în acest an este este ales membru corespondent al Academiei Române

 

 

 

 

 

 

1902: Statele Unite cumpără de la Franţa drepturile asupra Canalului Panama.

 

 

 

 

Canalul taie istmul Panama de la Oceanul Pacific în partea de sud-est la Oceanul Atlantic în partea de nord-vest - foto - ro.wikipedia.org

 

 

 

 

 

 

 

 

1908: A încetat din viaţă istoricul Ştefan Dimitrie Greceanu, istoric medievist cu preocupări privind genealogiile familiilor boiereşti din Ţara Românească; (n. 19 septembrie 1825).

 

 

 

 

 

1914: Germania declară război Rusiei, la inceputul  primului război mondial.

 

 

 

 

 

 

1921: La Haga a fost creată Curtea Internaţională de Justiţie.

 

 

 

Palatul Păcii din Haga, Olanda - foto - ro.wikipedia.org

Curtea Internațională de Justiție (cunoscută și drept Curtea Mondială sau CIJ; franceză Cour internationale de justice) este principalul organ judiciar al Națiunilor Unite. Ea are sediul în Palatul Păcii de la Haga, Țările de Jos.

Principalele sale funcții legale sunt soluționarea litigiilor prezentate de către statele membre și de a da avizele legale cu privire la întrebările adresate de către organele autorizate în mod corespunzător internaționale, agențiilor și a Adunării Generale a ONU. CIJ nu ar trebui să fie confundată cu Curtea Penală Internațională, care are de asemenea potențial “global” de competență.

 

 

 

 

 

1927: Se declanșează răscoala din Nanchang, care  marchează prima bătălie importantă în războiul civil chinez  între Kuomintangul nationalist  şi Partidul Comunist din China.

In aceasta zi este  aniversata  fondarea Armatei Populare de Eliberare a Chinei.

 

 

 

 

 

1930: S-a născut Pierre Bourdieu, unul dintre cei mai importanţi filosofi şi sociologi contemporani; (d. 23 ianuarie 2002).

 

 

 

 

1933:  S-a născut actorul american de comedie Dom DeLuise: “Robin Hood: Bărbaţi în izmene”, “Escroci de elită”, “Bebeluşi geniali” ; (d. 4 mai 2009).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1936: Sunt deschise Jocurile Olimpice de vară de la Berlin (ultimele din perioada interbelica).

 

 

 

 

Bundesarchiv Bild 146-1976-033-17, Berlin, Olympische Spiele.jpg

 

 

 

 

 

 

Participarea românească la Jocurile Olimpice a fost mai mare decât la ediţiile precedente ale Olimpiadelor. În 1936, oficialităţile au sprijinit nu numai deplasarea unei numeroase delegaţii sportive, ci şi a unor grupuri de elevi, studenţi, dansatori, corişti, totalizând peste 100 de persoane.

Atleţii români deşi se pregătiseră câteva luni au înregistrat rezultate modeste.

Probele de călărie, dominate de concurenţii germani, au adus în final prima medalie olimpică pentru delegaţia românească. În proba individuală a Marelui Premiu al naţiunilor a fost nevoie de o întrecere de baraj pentru desemnarea campionului. După ce concurenţii aflaţi la egalitate – germanul Kurt Hasse şi românul Henri Rang – au parcurs un nou traseu, Rang s-a clasat pe locul al doilea, obţinând medalia de argint.

 

 

 

 

 

1936: S-a născut creatorul de modă Yves Saint Laurent, considerat ca fiind unul dintre cei mai mari designeri din secolul 20,  distins cu ordinele “Cavaler al Legiunii de Onoare” (1985) şi “Ofiţer al Legiunii de Onoare”; (1995);(d.01.06.2008).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: Trupele germane au  impuscat la Chisinau, peste o mie de evrei si comuniști.

 

 

 

 

 

 

1943: A încetat din viaţă  la Viena, arhitectul Horia Creangă (nepotul lui Ion Creangă ; (n. 20.07.1892).

Promotor al arhitecturii moderne în România, a construit mai multe edificii (peste 70 ) administrive, social-culturale, industriale, dar și clădiri de locuințe (cea mai cunoscută fiind blocul ARO).

Alte construcții realizate după planurile arhitectului:  Grupul Școlar Mihai Bravu, Blocul Burileanu-Malaxa, și altele, hotelul ARO din Braşov, teatrul Giuleşti din Bucureşti, precum şi clădirile Fabricii de locomotive “Malaxa”.

 

 

 

 

1943: 177  bombardiere americane decolate de la Benghazi, din Libia, atacă zona petrolifera de pe Valea Prahovei.

 

 

Operaţiunea „Tidal Wave” (Valul nimicitor), de la 1 august 1943, avea drept scop să distrugă nouă rafinării din  jurul oraşului Ploieşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Avioanele americane au bombardat zacamintele de petrol de langa Ploiesti si Campina, producand mari pierderi umane si materiale Romaniei.

Cu toate acestea,in ciuda unei pregări îndelungate, „Valul nimicitor” a fost totusi un eşec: la Ploieşti nu s-a înregistrat „niciun fel de micşorare a capacităţii globale de producţie”, dar aviaţia americană a pierdut într-o singură zi 53 de avioane şi 660 de militari ( 310 au fost ucişi, iar restul au căzut prizonieri).

Cât priveşte pagubele materiale produse de bombardament, informaţiile diferă, evident, în funcţie de surse. Estimările americane au indicat, astfel, distrugerea a 40% din capacitatea de producţie a rafinăriilor. Adevărul e însă că majoritatea lor a rămas neatinsă, iar cele lovite într-adevăr  si-au revenit în numai câteva săptămâni.

Conform evaluării efectuate în septembrie 1943 de către Ennemy Oil Committee asupra rezultatelor bombardamentelor de la Ploieşti din 1 august 1943: „nu a fost înregistrată nicio micşorare a capacităţii globale de producţie”, multe dintre rafinarii operând, înaintea atacului, sub capacitatea maximă.

 

 

 

 

 

 

 

1944:  A decedat Jean Prevost, scriitor, publicist si critic literar francez.

 

 

 

 

 

1944:  Rezistența poloneză  a declanșat revolta de la Varșovia  împotriva ocupației naziste a Poloniei  în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Participantii la rascoala au rezistat eroic  timp de 63 de zile.

 

 

 

 

 

1945: S-a născut ( la Podari, jud. Dolj) renumitul solist  vocal și   compozitor, actor la Teatrul Național din Craiova, Tudor Gheorghe .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1946: Conducatorii  Armatei ruse de eliberare, aliata cu Germania Nazista, sunt executati la Moscova pentru tradare.

 

 

 

 

 

1946: Incepe prima editie a Festivalului international de film de la Marianske Lazne.

Mai târziu,festivalul și–a mutat sediul la Karlovy Vary .

 

 

 

 

 

1949 : S-a născut  (Dragasani, Jud. Valcea), Mugur Constantin Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, fost prim-ministru al Romaniei (1999-2000), membru al Academiei Romane .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1952: S-a nascut  la Targu Jiu, Horatiu Malaele, actor la Teatrul Nottara din Bucuresti (“Puricele”, “Unde-i revolverul?”, “Fierarii”,“Unchiul Vanea”).

 

A jucat in numeroase filme (“Divort din dragoste”, “Aceasta lehamite”, “Timpul liber”).

 

 

 

 

 

 

1952: S-a nascut premierul Serbiei, Zoran Djindjic.

A murit asasinat în urma unui atentatin data de 12 martie 2003.

 

 

 

 

 

 

 

1960: Orașul Islamabad  a fost  declarat capitala federala a Pakistanului.

 

 

 

 

 

1961: Sunt desemnati membrii titulari si membrii corespondenti care la prima Adunare Generala din 2 august al aceluiasi an, fondeaza Academia de Stiinte din Moldova sovietica.

 

 

 

 

 

 

1966: În China a început, sub directa conducere a dictatorului  comunist Mao Tzedong, Marea Revoluţie Culturală, care a durat între  1966-1968.

În fapt, aceasta “revoluţia culturală” era o exacerbare a principiilor realismului socialist şi o delimitare de moştenirea culturală ancestrală a Chinei, o ţară cu o cultură străveche, ale cărei vestigii datează din mileniul al II-lea î.Hr.

 

 

 

 

 

 

1973: A murit  Walter Ulbricht, fostul prim-secretar al Partidului Socialist Unit din Germania în perioada 1950-1971, şi preşedinte al Consiliului de Stat al RDG, între anii 1960 şi 1973.

A condus dictatura comunista in Germania de Est după modelul sovietic,  în perioada Războiului rece; (n.30 iunie 1893) .

 

 

 

 

 

 

1975: Semnarea Actului final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (Helsinki).

 

 

 

 

 

1977: Greva generală a minerilor din Valea Jiului. 30.000 de mineri au blocat exploatările şi au cerut să discute numai cu Nicolae Ceauşescu (1 – 3 august).

 

 

 

 

 

Greva minerilor din Valea Jiului (Lupeni, 1 - 3 august1977) - foto: jurnalul.ro

 

1981:  S-a lansat postul de televiziune MTV, odată cu difuzarea primului său videoclip, Video Killed the Radio Star al formației The Buggles.

 

 

VIDEO – http://www.youtube.com/watch?v=W8r-tXRLazs&ob=av2n

 

 

 

 

 

 

 

1990: Romania preia, conform principiului rotatiei, presedintia Consiliului de Securitate al ONU.

Hotararile luate de acest organism al ONU in cursul lunii august s-au dovedit a fi esentiale pentru rezolvarea situatiei create de invadarea de catre Irak a Kuweitului.

 

 

 

 

1997: A încetat din viaţă la Moscova, pianistul ucrainean de  origine germana – rusa, Sviatoslav Richter, unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului XX\; (n. 20 martie 1915).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1998: A intrat în vigoare noua ortografie a limbii germane, prima după cea adoptata in 1901.

 

 

 

 

 

 

1999: Moare actrita romana, Silvia Dumitrescu–Timica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: În Piaţa Revoluţiei din Bucuresti, a avut loc inaugurarea ansamblului monumental „Memorialul Renaşterii”, realizat de sculptorul Alexandru Ghilduş şi închinat Revoluţiei române.

 

 

 

 

 

 

 

Monumentul a născut polemici aprinse  pe marginea construcției, amplasării sau a aspectului sau, primind mai multe porecle de la  locuitorii Bucureștiului sau de la mass-media.

Dintre aceste porecle pot fi amintite: „Țeapa” din Piața Revoluției, Cartoful pe Băț , Țepușă cu cartof, „Vector cu coroniță”, “cartof tras în țeapă”, „ghildușa piramidă”, „circumcizia ratată”, „monumentul cu penetrare”, „un creier pe băț”, „măslina-n scobitoare”, „nuca-n țeapă”,   “cartoful revoluției”, “țeapa de 56 de miliarde”, “kitsch cu patalama”etc.

 

 

 

 

 

 

 

2008: Are loc o  eclipsă totală de Soare, vizibilă în România ca eclipsă parţială.

 

 

 

 

 

 

 

 

 2014 : A murit dupa o indelungata suferinta, in urma unui cancer osos, celebrul cascador roman de origine secuiasca  Szabolcs Cseh (SZABI) CSEH  ; ( (n. 11 decembrie 1942,  Miercurea Ciuc)

  De la debutul său, SZABI CSEH, cunoscut si ca Sobi, a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța, SUA etc), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri memorabile de film.

 În anul 1985, revista vest-germană “Bunte Illustrierte” l-a desemnat cel mai bun cascador din Europa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Din anul 2005, lărgindu-și sfera preocupărilor, Szabi Cseh derulează programul social GLADIATOR pentru copii săraci, destinat prevenirii și combaterii delicventei juvenile, iar din 2008 a derulat un  program-metodă pentru copii cu handicap psihic și fizic sever.

Ambele programe  erau  bazate pe metodologii originale create de el, care au dat  rezultate impresionante.

 

 

 

 

 

 

 

 

1 august este :

 

 

 

In Elveţia – Ziua naţională

 

 

 

Elveția (Switzerland) este un stat european fără  ieșire la mare  cu o suprafață de 41.285 km². Deși Alpii ocupă cea mai mare parte a teritoriului acestei țări, populația elvețiană de aproximativ 8 milioane de persoane este concentrată mai ales în zona Platoului  unde se află marile orașe Zürich și Geneva.

 

 

 

 

 

Elvetia

 

 

 

Confederația Elvețiană are o lungă istorie de neutralitate armată — nu a mai fost în stare de război din 1815 — și a aderat la Națiunile Unite abia în 2002.

  Elveția este și locul unde s-a născut Crucea Roșie și este sediul mai multor organizații internaționale, inclusiv al doilea birou al ONU din lume ca mărime. La nivel european, este membru fondator al Asociației Europene a Liberului Schimb și face parte din Spațiul Schengen – deși nu este membră a Uniunii Europene, și nici a Spațiului Economic European.

Elveția este una dintre cele mai bogate țări din lume după PIB pe cap de locuitor, și are cea mai mare bogăție pe cap de persoană adultă (în termeni de bunuri financiare și nefinanciare) din toate țările lumii. Zürich și Geneva au fost clasate pe locurile doi, respectiv opt în clasamentul calității vieții.  Țara este pe locul al 19-lea în lume la PNB. Este al douăzecilea cel mai mare exportator și al optsprezecelea cel mai mare importator de bunuri.

Această țară cuprinde trei mari regiuni lingvistice și culturale: germană, franceză, și italiană, la care se mai adaugă ținuturile în care se  vorbește  retoromana și de aceea, elvețienii, deși predominant germanofoni, nu formează o națiune în sensul unei identități etnice și culturale. Sentimentul de apartenență la o țară comună se bazează mai ales pe trecutul istoric și pe valorile comune (federalismul și democrația directă).

Înființarea Confederației Elvețiene este datată prin tradiție la 1 august 1291, când se sărbătorește și ziua națională.

 

 

 

 

 

În Republica Benin – ziua națională – proclamarea  independenței;(1960)

Această țară africană este situată între Râul Niger în nord și Golful Benin în sud  și are o suprafață de 112 620 km².

În urmă cu zece ani avea o populație estimată la cca. 9 milioane locuitori.

Limba oficială este limba franceză. În afară de limba franceză, cele mai vorbite limbi din Benin sunt fon, yorouba, bariba și goun.

 

 

 

 

 

  Cea mai mare parte a populației trăiește în câmpiile de coastă din sud, unde se află și cele mai mari orașe din Benin, cum ar fi Porto Novo și Cotonou. Nordul țării cuprinde în cea mai mare parte savană și podișuri semiaride.

 

Map of Benin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Scoaterea Sfintei Cruci

 

 

 

 

Scoaterea Sfintei Cruci

 

 

 

 

 

Scoaterea Sfintei Cruci s-a instituit la dorința comuna a ortodocșilor greci si ruși, întru prăznuirea biruinței simultane pe care au repurtat-o rușii asupra bulgarilor și grecii asupra sarazinilor.

Pe 1 august, la Constantinopol lemnul Sfintei Cruci  era scos in procesiune, din Palatul Imperial până la catedrala Sfânta Sofia.

De aici se faceau până pe 15 august diverse procesiuni pentru a-i feri pe creștini de suferințe și boli.

 

 

 

 CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/08/01/ziua-de-1-august-in-istoria-romanilor-2/

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967;

  2. e.maramures.ro;

  3. Istoria md.

  4. Istoricul zilei blogspot.com;

  5. mediafax.ro;

  6. Wikipedia.ro

  7. Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Calendar Naţional. 2003;

  8. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  9. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  10. Rador.ro

01/08/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Doctrina Orban și obsesia revanșei

 

 

 

 

Premierul Viktor Orban 'cere Transilvania' și publică harta ...

 

 

                            Foto: Viktor Orban  visează la Ungaria Mare

 

 

Ungaria ca un Iisus pe cruce

Între 1934-1938, ca parte a proiectului revizionist al lui Horty Miklos, a fost construit un monument uluitor, renovat prompt în 1990, care simbolizează „Calvarul Ungariei”.

E un traseu „inițiatic”, care reiterează drumul Crucii – de la casa lui Pilat din Pont pe Golgota – pe care l-ar fi parcurs Ungaria după Tratatului de la Trianon. Fiecare dintre cele 14 stații ale monumentului reprezintă un oraș important sau o regiune din „Ungaria Mare” de dinainte de Primul Război Mondial.

Nu mai există niciunde în altă țară ceva asemănător. Ungaria devine, în această alegorie, un Iisus Hristos al popoarelor, răstignit prin „procesul” de la 4 iunie 1920 de o conspirație occidentală asasină și vinovată. „Baraba” (adică românii, slovacii, sârbii etc.) a câștigat prin decizia lui „Pilat din Pont”….

Înainte de a-și livra discursul de Trianon, Vikor Orban, însoțit de soție și un grup de oficiali, a parcurs, într-o procesiune sumbră, acest traseu inițiatic.

Scenografia și gestul grandilocvent sunt parte esențială a retoricii Budapestei, scrie https://larics.ro/doctrina-orban-iii-campionii-suferintei/.

De aceea, discursul premierului începe exact cu această scenografie: „Cunoaştem staţiile. Cunoaştem şi dureroasele staţii ale Calvarului Maghiar din Sátoraljaújhely. Cu toate acestea parcurgem din nou drumul crucii. Vrem balsam, consolare, speranţă şi încurajare.

Ştim că acestea le putem obţine doar la capătul drumului crucii. Numai aşa şi numai aici putem să ne ridicăm deasupra durerilor. Trebuie să ajungem acolo sus, unde se luminează totul şi totul îşi găseşte sensul.

Trebuie să ajungem acolo, de unde putem vedea viitorul. Cu acest scop ne aflăm astăzi aici”.

Să fie limpede, o spune premierul Ungariei: „Nu există o altă naţiune în lume, care să fi răbdat un astfel de secol”.

Pace vouă, celor care vorbiți de prăbușirea URSS ca cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX sau celor care invocați Holocaustul….

Să fie clar: Ungaria este campioana absolută a suferinței!

Acesta este fundamentul „spiritual” al doctrinei Orban.

O nouă unitate de măsură istorică: „trianonii”

Obsesia merge mai departe. Istoria Ungariei, de o mie de ani, are o unitate de măsură consacrată: „trianonii”. Generațiile se măsoară după „a patra generație de după Trianon” sau „a cincea generație de după Trianon”, dar intervalul devine instrument de măsură și pentru perioada anterioară: 

„Atacurile imperiilor occidentale le-am respins pe rând. Ne-am recuperat după loviturile devastatoare ale păgânilor orientali.

Nouă ne-a reuşit ce nu le-au reuşit celorlalte popoare din stepă. Ne-am luptat pentru locul nostru în Europa, pe care l-am organizat, l-am adaptat nevoilor noastre şi ni l-am păstrat.

Timp de patru secole, de patru ori cât Trianonul, statul maghiar a fost puternic şi independent. Apoi, timp de trei secole, de trei ori cât Trianonul, am luptat împotriva Imperiului Otoman.

Pătrunşi mult în Balcani, apoi la graniţele de sud şi în final retraşi în inima Bazinului Carpatic. Şi deşi Buda a fost în mâinile turcilor timp de o sută cincizeci de ani, de noi nu au putut trece.

În final am păşit pe poarta secolului XX în calitate de co-naţiune a unui mare imperiu european, după două secole – de două ori cât Trianonul – care au fost măcinate de revolte şi lupte de eliberare înfrânte”.

Perfidul Occident: „acest lucru nu îl vom uita niciodată”

Dar cele mai grele lovituri le-au primit ungurii din partea Occidentului. Iar acest lucru, avertizează Viktor Orban, „nu îl vom uita niciodată”:

„Occidentul a violat graniţele şi istoria milenară a Europei Centrale. Pe noi ne-a înghesuit între graniţe pe care nu le puteam apăra, ne-a deposedat de comorile noastre naturale, ne-a îngrădit accesul la resursele noastre, ne-a transformat ţara în Culoarul Morţii. Au redesenat Europa Centrală fără remuşcări morale, întocmai cum au redesenat şi graniţele din Africa şi Orientul Apropiat. 

Acest lucru nu îl vom uita niciodată. Şi când am crezut că nici orgolioasele imperii franceză şi engleză, şi nici ipocritul imperiu american nu pot să decadă mai mult, s-a dovedit că au putut.

După cel de Al Doilea Război Mondial ne-au aruncat fără milă pradă comuniştilor. Polonezii, cehii şi slovacii au primit drept recompensă ce ni s-a sortit nouă drept pedeapsă. Să fie acest lucru învăţătură veşnică pentru popoarele Europei Centrale!”

Ungaria este indestructibilă: „noi vom fi aici la înmormântarea celor care ne-au dorit îngropaţi”

„Mulţi s-au arătat dispuşi să înhumeze Ungaria” – continuă, mustrător și disprețuitor premierul.

„Aceştia s-au aliat pentru ca noi să dispărem de pe suprafaţa pământului. Dar noi suntem a naţie încăpăţânată, niciodată n-am vrut să participăm la propria noastră înmormântare.

Nici străbunii noştri n-au cedat. Nu au îngenuncheat şi nu au cerut clemenţă. Am rămas în picioare şi am rezistat. Am rezistat oraşelor vagon, lagărelor naziste, gulagului sovietic, deportărilor, Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi lui Ceauşescu. Astăzi nu mai există nici Cehoslovacia, nici Iugoslavia şi nici Uniunea Sovietică. Nu mai există nici imperiu britanic şi nici imperiu francez. Şi ce-a rămas din ele, tocmai se zbate în strânsoarea multiculturală a coloniilor care se răzbună. Nici cei mari nu pot evita dreptatea pe care o face istoria. Şi întocmai cum este adevărat, că cine se aseamănă, se adună, este adevărat şi faptul că ce nu se aseamănă, se destramă. Adevăr s-a grăit acum o sută de ani: noi vom fi aici la înmormântarea celor care ne-au dorit îngropaţi”.

„Bazinul Carpatic” devine sinonimul pentru „Ungaria Mare”

O chestiune trebuie să fie sesizată obligatoriu, inclusiv de cei care folosesc fără discernământ ideea de „Bazin Carpatic”: sintagma este, de fapt, în toate discursurile sau chiar documentele oficiale – vezi celebrul document Kos Karoly – sinonim pentru „Ungaria Mare”.

Aceasta este funcția (geo)politică a sintagmei. Ceea ce nu poate fi pronunțat explicit, se spune implicit, prin substitute, de altminteri, străvezii:

„Noi maghiarii rămânem pe loc, din orice direcţie ar bate vântul. Rămânem pentru că suntem acasă.

Suntem acasă şi de aceea supravieţuim. Maghiarimea, precum inima omului, ba se contractă, ba se dilată, dar în esenţă, de o mie de ani trăieşte în locul marcat de marii noştri întemeietori de stat. 

Apărăm cu demnitate Bazinul Carpatic, acest lucru fiindu-ne menirea. Fiecare nou-născut maghiar este în acelaşi timp un nou post de pază. Noi nu fărâmiţăm, nu chinuim, nu vindem Bazinul Carpatic, ci îl păstrăm”. Trebuie să trăim cu încrederea şi atitudinea unui popor care ştie că a dat mai mult lumii, decât a primit de la ea”.

Dar discursul lui Viktor Orban nu este doar despre trecut. Este despre prezent și, mai ales, despre viitor.

La 100 de ani de la Trianon, Viktor Orban, liderul generației „a patra după Trianon”, desenează un proiect pentru generația de mâine, „a cincea după Trianon” (după obiceiul deja consacrat al premierului de la Budapesta de a fixa Trianonul ca bornă cronologică și a măsura Istoria în „trianoni”).

Generația a patra pregătește, ne spune liderul ei, terenul și ofensiva. Generația a cincea va învinge și va împlini munca acesteia. Nu ne spune explicit în ce constă împlinirea, dar nici nu se străduiește prea mult să ascundă.

Înțelegem însă că revanșa Ungariei mai așteaptă un pic. Calul alb al lui Horty Miklos abia s-a născut, acum i se pune farfuria cu jăratic în față.

Dar va veni și vremea lui…

Ungaria – lider și ferment regional

În discursul din 6 iunie consacrat Centenarului Trianon-ului, premierul Viktor Orban nici măcar nu rostește numele România. Singurul vecin din „Bazinul Carpatic” nemenționat.

În tot discursul său, vecinul a cărei zi națională o ignoră prin decizie politică, este doar un sunet secund.

Aparent minor, nesemnificativ, dar, în realitate, o prezență de care Ungaria e iritată și căreia îi trimite, voalat, chemări la ordine și disciplină, scrie https://larics.ro/doctrina-orban-iv-obsesia-revansei/

Într-un discurs anterior, Viktor Orban spunea, sentențios, că singura capitală din regiune menită să deservească mai mult decât o țară este Budapesta.

De data asta, pare mai cuviincios, și îndeamnă la un destin comun al popoarelor din regiune:

„În loc de Cehoslovacia şi Iugoslavia am primit slovaci, sloveni, croaţi şi sârbi. Suntem bucuroşi să construim împreună cu Slovacia, Serbia, Croaţia şi Slovenia, mândri de existenţa lor naţională, un viitor comun. Istoria ne-a oferit şansa, poate pentru ultima dată, ca popoarele central-europene să păşească într-o nouă eră în care să se apere împotriva pericolelor care îi ameninţă din Vest şi Est, şi să se ridice împreună”.

Frumos, nu? Să nu ne grăbim. Căci tot despre Ungaria „über alles” este vorba, până la urmă. Ungurii sunt catalizatorul, ei sunt liantul spre bine și frumos, fără ei nimic nu se poate, în lipsa lor destinul tuturor e strâmb, mediocru, irelevant.

Și oricum vecinii nu au de ales, căci Budapesta își asumă plenar întreaga „națiune maghiară”:

„În ultimii zece ani am dovedit vecinilor noştri că dacă forţa de viaţă a componentelor naţiunii maghiare se adună, este bine şi pentru ei, nu numai pentru noi. Doar statul are frontiere, naţiunea nu. Aceasta este legea”.

„Aceasta este legea”, zice Viktor Orban. Și unde e lege, nu-i tocmeală. Iar în următorul pasaj se înțelege de ce România și românii nu au fost menționați până acum, explicit.

Căci următorul paragraf le este hărăzit:

„Aceasta e legea. Unii au înţeles-o, alţii nu. Cei ce n-au înţeles legea, ar trebui să se grăbească pentru că li se scurge timpul”.

Ați înțeles? Românii ar fi cei care „nu au înțeles” și Viktor Orban îi somează „să se grăbească”, pentru că „li se scurge timpul”.

E vremea Ungariei…

Și de ce asta? Căci Ungaria clocotește, crește, dospește și… nu mai are răbdare. Ungaria este la apogeu și are planuri mari.

„Cine priveşte lumea ungureşte, vede prin ochii Sfântului Ştefan. Şi să vezi secolul XXI prin ochii Sfântului Ştefan înseamnă că noi vrem să muncim împreună cu popoarele care trăiesc alături de noi pentru măreţia Bazinului Carpatic”.

Adică inclusiv măreția Transilvaniei… Așa cum „trianonii” sunt unitate de măsură cronologică, „Bazinul Carpatic” – adică „Ungaria Mare” – devine, pentru Viktor Orban, singura unitate geografică acceptată și utilizată.

Și încă: „Astăzi din nou suntem cea mai populată ţară din Bazinul Carpatic. De o sută de ani nu am mai fost atât de puternici. Construim poduri şi căi ferate – până jos, la Belgrad, şi autostrăzi – până sus, la Katovice. Forţa noastră gravitaţională pe plan politic, spiritual, economic şi cultural creşte pe zi ce trece. Au început să se reîntoarcă maghiarii. Suntem o insulă de pace și siguranță faţă de Europa de Vest…”.

Ungaria nu este doar lider regional, este, deci, și lider european. Dar a crescut așa de mare și frumoasă nu doar pentru că aspiră la locul întâi pe regiune. Ci pentru că joacă un joc, e într-o competiție, crește și face mușchi pentru finala care încă nu a venit.

Dar, crede fostul fotbalist Viktor Orban, va veni neapărat: „pentru noi fiecare meci durează până când îl câştigăm. De aceea nu s-a sfârşit istoria maghiarilor nici la Mohács, nici la Şiria şi nici la Trianon, şi de aceea va străluci fiecare piatră a coroanei lui Sfântul Ştefan”.

Care meci se joacă încă, nu ne spune. Și nici cum ar vrea el să se sfârșească.

Mânăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i?

… dar „Ungaria Mare” se va petrece mâine

Ce este interesant și fascinat – și delirant, de bună seamă – este obsesia revanșei lui Viktor Orban.

Deși Ungaria este acum la apogeu, după cum ne spunea, asta nu îl mulțumește. Nu am ajuns încă la capăt, meciul final nu se joacă acum, azi. Discursul lui Viktor Orban este aparent despre prezent (100 de ani de la Trianon), căci, în realitate, este despre viitor.

Singura justificare și rațiune a zilei de azi este de a pregăti și construi victoriile de mâine: „Următorul deceniu nu va fi deceniul decăderii şi nici al pierderilor, ci deceniul sporirii şi a construirii ţării”.

Să folosim oportunitățile, le spune Viktor Orban ungurilor:

„Lumea este în mişcare… E pe cale să se nască o nouă ordine. Şi în lumea noastră, în vieţile noastre bat la poartă mari schimbări. Secole de-a rândul am considerat pierderile ţării noastre nişte lovituri ale sorţii ce nu puteau fi parate. Inclusiv în ultimul secol. În lipsă de forţă proprie am aşteptat ca din neantul legendelor să sosească armata miraculoasă, salvatoare, care să întoarcă destinul maghiarilor”.

Dar slăbiciunile și visele s-au sfârșit. Nu mai trebuie să visăm, pentru că visul a devenit realitate. Cei pe care îi așteptam, au venit:

„Priviţi istoria din ultimul secol. Trebuie să înţelegem profunzimea schimbărilor din ultimii zece ani. Să nu ne speriem de ceea ce vedem: noi suntem cei pe care îi aşteptam. Da, noi suntem cei care vom răsturna destinul Ungariei. Sperăm ca generaţia noastră, cea de-a patra generaţie a Trianonului, să-şi îndeplinească menirea şi să ducă Ungaria până la porţile victoriei. Dar lupta decisivă trebuie dusă de generaţia următoare, cea de-a cincea de la Trianon. Aceasta trebuie să facă ultimii paşi. Cum este scris: «Adunaţi-vă puterile. Înainte de toate. Apucaţi-vă de cea mai simplă treabă. Înmulţiţi-vă, ca sporindu-vă să vă puteţi apropia şi de Dumnezeul cel infinit». Nu va fi uşor şi nici simplu, dar va merita. Vă aşteaptă vremuri mari. Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă în fiecare zi. Ungaria înainte de toate, Dumnezeu deasupra noastră a tuturora”.

Un liber cugetător credincios?

Discursul devine, la acest punct, un veritabil delir. Viktor Orban speră, pătimește, plănuiește. Visează un vis imposibil. Basculează, haotic, între fantasme și realitate, croind planuri de azi pentru un mâine pe care îl vrea apoteotic, mântuitor.

Și acum apare întrebarea fundamentală: crede Viktor Orban cu adevărat în acest vis, hipnotizat de (auto)amăgirea ungurească născută la Trianon pe 4 iunie 1920? Sau vrea doar să creadă? E un personaj pe care îl caracterizează patetismul și tragismul?

Sau ridicolul absolut?

 

 

 

 

 

Eforturi pentru a aduce pacea în Ucraina. Dan Dungaciu ...

 

 

Dan Gheorghe Dungaciu (n. 3 octombrie 1968, Târgu Mureș) este un sociolog și geopolitician român, profesor universitar la Catedra de Sociologie a Universitatii din Bucuresti, coordonatorul Masteratului de Studii de Securitate al aceleiași universitati, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române „Ion I.C.Bratianu” si președintele Fundației Universitare a Mării Negre din România.

Este autorul a zeci de studii de specialitate și lucrări de profil, printre cele mai recente numindu-se: Basarabia e România? (2011) și Elemente pentru o teorie a națiunii și naționalismului (2012).

  A studiat sau a lucrat ca cercetător asociat în diverse instituţii occidentale: Fernand Braudel Institute (Binghamton, SUA), Max Weber Centre for Advanced Cultural and Social Study (Erfurt, Germania), Department of Political Science and Public Administration – Law, Economics and Political Sciences’ School of Athens (Atena, Grecia), Central European University (Budapesta, Ungaria), Department of Social Sciences – Anglia Polytechnic University (Cambridge, Marea Britanie), Institut für die Wissenschaften vom Menschen (Vi­ena, Austria), Max Planck Institute for Social Anthropology (Halle, Germania), Triangle Research Centre (North Carolina, USA) etc.

Este laureat al premiului Dimitrie Gusti pentru sociologie al Academiei Române (1995) și al Premiului Internaţional pentru Sociologie al Universităţii din Istanbul (2001).

 În anul 2010 a deţinut funcţia de consilier prezidenţial pentru integrare europeană al președintelui R. Moldova.

A fost Secretar de Stat în MAE de la București și consilier pentru integrare europeana la Presedintia Republicii Moldova. La Chisinau a fost distins cu Premiul de Stat „Ordinul de Onoare”; (2009).

01/08/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: