Încercările Rusiei de a rescrie istoria celui de-al Doilea Război Mondial criticate de președintele Lituaniei

 

 

 

Preşedintele lituanian, Gitanas Nauseda (foto), a profidat de prima reuniune  a şefilor de stat sau de guvern, pentru a atrage atenţia liderilor UE asupra intenţiilor Rusiei de a rescrie istoria celui de-al Doilea Război Mondial

Liderii s-au reunit la Bruxelles  pentru prima data de la declanşarea crizei COVID-19, pentru a încerca să ajungă la un acord cu privire la bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027 şi la planul de relansare economică post-pandemie.

Înainte de ajunge la aceste puncte ale agendei, Nauseda a adus în discuţie acţiunile lui Vladimir Putin de a minimaliza acordul secret Ribbentrop-Molotov din 1939 cu privire la împărţirea Europei între Germania nazistă şi URSS, informează Politico Europe citat de Calea Europeană și de https://infoprut.ro/

„Aş dori să atrag atenţia asupra recentelor acţiuni de revizionism ale Rusiei, prin care încearcă să divizeze lumea şi să rescrie istoria. Noi toţi şi istituţiile UE trebuie să adoptăm paşii necesari pentru a oferi un răspuns adecvat la aceste acţiuni”, a declarat preşedintele lituanian.

Totodată, sursa ar fi făcut trimitere și la recenta Constituţie revizuită a Rusiei în care este inclusă o nouă prevedere privind „adevărul istoric”, care plasează în ilegalitate pe oricine diminuează rolul Rusiei în cel de-al Doilea Război Mondial şi în înfrângerea Germaniei naziste.

„Evoluţiile din Rusia sunt îngrijorătoare. Considerăm aceste acţiuni drept îndreptate împotriva suveranităţii şi independenţei statelor vecine”, a mai remarcat Gitanas Nauseda.

Menționăm că la începutul lunii mai, în ajunul celebrării celei de-a 75-a aniversări de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, preşedinţii celor trei ţări baltice, Lituania, Letonia, Estonia, au condamnat în cadrul unei declaraţii comune tentativele Moscovei de „falsificare a istoriei”.

Cele trei state ocupate în trecut de Uniunea Sovietică, care sunt în prezent membre ale Uniunii Europene şi NATO, au solicitat „adevăr şi justiţie”, mai precis recunoaşterea crimelor din epoca comunistă şi a responsabilităţii URSS în declanşarea războiului, respingând cu fermitate în acelaşi timp „încercările de a diviza Europa în sfere de influenţă”.

 

 

 

 

Publicitate

Titus Corlățean l-a învins pe Klaus Iohannis la Curtea Constituțională, în problema serbării Trianonului de către români!

Argumentele cu care  l-a învins Titus Corlățean pe Klaus iohannis, la Curtea Constituțională, în problema serbării Trianonului de către români 

 

“Postez mai jos argumentele juridice (Amicus curiae) pe care le-am transmis Curții Constituționale în cadrul procedurii de examinare a contestației depuse de președintele Klaus Werner Iohannis împotriva Legii de declarare a zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon, adoptată pe data de 13 mai 2020, cu o largă majoritate, de Parlamentul României.
Reamintesc faptul că, la data de 15 iulie 2020, Curtea Constituțională a respins contestația președintelui Klaus Werner Iohannis și a declarat constituțională Legea de declarare a zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon”, scrie senatorul Titus Corlățean, Vicepreședinte al Senatului României pe FB, preluat de Romanian Global News.

AMICUS CURIAE

referitor la obiecțiile de neconstituționalitate formulate de Președintele României privind dispozițiile Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon
Ca inițiator al propunerii legislative pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, care a fost adoptată de membrii Parlamentului României cu o largă majoritate, ceea ce arată unitatea de voință politică a reprezentanților națiunii române pentru marcarea solemnă a acestei zile ca zi a Tratatului de la Trianon, vă prezint câteva observații pe marginea criticilor de neconstituționalitate aduse de Președintele României legii respective, critici pe care le consider total neavenite și în dezacord cu poziția și rolul Președintelui în arhitectura constituțională a statului român, precum și cu spiritul tradițiilor democratice ale poporului român, ridicate la rang de normă constituțională în art.1 alin.(3) din Legea fundamentală.

Am arătat în Expunerea de motive a propunerii legislative că ”Tratatul de la Trianon a însemnat nu doar consfințirea juridică a revenirii Transilvaniei la Patria Mamă, România, ci și confirmarea drepturilor politice și civile ale românilor, care constituiau populația majoritară în acest teritoriu”. În aceeași expunere, am precizat că ”Tratatul de la Trianon constituie un document politic și juridic de o importanță deosebită pentru națiunea română și un element esențial al realității geopolitice actuale la nivel european”. Cele două texte citate conturează întreaga filozofie a inițiativei legislative, însușită, așa cum am precizat, de larga majoritate a spectrului politic din Parlamentul României.

Actul normativ dedus controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională nu este singular. El face parte dintr-un grup numeros de legi votate de Parlament și promulgate de Președintele României, prin care sunt marcate la nivel național, între altele, evenimente istorice, valori ale identității și spiritualității naționale, ca și cele ale minorităților naționale, și al căror conținut normativ este foarte asemănător.

Pentru a exemplifica această afirmație și a înlătura orice suspiciune de subiectivitate, solicit judecătorilor constituționali să compare conținutul art.2 alin.(1) și alin.(2), precum și art.3 alin.(2) din Legea pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, cu art.2 din Legea nr.279/2015 pentru instituirea Zilei Limbii maghiare, promulgată de Președintele Klaus Werner Iohannis prin Decretul nr.833/2015.

Plenul Curții Constituționale va constata că textele normative sunt practic identice!
Tocmai de aceea, mi se pare cu atât mai distonantă critica de neconstituționalitate adusă de Președintele României legii care face obiectul Dosarului nr.678A/2020, în timp ce o lege cu conținut normativ, practic similar, este promulgată și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Criticile formulate de Președintele României sunt structurate pe câteva paliere:

• legea are ”caracter pur enunțiativ”, fără ca obiectul de reglementare al acesteia să fie determinat în mod clar; datorită caracterului declarativ al dispozițiilor legale criticate, legea este lipsită de efecte juridice, iar sfera sa de reglementare ”este de esența unei declarații politice a Parlamentului”, sau intră în sfera de reglementare a autorităților administrației publice centrale, ceea ce ar justifica intervenția normativă printr-un act de nivel secundar, executiv/administrativ;

• legea nu reglementează relații sociale generale, aceasta având caracter individual;

• scopul legii criticate nu este unul individualizat, precis delimitat, întrucât nu rezulta cu claritate care este interesul social general vizat.

Ceea ce frapeaza la aceste ”observații legislative” este efortul de imaginație al Președintelui României de a găsi și repeta, cu cuvinte și expresii schimbate, argumentele care să-i susțină criticile și să le confere o haină juridică. În realitate, criticile aduse legii pe motiv că ar conține dispoziții declarative (sau, într-o altă exprimare a semnatarului sesizării, ”pur enunțiative”) sunt reflecții de oportunitate și nu critici de neconstituționalitate.

Ca membru al Senatului României și fost membru al Guvernului, am experiența necesară pentru a face distincție între voința normativă a Parlamentului de a institui prin normă general-obligatorie, aflată în consens cu voința națională, cadrul juridic de organizare la nivel național și local, de manifestări cultural-educative și științifice pentru conștientizarea semnificației și importanței unui eveniment istoric determinat și, respectiv, o declarație politică.

Remarca Președintelui României, potrivit căreia sfera relațiilor sociale reglementată de legea criticată ar fi mai potrivită unei declarații politice a Parlamentului, decât unei legi, este o modalitate directă de limitare a funcției legislative a Parlamentului și o încălcare a dispozițiilor art.61 alin.(1) din Constituție, potrivit cărora, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Este inadmisibil ca într-un stat de drept, Președintele republicii, ca organism de vârf al puterii executive, să aprecieze că Parlamentul nu ar trebui să legifereze în anumite domenii de activitate, ci să se limiteze la exprimarea unor opinii sau declarații politice.

Curtea Constituțională, în calitate de garant al supremației Constituției are nu numai competența, ci și datoria să sancționeze acest comportamentul neconstituțional al Președintelui României și să blocheze excesul de putere al acestuia.

Dacă Curtea Constituțională nu sancționează limitarea de către Președinte, a prerogativelor puterii legislative a Parlamentului, judecătorii constituționali se pot aștepta ca Președintele României să le conteste în viitor atribuțiile ce le-au fost conferite de Constituție.
Legea supusă controlului anterior de constituționalitate nu are caracter individual, așa cum susține Președintele României, ci este un act cu aplicabilitate generală și repetabilă în succesiunea temporală.

Destinatarii principali ai legii sunt Camerele legislative, Președintele României, Guvernul și celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, instituțiile publice, partide politice, organizații guvernamentale etc. Beneficiarii legii sunt promoțiile succesive de elevi și studenți, tinerii în general, cărora Parlamentul se adresează prin norme primare în virtutea funcției sale educative și ca reprezentant suprem al națiunii. Relațiile sociale reglementate prin voința normativă a Parlamentului sunt diverse și formează baza unor realități și raporturi juridice certe, în care părțile au drepturi și obligații precise.

Afirmația Președintelui, conform căreia din legea criticată ”nu rezultă cu claritate care este interesul general vizat” este o afirmație gravă și nefundamentată. Din expunerea de motive rezultă cu claritate însemnătatea fundamentală a acestei legi, care consacră și onorează o simbolistică națională fundamentală pentru națiunea română. Onorarea jertfei armatei române, prin arborarea la 4 iunie a drapelului național și depunerea de coroane de flori la cimitirele sau monumentele dedicate soldaților din Primul Razboi Mondial, de pe toată întinderea țării, reprezintă un interes social și național general, extrem de clar.

Onorarea istoriei neamului și transmiterea unui mesaj evident pentru tinerele generații reprezintă un alt interes social general avut în vedere de Parlament atunci când a dezbătut și adoptat legea criticată.
Urmând logica sesizării transmise Curții Constituționale pentru a exercita un control anterior de constituționalitate asupra Legii pentru declararea zilei de 4 iunie Ziua Tratatului de la Trianon, ar trebui supuse aceluiași control, un număr semnificativ de legi adoptate de Parlamentul României, promulgate de Președinte, inclusiv de Președintele în funcție si intrate in vigoare, care statuează anumite zile ca fiind zile ale limbii materne ale unor minorități naționale în România.

Un exemplu la care ne-am referit deja este Legea nr.279/2015 pentru desemnarea zilei de 13 noiembrie ca Zi de sărbătoare a limbii maghiare. Prin Legea nr.130/2014, la 28 septembrie se sărbătorește Ziua limbii cehe, Legea nr.256/2010 instituie ziua de 13 decembrie ca Zi a limbii tătare, iar ziua de 8 decembrie este instituită prin Legea nr.214/2018, ca Zi a limbii macedonene.
Iată, așadar, câteva exemple de acte normative adoptate de Parlament care au, în aprecierea eronată a Președintelui României, un caracter enunțiativ, deși reglementează raporturi și interese sociale generale sau specifice unor categorii mai restrânse de cetățeni, așa cum este cazul minorităților naționale. Aceste reglementari cu caracter aparent enunțiativ, declarativ au fost realizate nu prin acte administrative sau sub forma unor declarații politice ale Parlamentului, ci prin legi adoptate de Parlament si promulgate de Președinte.

Parlamentul României a adoptat alte numeroase legi prin care și-a exprimat voința de marcare și sărbătorire fie a unor tradiții, fie a unor profesii sau personalități ale culturii naționale (Legea nr.66/2019 privind instituirea zilei de 11 martie ca Ziua națională a Meseriilor ; Legea nr.23/2017 privind instituirea zilei de 25 martie ca Ziua națională a pădurilor; Legea nr. 350/2018 privind instituirea zilei de 14 septembrie – Ziua națională a constructorului; Legea nr.305/2015 privind declararea zilei de 19 februarie ”Ziua Brâncuși”; Legea nr. 238/2010 privind declararea zilei de 15 ianuarie ca Ziua Culturii Naționale; Legea nr.79/2019 privind instituirea Zilei naționale a gastronomiei si a vinului românesc).

O altă critică de neconstituționalitate adusă legii, asupra căreia Curtea Constituțională urmează să se pronunțe, se referă la așa zisul ”obiect ambiguu al legii”, datorită căruia nu se pot determina care sunt relațiile sociale reglementate. Și mai grav, Președintele consideră că ”scopul reglementării, imprecis determinat, riscă să rămână neatins, întrucât organizarea respectivelor manifestări poate fi de natură să dea naștere unor evenimente contrare celor urmărite de legiuitor”. Este evident pentru oricine că aceste aprecieri sunt observații de oportunitate și nu critici de neconstituționalitate.

Este total nejustificată din punct de vedere juridic critica de neconstituționalitate adusă de Președintele României, dispozițiilor art.3 alin.(1) din lege, potrivit cărora obligația legală ce revine Guvernului și autorităților administrației publice centrale și locale de a arbora drapelul național în ziua de 4 iunie, contravine prevederilor art.3 al Legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice.

Argumentul pe care se bazează critica de neconstituționalitate adusă prevederilor art.3 alin.(1) din lege, este art.3 din Legea nr.75/1994, care enumeră limitativ cazurile în care se poate arbora temporar drapelul național, între acestea nefigurând și obligația impusă de Parlament autorităților și instituțiilor publice la care se face referire în art.3 alin.(1) din legea aflată sub controlul jurisdicțional al Curții Constituționale. Critica este nefondată.

Legea nr.75/1994 prevede în art.3 că drapelul național se arborează, între altele, ”cu ocazia festivităților și ceremoniilor oficiale cu caracter local, național și internațional, în locurile unde acestea se desfășoară”, ipoteză în care se încadrează și obligația legală prevăzută în art.3 alin.(1) din legea a cărei constituționalitate este contestată.

Menționăm în acest sens o serie de precedente legislative pe această linie, precum Legea nr. 230 din 9 decembrie 1998 pentru proclamarea „Zilei solidarității naționale împotriva dictaturii”, dar și Legea nr. 36 din 27 martie 2017 pentru declararea zilei de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România ca zi de sărbătoare națională, care statuează în articolul unic la alineatul 2 al primului act normativ și respectiv la articolul 2 al celei de-a doua legi menționate măsurile necesare pentru arborarea drapelului României.

În fine, este nefundamentată și critica potrivit căreia ”prin legea dedusă controlului de constituționalitate, prevederile legii nr.41/1994 referitoare la obiectul de activitate al celor două servicii publice (Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune) sunt modificate implicit, ceea ce ar atrage după sine, caracterul organic al legii, or aceasta a fost votată ca lege ordinară.

Critica formulată de Președintele României este infirmată chiar de Curtea Constituțională care a decis că ”o normă de natura legii ordinare nu devine o normă de natura legii organice doar pentru faptul că este cuprinsă într-o asemenea lege, caracterizarea sa ca fiind ordinară sau organică rezultând din obiectul reglementării” (Decizia nr.785/2014, para. 28 și 29).

Decizia Curții Constituționale menționată face referire la domeniu legii organice al legii supuse controlului (declarată organică în ansamblu, dar care are incluse și dispoziții de natură juridică ordinară), statuând faptul că anumite dispoziții din reglementarea legislativă, care sunt ordinare, pot fi modificat separat prin lege ordinară, ceea ce este cazul în speța supusă prezentului control de constituționalitate.

Menționăm o serie de precedente privind stabilirea prin lege ordinară a unor dispoziții privind obligația sau posibilitatea transmiterii de emisiuni ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune cu privire la evenimentele organizate în Zilele consacrate de o serie de legi, promulgate de Președinte: Legea care instituie Ziua Culturii Naționale – art. 3; Lege pentru instituirea Zilei limbii maghiare art. 2 alin. 3 (legile prevăd că au fost adoptate în baza art. 75 și 76 alin. 2 Constituție – lege ordinară), la fel Legea pentru instituirea Zilei limbii macedonene art. 2 alin. 3 etc.

Voi expune în încheiere, câteva argumente de ordin istoric, juridic și politic, care scot în evidență semnificațiile Tratatului de la Trianon.

La 4 iunie 2020 România marchează Centenarul de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon. Este o pagina esențială a istoriei națiunii române, care a îmbrăcat forma unui tratat de pace încheiat de 16 Puteri Aliate si Asociate, între care și România, cu Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prin conținutul acestui tratat de pace, Marile Puteri recunoșteau Unirea Transilvaniei (și a părții răsăritene a Banatului) cu Romania, respectiv voința românilor exprimată la 1 Decembrie 1918 si respectiv Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia.

Tratatul de la Trianon a consacrat realizarea dreptului la autodeterminare al națiunilor din Dualitatea Austro-Ungara, potrivit principiului consacrat internațional de Președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson. A fost cazul românilor majoritari din Transilvania, dar și al altor națiuni, precum cehii și slovacii, sârbii, croații si slovenii, ceea ce a permis apariția si recunoașterea unor state noi, independente, inclusiv a statului ungar.

Pentru România, Tratatul de pace menționat a însemnat in primul rand recunoașterea politică si juridică internațională a Unirii Transilvaniei cu Patria Mama, dar si confirmarea legitimității drepturilor politice si civile ale românilor, care constituiau populația majoritară în acest teritoriu, drepturi de care românii nu au beneficiat anterior în Imperiul Austro-Ungar.”
Ziua de 4 iunie 1920 a devenit posibilă pentru națiunea romana în primul rând datorita eroismului excepțional si jertfei armatei române pe câmpul de bătălie din Primul Război Mondial.

Arhivele militare indica aproximativ 850 000 de soldați români căzuți în Primul război Mondial, a căror jertfa a permis armatei române să figureze între Puterile Invingătoare si a deschis calea recunoașterii internaționale, ca armata a unei Puteri Invingătoare, nu învinse in război, pentru recunoașterea internațională politică si juridică a unirii Transilvaniei cu Romania la 4 iunie 1920.

O ISTORIE A ZILEI DE 25 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

25 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

Anul 306: Constantin cel Mare a fost proclamat de către trupele sale,  împărat roman, dupa moartea lui Constanțiu I (Constantius Chlorus).

 

 

 

 

 

 

 

 

  Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337), cunoscut sub numele de Constantin cel Mare, a fost impărat Roman între 306 și 337.

 

 

 

 Aclamat ca împărat de către armata la Eboracum (astazi York),  Constantin, care era de origine de origine traco-iliră, a iesit victorios într-o serie de războaie civile împotriva împăraților Maxențiu și Licinius, devenind conducător unic al Imperiului Roman, atât la vest și la est in  324 AD.

 

 

 

 

 

 

315:  La Roma este finalizata constructia Arcului lui Constantin, in apropiere de  Colosseum.

Senatul roman a ridicat acest arc  de triumf pentru a comemora victoria lui Constantin asupra lui Maxentius, la Podul Milvius, în ziua de 28 octombrie 312 e.n.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arcul măsoară 35,70 metri lungime, 7,40 metri lățime și 31,10 metri înălțime. El este străpuns de trei deschideri boltite, din care cea din mijloc este mai înaltă.

A fost amplasat pe traseul Viei Triumphalis, pe porțiunea dintre Circus Maximus spre Forum Romanum, între Colosseum și Palatin.

Această cale triumfală începea în Câmpul lui Marte, trecea pe la Circus Maximus și ocolea Palatinul până la Arcul lui Constantin.

Imediat după acesta cotea la stânga pe Via Sacra, trecea pe sub arcul de triumf al lui Titus și pe sub cel al lui Septimius Severus și urca pe Capitoliu urmând panta Clivus Capitolinus.

 Este ultimul din seria arcurilor de triumf construite la Roma  si la constructia sa au fost utilizat sistematic elemente preluate  de la monumente ridicate anterior.

 

 

 

VIDEO:

 

 

 

 

 

 

1109: S-a născut regele Afonso I al Portugaliei fiul lui Henric al Burgundiei, conte de Portugalia și a Teresei de León, fiica ilegitimă a regelui Alfonso al VI-lea al Castiliei si Leonului (d.06.12.1185).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost primul rege al Portugaliei. Și-a declarat independența față de Regatul Leonului, proclamată pe 26 iulie 1139, imediat după bătălia de la Ourique, in care fortele maurilor conduse de califul  Ali ibn Iusuf au fost infrante.

 

În 1122 Afonso a împlinit patrusprezece ani, vârsta majoratului în secolul XII. S-a proclamat singur cavaler, în Catedrala din Zamora, Spania, a organizat o armată, și a pornit să obțină controlul asupra teritoriilor sale.

Aproape de Guimarães, în  Bătălia de la São Mamede (1128), a învins trupele comandate de amantul și contul aliat al mamei sale, Fernando Peres de Trava din Galicia, ea devenind prizoniera sa, și fiind exilată pe viață la o mânăstire din León.

Astfel, posibilitatea de a încorpora Portugalia într-un Regat al Galiciei a fost eliminată, iar Afonso a devenit unicul conducător, Duce de Portugalia, după ce poporul, Biserica și nobilimea i-au cerut independența țării.

L-a biruit de asemenea pe Alfonso al VII-lea al Castiliei și Leonului, alt aliat al mamei sale, și astfel a eliberat țara de dependența politică de Regatul Castiliei și Regatul Leonului.

Pe 6 aprilie 1129, Afonso Henriques a dictat documentul în care s-a proclamat Prinț al Portugaliei.

 

 

 

 

 

1261: Sub conducerea lui Alexios Strategopoulos,  niceenii au recucerit Constantinopolul, moment care a marcat sfârşitul Imperiului latin de Constantinopol, intemeiat de Cruciaţi si reinstaurarea Imperiului Bizantin.

 Balduin al II-lea, ultimul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol a fost pus pe fugă. 

 

 

1476 : Bătălia din 25 iulie 1476. Ștefan cel Mare a învins avangarda otomană condusă de Suleiman pașa.

 

 

 

 

1554 : Principesa  Maria I a Angliei se căsătorește cu Filip al II-lea al Spaniei la Catedrala Winchester din Anglia. 

 

 

 

 

 

 

Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută şi sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei şi regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey şi predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului.

Până la sfârşitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanţi religioşi; drept urmare a primit porecla de Bloody Mary (Maria Sângeroasa).

La 38 de ani, la 25 iulie 1554 Maria se căsătorește cu Filip al II-lea al Spaniei, care era foarte nepopular în Anglia. Membrii Consiliului englez elaborează un tratat prin care Filip va trebui să respecte legile Angliei; în caz de deces al Mariei, el nu va avea nici un drept asupra coroanei; dacă se va naște un fiu din căsătoria lor, acesta va moșteni concomitent tronul Angliei, al Burgundiei și al Țărilor de Jos; în sfârșit, Filip se angaja să nu atragă niciodată Anglia în războaiele sale împotriva Franței.

Filip pleacă în Spania iar Maria începe prigoana împotriva protestanților. Ura împotriva reginei Maria și a spaniolilor a crescut. Cu toate făgăduințele făcute, Filip antrenează Anglia într-un război contra Franței și Anglia pierde Calais-ul. În felul acesta Maria I moare si îi urmează la tron Elisabeta I a Angliei.

 

 

 

 

 

 1564 : Maximilian al II-lea devine împărat al Sfântului Imperiu Roman după moartea tatălui său, Ferdinand I. 

 

 

 

 

 

Maximilian al II-lea (n. 31 iulie 1527, Viena — d. 12 octombrie 1576, Regensburg) a fost un împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1564–1576.

El a fost încoronat la 14 mai 1562 în Praga ca rege al Boemiei și în același an, la 24 noiembrie, ales la Frankfurt am Main ca rege romano-german.

La 16 iulie 1563 va fi încoronat la Preßburg ca rege al Ungariei, iar după moartea tatălui său Ferdinand I va urca pe tronul Sfântului Imperiu Roman.

 

 

 

 

 

1593: Henric al IV-lea, abjură credinţa protestantă,trecând la catolicism  pentru a accede la tronul Franţei.

 

 

 

 

 

 

 

Henric  a ales să se convertească la catolicism, pentru a avea acces la tronul Franţei.

A adoptat formal religia catolică la 25 iulie, la Catedrala Saint -Denis din Paris, prilej cu care ar fi rostit celebrele cuvinte „PARIS VAUT BIEN UNE MESSE” (Parisul merită o liturghie).

Henric al II-lea (franceză Henri II; n. 31 martie 1519, Saint-Germain-en-Laye — 10 iulie 1559, Hôtel des Tournelles, Paris) a fost rege al Franței între 1547 și 1559. Provenea din dinastia Valois-Angoulême. În 1536, când fratele său mai mare, Francisc, a murit otravit, Henric a devenit moștenitor al tronului. I-a succedat tatălui său la vârsta de 28 de ani și a fost încoronat ca regele Henric al II-lea al Franței la 25 iulie 1547 la Catedrala Notre-Dame din Reims.

Domnia lui Henric a fost marcată de războaie cu Austria și de persecutarea hughenoților protestanți. Printre metodele de prigonire a hughenoților de către catolici se pot aminti: arderea pe rug, tăierea limbii; aceste măsuri draconice se puteau lua doar la bănuiala de a fi protestanți. S-a reglementat strict domeniul publicațiilor prin interzicerea vânzării, importului sau imprimării de orice carti neaprobate.

 

 

 

 

1603: Iacob al VI-lea al Scoţiei este încoronat rege al Angliei (Iacob I al Angliei), iar  regatul Angliei și regatul Scoției devin o uniune personală.

 

 

 

Regatul Angliei și regatul Scoției devin o uniune personală.

Uniunea politică definitiva a celor doua state, va avea loc în anul 1707.

 

 

 

Portret al lui Iacob I de John de Critz, c. 1605 – foto  ro.wikipedia.org

 

 

Iacob al VI-lea și I (engleză James VI and I; 19 iunie 1566 – 27 martie 1625) a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I de la 24 martie 1603 până la moartea sa. A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567, pe când avea doar un an, urmându-i la tron mamei sale, Maria I a Scoției.

Cât timp a fost minor, a guvernat o regență în numele său, care s-a încheiat oficial în 1578, deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581. Pe 24 martie 1603, ca Iacob I, a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor, Elisabeta I, care murise fără moștenitori. Avea să conducă Anglia, Scoția și Irlanda timp de 22 de ani, până la moartea sa la 58 de ani.

Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția, dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia, inclusiv Complotul Prafului de Pușcă (Gunpowder Plot) în 1605, precum și conflicte repetate cu parlamentul englez.

Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII, înclinația lui Iacob către absolutism politic, iresponsabilitatea sa financiară, și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil Englez Istoricii recenți, cu toate acestea, au revăzut reputația lui Iacob, și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale.

 

 

 

 

  1788: Genialul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart, a terminat Simfonia nr. 40 în sol minor (K550).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1797: Amiralul englez Horatio Nelson pierde mai mult de 300 de oameni și brațul drept în  timpul bătăliei cu flota spaniolă la  Santa Cruz de Tenerife (Spania).

 

 

 

 

 

 

Sir Horatio Nelson rănit în timpul Bătăliei de la Santa Cruz de Tenerife (1797) pictură ulei pe panza de Richard Westall – foto  ro.wikipedia.org

 

 

 

 

 

 

1799: La Abukir, in Egipt, Napoleon  învinge o armata de 10.000 de otomani, condusa de Mustafa Pașa.

 

 

 

 

 

1822: A decedat scriitorul, compozitorul și pictorul romantic german, Ernst Theodor Amadeus Hoffmann ; (n. 1776).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1846 : A decedat Louis Napoléon Bonaparte, rege al Olandei, Conte de Saint-Leu ( n. 2 septembrie 1778). Fratele său mai mare a fost împăratul Napoleon I al Franței iar fiul său mai mic a fost Napoleon al III-lea al Franței. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1848: S-a născut filosoful şi omul politic conservator britanic Arthur James Balfour; (m. 19 martie 1930).

 

 

 

 

 

 

 

  A ocupat funcția de prim-ministru al Regatului Unit din 1902 până în 1905. În calitate de secretar de externe în ministerul Lloyd George, a emis  în 1917 Declarația Balfour, care stabilea Palestina drept cămin național al evreilor.

 

 

 

 

 

 

1848 (25.VII/6.VIII): Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti (constituit la 14/26.VI.1848) a fost forțat să demisioneze sub presiunea reacţiunii interne sprijinite de Poarta Otomană şi de Rusia 

 

 

 

 

 

 

1857 (25.VII/6.VIII) : A avut  loc întrevederea dintre Napoleon al III-lea şi regina Victoria, în cadrul căreia s-a ajuns la o soluţie de compromis privind Principatele Române: Marea Britanie accepta anularea alegerilor (falsificate) din Moldova, iar Franţa se mulţumea cu o unire parţială (Ţara Românească şi Moldova urmând să aibă instituţii similare) şi renunţa la proiectul privind unirea acestora sub un principe străin.

Pe plan diplomatic, această întrevedere a reprezentat un moment important în realizarea statului român. Cu o zi în urmă (la 24.VII./5.VIII.1857) Franţa, Rusia, Prusia şi Regatul Sardiniei au hotărât ruperea legăturilor cu Poarta Otomană, care refuzase să anuleze alegerile pentru Adunarea ad-hoc din Moldova (din 7/19.VII.1857), falsificate de ultraconservatorul Nicolae Conachi-Vogoride, ostil unirii Moldovei cu Ţara Românească  

 

 

 

 

 

1864: S-a născut  Ioan Bogdan, istoric şi filolog român, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române; (d. 01.06.1919).

 

 

 

 

 

 

 

A fost autorul unor studii referitoare la limba documentelor slavo-române și creator al filologiei slavo-române.

 

 

 

 

1874: S-a născut chimistul rus Serghei Lebedev, creatorul cauciucului sintetic industrial;(m. 1934).

 

 

 

1883: S-a născut Alfredo Casella, pianist, dirijor şi compozitor italian; (m. 1947).

 

 

 

 

1909: Aviatorul francez  Louis Blériot (1872-1936), a efectuat prima traversare cu avionul a Canalului Mânecii  între Europa continentală şi Marea Britanie. Zborul a durat 37 de minute  de la Calais la Dover.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Blériot s-a decis să încerce să obțină premiul de 1.000 de lire oferit de ziarul londonez Daily Mail pentru cel care va reuși să traverseze cu un aparat de zbor Canalul Mânecii.

El a avut doi rivali la câștigarea premiului, dar niciunul nu a reușit să termine traversarea. Unul dintre ei a fost Hubert Latham, un francez de origine engleză care era susținut atât de către Regatul Unit cât și de Franța și a încercat să facă traversarea pe 19 iulie, dar la 6 mile ( aprox. 9,66  km) de Dover, destinația sa, motorul aparatului de zbor Antoinette IV a cedat, iar Latham a fost obligat să execute prima aterizare de urgență pe mare din istorie.

Celălalt pilot a fost Charles de Lambert, un aristocrat rus de origine franceză și unul dintre elevii lui Wilbur Wright.

 Acesta a fost rănit într-o prăbușire din timpul testelor de zbor, fiind silit să abandoneze competiția.  

 

 

 

 

 

 

 1917: Margaretha Geertruida Zelle, cunoscută sub numele de Mata Hari (n. 7 august 1876),o dansatoare, curtezană și spioana  în serviciul Germaniei  în timpul primului razboi mondial,a fost  găsită de un tribunal francez vinovată de spionaj si a fost condamnată la moarte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost acuzată ca prin acțiunile sale, a provocat  moartea a cel puțin 50.000 de soldați și  a fost executată la 15 octombrie 1917, lângă şanţurile castelului francez Vincennes .

 

 

 

 

 

 

 

 

1921: A intrat în vigoare Tratatul de la Trianon,  Franţa, care a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent si  trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a 63% din populatie,  în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari.

Palatul Marele Trianon de la Versailles, Franţa

 

 Tratatul de la Trianon a consfinţit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania şi a consfinţit o realitate existenta pe teren (majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de către forţele armate ale României, Cehoslovaciei, Statului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor).

Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat au fost delimitate în anii imediat următori. Singura excepţie a fost oraşul Sopron (în limba germana Odenburg) din Burgenland care, în urma unui plebiscit ţinut la data de 14 decembrie 1921, a decis să rămînă parte a Ungariei.

Dispoziţiile tratatului referitoare la minorităţile din Ungaria au fost aplicate parţial, astfel ca procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind în prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

Tratatul a fost semnat în Franţa la Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România) pe de o parte şi de Ungaria de altă parte.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele între statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sîrbilor Croaţilor şi Slovenilor (stat redenumit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum şi între România şi Ungaria.

Prin acest tratat se recunoaştea pe plan internaţional unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Tratatul este divizat în patru părţi.

• Prima parte include Pactul Ligii Naţiunilor (parte comuna pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial).

• Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în sectiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România şi Ungaria). În principiu, Tratatul consfinţea includerea teritoriului Croaţiei, Sloveniei şi Voivodinei în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor, a Slovaciei şi Ruteniei în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României şi a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.

• Partea a treia (articolele 36-78) intitulata “Clauze politice pentru Europa“, conţinea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relatiilor dintre Ungaria şi statele vecine, recunoaşterea unor clauze politice privind anumite state din Europa, dispoziţii referitoare la cetăţenie, protecţia minorităţilor naţionale.

• Partea a patra (articolele 79-101), intitulată “Interesele Ungariei în afara Europei” conţinea prevederi referitoare la renunţarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) şi China.

 

 

Harta destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma semnării Tratatului de la Trianon, 1920

 

 

 

 

 

1925: Este inființată Agenţia telegrafica sovietica de ştiri  (TASS).

 

 

 

 

 

 

 

 

1934: Cancelarul austriac Engelbert Dollfuss (n. 4 octombrie 1892) moare asasinat de nazişti.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un politician  membru al partidelor Social Creștin și Frontul Patriei din Austria. După ce a fost ministru al pădurilor și agriculturii, a devenit cancelar federal în 1932 în mijlocul unei crize a guvernului conservator.

La începutul anului 1933 a desființat parlamentul, a interzis Partidul Nazist  și a preluat puteri dictatoriale. 

Dollfuss a fost asasinat, în  timpul unei tentative eșuate de lovitură de stat, de către agenți naziști.

 

 

 

 

 

1941: S-a născut  Mircea Druc, om politic basarabean.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mircea Druc (n. 25 iulie 1941, satul Pociumbăuți, comuna Zăicani, plasa Rîșcani, județul Bălți) este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991. Mircea Druc este adept al reunificării Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța cu România.

 

 

 

 

 

1941: Potrivit unui comunicat militar oficial, a fost încheiată campania militară purtată de Armata română, alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei (declanşată la 22 iunie acelaşi an).

 

 

 

 

 

 1943: Victor Emanuel al III-lea, regele Italiei, îl destituie pe dictatorul fascist Benito Mussolini.

 

 

 

 

 

Foto: Regele Italiei Victor Emmanuel al III-lea (n.11 noiembrie 1869, Napoli, Italia – d. 28 decembrie 1947, Alexandria, Egipt) şi liderul fascist italian Benito Mussolini.

 

 

 

Dezastrul, soldat cu colapsul total al armatei italiene, s-a produs odată cu deschiderea celui de-al doilea front de luptă în Italia în 1943 și după înaintarea inexorabilă a aliaților de la sud spre nordul țării.

Marele Consiliu Fascist s-a întors împotriva lui Mussolini în iulie 1943 acuzându-l de toate dezastrele militare italiene și retrăgându-i toate prerogativele de conducător.

Mussolini a fost apoi arestat din ordinul regelui Victor Emanuel III, care l-a desemnat ca prim-ministru pe mareșalul Pietro Badoglio. Noul guvern a trecut de partea Aliaților.

Mussolini e eliberat de un comando german condus de Otto Skorzeny și instalat în fruntea unui stat-marionetă, în nordul Italiei, așa-numita Republică de la Salo.

 

1944: Al doilea război mondial – Cucerirea Normandiei de către trupele aliate.

 

 

 

 

 

 1946:  Statele Unite au testat prima bombă atomică subacvatică, în apropierea atolului Bikini, în Oceanul Pacific.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1951: A murit istoricul britanic Robert William Seton-Watson, specialist în istoria Europei Centrale şi de Sud-Est; (n. 1879).

 

 

 

 

Bun cunoscător al realităţilor româneşti, a susţinut cauza unităţii politice a românilor („Istoria românilor”, 1934).

A fost Doctor Honoris Causa al Universităţii din Cluj şi cetăţean de onoare al acestui oraş și membru de onoare străin al Academiei Române din 1923 .

 

 

 

 

 

1953: Au început la București, lucrarile celui de-al III-lea Congres mondial al tineretului, patronat de miscarea comunista si de tarile socialiste (25 iulie – 16 august ).

 

 

 

 

Imagine din prima zi a congresului, găzduit de Sala Floreasca.

 

 

 

 

1955: A murit compozitorul rus Isaak Dunaevski; (n. 1900).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1957: Tunisia a devenit republică, iar Habib Bourguiba primul sau preşedinte; (1957-1987).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1958: Liderul comunist roman Gheorghe Gheorghiu-Dej, tine unul dintre cele mai lingusitoare discursuri la adresa Uniunii Sovietice, cu ocazia receptiei date cu prilejul plecarii ultimului esalon al trupelor sovietice din Romania.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe 24 mai 1958, la Moscova, se semnase Acordul intre Ministerul Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane si Ministerul Apararii al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind retragerea trupelor sovietice din Romania.

 

 

 

 

 

 

 

1958: S-a nascut la Craiova, Varujan Vosganian, fruntaș al comunității armene, om politic liberal român, fost  ministru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1961: Într-un memorabil discurs, președintele american John F. Kennedy subliniază că orice atac asupra Berlin este un atac asupra NATO.

 

 

 

 

 

1964: A murit  sculptorul  român Cornel Medrea (“Victorie”, “Dragoş–vodă şi zimbrul”); (n. 08.03.1888).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1967: S-a născut actorul american Matt Le Blanc

 

 

 

 

 

 

 

A devenit foarte cunoscut datorită personajului Joey, pe care îl interpretează în serialul de comedie american, Friends.

Tatăl său este Paul LeBlanc iar mama sa este Pat Grossman. Are în sânge un amestec de naționalități – irlandez, olandez, englez și francez din partea tatălui său, iar naționalitatea italiană o are din partea mamei sale. Este aproape mereu chemat în roluri de italian.

A fost nominalizat de trei ori la premiile Emmy și tot de atâtea ori la premiile Globul de Aur. A jucat în filme precum Ed (1996), Lost in Space (1998), Charlie’s Angels (2000) și All the Queen’s Men (2001).

 

 

 

 

1968: Într–un interviu, presedintele american Nixon declara că, în cazul unor viitoare conflicte în Asia, asiaticii  trebuie sa aiba responsabilitati mai mari decât americanii.

Acest punct de vedere este denumit “doctrina Nixon”.

 

 

 

 

 

 1978: În Anglia se naşte primul copil conceput prin fecundare artificială, fetiţa Louise Brown. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Procedeul a fost pus in practica de profesorii Roger Edwards şi Patrick Steptoe.

 

 

 

1979:  In conditiile gravei crize de energied in Romania ceaușistă, CPEx-ul a aprobat masuri pentru rationalizarea consumului de carburanți si gospodarirea economicoasa a parcului de autoturisme (inclusiv scumpirea benzinei), precum si măsuri privind reducerea cantitatii de produse alimentare si bunuri de consum ce pot fi scoase din țară de cetațeni romani si straini. (DECRET Nr. 277 din 25 iulie 1979 privind unele masuri pentru raționalizarea consumului de carburanti si gospodarirea economicoasa a parcului de autovehicule).

 

 

 

 

 

1980: A murit Vladimir Vîsoţki, actor, poet şi muzician rus; considerat cel mai celebru bard rus al secolului XX; (n. 1938) .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1984: Cosmonautul sovietic Svetlana Savitskaia a devenit prima femeie din lume care a ajuns în cosmos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1992: A avut loc la Arad, Forumul monarhist, o întrunire pregătitoare a Congresului tuturor formaţiunilor monarhiste din România.

 

 

 

 

 

 

1994: La Washington (în prezenţa preşedintelui american Bill Clinton), Israelul şi Iordania (a doua ţară după Egipt) puneau capăt formal, după 46 de ani, a stării de război, prin declaraţia semnată cu ocazia întâlnirii oficiale dintre primul ministru israelian, Yitzhak Rabin, şi regele Hussein al Iordaniei.

 

 

 

 

2000: Un avion Concorde s-a prăbuşit, imediat după ce decolase din Paris; în accident au murit toţi cei 109 oameni din avion şi 5 aflaţi la sol.

 

  

 

 

2002: A murit Abdel Rahman Badawi, scriitor şi filosof egiptean; (n. 1917).

 

 

 

 

 

2007: A fost investita în functie  Pratibha Patil, primul președinte  femeie al Indiei.

  

 

 

 

 

 

 

Pratibha Devisingh Patil (n. 19 decembrie 1934, Nadgaon, provincia Maharashtra, India) este o politiciană şi activistă indiană pe tărâm social şi educativ, juristă ca formaţie. Preşedinta Indiei între 25 iulie 2007-2012. A fost prima femeie şi prima persoană din comunitatea de limbă marathi care a deţinut funcţia de preşedinte al Indiei, succedându-i dr-ului Abdul Kalam.

Pratibha Patil, membră a Congresului Naţional Indian, a fost candidata Alianţei Progresiste Unite de guvernământ, sprijinită din afara guvernului de către Stânga indiană. Ea a câştigat alegerile prezidenţiale din 19 iulie2007, învingându-l pe candidatul Alianţei Naţionale Democratice, Bhairon Singh Shekhawat , de 84 ani, fost prim ministru al statului Rajasthan.

Pratibha Patil, absolventă a facultăţii de drept a unui colegiu din Mombay afiliat Universităţii Mombay, şi MA de la un colegiu din Jalgaon, s-a distins din tinereţe prin activităţi filantropice, sociale şi educative în statul ei natal, Maharashtra.

A iniţiat şi condus, alături de soţul ei, profesor de meserie, înfiinţarea unor reţele de şcoli şi colegii, hosteluri pentru femei muncitoare, bănci şi societăţi de credit cooperative, instituţii şcolare pentru copii cu deficienţe de vedere sau pentru copii ai unor populaţii nomade şi sărace.

A reprezentat din partea partidului Congresul National Indian, oraşul Edlabad în parlamentul local al statului Maharashtra între anii 1962-1985, mai apoi a fost deputată din partea districtului Jalgaon în Rajya Sabha, camera superioară a Parlamentului Indiei, de asemenea vicepreşedintă a acesteia în anii 1986-1988.

Ulterior a fost aleasă în districtul soţului ei, Amravati, ca deputată în Lok Sabha, camera inferioară a Parlamentului indian din New Delhi, in anii 1991-1996.

După ce a îndeplinit în trecut şi funcţii de ministru (al turismului, al bunăstarii sociale şi al locuinţelor) în mai multe guverne ale statului Maharashtra, Pratibha Patil a devenit în anii 2004-2007 al 24-lea guvernator al provinciei de graniţă Rajasthan, fiind şi cea dintâi femeie care a ocupat acest post.

 

 

 

 

 

 

2010: Organizatia WikiLeaks publica documente secrete despre  razboiul din Afganistan, declansand unul dintre cele mai mari scandaluri din istoria militară si politica a SUA.

 

 

 

 

 

                                            Foto: Julian Assange

 

 

WikiLeaks este o organizație  internațională, care publică documente secrete, provenite din scurgeri de informații în general din surse anonime, fondata la 4 octombrie 2006 în Islanda de Julian Assange.

Situl său web  lansat în 2006, aparținea The Sunshine Press.

 

 

 

 

 

 

 

 2011: A murit regizorul grec de film Michael Cacoyannis celebru  pe plan internaţional datorită  filmului „Zorba Grecul”; (n. 1922).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2013: A murit la Nimes, în Franța, actrița franceză Bernadette Lafont.

 

 

 

 

 

Bernadette Lafont s-a născut la data de 28.10.1938, la Nimes, Franța . 

Filmografia sa cuprinde titluri semnificative, precum: Le Beau Serge-1958, Le voleur-1967, Paul-1969, Catch Me a Spy-1971, Un bon petit diable-1983, Boom Boom-1990, Maigret-1994, Les amants du Nil-2002, Ma soeur et moi-2008, Paulette-2012.

A fost căsătorită cu Gerard Blain din 1957 până în 1959, când au divorțat. În perioada 1959-1973 a fost căsătorită cu Diourka Medveczky, cu care are trei copii: David, Elisabeth, care a devenit la rândul ei  actriță, și Pauline.  

 

 

 

 

 2014: A decedat tenorul italian Carlo Bergonzi  un mare specialist în ariile compozitorului Giuseppe Verdi; (n. 1924).

 

 

 

 

 

 

2020: A decedat compozitorul și chitaristul englez de blues rock Peter Green (născut Peter Allen Greenbaum  (n.29 octombrie 1946), fondator al trupei Fleetwood Mac. Melodiile sale  „ Albatross ”, „ Black Magic Woman ”, „ Oh Well ”, „ The Green Manalishi (cu Coroana Two Prong) „și” Man of the World „, au deținut locuri fruntașe în topurile muzicale.

Green a fost o figură majoră  a mișcării britanice de blues. Revista Rolling Stone l-a clasat pe locul  58 în lista sa cu „100 de cei mai mari chitariști ai tuturor timpurilor”.   

 

 

 

 

 

 

 

 

La rândul său, revista de specialitate Mojo l-a considerat  în 1996 pe Green  al treilea cel mai bun  chitarist din toate timpurile.

În 1998, Peter Green a primit un loc în Rock and Roll Hall of Fame.

 

 

 

 

 25 iulie este în Tunisia sărbătoare națională – Ziua proclamării republicii .

Tunisia a obținut independența față de Franța, la 20 martie 1956, cu Habib Bourguiba în funcția de prim-ministru. 20 martie este sărbătorită anual ca Ziua Independenței tunisiene.   

Un an mai târziu, la 25 iulie 1957, Tunisia a fost declarată republică, Bourguiba fiind ales primul său președinte

 

 

 

 

 

 

 

 

Tunisia ste un stat arab din Africa de Nord, mărginit la nord și est deMarea Mediterană (1 566 kilometri de coastă ), la vest de Algeria,  și la sud-sud-est de Libia, a cărui suprafață totală este de 163.610  km, iar populația era în 2019 de  11 722 038  locuitori.

 Capitala Tunis, este situată în nord-estul țării.  Peste 30% din suprafața  terestră a țării este ocupată de deșertul Sahara , restul teritoriului fiind format din regiuni muntoase și câmpii fertile.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Adormirea Sfintei Ana

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adormirea Sfintei Ana este prăznuită în fiecare an pe 25 iulie.

Sfanta Ana era fiica lui Matan din semintia lui Levi, iar mama sa din tribul lui Iuda.

Sfanta Ana i-a dat nastere Maicii Domnului, fecioara pe care Dumnezeu o alesese ca fiind cea mai sfanta din neamul omenesc si singura femeie vrednica si curata a vremii care sa ii dea nastere Mantuitorului nostru Iisus Hristos. 

Prin post și rugaciune, Ana si Ioachim (sotul ei) au avut un copil la batrânete – pe Fecioara Maria, pe care au dus-o la Templul din Ierusalim cand a implinit vârsta de trei ani.

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, este socotită ocrotitoarea copiilor şi a maternității, căci ea a zămislit la bătrâneţe, după multe rugăciuni, lacrimi şi post.

Sfantul Ioachim a trecut la cele veșnice la varsta de 80 de ani, iar Ana la 70 de ani, la doi ani dupa moartea soțului ei.

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Istoria md.

3. Istoricul zilei blogspot.com;

4. mediafax.ro;

5. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

6. http://ro.wikipedia.org/

7. Rador.ro