CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 30 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

30 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

579: A murit Papa Benedict I, al cărui pontificat a durat din 2 iunie 575, pana  la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

Papa Benedict I a fost Papă al Romei îde la 2 Iunie 575 -pana la moartea sa (30 Iulie 579) - foto - ro.wikipedia.org

 

 

 

În timpul pontificatului său, longobarzii care cuceriseră nordul și centrul Italiei, au atacat sudul peninsulei , iar în anul  579 au asediat Roma.

Împăratul răsăritean Tiberiu I, a trimis o armată  pentru salvarea orasului, care însă nu a făcut față invadatorilor.

Roma a fost cuprinsă de foamete ca în timpul primului asediu longobard din timpul Papei Ioan al III-lea, iar Papa Benedict I a murit în toiul nenorocirii.

 

 

 

 

 

634: S-a desfășurat bătălia de la Ajnadayn, în valea  Elah, situată în Israelul de azi, prima mare batalie dintre armatele Bizantine si cele arabo-musulmane.

Lupta s-a incheiat cu victoria decisiva a musulmanilor, Islamul instaurandu-se definitiv in Siria, Palestina si mai apoi in Egipt.

 

 

 

 

 

 

762: Abu Ja’far Abdallah ibn Muhammad al-Mansur  al doilea calif abasid a fondat orasul Bagdad, actuala capitala a Irakului.

 

Madinat al Salam(orasul pacii) cum numeste Al Mansur  noul oras,, era situat pe malul vestic al fluviului Tigru,, în aceeași vale în care se aflaseră unele dintre cele mai puternice capitale ale lumii antice ( Babilon,Ninive, Ur,Ctesiphon).

Mult timp, Madinat al Salam rămâne numele oficial al orașului, utilizat în documentele oficiale, pe monede etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Orasul avea un  diametru  de 2 km. și era împrejumit de ziduri duble și de un șanț de apărare, iar zona centrală dispunea de un al treilea zid, înalt de aproape 15 metri,cu  patru porți de acces dinspre principalele regiuni ale imperiului: Khorasan, Siria, Basra si Kufa.

 În numai câțiva ani, orașul a devenit  un important centru comercial și politic și câștigă un prestigiu neegalat în Evul Mediu decât de Constantinopol.

 

 

 

 

1401: A fost emis  un hrisov prin care domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1431) a încuviinţat înscăunarea unui episcop armean la Suceava, cetatea de scaun a Moldovei. Actul original se află în Arhivele Episcopiei Armene din Lvov.

După ce a acordat armenilor dreptul  de a avea un episcop, Alexandru cel Bun a emis un alt hrisov, la 8 octombrie 1407, prin care chema negustorii armeni din Polonia să contribuie la prosperitatea oraşelor moldave, promiţându-le scutiri de taxe vamale şi de biruri.

 

 

 

 

1511: S-a născut Giorgio Vasari, pictor şi arhitect italian,  primul autor al unei monografii de arta: “Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre”); (d. 27.06.1574).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1552 : Garnizoana creştină a cetăţii Timişoarei se predă turcilor în schimbul promisiunii acestora de a o lăsa să plece nevătămată. Turcii nu şi-au respectat promisiunea, iar la ieşirea garnizoanei din cetate, au masacrat-o.

Din acest moment şi până la eliberarea zonei de către austrieci în secolul al XVIII-lea, cetatea Timişoarei va ramane posesiune  otomana si resedinta a beilor turci.

 

 

 

 

 

 1619: În  colonia engleza Virginia,din America de Nord,  sunt aduşi  din Africa, primii sclavi negri.

 

 

 

 

 

1625 : A ieşit de sub tipar cea dintâi carte a tiparniţei româneşti de la Câmpulung, “Molitvelnicul slavonesc”.

 

 

 

 

 

1656:  Forțele suedeze sub comanda regelui  Carol al X-lea Gustav înving în bătălia de la Varșovia forțele polono- lituaniene.

 

 

 

 

 

 

1683: A murit Maria Tereza a Spaniei, regină a Franţei, soţia lui Ludovic al XIV-lea al Franţei (n. 1638).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1718: A murit William Penn, om de afaceri englez și filozof, fondator al provinciei americane Pennsylvania; (n. 1644).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1751: S-a nascut Maria Anna Walburga Ignatia Mozart (d. 29 octombrie 1829), numita si “ Nannerl ”, sora mai mare a marelui compozitor Wolfgang Amadeus Mozart,  cu patru  ani si jumatate  mai în vârstă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 A fost o muziciana renumita in epoca, recunoscuta ca o excelenta interpreta la clavecin si pian.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1771: A murit  Thomas Gray, carturar si poet englez preromantic; (n.26.12.1716).

 

 

 

 

 

 

 

 

Thomas Gray a activat ca profesor la Universitatea Cambridge. Lirica sa aparține tranziției de la clasicismul târziu la romantism.  

 

 

 

 

 

 

1792 : În timpul Revolutiei Franceze, în urma decretului care proclama “Patria în pericol”, sosesc la Paris voluntari înrolați la Marsilia, cântând melodia care astăzi este imnul național al Franței: “La Marseillaise”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1811: A fost executat preotul Miguel Hidalgo y Costilla, conducatorului unei  rascoale a taranilor indieni din Mexic impotriva colonialistilor spanioli.

 

 

 

 

  

 

Foto: Miguel Hidalgo, intr-o  pictura murala de Juan O’Gorman

 

 

 

 

 

1817: S-a nascut la București, Alexandru Orăscu, inginer si matematician, primul mare arhitect roman (Vechea Universitate, Grand Hotel du Boulevard – Calea Victoriei, Biserica Domnita Balasa, actualul Cinema “Bucuresti”); (d.16.12.1894, București).

 

 

 

Alexandru Hristea Orăscu (cunoscut mai ales ca Alexandru Orăscu, n. 30 iulie 1817, București – d. 16 decembrie 1894, București) a fost un arhitect, urbanist și profesor universitar român - foto - zf.ro

 

Arhitectul Alexandru Hristea Orăscu

 

 

Biserica Domnita Balasa

                            Foto: Biserica Domnița Bălașa din București

 

Alexandru Hristea Orăscu  a fost între 1885 – 1889  rector al Universității București, iar între 1890 – 1892 președintele Ligii Culturale. Este autorul Planului Orăscu al Bucureștilor.

În anii 1840, atunci când arhitectul catalan – român Xavier Villacrosse a fost numit arhitect șef al orașului, funcție pe care a îndeplinit-o între 1840 și 1848, adjunctul său a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu.

Ulterior, a participat la Revoluția de la 1848, respectiv a avut și o carieră de politician, iar în 1876 a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice.

Între anii 1891 – 1894 a fost primul președinte al Societății Arhitecților Români.

 

 

 

 

Clădirea veche a Universităţii din Bucureşti, creaţie a lui Alexandru Orăscu - foto - ro.wikipedia.org

 

            Foto: Clădirea Universității din București

 

 

 

Ca arhitect, a fost un promotor al clasicismului, după planurile sale fiind ridicate Universitatea din București (sediul vechi), Hotelul Carol din Constanța, Biserica Domnița Bălașa și Mitropolia Nouă din Iași. A realizat “planul Orăscu” al Bucureștilor, un proiect de sistematizare a orașului, în 1893.

O stradă din București, aflată în cartierul Izvor, a purtat numele lui Alexandru Orăscu, până în 1984, când zona a fost demolată abuziv pentru proiectul “Casa Poporului”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1818 : S-a nascut Emily Brontë, nuvelistă britanică, autoarea celebrului roman “La răscruce de vânturi”.

 

 

 

Profile Portrait original

  

Emily Brontë, portret 1833

 

 

 

Emily Jane Brontë ( d. 19 decembrie 1848)  este  cunoscută mai ales pentru unicul ei roman, La răscruce de vânturi (în engleză Wuthering Heights).

 

 

 

 

 

 

 

1855 : S-a născut  la Berlin , industriaşul german Georg Wilhelm von Siemens.

 

 

 

 

Georg Wilhelm von Siemens (n. 30 iulie 1855, Berlin, Germania — d. 14 octombrie 1919, Arosa, Elveția) industriaș german în domeniul telecomunicațiilor - foto - de.wikipedia.org

 

 

 

 

Georg Wilhelm von Siemens ( d. 14 octombrie 1919, Arosa, Elveția) a fost un industriaș german în domeniul telecomunicațiilor, partener general la compania Siemens SA. A fost fiul lui Werner von Siemens și al Matildei Duman. S-a căsătorit în 1882 cu Elly, cu care a avut doi copii: Wilhelm Ferdinand von Siemens și Mathilde Eleonore Eveline von Siemens .

 

 

 

 

 

 

 

1863: S-a născut industriaşul Henry Ford, fondatorul companiei “Ford Motor Co” (1903), considerat părintele automobilului de serie (“Ford T).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Henry Ford a conceput un nou mod de organizare a producției industriale, cunoscut sub denumirea de fordism. ; (m. 7 aprilie 1947).

 

 

 

 

 

 

1866: In România  este promulgata noua lege electorala, pe baze censitare. Corpul electoral era impartit in patru colegii pentru Camera Deputatilor si doua colegii pentru Senat.

 

 

 

 

 

 

1884: Se înfiinţează la Bucureşti Institutul Meteorologic Central din România.

 

 

 

 

 

 

1894: S-a nascut  Alexandru Teodoreanu ( Pastorel ), scriitor epigramist  şi publicist român (“Hronicul mascariciului Valatuc”, “Inter Pocula”); (d.15.03.1964).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

1898 : S-a născut  Sir Henry Moore, sculptor britanic; (d.31.08.1986).

 

 

 

 

 

Henry Moore – „Regele si Regina”

 

 

 

 

 

 

 

 

 1898: A murit Otto Eduard Leopold von Bismarck-Schönhausen; (n.1 aprilie 1815).

 

 

 

 

 

 

Bismarck, Otto von

 

 

 

 

 

 

Supranumit  “cancelarul de fier”, Bismark  a fost unificatorul Germaniei, fiind  prim-ministru al Prusiei (1862-1871) si  cancelar al Imperiului german (1871-1890). S-a născut la 1 aprilie 1815.

 

 

 

 

 

 

 

1900: A murit  Alfred, Duce de Saxa-Coburg şi Gotha, tatăl reginei Maria a României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alfred Ernest Albert, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (n. 6 august 1844 ) a fost al treilea duce de Saxa-Coburg și Gotha, domnind din 1893 până în 1900. Era și membru al familiei regale a Regatului Unit, fiind cel de al doilea fiu al reginei Victoria și al principelui Albert de Saxa-Coburg și Gotha.

În Regatul Unit, la 24 mai 1866 i s-au acordat titlurile de Duce de Edinburgh, Conte de Kent și Conte de Ulster. A urmat unchiului său Ernst de Saxa-Coburg și Gotha în cadrul imperiului German la 23 August 1893.

 

 

 

 

 1903: A început al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc Social Democrat din Rusia.

În cadrul acestuia s-a produs sciziunea “bolşevicilor” (majoritari) Lenin, Troţki, Martov, de “menşevici” (minoritari) (Plehanov, Axelrod).

 

 

 

 

  

Presidium of the 9th Congress of the Russian Communist Party (Bolsheviks).jpg
                                     Întâlnire a membrilor Partidului Bolşevic

 

 

 

 

 

 

1912: A murit  Mutsuhito (Meiji Tenno), împăratul Japoniei  intre anii 1867-1912 ; (n. 3.11.1852).

 

 

 

 

 

 

1921:  In Romania unita, este votata  Legea pentru definitivarea reformei si improprietarirea taranilor din Transilvania.

 

 

 

 

 

 1929: In România  este adoptată Legea pentru reorganizarea penitenciarelor şi instituţiilor de prevenţie, în baza căreia se recunoaşte regimul politic în închisori. Art. 12 alineatul 6 din lege se prevedea:

Când detenţiunea este pronunţată ca pedeapsă politică, condamnaţii vor fi închişi în celule numai dacă vor cere şi dacă construcţiunea penitenciarului permite ceasta. De asemenea deţinuţii politici vor purta îmbrăcămintea lor proprie, vor coresponda prin scrisori, primi cărţi, reviste şi orice fel de publicaţii, vizite şi să-şi procure lucrurile necesare de dormit, alimente prin propriile lor mijloace, conform dispoziţiilor regulamentului.

Ei vor fi obligaţi să muncească, însă vor avea facultatea să-şi aleagă una din muncile practicate în penitenciar, sub supravegherea directorului penitenciarului, să se îndeletnicească cu o muncă intelectuală„).

 

 

 

 

 

 1930:  Echipa Uruguayului câştigă la Montevideo primul Campionat Mondial de Fotbal.

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 1932: Se deschid Jocurile Olimpice de vară de la Los Angeles, California.

 

 

 

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Los Angeles - 1932 - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

 

 

 

 

Video:  CEREMONIA DE DESCHIDERE A J.O. DE LA  LOS ANGELES

 Au participat 37 de ţări şi 1.408 de sportivi care s-au întrecut în 116 de probe din 14 sporturi.

 România nu a fost prezentă la această ediţie.

 

 

 

 

 

 

 1941: Al doilea război mondial: Guvernul polonez aflat în exil şi Stalin semnează un acord de ajutor mutual în lupta împotriva lui Hitler, ce include şi o amnistie pentru cetăţenii polonezi privaţi de libertate pe teritoriu sovietic şi formarea unei armate poloneze sub comanda generalului Wladyslaw Anders, eliberat dintr-o închisoare din Moscova.

 

 

 

 

 

 

 

1942: Generalul de Gaulle, aflat în exil la Alger, formează “Comitetul Naţional de Eliberare” al Frantei.

 

 

 

 

 

Charles de Gaulle (n. 22 noiembrie 1890, d. 9 noiembrie 1970) general și politician francez - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

 

 

 

 

 

 

 

1945: Al doilea război mondial: Un submarin japonez scufundă vasul american Indianapolis, ucigând 883 de oameni, și pricinuind  una dintre cele  mai grea pierderi din istoria marinei americane.

Submarinul japonez I-58 aflat sub comanda lui Mochitsura Hashimoto scufundă vasul american USS Indianapolis. Comandamentul Forțelor Navale nu a avut cunoștință de scufundarea navei până când n-au fost reperați supraviețuitori trei zile și jumătate mai târziu.  

 

 

 

 

 

30 iulie 1945: Vasul american Indianapolis este scufundat de submarinul japonez I-58, omorând 883 de oameni; cea mai grea pierdere din istoria marinei americane - foto: ro.wikipedia.org

 

 Din echipajul de 1196 de oameni, 300 au murit la momentul atacului japonez, iar 600 vor pieri în zilele următoare din cauza hipotermiei, deshidratării și atacurilor rechinilor. Doar 300 de oameniau fost salvați.

Acest crucișător are în spate o poveste care  include transportarea bombei atomice „Little Boy”, ce va distruge orașul japonez Hiroshima pe 6 august 1945.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Indianapolis a fost una din cele două nave de clasă Portland construite de Marina americană în baza Tratatului Naval semnat de cele cinci puteri Aliate în 1922, la Washington. Comandate de Marină în 1930, USS Indianapolis și nava-soră, USS Portland, au fost gândite inițial ca și crucișătoare ușoare, dar au fost reproiectate devenind crucișătoare grele. 

 

 

 

 

 

1947:  S-a născut  Arnold Schwarzenegger, actor american de film de origine austriacă, fost guvernator al Californiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arnold Alois Schwarzenegger a fost culturist și actor american originar din Austria, politician republican, care a servit ca cel de-al treizeci și optulea guvernator al statului California. Schwarzenegger și-a câștigat faima ca actor Hollywood-ian în filme de acțiune.

În zilele când era campion mondial de culturism a fost supranumit „stejarul austriac” și „Arnold cel Tare”. Supranumele „Arnie” l-a dobândit în timpul carierei de actor, iar mai recent a fost numit „the Governator” (combinarea cuvintelor governor și terminator, după filmele din seria de filme „Terminator”).

 

 

 

 

1948: Între 30.VII şi 18.VIII, s-a desfăşurat, la Belgrad, o conferinţă internaţională pentru stabilirea unui nou regim de navigaţie pe Dunăre între Ulm şi Marea Neagră, prin braţul Sulina şi excluderea statelor neriverane din Comisia de Control a Dunării.

Au participat reprezentanţii guvernelor Austriei, Bulgariei, Cehoslovaciei, Franţei, Marii Britanii, României, SUA, Ucrainei, Ungariei şi URSS. S-a înfiinţat o nouă Comisie a Dunării (cu sediul la Galaţi şi apoi la Budapesta), alcătuită din reprezentanţii statelor riverane (care a început să funcţioneze la 11.V.1949).

 

 

 

 

1952: S-a născut  Ilie Ilașcu, om politic basarabean, fost deţinut politic al regimului separatist de la Tiraspol, erou al luptei de eliberare nationala a romanilor basarabeni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ilie Ilașcu (n. 30 iulie 1952, Taxobeni, raionul Fălești, RSS Moldovenească) este un politician român moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două Legislaturi (1994-1998) și (1998-2000), senator în Parlamentul României (2000-2004) și (2004-2008) și deținut politic al regimului separatist din stânga Nistrului (1992-2001).

În perioada 2001-2008 a fost membru titular al Adunarii Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegației României. Este membru al Partidului România Mare.

 

 

 

 

 

 

 

1956: Congresul american autorizeaza inscriptionarea  dolarilor americani  cu deviza “In God We Trust”.

 

 

 

 

dólar

 

 

 

 

 

 

 

1963: S-a nascut în 1963 în Encino, Los Angeles, actriţa americană Lisa Kudrow.

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

Lisa Marie Diane Kudrow este  câștigătoare a nouă premii Emmy și este cel mai bine cunoscută pentru rolul lui Phoebe Buffay din sitcom-ul Friends (Prietenii tăi) (1994 – 2004).

 

 

 

 

 

 

1966: Anglia câştigă pe stadionul Wembley din Londra, Campionatul Mondial de Fotbal; după un 2-2 la sfârşitul celor 90 de minute, Anglia învinge Germania cu scorul de 4-2.

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

1970: La Arad s-a desfăşurat primul meci internaţional de fotbal feminin din România: Foresta Arad – Olimpia Zdar Nad Sazavou, Cehoslovacia.

 

 

 

 

 

 

 

 1975: A început Conferinţa la nivel înalt pentru securitate şi cooperare în Europa, de la Helsinki.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate, care se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale.

Este formata din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”.

 

 

 

 

 

 

 

1980: Knessetul (Parlamentul israelian), a adoptat legea prin care Ierusalimul a fost declarat capitală a statului Israel.

 

 

 

 

 

Ierusalim – Zidul Plangerii - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

                                    Foto : Ierusalim – Zidul Plângerii

 

 

 

 

 

 

1980: In România, în zona castrului roman de la Hinova, a fost descoperit un tezaur de obiecte din aur tracice, din sec. XII i.Hr.

  

 

 

 

 

Tezaur de obiecte din aur tracice, din sec. XII i.Hr. - foto - cersipamantromanesc.

 

 

 

 

 

 

 

1996 : A murit  Constantin Teașcă, renumit antrenor de fotbal si scriitor de carti sportive (n.25.09.1922).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost în două perioade scurte antrenor al echipei naționale de fotbal a României: septembrie – noiembrie 1962 și octombrie – noiembrie 1967, fiind înlocuit după 0-6 cu Spania și 0-6 cu Ungaria.

S-a remarcat ca autor al mai multor cărți de specialitate, dar și de beletristică sportivă. După 1986, a fost observator federal și lector la Școala Națională de Antrenori.

 

 

 

 

 

 

2003:  Medicii de la Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara au efectuat, în premieră naţională, un intratransplant de celule stem în vederea regenerării muşchiului cardiac, la un pacient cu infarct miocardic.

 

 

 

 

 

2003 : Criminalul  grec Konstantinos Passaris a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti la detenţie pe viaţă, pentru dublul asasinat şi pentru furtul a peste jumătate de miliard de lei de la o casă de schimb valutar  din București.

 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit cineastul suedez Ingmar Bergman. A realizat peste 40 de filme, majoritatea cu o viziune tragică şi care au analizat complexitatea raporturilor dintre bărbaţi şi femei. (“Fanny şi Alexandre”, “Oul şarpelui”, “Fragii sălbatici”, “Procesiunea”).

 

 

 

 

 

 

   

 

 

 

Ernst Ingmar Bergman  a fost unul dintre cei mai influenți regizori de film ai celei de-a doua jumătăți a secolului 20.

 

 

 

 

 

 

 

2007 : A murit Michelangelo Antonioni, unul dintre monstri sacri ai cinematografiei italiene si mondiale (“Blow Up”, “Deşertul roşu”, “Dincolo de nori”).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Michelangelo Antonioni (n. 29 septembrie 1912 în Ferrara, Italia ) este considerat unul dintre cei mai mari regizori de film ai secolului XX. A fost  recompensat cu premiul Oscar pentru întreaga sa carieră.

 

 

 

 

 

 

 

 

2007 : A  decedat Patriarhul Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpaşu,  intâistătător  al  Bisericii  Ortodoxe  Române timp de  peste 20 de ani,  întronizat  la 16 noiembrie 1986.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpașu, (n. 7 februarie 1915, Tocileni, județul Botoșani)) a fost Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1986-2007.

 

 

 

 

 

 

2012: A murit scriitoarea irlandeză Maeve Binchy; (n. 1940).

Maeve Binchy Snell ( n.28 mai 1939 ) a fost  o scriitoare ale cărei romane au fost traduse în 37 de limbi, și s-au vândut în peste 40 de milioane de exemplare în întreaga lume.  

Maeve Binchy 1940 - 2012

A  publicat 16 romane, patru colecții de povești scurte, o piesă de teatru și o nuvelă.   Un al 17-lea roman, intitulat O săptămână în iarnă , a fost publicat postum.

2014: A decedat regizorul american de film documentar Robert Drew, considerat părintele cinéma vérité-ului american.

 

 

 

 

 

Robert Drew, Documentarian Who Fathered Cinema Verite, Dies at 90 ...

                   Foto: Robert Lincoln Drew ( n. 15 februarie 1924)  

 

 

Unul dintre cele mai cunoscute filme ale sale este Primarul (1960), un documentar despre alegerile primare din Wisconsin dintre Hubert Humphrey și John F. Kennedy .

Este considerat a fi unul dintre primele documentare americane de cinema vérité. Potrivit criticului Matt Zoller Seitz , Primarul „a avut un impact la fel de imens și măsurabil asupra filmării de non-ficțiune comparabil cu impactul avut de Nașterea unei națiuni în filmul de ficțiune”.

Filmele lui Drew au fost prezentate pe canalele de televiziune ABC, PBS, BBC, și la festivaluri de film din întreaga lume. 

Drew  a câștigat premii internaționale cu subiecte care includeau problematica  drepturilor civile,  politică, muzică, dans și multe altele.  

 

 

2015: A murit cântăreaţa americană de muzică country Lynn Anderson; (n. 1947).

 

 

 

 

 

 

2015: A murit soprana cehă Ludmila Dvořákova; (n. 1923) .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2017: A încetat  din viață interpreta română de muzică uşoară, profesoară de canto Marina Scupra; (n. 1967).

 

 

 

 

Video Marina Scupra, condusă pe ultimul drum

 

 

 

 

 

 

 

 

 2019: A decedat actriţa de teatru, film și televiziune Florina Cercel.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cunoscuta actrita de teatru si film s-a nascut pe 28 ianuarie 1943 la Piatra Neamt si in cei 41 de ani de cariera a interpretat peste 100 de roluri realizate cu farmec, talent si intr-o maniera speciala.  Cand era in clasa a cincea , tatal ei a fost arestat politic si a ispășit pedeapsa  la Canal .
 

A terminat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, promatia 1964, clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea si Victor Moldovan si a fost repartizată la Teatrul Dramatic de Stat din Galați unde a stat doar un an si a debutat pe scena, cu rolurile :Ana Stambuliu / “ Fii cuminte. Cristofor “ de Aurel Baranga, Sonia / “ Mitica Popescu “ de Camil Petrescu si Veta / “ O noapte furtunoasa “ de I.L.Caragiale. In 1965 se muta la Teatrul National din Timisoara, unde va lucra pana-n 1973. Din acest an câstiga prin concurs un loc la Tetrul National din București unde a activat până la sfârșitul carierei sale.

In 1970 debuteaza in film cu rolul din “ Frații ” de Mircea Moldovan si Gica Gheorghe, are la activ peste 25 de aparitii cinematografice dar in roluri secundare, desi fiecare rol are amprenta talentului sau.

A filmat si pentru televiziune atat inainte de 1989 si in prezent in telenovelele / serialele realizate de trustul Pro, marca Promance : Spania, o tiganca puternica , cu multe griji casnice dar plina de umor in “ Inima de tigan” si “ Regina “ si Aretia Belciugesco, o patroana de bordel “ Aniela “.

Este detinatoarea Premiului UNITER, pentru cea mai buna interpretare feminina / 1990 in realizarea rolului Vassa Jeleznova din „ Vassa Jeleznova „ de M.Gorki iar in 2002 primeste Premiul Ministerului Culturii si Cultelor pentru cea mai buna actrita a anului in rolul Anna Andreevna din piesa „ Revizorul „ de N.V. Gogol si primeste Ordinul National „ Serviciul Credincios „ in grad de Cavaler.

A reusit sa reintroduca in Romania o metoda noua de tratament , recunoscuta de Uniunea Europeana, numita oxiterapie si a fost numita ambasador al bunavointei pentru turismul din Israel, recunoasterea venind din partea Ministerului Turismului din Israel.

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/07/30/ziua-de-30-iulie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

30 iulie este:

 

 

 

 

 

– În Franța – Ziua imnului național Marseilleza

 

La Marseillaise a fost compusă (text inițial și muzică) de Rouget de Lisle , în noaptea de 25/26 aprilie, după declararea războiului cu Austria.

 

Povestea Marseillezei – imnul national al Frantei

Titlul sau inițial a fost „Cântecul de război al armatei de pe Rin” .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

–  Ziua Naţională a Regatului Maroc („Sărbătoarea Tronului”) – aniversarea ascensiunii la tron a regelui Mohamed al VI-lea (la 30.VII.1999 regele a pronunţat primul său „discurs al Tronului” şi a decis ca această zi să fie celebrată anual).

 

 

 

 

 

 

Maroc · vestic · sahara · politic · hartă - ilustratie vectoriala ...

 

 

 

 

 

Regatul Moroc este o țară arabă situată în Africa de Nord. Are o populație de aproape 33 de milioane de locuitori și o suprafață de 710,850 km² incluzând disputata Sahara de Vest, care este  sub administrație marocană. Marocul are ieșire  la Oceanul Atlantic și la Marea Mediterană, învecinându-se cu Spania la nord (o graniță maritimă prin Strâmtoare și frontierele terestre cu trei mici enclave controlate de spanioli: Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera), Algeria la est și Mauritania la sud.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Ziua Naţională a Republicii Vanuatu (actuala denumire a Noilor Hebride), aniversarea proclamării independenţei/1980.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Republica Vanuatu are o suprafață de 12.189 km²  și avea o populație   în 2017de  276.244 locuitori.

Lanțul de insule care intră în componența acestui stat, situat la nord – est de Noua Caledonie, se întinde pe o distanță de aproximativ 800 km. Cele mai mari dintre cele treisprezece insule principale ale arhipelagului sunt Espiritu Santo (4.900 km²), Malekula (2.023 km²), Efate (923 km²) și Erromango (894 km). 

 

 

 

Vanuatu a renunțat definitiv la recunoașterea Abhaziei și Osetiei ...

 

 

 

 

În afară de acestea, Vanuatu mai are în componență aproximativ 70 de insule mai mici.  

Arhipelagul se află la 1.750 km distanță de Australia.

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfantul Valentin;Sfinții Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenetos si Andronic; Lasatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului

 

 

 

 

 

  

Sfinții Apostoli Silvan, Crescent și Sila. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 30 iulie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

 

 

 

Sfinții Apostoli Silvan, Crescent și Sila – Icoană sec. XX, Mănăstirea Kalamiou, Nafklios (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

 

 

 

Sfantul Valentin

 

In fiecare an, la data de 30 iulie, Biserica Ortodoxa Romana face pomenirea unui ales apologet al valorilor moralei crestine. Este vorba de Sfantul Sfintit Mucenic Valentin, episcopul Umbriei.

Martirizat la Roma in a doua jumatate a secolului al treilea, el a ramas in constiinta Bisericii lui Hristos ca vindecator al celor bolnavi si sfant al iubirii crestine si al familiei. In plina zi de sarbatoare, Sfantul Valentin ii binecuvanteaza pe credinciosii romani, o particica din sfintele sale moaste fiind depuse in Biserica Delea Noua, din Bucuresti.

 

Sfintii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenetos si Andronic au făcut parte din randul celor 70 de Apostoli ai lui Hristos.

Sfantul Sila a fost trimis de la Iersualim la Antiohia, impreuna cu Pavel si Barnaba, ca sa lamureasca disputa legata de taierea imprejur: daca trebuie sau nu sa fie taiati imprejur cei care vin la credinta in Hristos. Sfantul Sila a fost hirotonit episcop al Corintului.

Sfantul Silvan a fost episcop al Tesalonicului si a primit multe chinuri pana la trecerea sa la cele vesnice.

Sfantul Crescens a fost mai intai impreuna-lucrator cu Sfantul Apostol Pavel (II Timotei 4: 10), iar apoi Episcop in Galatia si misionar in Galia, unde a primit moartea muceniceasca in vremea imparatului Traian.

Sfantul Epenetos este pomenit in Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel (16: 5) si a fost Episcop in Cartagina.

Sfantul Andronic, care a fost Episcop al Pannoniei (Romani 16: 7) si a vestit invatatura lui Hristos in Italia.

 

  

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie ( surse) :

 

 

Creștin Ortodox.ro; Lessignets.com; madiafax.ro; wikipedia.ro; Istoricul zilei blogspot.com; Rador.ro

30/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O cruce datând de peste 1200 de ani a fost descoperită în nordul Pakistanului, ceea ce indică vechimea existenței creștinilor în regiune. VIDEO

 

KAVARDO CROSS

 

O cruce antică masivă a fost descoperită în nordul Pakistanului, ceea ce indică existența creștinilor în regiune, potrivit unui raport al UCANews.com .

Crucea uriașă de marmură, despre care se crede că are o vechime de până la 1.200 de ani, a fost găsită de o echipă alcătuită din  trei membri de la Universitatea din Baltistan, Skardu, în zona montană Kavardo din Baltistan. fiind supranumită „crucea Kavardo”.

„Crucea uriașă de rocă de marmură care cântărește 3-4 tone și măsoară aproximativ 7 × 6 metri a fost găsită la aproximativ doi kilometri de tabăra de bază, înaltă în munții Kavardo, Baltistan, cu vedere la râul Indus”, a declarat echipa într-un comunicat de presă pe 14 iunie.

Potrivit raportului UCANews, cercetătorul Wajid Bhatti a identificat crucea drept o „cruce de tip„ Thomanian ”și a spus că este una dintre cele mai mari cruci descoperite pe subcontinentul indian.

Descoperirea a fost prezentată presei în 14 iunie a.c., iar pentru a stabili cu certitudine epoca în care a fost sculptată, universitatea amintită are în program colaborări cu diverse instituții academice din Europa și America de Nord.

Încă de acum, însă, cercetătorii sunt convinși că este vorba de o importantă mărturie pentru istoria creștinismului în această regiune.

După ce se va decide datarea monumentului, obiectivul imediat îl reprezintă cunoașterea și aprofundarea contextului istorico-religios în care crucea a fost făcută și ridicată în nordul Pakistanului.

 Locul în care a fost descoperită  crucea este aproape de vechiul Drum al Mătăsii, rută comercială care lega cândva China, Pakistanul, Iranul, și Turcia de Europa.

Bizantinologul Béatrice Caseau, profesor la Universitatea Sorbona, a declarat că obiectul indică faptul că în această regiune creștinismul a ajuns prin intermediul comercianților din Orientul Apropiat.

„Chiar dacă nu cunoaștem traseul lor exact, știm cu siguranță că negustorii creștini din Persia au venit pe valea Fluviului Ind prin secolele al V-lea – al VIII-lea, înainte de sosirea Islamului în zonă”, spune bizantinologul francez.

 Urme ale Bisericii Primare, datând din secolul al VII-lea, s-au descoperit și pe teritoriul Chinei de astăzi.

„Este cu adevărat o veste grozavă pentru noi toți că o cruce străveche a fost găsită în Skardu. Arată că creștinismul a existat în această zonă și trebuie să existe o biserică și case ale creștinilor. În prezent, nu există familii creștine în acea zonă, dar au fost odată prezente ”, a declarat Mansha Noor, director executiv al Caritas Pakistan.

„Solicit autorităților să invite istoricii internaționali să afle mai multe despre istoria exactă a crucii”, a spus Noor.

 

 

 

 

Surse:

 

 

basilica.ro/o-cruce-veche-de-peste-un-mileniu-

https://www.vaticannews.va/ro/mapamond/news/2020-06/cruce-kavardo-milenara-pakistan-ind-crestini.html

https://aleteia.org/ monumental-ancient-christian

30/07/2020 Posted by | CREDINTA | , , , , , | Lasă un comentariu

Războiul bacteriologic – o istorie fără de sfârșit

 

 

 

How the Horrific 1918 Flu Spread Across America | History | Smithsonian Magazine

 

 

Istoria întunecată a războiului germenilor

 

Folosirea agenţilor biologici şi a toxinelor acestora ca arme, a însoțit istoria omenirii de-a lungul întregii sale existențe.

Diversificarea activităţii umane către vânătoare mai ales împotriva unor animale din ce în ce mai mari sau mai periculoase au făcut inerentă adaptarea tehnicilor şi a metodelor de vânătoare şi de supravieţuire.

Deşi empirică, această adaptare avea la bază observaţia că anumite animale deşi mici, de exemplu şerpii, aveau o posibilitate de apărare prin anumite secreţii inoculate odată cu muşcătura, veninul acestora find eficace împotriva unor ţinte foarte mari.

Era mai puţin important pentru vânător ce anume conţinea veninul şarpelui, cât posibilitatea utilizării şerpilor vii sau a armelor otrăvite cu veninul acestora pentru a vâna animale mai mari.

Aceste tehnici ofereau şi vânătorilor mai puţin dezvoltaţi fizic un avantaj substanţial.

Evident că aceste practici au fost utilizate şi în luptele interumane, moment în care armele folosite pentru vânătoare erau aceleaşi, folosite şi pentru apărare.
Folosirea agenţilor biologici şi a toxinelor ca armă are caracteristică principală conştienţa utilizării avantajului agentului biologic sau a toxinei asupra potenţialului inamic, uman sau animal.

Acesta este şi motivul pentru care în lipsa unor surse istorice, putem face doar presupuneri asupra utilizării ca arme sau a apriţiei întâmpătoare a unor epidemii sau simptome în decursul istoriei.

Cert este că odată cu identificarea fizică a primului agent biologic se delimitează foarte clar istoria armelor biologice în două perioade: perioada empirică, în care agenţii biologici şi toxinele erau utilizate în baza experienţei dobândite prin observaţie şi perioada ştiinţifică, în care agenţii biologici şi toxinele au fost utilizate pe baza informaţiilor ştiinţifice, bazate pe fenomene reproductibile şi predictibile, moment în care putem vorbi şi despre apărare şi protecţie împotriva armelor biologice.

Perioada empirică

Vechiul Testament (1) în Facerea, Întâia carte a lui Moise, Capitolul 49,
Prorocirea şi moartea lui Iacov alin. 7.

“Dan va fi sarpe la drum, vipera la poteca, inveninand piciorul calului, ca sa cada calareţul”, atestă cunoştinţele asupra potenţialului şerpilor de a fi periculoşi în ciuda mărimii lor dar şi a utilzării cu intenţie a acestora.

Vechiul Testament(1) în A doua carte a lui Moise, Capitolul 9- “Iată, mâna Domnului va fi peste vitele tale cele de la camp: peste cai, peste asini, peste cămile, peste boi si oi si va fi moarte foarte mare” dar şi simptomele “ s-au făcut bube cu puroi pe oameni si pe vite” relevă clare cunoştinţe asupra potenţialului bolilor ca element de constrângere.

Ipotezele doctorului Trevisanto(2)(3), referitoare la utilizarea tularemiei ca armă biologică încă din secolul XIV î.Hr., se bazează pe documente arheologice care sugerează existenţa simptomelor bolii la om şi animale.

Boala este provocată de o bacterie Francisella tularensis, care afectează în primul rând animalele (cai, măgari, catâri, cămile, oi, capre) de unde se transmite şi la om.

Boala rămâne şi astăzi o problemă de sănătate publică, în ciuda eficienţei tratamentului antibiotic, cazurile incorect diagnosticate, tratate tardiv cu antibiotic sau netratate sunt fatale.

Simptomele bolii descrisă în documentele arheologice: ulcere cutanate, umflături dureroase ale ganglionilor  limfatici, pneumonie, febră, frisoane, slăbire progresivă, insuficienţă respiratorie sunt prezente şi în tabloul clinic actual al tularemiei.

Boala este o zoonoză, afectează în primul rând animalele, inclusiv iepurele, oile sau cabalinele şi se transmite la om prin vectori hematofagi (căpuşe, păduchi, pureci sau muşte).
Asocierea cu epoca bronzului a utilizării armelor biologice Trevisanto (2)(3), o atribuie imperiului Hitit (2000-1200 B.C.), imperiu care a existat în estul Mediteranei, în vestul regiunii Anatolia de pe actualul teritoriu al Turciei. Documente din perioada faraonului Akhenaton (iniţial Amenhotep IV), faraon din dinastia a XVIII-a (1379-1362 î.Hr.), atestă existenţa unei “boli hitite”, asocierea cu hitiţii a unei boli sugerând chiar provenienţa epidemiei.

Alte documente datând din 1335 î.Hr., descriu o epidemie în localitatea Simyra, un oraş situate astăzi la graniţa dintre Liban şi Siria. Interesantă este asocierea bolii cu măgari, în documente fiind specificată interdicţia de a fi folosiţi măgari în caravanele care transortau produse între Cipru şi Iraq şi dintre Israel şi Siria. Războaiele au amplificat şi ele epidemia, în insulele din Marea Egee fiind concomitente epidemii, cel mai probabil aduse de rozătoarele de pe corăbiile luptătorilor, care au contaminat animalele din insule.

Epidemiile de tularemie au evoluat pe perioade semnificative, de 35-40 de ani, motiv pentru care surse din estul Mediteranei atestă existenţa unor simptome asemănătoare şi presupun o zonă endemică pentru Francisella tularensis.

Trevisanato asociază căderea imperiului Hitit cu epidemiile successive de tularemie ducând evidenţele epidemiei pînă la 2500 î.Hr., perioadă în care imperiul Hitit începe să decadă, inclusiv doi regi hitiţi decedând de tularemie.

Sunt scrieri nebiblice referitoare la războaie dintre hitiţi şi locuitori ai cetăţii Arzawan din vestul Anatoliei.

Turme de animale oi, măgari care au apărut misterios în jurul cetăţii şi pe drumurile către cetatea Arzawan. Este foarte posibil ca hitiţii să fi suspectat că boala provine de la oi şi măgari.

Cei doi ani de război (1320 şi 1318 î.Hr.), concomitent cu epidemia de tularemie, au slăbit suficient cetatea Arzawa pentru a pierde războiul. Se pare că şi apărători au folosit tactica de a trimite animale bolnave către inamici, intuind efectele devastatoare ale bolii.

Desene de pe manuscripte din acea perioadă datând din secolul 14-13 î.Hr. reprezentând o femeie împreună cu un berbec, denotă o posibilă cunoştere a transmiterii bolii, o posibilă traducere a textului asociat desenului find
aproximativă cu “Ţinutul prin care trece va fi bântuit de boala rea”.

Progresul organizării umane, păstoritul devine o ocupaţie de bază, măgarul important animal domestic de transport în Asia mică şi Orientul Mijociu, aglomeraţiile umane în aşezăminte de tip cetate sau forturi, precum şi locuitul împreună cu animalele domestice au constituit factori favorizanţi ai diseminării epidemiilor de la animale la om şi invers, comerţul între cetăţi cu animale sau chiar oameni infectaţi, precum şi vectorii asociaţi populaţiilor umane (şobolani, pureci, muşte, etc) au început să constituie factori majori ai diseminării bolilor infecţioase încă cu 3000 de ani î.Hr.

Este posibil ca hitiţii să fi intuit puterea devastatoare a bolii, este foarte posibil ca ameninţările din Vechiul testament să aibă un suport în realitate, mai puţin probabilă este teoria conform căreia locuitul împreună cu animalele au creat imunitate populaţiei evreilor , spre deosebire de egipteni care nu locuiau cu animalele, mai ales că nici în prezent tularemia nu beneficiază de un tratament imunologic cu vaccin.

Intuiţii clare asupra evidenţei bolilor şi a transmiterii prin contact direct au fost scoase recent în evidenţă de scrieri arheologice din regiunea Sumer, actuală regiune din Siria, unde arheologi au descoperit scrieri cuneiforme, lângă Râul Eufrat, datând din 1170 î. Hr. în care se interzice persoanelor bolnave să călătorească în oraşe şi care avertizează oameni să nu atingă sau să folosească lucrurile personale care au aparţinut victimelor.

Sunt primele dovezi clare ale instituirii carantinei ca mijloc de prevenire a bolii, prin izolarea sau limitarea contactului bolnavului cu persoanele sănătoare.

Istoria armelor biologice se intrică şi se confundă cu istoria armelor
chimice, poate pentru că războiul în general a utilizat practic toate mijloacele pentru a stabili un avantaj tactic.
Sunt numeroase exemple în istorie de utilizare a armelor biologice precum şi a armelor chimice.

Pentru a evita perpetua confuzie dintre armele chimice şi
biologice mă voi limita strict la armele biologice.
Este foarte bine cunoscută otrăvirea fântânilor cu cadavre animale sau plante otrăvitoare ca mijloc de apărare precum şi a surselor de alimente.

Desigur că aceleaşi metode au fost utilizate şi ca mijloace ofensive.

Primul consemnat în istoria militară pentru utilizarea plantei Spânz (Helleborus) pentru a otrăvi apa din cetatea Kirrha în anii 600 B.C. de către Solon din Atena. In 400 ÎIChr. arcaşii Sciţiei foloseau săgeţi otrăvite în cadavre în descompunere.

Folosirea cadavrelor pentru a otrăvi resursele de apă era o metodă deosebit de eficientă de război biologic.
Această tactică a fost folosită ulterior de Barbarossa în 1155, în războiul de la Tortona. Rădăcinile de mandragora au fost utilizate în ani 200 BC de către cartaginezi pentru a otrăvi vinul inamicului.

Hanibal a folosit şerpi veninoşi aruncaţi în bărcile inamicilor în bătălia de la Pergamus în 190 ÎIChr.

Utilizarea de bacterii, viruși și alți agenți biologici ca arme de război are o istorie lungă .

De la Împăratul Romano- German Barbarossa, care a folosit cadavrele pentru otrăvirea puțurilor de apă din 1155 Î.Hr., până la mongoli care  au catapultat cadavrele unor victime ale ciumei în orașul genovez asediat Caffa în 1346, devenind  focarul de diseminare a primei epidemii de ciumă în Europa.

Nu mai puţin de 15 milioane de europeni au decedat după reîntoarcerea corăbiilor genoveze cu marinari infectaţi la caffa  în portul Genova.

Spaniolii în războiul contra francezilor pentru cucerirea oraşului Napoli au infectat vinul cu sânge provenind de la bolnavii de lepră în 1495.
O abordare interesantă a utilizării agenţilor biologici a fost iniţiată de Siemenowic în 1650, un general polonez de artilierie, care a folosit obuze de artilerie încărcate cu saliva de la câinii bolnavi de turbare pentru a le lansa asupra inamicului.

În 1710 trupele ruseşti folosesc tehnica din 1346 catapultând cadavrele infectate cu ciumă împotriva trupelor suedeze.

Desigur că folosirea agenţilor biologici ca arme nu se putea limita la regiunea Europei şi Asiei.

O utilizare infamă a războiului biologic a avut loc în 1763, când forțele britanice le-au furnizat în mod deliberat  pături infectate cu variolă  populaţiei indiene americane din Fort Pitt, Pensilvania, de către colonelul britanic Henry Bouquet.

Intenţionată sau nu diseminarea variolei populaţiei indiene a avut efecte devastatoare, primul contact cu o boală necunoscută de către o populaţie fără imunitate la un agent biologic are efecte de masă masive.

Probabil că a fost prima oară când o armă biologică a avut efect de exterminare în masă.

Acest efect tactic, folosirea agenţilor biologice pe populaţii susceptibile, a încercat să fie aplicat  în 1785 împotriva tunisienilor, prin distribuirea de pături infectate cu variolă.

Descoperirea noilor continente, în afara schimburilor culturale a dus şi la schimburi biologice, europeni au dus variola în America şi s-au întors cu sifilis, cu toate că este disproporţionat, schimbul a avut efecte grave asupra populaţiei americane băştinaşe.

Războiul a escaladat întotdeauna şi utilizarea a noi tipuri de arme, de
tactici, efectul surpriză fiind în general urmărit.
Războiul civil american este probabil primul care a experimentat noi tipuri de arme, armele biologice fiind intens folosite.

În 1861, trupele unionale erau avertizate să nu folosească surse de apă pe teritoriul inamic, să nu accepte hrană de la persoane şi locuri nesigure.

Cadavre în descompunere contaminau sursele de apă pentru a întârzia avansul trupelor unionale. Pături infectate cu variolă, dar şi cu febră galbenă au fost folosite împotriva trupelor unioniste.

Cert este că mai mulţi oameni au murit în războiul civil american răpuşi de bolii decât pe câmpul de luptă.
Foarte multe boli au fost cunoscute şi descrise chiar dacă nu se cunoştea agentul biologic implicat. Altele au fost descoperite în marea majoritate în secolul 19 şi 20.

De exemplu ciuma a fost descrisă în urmă cu peste 3000 de ani, variola a fost  descrisă de chinezi din 1122 ÎIChr, iar febra galbenă din 1600.

A fost nevoie de aproximativ 300 de ani pentru ca un biolog cubanez Carlos Finlay în 1881 să asocieze febra galbenă cu ţânţarul, ca vector al transmisiei acestei boli. 

Perioada ştiinţifică

Jumătatea secolului 19 a însemnat momentul de cotitură în evoluţia
microbiologiei şi a bolilor infecţioase, când au avut loc  o serie excepţională de descoperiri ale agenţilor biologici cauzali pentru diverse boli: 1876, Robert Koch obţine primele culturi pure de antrax;
1882, Loffler şi Shutz descoperă agentul cauzal al morvei; 1887, Sir David Bruce descoperă agentul cauzal al brucelozei; 1883, Koch descoperă agentul cauzal al holerei; 1907, Howart T Ricketts descoperă agentul cauzal al tifosului. Agentul cauzal al tularemiei a fost descoperit în 1912, în districtul Tulare din California.

Descoperirea primului vaccin antirabic de către Pasteur, apoi antituberculos de către Koch şi confirmarea teoriei vaccinale a lui Jenner privind proprietăţile vaccinale ale tulpinilor de variolă de la cabaline şi bubaline care determină un răspuns imunitar de protecţie împotriva variolei umane au reprezentat întruparea speranţelor umanităţii privind existenţa reală a uni antidot sau a unei protecţii
reale împotriva agenţilor biologici.
Desigur că dezvoltarea ştiinţifică nu putea lăsa deoparte şi avantajele
utilizării armelor biologice, de data aceasta folosind argumente ştiinţifice şi nu empirice.

Descoperirea din 1863 a medicului francez Casimir Joseph Davaine a
agentului cauzal al antraxului este considerată momentul de ieşire din perioada empirică şi trecerea în perioada ştiinţifică, bazată pe dovezi.

Marele cercetător Louis Pasteur, universal recunoscut pentru cercetările umanitare a experimentat bacteria salmonella pentru a extermina şobolanii, a vibrionul holeric pentru a extermina iepurii, a agenţilor dizenteriei contra lăcustelor.

Cu toate acestea, în ciuda acestor exemple timpurii, abia în secolul XX, războiul biologic a devenit într-adevăr științific.

 În timpul Primului Război Mondial, armata germană a fost un practicant notabil al acestei “arte” a războiului, deși într-un mod oarecum întâmplător.

 Anumite operațiuni desfășurate  de Germania au vizat infectarea animalelor și / sau hrana animalelor din țările inamice cu antrax și glander (un tip de boală infecțioasă). 

 Primul război mondial a avut ca vedetă unanim acceptată arma chimică.
Desi umbrite de “succesul” armelor chimice, armele biologice au fost și ele o
permanentă preocupare a armatei germane.
Există suspiciuni asupra utilizării ciumei împotriva trupelor ruse la St.
Petersburg în 1915, asupra infectării cailor din porturile americane destinaţi armatelor britanice şi franceze.

Surse americane descriu programele de sabotaj cu agenţi biologici pe care personane aservite Germaniei le efectuau pe teritoriu american.

Au fost descoperite laboratoare clandestine în care erau cultivaţi
agenţi biologici ca antrax şi bacilul morvos.

Caii, în primul război mondial aveau o importanţă covârşitoare în doctrina armatelor, motiv pentru care programul biologic german avea ca obiect acest animal. A fost  probabil ca este primul program biologic modern îndreptat exclusiv contra animalelor.

Utilizări relativ izolate cu bacilul morvos şi antrax au fost realizate în perioada 1916-1918 în Rusia, Franţa, probabil şi pe teritoriul României.

Prezenţa epidemiilor de diverse tipuri, tifos, holeră, febră de tranşee, gripă spaniolă, etc din perioada primului război mondial face imposibilă o evaluare a eficacităţii programului biologic militar german.

Toate acuzaţiiile de utilizare a agenţilor biologici au fost negate de Germania. Nu au fost declarate victime ale agenţilor biologici utizaţi ca arme de către nici o parte beligerantă din primul război mondial.

 Dacă armele chimice au “tăcut” în al doilea război mondial, armele
biologice au fost intens cercetate.
Descoperirea primului antibiotic de către Sir. Alexander Fleming în 1929, izolarea şi purificarea acestuia pentru a fi folosit în tratamentul infecţiilor bacteriene la om şi mamifere în 1941, a reprezentat o victorie epocală a omului împotriva bolilor în plin război mondial.

Concluziile primului război mondial au modificat şi tactica viitoare a marilor puteri faţă de fiecare categorie de arme. Inteligenţă extraordinară a fost investită pentru dezvoltarea şi modernizarea tuturor categoriilor de arme.
Începând cu anul 1920, marile puteri au dezvoltat programe biologice,
evident nerecunoscute, motiv pentru care, la Geneva în 1925, a fost semnat Protocolul de la Geneva care interzicea utilizarea armelor biologice şi chimice în război.

Trecuseră 250 de ani de la Înţelegerea de la Strasbourg din 1675
referitoare la interzicerea utilizării gloanţelor şi armelor otrăvite în război.

Mii de ani de tensiuni, trădări şi conflicte europene sunt date de o parte în 1925 pentru a recunoaşte riscurile incomensurabile de a utiliza intensiv armele biologice şi chimice.

Spre deosebire de armele chimice care au fost modernizate extensiv, noi agenţi chimici fiind descoperiţi şi cercetaţi, armele biologice au fost cercetate la scară redusă datorită caracterului nediscrimantoriu al acţiunii lor.
Încă din anii 30 a fost recunoscută imposibilitatea controlului armelor
biologice în operaţiuni militare, având acţiune inclusiv asupra proprilor trupe sau trupe aliate, dar şi caracterul imprevizibil şi impredictibil al acţiunii lor.

Germania, în 1936, a efectuat cercetări asupra dispersiei sporilor de
antrax.

Canadienii începând cu 1939, în laboratoarele Connaught, au efectuat
cercetări asupra antraxului, toxinei botulinice, ciumei şi psitacozei.

Un caracter total diferit al programului biologic a avut Japonia, prin desemnarea doctorului Ishiro Ishi în 1933 la comanda Unităţii 731, localizată în Manciuria.

Japonezii au fost interesați în special de această zonă de război, intensificându-și eforturile în anii 1930 și timpul celui de-al doilea război mondial.

În 1939, japonezii au încercat să achiziționeze virusul febrei galbene  de la Institutul Rockefeller din New York. 

Unul dintre cei mai de seamă susținători ai războiului biologic (biowarfare) a fost medicul și microbiologul japonez  Shiri Ishii care a condus unitatea centrală a programului de război biologic din Japonia Imperială în timpul celui de-al doilea război mondial: unitatea 731, care avea sediul în China ocupată.

În cadrul programului său de biotehnică, armata japoneză a testat cel puțin 25 de agenți biologici asupra civililor și prizonierilor de război, cu operațiuni inclusiv de  infectare a peste 1.000 de puțuri de apă chineze, cu tifos și holeră, și împrăștierea de purici infestați cu ciuma deasupra orașelor chineze.

Cel puțin câteva  mii de oameni au fost uciși de acest program, unii susținând chiar cifra de aproximativ 200.000 de   chinezi uciși.

Cercetările efectuate cu agenţi biologici direct asupra prizonierilor chinezi, asupra populaţiei satelor chineze cu rickettsii, vibrionul holerei, agentului ciumei, antraxului, experimentarea a diverse tipuri de bombe şi dispozitive cu agenţi biologici, peste 5000 de autopsii efectuate pe prizonieri nu au putut proba eficacitatea armelor biologice.

Dispersia armelor biologice rămâne principala problemă de utilizare,
timpul latent de acţiune, inconstanţa distribuţiei agentului biologic,
susceptibilitatea diferită la agent, cantitatea şi calitatea agentului, caracterele rmeterologice şi atmosferice în zona de diseminare precum şi contaminarea pe perioade imposibile de cuanatificat a zonei de distribuţie au exclus arma biologică din strategia armatelor în al doilea război mondial.

Peste 1600 de bombe cu spori de antrax au fost testate de  japonezii din  Unitatea 731.

Începând cu 1942, SUA, ca reacţie la ameninţarea japoneză, instituia la
Fort Detrick patru laboratoare pentru cercetarea armelor biologice: unul pentru toxina botulinică, altul pentru bacillus globigi şi antrax, unul pentru a produce germeni patogeni ai plantelor şi ultimul pentru producerea pe ouă embrionate cu brucella si agentul psitacozei.

În anul 1936 Franţa dezvoltă un program de cercetare a rezistenţei microbiene la detonaţia exploxibilor clasici. În acelaşi an Marea Britanie stabilea un comitet de evaluare a capacităţii ofensive şi defensive a agenţilor biologici.
Încă din 1929 Uniunea Sovietică avea în apropierea Mării Caspice o unitate de cercetarea a armelor biologice.
Cu exceptia cercetărilor pe prizonieri de război desfăşurate de Unitatea 731, nu au fost consemnate utilizări ale armelor biologice în cel de-al doilea război mondial.

Războiul rece aduce noi provocări pe scena internaţională, dominate
desigur de criza rachetelor balistice şi de escaladarea înarmării nucleare.

Deşi minor ca însemnătate, domeniul armelor biologice nu a fost abandonat, dimpotrivă, suferă transformări radicale, atât conceptuale cât şi umane, protecţia propriilor trupe şi implicarea unei elite de cercetători, din ce în ce mai numeroşi în acţiuni de producere şi testare a armelor biologice.

Fiecare ţară a considerat programele biologice la cel mai înalt nivel de
clasificare a secretului, puţine evidenţe apar astăzi privind detaliile programelor desfăşurate, doar mici evidenţe privind existenţa unor astfel de programe transpar în media actuală.

Au fost dezvoltate programe specifice antiumane, antianimale şi antiplante, au fost standardizaţi agenţi patogeni  pentru a putea fi utilizaţi ca arme, au fost studiate insectele pentru a fi folosiţi ca vectori naturali de dispersie a bolilor.
Un exemplu din 1959 a fost standardizarea virusului febrei galbene transmis de ţânţari şi capacitatea de producţie de milioane de ţânţari lunar la laboratoarele din Fort Detrick.

În anul 1969 SUA renunţă unilateral la programul ofensiv de
înarmare cu agenţi biologici şi ratifică Protocolul de la Geneva din 1925.

În perioada 1971-1973 SUA a distrus stocurile proprii de arme biologice şi a semnat Convenţia pentru Interzicerea Armelor Biologice şi a Toxinelor în 1972.
Detalii asupra programului biologic al fostei Uniuni Sovietice sunt mai
puţin cunoscute.

Uniunea Sovietică a negat constant deţinerea de arme biologice. Chiar în urma incidentului de la Sverdlovsk, în Ural, din aprile 1979, unde a apărut o epidemie de antrax la un grup de cercetători care lucrau la un laborator, autorităţile sovietice au explicat că boala ar fi apărut în urma  contaminării naturale de la carnea de vită infectată cu antrax.

În 1992 Rusia a recunoscut că accidentul din laboratorul de la Sverdlovsk a fost  determinat de cercetările militare asupra antraxului și  a declarat închiderea programului biologic în 1994.

Aproximativ 24.000 de cercetători care au lucrat pentru programul biologic al fostei Uniuni Sovietice au rămas pe drumuri. Numai speranţa rămâne că fiecare dintre ei au ajuns în laboratoare paşnice.

Probarea atacurilor biologice rămâne în zilele noastre  o provocare a
sistemelor de protecţie, de aplicare a legii şi juridice.

Războiul bacteriologic mondial 

  

În ultima decadă, au fost studiate şi chiar experimentate pe subiecţi voluntari vaccinurile genetice sau vaccinurile ADN, obţinute prin inginerie genetică şi nu prin germeni patogeni, care modifică ADN-ului celui vaccinat, cu efectul transformării în altcineva, fără un control asupra acestei transformări.

Acesta este şi motivul pentru care, alături de neîncrederea generală în onestitatea producătorilor de medicamente-vaccinuri, au fost şi sunt privite cu suspiciune maximă de către populaţia de pretutindeni şi nu au fost încă folosite.

Nimeni nu poate spune ce alte transformări vor face astfel de vaccinuri în fiinţa umană, şi nimeni nu poate garanta că ele nu vor fi folosite pentru controlul populaţiilor, dorinţa de secole a elitelor globaliste de transformare a maselor în nişte turme pe deplin ascultătoare. Şi ce ocazie mai bună decât o “nemiloasă” şi de “nestăpânit” altfel, pandemie!

Aveţi mai jos un prim episod dintr-o analiză minuţioasă, extrem de solid documentată, cu un fir logic foarte clar, in care veţi afla multe detalii pe care nu le ştim pt că presa globalistă nu ni le spune, sau ne minte şi manipulează non-stop, şi care duce, vrei nu vrei, la întrebările din titlu. Probabil că nu peste mult timp vom avea şi răspunsul.

 

Coronavirus

 

 

Psihoza care s-a declanșat după  apariția noului coronavirus în China a crescut exponențial pe măsură ce media, experții și oficialii guvernamentali din întreaga lume și-au exprimat în mod deschis îngrijorarea că această nouă boală are potențialul de a se transforma într-o pandemie.

Pe măsură ce îngrijorarea privind viitorul acestei epidemii a crescut, același lucru s-a întâmplat și cu numărul de teorii care speculau cu privire la originea focarului, multe dintre acestea învinuind diverşi actori statali și/sau miliardari controversați. Acest lucru a dus în mod inevitabil la eforturi de combatere a „dezinformării” legate de focarul coronavirus, atât din partea principalelor instituții de presă, cât și a principalelor platforme de comunicare socială.

Războiul informațional declanșat pe această temă  este în plină desfășurare…

 

Surse:

 

https://www.thelastamericanvagabond.com/bats-gene-editing-bioweapons-recent-darpa-experiments-raise-concerns-amid-coronavirus-outbreak/

https://ortodoxinfo.ro -istoria-razboiului-biologic 

 

https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/02/razboiul-bacteriologic-mondial-2.html

ISTORIA_ARMELOR_BIOLOGICE.pdf –  https://www.ancex.ro 

30/07/2020 Posted by | analize, ISTORIE | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: