CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

  În 1919, Lenin și conducerea bolșevică erau de acord cu fragmentarea Rusiei în zeci de state


 

 

 

 

 

                       Foto:  Troțki (în stânga) și Lenin (ăn centru)  în 1919.

 

 

 

 

 

Lenin a fost de acord cu fragmentarea Rusiei în zeci de state

 

 

Discuții cu americanii privind fragmentarea Rusiei

 

Alexander Etkind a scris în cartea„Lumea ar putea fi diferită. William Bullitt în eforturile de a schimba secolul al XX-lea”, detalii importante despre activitatea acestui om politic american, care a fost în mare parte legată de Rusia, și despre misiunea lui la Moscova în 1919, în cursul căreia a negociat cu Lenin un plan de a pune capăt războiului civil și de divizare a acestei țări , scrie.http://ttolk.ru/ 

 

„Aceasta este o carte despre o persoană care a înțeles cum funcționează lumea și în ce direcție se îndreaptă ea în secolul XX”, afirmă Alexander Etkind.

Jurnalistul, diplomatul și scriitorul american William Christian Bullitt a avut o carieră impresionantă. A fost membru al delegației americane la Conferința de pace de la Paris (1918), ambasador al Statelor Unite în Uniunea Sovietică (1933-1936) și Franța (1936-1940) și reprezentantul special al președintelui Statelor Unite în Orientul Mijlociu (1940).

 

 

 

 



 

 

 




„La 14 februarie 1919, președintele american a prezentat partenerilor din conferința de la Paris statutul viitoarei Ligi a Națiunilor .

 Discursul lui Wilson a fost sublim : „Oamenii se vor privi acum în ochi și vor spune: suntem frați, iar scopul nostru este comun. Nu am înțeles acest lucru înainte, dar acum îl înțelegem și aceasta este porunca noastră de frăție și prietenie „.

În acele  zile, pe 18 februarie, Bullitt a primit de la secretarul de stat american  Lansing și de la premierul britanic Lloyd George, însărcinarea oficială de a conduce o misiune în Rusia, pentru a „studia condițiile politice și economice existente acolo”.

Secretarul personal al lui Lloyd George, Philip Kerr (prieten vechi al lui Bullitt și viitorul ambasador britanic în Statele Unite), i-a transmis pe 21 februarie lui Bullitt,  un set de propuneri neoficiale care urmau să fie discutate cu  liderii bolșevici și care prevedeau:

 

„1. Încetarea ostilităților pe toate fronturile din Rusia;

2. Toate guvernele existente de facto să rămână la conducerea teritoriilor pe care le dețineau în acel moment. „

 

Ceilelalte propuneri includeau libertatea activităților în porturi și a comerțului, precum și o amnistie pentru toți prizonierii și captivii politici.

 

 

 



                              Foto. William Bullitt la Moscova, 1934 

 

 

 

Misiunea delegației conduse de Bullitt era formată din doar trei persoane și a fost ținută secretă, dar ziarele au aflat curând despre asta.

Bullitt, atunci în vârstă de 28 de ani, era însoțit de jurnalistul de stânga Lincoln Steffens și de ofițerul de informații militare, căpitanul W.W. Pettit.

Acesta din urmă vorbea limba rusă și a vizitat Petrogradul de mai multe ori, trimițând de acolo rapoarte care nu lăsau nicio îndoială cu privire la simpatia sa pentru revoluție.

Printr-un  ordin special, acestora li s-a ordonat să poarte haine civile în timpul călătoriei și să păstreze secretul.

Misiunea a durat, după cum rezultă din raportul oficial al lui Bullitt, mai mult de o lună. 

Pe 22 februarie, au plecat din Paris spre Londra, apoi au navigat de la Newcastle la Bergen, de acolo au ajuns la Stockholm. Acolo Bullitt l-a întâlnit pe comunistul suedez Karl Kilborn, care a petrecut anterior câteva luni în Rusia revoluționară; el l-a ajutat să contacteze conducerea bolșevică. 

Pe 5 martie, au ajuns la Helsinki, iar de acolo drumul spre Petrograd a mai luat trei zile.
 Bullitt scria  în timpul deplasării că „Informațiile despre situația din Rusia sunt ridiculizate și exagerate.” La Petrograd, Bullit și cei doi colegi săi au fost întâmpinați de liderii bolșevici Zinoviev, Cicerin și Litvinov și apoi toți, cu excepția lui Zinoviev, au mers la Moscova pentru a negocia cu Lenin.

Au stat în noua capitală a Rusiei doar trei zile.

În aceste zile au fost hrăniți  doar cu caviar și pâine, pentru că  nu existau alte alimente în Kremlin, însă de atunci, caviarul a devenit delicatesea preferată al lui Bullitt, cu care el își va primi  de atunci oaspeți peste tot, în America și în Europa.

Pe 14 martie, Bullitt a primit un document extraordinar de la Comisariatul Poporului pentru Afaceri Externe al Rusiei, pe care s-a grăbit să-l trimită prin curier la Helsinki.

De acolo, textul a fost transmis la Paris prin telegraf.

La rândul său, Bullitt a plecat imediat, ajungând  la Paris pe 25 martie, în speranța că vor începe imediat la cel mai înalt nivel discuțiile privitoare la propunerile lui Lenin.

Era încercat de o emoție extraordinară și potrivit spuselor lui, cele trei zile de discuții de  la Moscova ar fi trebuit să schimbe lumea.

Pe 17 martie, el i-a telegrafiat lui House: „Dacă ai fi văzut ce am văzut în această săptămână și ai fi vorbit cu oamenii cu care am vorbit, nu te-ai fi liniștit până nu ai fi făcut pace cu ei”.

 

House a răspuns felicitându-l, dar a avertizat că bolșevicii trebuie să-și formuleze în mod oficial propunerile.

 

 

 



 




Iar aceștia  au făcut-o.

 

În documentația predată lui Bullitt, Lenin și Comitetul Executiv Central al Rusiei au propus oprirea ostilităților pe întreg teritoriul fostului Imperiu Rus prin încheierea unui armistițiu de două săptămâni cu forțele beligerante.

Mai mult, conducerea bolșevică s-a oferit  să recunoască legitimitatea tuturor autorităților nebolșevice care își exercitau controlul  pe teritoriile din fostul imperiu rus  în momentul armistițiului.

Aceasta a însemnat că bolșevicii, în schimbul propriei lor legitimități, au convenit recunoașterea internațională a guvernelor lui Kolceak, Iudenici, Denikin și a altor comandanți albgardiști, precum și  existența guvernelor naționale create în aproape toate coloniile fostului Imperiu rus de la Marea Baltică până la Caucaz și Asia Centrală, dar  și continuarea regimului de ocupație occidental – de fapt, anexarea regiunilor Arkhangelsk, Murmansk și Vladivostok de către forțele Antantei.

Bolșevicii erau de acord să se mulțumească doar cu teritoriile  provinciilor, pe care le controlau în acel moment  în primăvara anului 1919 – Moscova, Petrograd și zonele învecinate.

Astfel cele 23 de războaie aflate în desfășurare pe teritoriul fostului Imperiu Rus ar fi fost oprite.

Teritoriul Rusiei, a scris el mai târziu, ar fi fost redus la teritoriul avut de aceasta sub Ivan cel Groaznic.

Planul de pace bolșevic a propus, de asemenea, o amnistie generală, libera circulație a oamenilor în întregul fost Imperiu rus și recunoașterea datoriilor sale, pentru care sovieticii ar împărțit responsabilitatea cu noile state.

Noua structură a acestei părți a lumii trebuia consolidată printr-o conferință internațională, pe care bolșevicii și-au propus să o organizeze în Norvegia.

Guvernul bolșevic dorea  să primească un răspuns la propunerea sa înainte de 10 aprilie, urmând ca în termen de o săptămână de la încheierea armistițiului, pe baza acestor puncte  să urmeze convocarea unei conferințe internaționale care să ia în discuție recunoașterea neutralității statului rus.

 

 





 

 

 

 

Bullitt și tovarășii săi erau încântați de acest  succes al misiunii lor, care depășise toate așteptările. Pettit a rămas ca agent de  legătură la Petrograd, comunicând cu reprezentantul Comisariatului Popular pentru Afaceri Externe, Șklovski.

El a continuat să trimită rapoarte în care explica faptul că majoritatea persoanelor cu care se întâlnea  în Rusia sprijineau bolșevicii. Pe 28 martie a fost rechemat la Paris, iar la 1 aprilie, el a fost arestat la frontieră de finlandezi, care, după ce și-au dat seama de rangul și statutul său, l-au eliberat.

Și raportul, întocmit de Bullitt pentru Wilson, a fost redactat la fel de optimist : „Faza distructivă a revoluției a trecut și toată energia guvernului este îndreptată către reconstrucție. Teroarea s-a încheiat … Pedeapsa cu moartea este extrem de rară …

Guvernul sovietic într-un an și jumătate a făcut mai mult pentru educarea poporului rus decât guvernul țarist în cincizeci de ani.

El mai spunea  că bolșevicii se bucură de un sprijin larg, și că  vedea în Lenin un politician moderat precum Wilson, aproape centrist:

„În problemele practice, Lenin este mai mult în dreapta vieții politice existente în Rusia”.

Bullitt a menționat refuzul naționalizării  a terenurilor, revenirea la sistemul bancar și intenția de a stabili concesii ca exemple ale politicii de „dreapta” promovate de Lenin.

Noua politică economică (NEP) inițiată de bolșevici  a continuat  încă doi ani, dar dezbaterea din jurul acesteia a arătat că Lenin era mai pragmatic decât mulți dintre tovarășii săi.

 Lenin îl aprecia pe Bullitt, iar acesta l-a decris pe liderul bolșevic ca pe o persoană directă și sinceră. 

 

 

 

 

 

 



 

 

Bullitt a descris în detaliu acest proiect diplomatic de multe ori. El a dat mărturii detaliate despre misiunea sa în Comitetul de profil al Senatului American, apoi a inclus un rezumat al acesteia într-o carte despre Wilson, scrisă cu Freud.

Printre altele el a scris:

 

„Lenin a propus un armistițiu imediat pe toate fronturile și recunoașterea de facto a guvernelor anticomuniste existente pe următoarele teritorii ale fostului Imperiu Rus:




1) Finlanda, 2) Murmansk și Arkhanghelsk, 3) Estonia, 4) Letonia, 5) Lituania, 6) Polonia, 7) vest Belarusul de vest , 8) România și Basarabia, 9) mai mult de jumătate din Ucraina, 10) Crimeea, 11) Caucaz , 12) Georgia, 13) Armenia, 14) Azerbaidjan, 15) întregul Ural, 16) toată Siberia.

Astfel, Lenin a propus să limiteze stăpânirea comunistă la Moscova și un mic teritoriu adiacent, plus orașul care este acum cunoscut sub numele de Leningrad … Prin reducerea statului comunist la un teritoriu puțin mai mare decât cel condus de Ivan cel Groaznic, Lenin a oferit Occidentului o oportunitate unică de a preveni cucerirea comunistă asupra regiunilor de mai sus . „

Așadar, în schimbul recunoașterii diplomatice de la Paris, guvernul bolșevic era gata să renunțe la controlul asupra multor foste teritorii ale  fostului Imperiului Rus, inclusiv Uralii, Siberia și Caucazul.

Finlanda și-a declarat independența iar în condițiile Păcii de la Brest bolșevicii au renunțat la mari părți din Ucraina și la statele baltice.

O mare autoritate în istoria relațiilor sovietico-americane, George Kennan, a caracterizat ulterior acordul dintre Bullitt și Lenin astfel:  „deși nu era ideal, era totuși cea mai favorabilă oportunitate” pentru puterile occidentale în relațiile cu Rusia.

 

 

 




 

 

 

 

Consimțământul bolșevicilor asupra ideii lui Kerr și Bullitt mergea în direcția  logicii decolonizării în care Wilson vedea obiectivele războiului.  Dacă marile puteri care negociau de multe luni la Paris, ar fi acceptat această propunere a bolșevicilor , pierderile teritoriale și de populație , ar fi fost pentru Moscova mult mai mari decât pierderile  rezultate ca urmare a Pacii de la  Brest, iar puterea guvernului leninist s-ar fi putut consolida numai în provinciile din Rusia centrală.

Războiul civil s-ar fi încheiat, iar pe harta lumii ar fi apărut o duzină de state noi, ale căror granițe ar fi coincis cu liniile de front din timpul războiului civil care dobândeau statutul de frontiere de stat. Î

nconjurat de un inel de state mari și mici, bolșevismul ar fi fost izolat și  obligat să intre în concurență cu acestea. Uniunea Sovietică nu ar mai fi apărut probabil niciodată pe harta lumii, iar separarea Siberiei de partea europeană a Rusiei ar fi schimbat echilibrul geopolitic de putere în așa fel încât istoria secolului XX ar fi fost complet diferită. În mai bine sau mai rău, dar diferit și mult mai rău „.

 

 

24/07/2020 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , ,

2 comentarii »

  1. Naivitate americană, car a continuat cu F.D. Roosevelt. Și care este continuată de democrații actuali și totă intelighenția, care crede în „democratismul” lui Soljenițân.

    Apreciază

    Comentariu de Revelare | 24/07/2020 | Răspunde

    • Nu poate fi vorba de nici o naivitate ! La vremea aia Lenin și bolșevicii lui erau dispuși să facă orice compromis pentru a rămâne la putere și pentru a nu da socoteală de crimele lor
      Bolșevicii au mai făcut astfel de înțelegeri și prin Pacea de la Brest Litovsk cu Germania,Austro-Ungaria, Bulgaria si Turcia, când au cedat Ucraina și alte teritorii care apartinuseră Imperiului Rus fără să clipească, doar pentru a supraviețui politic.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 24/07/2020 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: