CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 24 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

24 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

759: A decedat Oswulf , rege al Northumbriei  în perioada 758 – 759. I-a succedat la tron tatălui său Eadberht, care abdicase. Unchiul lui Oswulf era Ecgbert, arhiepiscopul Yorkului .

 

 

 

 

Oswulf of Northumbria | Historica Wiki | FandomOswulf (734 - 759) - Genealogy

 

 

 

În ciuda domniei îndelungate a tatălui său și a sprijinului dat de puternicul său unchi , Oswulf nu a putut să-și apere tronul mult timp. El a fost ucis după un an de la venirea la putere,  de către servitorii sau gărzile sale de corp, la Market Weighton , la 24 iulie 759.  

Northumbria a fost unul dintre regatele medievale al anglo-saxonilor, care a făcut parte din așa-zisa Heptarhie. Numele este legat de granița sudică a regatului, formată de estuarul Humber.

Northumbria a fost întemeiată de către anglii de pe teritoriul Marii Britanii  prin unificarea, la începutul secolului al VII-lea, regatelor Bernicia și Deira. Bernicia cuprindea teritoriile de la nord de râul Tees, iar Deira teritoriul de astăzi al comitatului Yorkshire.

Creștinismul a fost adoptat în 627.

 

 

 

 

 

 

946: A murit Muhammad ibn al-Tughj Ikhshidconducător al Egiptului ; (n.8 februarie 882), mai bine cunoscut cu numele de  al-Ikhshīd (8 februarie 882).

A fost comandantul Abbasid și guvernatorul Egiptului, care a devenit domnitor independent al Egiptului și al unei părți din Siria din 935 până la moartea sa

El a fost fondatorul dinastiei Ikhshididcare a condus regiunea până  la moartea sadupa care, Fatimizii au invadat și cucerit Egiptul în anul 969, începând o nouă eră în istoria țării.

 

 

 

 

 

1115:  A decedat Matilda din Toscana; (n. 1046).

 

 

 

 

La Contessa Matilde

 

 

 

 

A fost o puternică principesă a Toscanei și principalul susținător italian al Papei Grigore al VII-lea ; în plus, a fost una dintre puținele femei medievale care s-a remarcat prin victoriile  sale militare, datorită cărora a putut să domine toate teritoriile de la nord de statele papale .

 

 

 

 

 

 

1132: A avut loc  Bătălia de la Nocera sau Scafati, o confruntare militară majoră în care  regele Roger al II-lea al Siciliei s-a luptat cu  contele rebel Rainulf,aliat cu principele Robert al II-lea de Capua din familia Drengot.

A fost  una dintre cele două înfrângeri majore ale regelui Roger al II-lea  în fața contelui Rainulf al II-lea de Alife (cealaltă fiind bătălia de la Rignano).

 

 

 

 

 

Hartă indicând locul Bătăliei de la Nocera (24 iulie 1132) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

 

 

 

 

 

 

Victoria răsculaților a fost  categorică, regele scăpând cu greu către Salerno, păzit de numai patru cavaleri.

 

 

 

 

 

 

 1148: In timpul celei de-A Doua Cruciaderegele Ludovic al VII-lea al Franței asediaza  Damascul.

Asediul a avut loc între 24 iulie și 29 iulie 1148 si s-a încheiat cu o înfrângere  decisiva  a cruciatilor, fapt care a condus la dezintegrarea Cruciadei.

 

 

 

1292: A murit la Stary Sącz, fiica regelui Ungariei Béla al IV-lea și a prințesei Maria Laskarina (fiica împăratului grec Teodor Lascăr), Sfânta Kinga; (n. 5 martie 1234, Esztergom) .

 

 

 

 

 

Św. Kinga

 

 

 

 

Kinga a fost căsătorită cu Boleslav al V-lea cel Sfios, fiul lui Leszek I al Poloniei, prinț de Sandomierz, și al prințesei ruse Grzymisława. Este canonizată în Biserica Catolică.

A fost logodită de timpuriu cu prințul polonez Boleslaw al V lea. Căsătoria celor doi, benefică pentru relațiile polono-maghiare, a avut loc în 1239.  După invazia mongolă, în 1249 a vizitat Ungaria și cu mineri primiți de la tatăl ei în 1251 a deschis la minele de sare Wieliczka, oferind astfel importante resurse de sare Poloniei. Soțul ei a donat acesteia terenul Szandec in 1257.

Pe acest teren , Kinga in 1280 (potrivit altor surse, în 1273   a fondat mănăstirea (franciscană) de maici clarissa – Stary Sącz, ( Clarisele – Al doilea Ordin Franciscan – grup feminin franciscan înființat de sfânta Clara de Assisi și sfântul Francisc de Assisi – ramura feminină a Ordinului Franciscan.

  De asemenea, sub tutela cuplului regal, s-au construit spitale, biserici și mănăstiri . Kinga și Boleslaw au ajutat beatificarea lui Sf. Stanislaus, care a avut loc în 1253.   Kinga, a fondat o mănăstire clarissă în Stary Sącz, împreună cu sora ei Jolanda . În 1284 a fost aleasă stareța mănăstirii . Prima biserică a fost construită în 1285. În 1287 în timpul unei invazii a tătarilor la Czorsztyn maicile au trebuit să fugă la castel.Mănăstirea a fost devastată de mongoli, dar reconstruită sub supravegherea prințesei   Kinga.

Aici, a murit în 1292, după 10 luni de boală. Pentru comemorarea  ei , s-a săpat cea mai mare capelă subterană din lume, dedicată sfintei Kinga, la o adâncime de 101 m în salina de la Wieliczka, una din cele mai renumite saline din lume. Stema orașului polonez  Stary Sącz o reprezintă pe sfânta Kinga.

 

 

 

 

 

1567: Mary, regina Scoţiei, este forţata  să abdice şi este înlocuita cu  fiul  ei, James al VI- lea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână, iar la  vârsta  de 16 ani, a devenit prin casatoria cu regele Frantei, Francisc I,  regină consort  a Franței.

Pretenția ei asupra tronului englez a generat un conflict de durata  între ea  și regina Elisabeta I a Angliei.

Mary fost decapitata în Anglia la data de 8 februarie 1587 , după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale, Regina Elisabeta a I -a a Angliei.

Se desfasoara intre 24 iulie 1772 – 22 martie 1773,  Congresul de pace de la Focşani şi Bucureşti.

Delegaţiile Moldovei şi Ţării Româneşti au cerut independenţa, sub garanţia Austriei, Rusiei şi Prusiei, şi unirea celor două ţări româneşti.

 

 

 

 

 

1783: S-a născut, în actuala Columbie din America de Sud, Simon Bolivar, general şi om politic, unul dintre conducătorii mişcării de eliberare a popoarelor din America Latină (1810-1826) de sub dominaţia spaniolă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bolivar a condus armata care a eliberat Bolivia, Columbia, Ecuador, Panama, Peru şi Venezuela de sub dominaţia spaniolă şi este considerat principalul promotor al răspândirii democraţiei în America Latină; (d. 17.12.1830).

 

 

 

 

 

 

1802: S-a născut  Alexandre Dumas (tatăl), autor de romane istorice de aventuri, unul dintre cei mai cunoscuti  scriitori  francezi  din lume.

 

 

 

 

15-01-1

 

 

 

 

 Printre creaţiile sale, cunoscute în întreaga lume, se numără romanele „Cei trei muschetari” si „Contele de Monte-Cristo”.

A murit la data de 5 decembrie 1870, în localitatea Puys (Seine-Maritime).

În 2002, corpul său a fost mutat în Panteonul din Paris, alaturi de alte mari personalitati ale Frantei.

 

 

 

 

 

1803: S-a născut compozitorul Adolphe Charles Adam (autor al baletelor  “Gilles”, “Corsarul”); (m. 3 mai 1856).

 

 

 

 

Adolphe-Charles Adam - Les Grands Ballets Canadiens

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1823:În statul sud-american Chile este abolită sclavia.

 

 

 

 

 

 

 

1840: S-a născut in Ucraina, la Starokostiantîniv, poetul, dramaturgul şi actorul de origine evreiască, Avram Goldfaden.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1876 Golfaden se mută la Cernăuţi, în Bucovina pe atunci posesiune austro-ungara, unde redactează un cotidian în limba idiş – „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”).

Nereuşind să plătească cheltuielile de înregistrare  ale gazetei şi eşuând în încercarea de a scoate totuşi gazeta sub un alt nume, Goldfaden plecă în România vecină, la Iaşi, unde locuia deja o numeroasă minoritate evreiască.
În anul 1876 a fondat în oraşul Iaşi primul teatru profesionist în limba idiş din întreaga lume.
In acest oras s-a înfiinţat în onoarea sa, Festivalul Avram Goldfaden.
A decedat la 9 ianuarie 1908, la New York.

 

 

 

 

1857: S-a născut Henrik Pontoppidan, scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură in 1917; (d. 21.08.1943).

 

 

 

 

 

 

 

 

Marea sa trilogie Pământul făgăduinței, este  o veritabilă frescă socială în care, printre evidente influențe autobiografice, se distanțează  de orice idealizare a țăranului, de tip rousseau-ist sau tolstoian. 

 

 

 

 

 

 1862: A murit Martin Van Buren, cel de-al 8-lea preşedinte al SUA; (n. 5 decembrie 1782).

 

 

 

 

 

 

1864:  S-a înfiinţat Poliţia de Frontieră, actul de naştere al instituţiei fiind considerat Decretul nr. 892 din 24 iulie 1864, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care i-a reunit pe grănicerii moldoveni cu cei munteni într-o singură structură, organizată pe zece batalioane grupate în patru “inspectorii”.

 

 

 

 

 

 

1876:  In Romania s-a format un nou guvern in intregime liberal , în frunte cu Ion C. Brătianu, care a condus România până în 1888 (cu excepţia perioadei aprilie-iunie 1881).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1894: S-a născut  Andrei Oţetea, istoric român, membru al Academiei Române; (d. 21.03.1977, Paris).

 

 

 

 

 

 

1897: S-a născut Amelia Earhart, pioner al aviaţie şi militantă angajată pentru drepturile femeii (dispărută la 2 iulie 1937 în Pacific).

 

 

 

 

 

 

AP360526021_16.jpg

 

 

 

 

 

1911: Este redescoperit oraşul secret  al incașilor Machu Picchu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                               

 

         

 

 1917 (stil nou) : Începe Bătălia de la Mărășești.  care s-a terminat cu victoria trupelor române comandate de generalul Eremia Grigorescu asupra trupelor germane conduse de generalul von Mackensen .

Victoria Armatei Române din vara anului 1917, face parte din seria marilor bătălii de la: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, în urma cărora trupele româno-ruse reuşesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară, care urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.
Ofensiva română a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse.

După eşecurile din 1916, se încerca preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei. Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fîşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa. Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane. Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice. Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Prin aceasta ofensiva, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi.
Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti. Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşesti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, cînd în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

 

 

 

 

 

 

 

Foto: generalul roman Eremia Grigorescu  și feldmareşalul german August von Mackensen.

 

 

 

 

Generalul Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863 Golășei, lângă Târgu Bujor- d. 21 iulie 1919 București) a fost un militar și om politic român, general de divizie. A fost decorat cu medalia din Ordinul Mihai Viteazul, clasa a doua.

În perioada 30 iulie 1917 – 1 iulie 1918, generalul de divizie Eremia Grigorescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1.
În timpul primului război mondial a comandat armatele române în bătălia de la Mărășești.

Ulterior, a fost ministru de război în perioada (octombrie – noiembrie 1918) în guvernul lui Constantin Coandă.

 

 

 

 

 

 

 1923:  S-a semnat tratatul de la Lausanne, prin care se stabileau granițele Turciei moderne, în urma războiului turc de independență.

 

 

 

 

 

 

         

         Harta noii Turcii după încheierea primului război mondial

 

 

 

 

  România, reprezentată de I.G. Duca, a susţinut principiul libertaţii de navigaţie, exprimându-şi interesele economice asupra regiunii strâmtorilor.

  Prin Convenţia de la Lausanne s-a demilitarizat complet zona strâmtorilor şi s-a stabilit obligaţia submarinelor de a trece pe la suprafaţa in strâmtori, se statua libertatea de trecere a vaselor comerciale în orice moment al zilei şi sub orice pavilion, iar navele de război nu aveau voie sa staţioneze în strâmtori.

 

 

 

 

1923: România semnează  Convenţia de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.

 

 

 

 

1929: A intrat în vigoare pactul Briand-Kellogg, prin care mai multe state se angajau să renunțe la război ca instrument de politică externă.

 

 

 

 

 

 

1937: S-a stins din viață  Alexandru Obregia, cunoscut medic psihiatru şi Profesor Universitar, titularul catedrei de „Psihiatrie şi Clinica bolilor mintale”, din cadrul Facultăţii de Medicină din Bucureşti între 1910 – 1924 ;(n.1860).

 

 

 

 

 

 

 1945: În timpul desfăşurării Conferinţei de la Potsdam, preşedintele Harry Truman l–a informat pe Stalin despre producerea în SUA a bombei atomice.

 

 

 

 

 

 1949: Sunt inaugurate în Republica Populara Română primele Gospodării Agricole de Stat ( GOSTAT), după model sovietic.

 

 

 

 

 

 

1949 : S-a nascut  Michael Richards, actor american cunoscut în special pentru rolul lui Cosmo Kramer în serialul de televiziune  Seinfeld, rol care i-a adus şi trei premii Emmy (1993, 1994, 1997).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1954: S-a nascut Vasile Dîba, caiacist român, laureat cu aur la Montreal 1976, cu argint la Moscova 1980 şi dublu laureat cu bronz în 1976 şi 1980. 

 

 

 

 

1955: A decedat la Sceaux, în Franța geograful și pedagogul francez  Emmanuel de Martonne (n.  cunoscut pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României mari precum și pentru  studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a Geografiei României și a Munților Făgăraș pe care i-a  numit Alpii Transilvaniei.

În 1918, a fost desemnat expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) în cadrul tratativelor de   pace purtate după Primul Război Mondial, fiind principalul autor al recomandărilor făcute  cu obiectivitate  guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute României și Poloniei prin tratatele de pace.

 

 

 

 

Radio Romania International - România lui Emmanuel de Martonne

 

 

 

 

El a conceput principiul viabilității conform căruia stabilirea granițelor trebuie să depindă nu numai de grupările etnice, ci și de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) și de infrastructurile teritoriului. Acesta a  contribuit, în mod semnificativ, la trasarea  granițelor din 1918-1921 (dintre care cele  între România, Serbia și Ungaria, mai sunt valabile și astăzi).

Conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei  României spre vest pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare) să nu se întretaie de mai multe ori cu granița.

În semn de recunoaștere a acestor multiple merite, Academia Română l-a ales membru de onoare în 1912.  Între anii 1931 – 1949, a prezidat Uniunea Geografică Internațională și a fost ales  membru al Academiei Franceze de Științe.

 

 

 

 

 

1969: Britanicul Gerald Brooke a fost eliberat  după patru ani petrecuti în inchisorile  sovietice.

 

 

 

 

Gerald Brooke British teacher charged subversive Activity 1985 ...

 

 

 Brooke, in vârsta de  31 de ani , a fost arestat de serviciul secret  rus KGB , în aprilie 1965,  pentru propaganda anti-sovietica fiind   condamnat la detenţie de cinci ani, un an de închisoare si patru ani în lagăr de muncă, pentru “activitati subversive  pe teritoriul Uniunii Sovietice”.

Eliberarea sa cu  aproape un an mai devreme, a venit în urma unor negocieri între guvernele britanic şi rus.

 

 

 

 

 

 

The Unbelievable Story of How the CIA Helped Foil a Russian Spy ...

 

 

 

 

Guvernul laburist condus de  Harold Wilson a fost de acord să elibereze  spionii  sovietici Peter şi Helen Kroger (foto sus), în schimbul  lui  Gerald Brooke.

 

 

 

 

 

1970: S-a născut  renumita actriță și cântareață americană Jennifer Lopez.

 

 

 

 

Jennifer Lopez - Movies, Age & Kids - Biography

 

 

 

Jennifer Lynn Lopez, cunoscuta in showbiz ca J.Lo, este, conform revoistei Forbes, cea mai bogata persoană cu origini latino-americane de la Hollywood .

Incepand cu anul 1999, Lopez a scos pe piata sapte albume, incluzand doua clasate pe locul 1 in clasamentul Billboard 200 si patru melodii care au ocupat aceeasi pozitie in Billboard Hot 100.

In anul 2003 a castigat distinctia American Music Award pentru cea mai populara artista de pop/rock feminina si in anul 2007 pentru cea mai buna artista latino.

A fost distribuita in numeroase filme, ea castigand premii ALMA pentru cea mai buna actrita pentru rolurile jucate in filmele Selena, Out Of Sight si Angel Eyes. S-a folosit de celebritatea castigata pentru a-si lasa amprenta si in domeniul modei si al parfumurilor.

Relatiile ei amoroase au fost mereu in centrul atentiei. Primii ei copii, gemeni, Max si Emme, s-au nascut pe 22 februarie, 2008.

Jennifer Lopez s-a nascut si crescut in cartierul rau famat din New York Bronx; parintii ei de origine portoricană erau Guadalupe, o invatatoare la gradinita si David, un specialist in domeniul IT. Are un frate si o sora, Lynda si Leslie. A urmat cursurile liceului de fete Preston din Bronx si apoi Colegiul Baruch, la care a participat doar un semestru, renuntand pentru a-si imparti timpul intre biroul de avocatura la care lucra, lectiile de dans pe care le lua si spectacolele de dans pe care le oferea in cluburile de noapte din Manhattan.

Dupa luni de zile in care a dat probe de dans, Lopez a fost aleasa pentru a figura in mai multe videoclipuri de muzica rap si ca dansatoare pentru trupa New Kidz on the Block pentru prestatia din cadrul spectacolului American Music Awards din 1991. Dupa ce a fost refuzata de doua ori, Lopez a dat lovitura, obtinând un rol de dansator în serialul de comedie In Living Color in 1990. Imediat dupa aceea, Jennifer s-a alaturat echipei de dansatori ai lui Janet Jackson, aparând in 1993 si in videoclipul melodiei „That’s the way love goes”.

Lopez a jucatt in serialele South Central, Second Chances si Hotel Malibu si în filmul de televiziune Nurses on the Line: The Crash of Flight 7.

Lopez a reusit sa ajunga pe marele ecran in 1995,  in drama My Family si apoi alaturi de Wesley Snipes in filmul de actiune Money Train.

Lopez a mai jucat in filmul regizat de Francis Ford Coppola in anul 1996, „Jack” alaturi de Robin Williams si in 1997, in thriller-ul „Blood and Wine”, alaturi de Jack Nicholson. Tot in 1997, Lopez a jucat rolul celebrei cantarete Selena, prestatie care i-a adus nominalizarea de cea mai buna actrita in cadrul premiilor Golden Globe.

In 1998 a devenit prima actrita de orgine hispanica cu un salariu de 1 milion de dolari sau mai mult pentru rolul jucat intr-un film. Cele mai apreciate filme ale sale sunt „Out of Sight”, „The Cell”, „An Unifinished Life” si „Shall We Dance?”. Doua filme produse de Lopez „El Cantante” si „Bordertown” au fost foarte bine primite la festivalurile din domeniu.

In aprilie 2004, Lopez a fost invitata sa joace intr-un episod din cel de-al saselea sezon al serialului „Will & Grace”. Acest episod a avut cea mai mare audienta de la aparitia lui Elton John din 2002.

Artista a fost recompensată pentru performanțele sale muzicale cu steaua de la poziția 6262 situată pe Bulevardul Walk of Fame din Hollywood. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1974: Curtea Supremă de Justiţie din SUA i-a cerut preşedintelui american Richard Nixon, să predea toate documentele ţinute la Casa Albă, procurorului însărcinat cu rezolvarea cazului Watergate.

 

 

 

 

 

 

1974: A decedat la Cambridge, în Regatul Unit, fizicianul  englez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, Sir James Chadwick (născut la Bollington, Cheshire, Anglia pe 20 octombrie 1891).

 Este celebru pentru descoperirea neutronului și a fost unul din oamenii importanți care au locrat la Proiectul  Manhattan  pentru dezvoltarea primelor bombe atomice americane.

 Chadwick a fost înnobilat de regina Marii Britanii în 1945.

 

 

 

 

 

 

 

1977:  A murit Emil Botta, actor, poet şi autor al volumelor de versuri “Întunecatul april”, “Pe o gură de rai”, “Versuri”, “Un dor fără spaţiu”.

 

 

 

 

 

 

 

A activat la Teatrul Naţional din Bucureşti şi în Compania Bulandra, Teatrul Comedia, SCITA; (n. 15 sept 1911, la Adjud, Vrancea).

 

 

 

 

 

 

1978: Generalul de securitate Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne sl Romaniei , cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Defecțiunea în occident a lui Pacepa, fost o mare lovitură pentru spionajul român și personal pentru dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

 

 

 

 

 

 

 

1980: A murit  renumitul  actor britanic Peter Sellers (“Dr. Strangelove”, “Pantera Roz”); (n.8 septembrie 1925).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1990: Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare naţională a României ziua 1 decembrie, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s–a încheiat procesul constituirii statului naţional unitar român.

 

 

 

 

 

 

2001: Fostul țar al Bulgariei, Simeon de Saxa-Coburg și Gotha (în imagine), a devenit prim ministru al guvernului acestei țări.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2005: Ciclistul american Lance Armstrong, câştigă Turul Franţei pentru a şaptea oară consecutiv.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2006: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis desecretizarea dosarelor politicienilor romani.

 

 

 

 

 

2019: După demisia Theresei May, Boris Johnson este numit noul prim-ministrul Regatului Unit.

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/07/24/ziua-de-24-iulie-in-istoria-romanilor-2/

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 Sfânta Hristina

 

 

 

 

 

 

 

 
 

  

 

 

 

 

 

Sfânta Hristina  s-a născut in cetatea Tyr si a trait in timpul imparatului Septimiu Sever (193-211).

A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetati.

Cand a ajuns la varsta de doisprezece ani, Sfanta Hristina a fost inchisa de tatal ei intr-un turn. Acesta dorea sa o fereasca de ochii multimii pentru ca era foarte frumoasa. Planul tatalui era sa o tina pe fiica lui in acel turn, pana avea sa implineasca varsta deplina a majoratului.

Nemultumita de credinta idolatra, incepe sa se roage Celui ce a adus toate de la nefiinta la fiinta. In urma acestei rugaciuni i se arata un inger care ii descopera tainele dumnezeiesti.

Dupa aceste descoperiri, Hristina a distrus toti idolii din turn.

Pentru acest gest a fost supusa la multe chinuri de tatal sau. A fost aruncata in temnita pentru mai multe zile fara mancare, dar a fost hranita in chip minunat de ingeri. Dupa alte suferinte, a fost aruncata in mare. Marea aceea i-a fost ei scaldatoarea Sfantului Botez.

Un nor luminos a umbrit-o pe ea si s-au auzit cuvinte de sus, graindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, dupa savarsirea Sfantului Botez.

Suferintele sale nu au incetat nici dupa moartea tatalui el. Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar in cele din urma Hristina a primit moartea prin sabie.

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. George Marcu, Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011;

  2. Istoria md.;

  3. Istoricul zilei blogspot.com;

  4. lessignets.com.

  5. Mediafax.ro;

  6. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  7. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  8. Wikipedia.ro.

  9. Rador.ro.

 

 

 

Publicitate

24/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Clubul Izborsk și Planul de împărțire a Europei de Est între Germania și Rusia

 

 

map-europe-1

 

 

Clubul Izborsk (Изборский клуб) a fost fondat în septembrie 2012, în oraşul Izborsk din Regiunea Pskov din Rusia, scrie  site-ul oficial al clubului.

Datele oficiale ale Serviciului Fiscal al Federaţiei Ruse,  arată însă că Societatea Necomercială Autonomă Clubul Izborsk a fost înregistrată la începutul anului 2013.

Societatea are reşedinţa fiscală în Moscova, într-un apartament de pe Bulevardul Frunze, vis-a-vis de renumitul Gorky Parc din centrul Moscovei, la jumătate de oră de mers pe jos de la Kremlin.

Potrivit site-ului său oficial, iniţiatorii clubului au fost mai mulţi politicieni, gânditori şi activişti civici cu viziuni „statalo-patriotice”, la care vom reveni ulterior. Printre scopurile principale declarate al clubului se numără crearea şi oferirea puterii şi opiniei publice din Rusia rapoartelor analitice, îndreptate spre formarea unei politici înnoite de orientare patriotică în toate sferele vieţii naţionale.

De asemenea, membrii clubului îşi propun să fie activi şi în regiunile Rusiei dar şi în străinătate şi să construiască cuiburi de intelectuali de stânga sub umbrela Clubului Izborsk.

Un alt scop important al clubului e formarea unei noi agende a mass-mediei ruseşti, pe care experţii clubului o văd ca fiind acaparată de forţe ostile Rusiei, „apărute în urma decăderii morale şi ideologice a societăţii liberale, care încearcă să controleze cele mai importante surse media federale electronice, dar şi cele tipărite”.

Încă un scop major al clubului e facilitarea formării unei coaliţii puternice politico-idiologice de patrioţi-statalişti, care să se opună manipulării, ,,realizare în politica rusă de centrele de influenţă străine şi de «coloana a cincea» din interiorul ţării.

Cu toate acestea, din informaţiile găsite în celebra scurgere de informaţii Dark side of Kremlin, reiese că reprezentanţii clubului se autocaracterizează ca latura ultraconservatoare de suporteri a lui Putin şi folosesc, în discuţii private, noţiunea de „club neoficial al preşedintelui Putin”.

Narativele Clubul Izborsk se preocupă cu elaborarea unei noi doctrine ruse, care să fie şi mai conservatoarea, izolaţionistă, bazată pe o contopire de valorile pravoslavnice şi cele sovietice.

 Totodată, experţii clubului declară că luptă cu propaganda anti rusească şi cu rusofobia. În opinia lor, Occidentul desfăşoară un război hibrid împotriva Rusiei, pentru a o îngenunchea politic şi economic, dar şi pentru a-i distruge valorile. Materialele clubului abundă în critici la adresa Occidentului, care este demonizat şi prezentat exclusiv în lumină proastă. Preponderent SUA este văzută ca sursa tuturor relelor, iar UE ca sora mai mică, aburită de valori liberale false, decadente.

Clubul încearcă nu doar să redreseze ideea naţională rusă, ci şi să o exporte în Vest, infectând cu valorile sale ţările din Europa. Aceştia consideră că Europa trebuie convertită la valorile împărtăşite de membrii clubului.

Uneori, ideile clubului se bat cap în cap. De exemplu experţii clubului sunt cei care au introdus termenul de socialism ortodox, în încercarea de a uni cei doi piloni de bază a ideologiei lor – ortodoxia şi nostalgia faţă de URSS.

Per ansamblu, ideile clubului sunt învăluite într-un misticism, aceştia des apelează la narative religioase (ca lupta dintre bine şi rău) în locul argumentelor logice. Ideologia Clubul Izborsk se poziţionează ca unul de orientare social-conservatoare şi se vrea a fi un liant între toate curentele a stataliştilor ruşi (de la socialişti şi patrioţi sovietici până la monarhişti şi conservatori ortodocşi).

Clubul Izborsk concurează cu toate celelalte institute de analiză şi cluburi de experţi, pe care membrii clubului le numesc ,,liberale”, şi care asigură suportul politicii oficiale ale Federaţiei Ruse.

  Practic, ce face clubul Izborsk este să unească naţionalismul şi comunismul, în ceea ce numesc ei naţional-conservatorism.

Astfel, Izboskul se vrea laboratorul unui nou proiect de ţară pentru Rusia, unul care să unească ideea eurasiatică a lui Dughin cu refacerea URSS-ului şi ortodoxia. Economistul şi cercetătorul rus Boris Korneiciuc a identificat trei piloni pe care se bazează, aşa cum o numeşte el, doctrina Izborks: Naţionalismul etnic baza pe principiul rusofobiei (în cuvinte simple, rusofobia promovează ideea că străinii, în special vesticii, îi urăsc pe ruşi şi, deci, vor să subjuge Rusia.

Practic, eticheta de rusofob este atribuită oricărui individ/stat/naţiune etc. care nu este de acord cu poziţia Rusiei. În realitatea socio-politică din Rusia lui Putin, eticheta de rusofob este aproape la fel de puternică ca cea de fascist – n.r.).  

Oficial, experţii clubului militează pentru introducerea unei ideologii de stat, modificarea Constituţiei şi organizarea statului pe principiul unui califat ortodox. Autorul citat, însă, notează faptul că în interiorul clubului acest principiu nu este împărtăşit de toţi, întrucât unii membri sunt musulmani, iar alţii socialişti (deci, atei).  

Al treilea pilon, însă, îi uneşte pe toţi: atitudinea negativă faţă de valorile democratice şi cele ale drepturilor omului.

Aceştia consideră că idealurile naţionale, propuse tot de ei, trebuie introduse prin forţa, până nu vor fi acceptate. În concluzie, putem afirma că doctrina Izborsk e una ultra-conservativă, care, chiar şi după aproape două decenii de regimul Putin reprezintă un segment marginal al societăţii ruse.

Cu toate acestea, trebuie recunoscut că ideile membrilor clubului produc rumori în societatea rusă, mai ales în condiţiile în care clubul uneşte gânditori care sunt figuri publice cunoscute şi care mai au la dispoziţie şi un întreg arsenal mediatic.

De exemplu, inginerul american de origine rusă Robert Zubrin, îi numeşte pe experţii clubului filozofi bolnavi, care îşi împroşcă ideologia veninoasă fascistă asupra figurilor aflate la putere în Kremlin şi împing lumea în pragul unui război. Membrii Clubului Izborsk în Siria, 2013.

Maxim Şevcenko, Alexandr Prohanov şi Mihail Leontiev. Constatăm deci că experţii clubului au legături incontestabile cu regimul de la Moscova şi cu toate acestea îşi permit să critice politica Kremlinului şi chiar pe însuşi Putin (ceea ce nu-şi permite opoziţia sistemică din Rusia, de exemplu).

Prin urmare, se ridică întrebarea de ce Kremlinul tolerează acest club?

Nu avem un răspuns cert la această întrebare, însă o ipoteză lansată de jurnalista americană Natașa Bluth pare plauzibilă: Kremlinul are nevoie de acest club pentru că aceştia au un inamic comun în faţa susţinătorilor apropierii Rusiei de Vest, adică a aşa-numitor liberali, şi pentru că pe fundalul ideologiei extremiste a experţilor de la Izborsk, regimul lui Putin poate fi catalogat drept centrist.

Foto: Harta răspândirii filialelor Clubului Izborsk. Albastru închis reprezintă regiunile în care activează filialele clubului (adev.ro/q5u1ls)

 Clubul Izborsk  are filiale în Letonia, Republica Moldova, teritoriile ocupate din Ucraina şi în mai multe regiuni din Rusia. Harta Clubului Izborsk. Albastru închis reprezintă regiunile în care activează filialele clubului De asemenea, clubul organizează şi diferite evenimente în străinătate scrie http://ttolk.ru.

De exemplu, aceştia au realizat o masă rotundă în Brazilia, menit să tatoneze terenul unei viitoare colaborări cu elitele intelectuale ruse şi cele din statele Americii Latine. Fapt care merită menţionat e că de organizarea propriu zisă sa ocupat o structură a ministerului rus de externe Serviciul rus al Păcii.

Clubul Izborsk a mai organizat evenimente similare în regiunile ocupate din Ucraina.

Clubul Izborsk este de părere că  a viitoarele acțiuni comune ale  Rusiei și a Germaniei îi va permite acesteia din urmă să anexeze teritoriile pierdute în timpul celui de-al doilea război mondial: Sudetenland, Silezia, Prusia de Est.

La rândul lor, Polonia, Ungaria și România  vor recupera  Bucovina, Galizia și Volhynia de la Ucraina. Lituania ar fi împărțită în două de Germania și Polonia. Rusia va  primi înapoi Baltica, Novorossiya și Transnistria și, de asemenea, va institui un protectorat peste Belarus. Totodată Germania va oferi Rusiei bani pentru o nouă industrializare.

Așa își imaginează  Izborsky Club noua lume a Europei de Est.

„Cum va putea fi  reorganizată întreaga lume?”

„ Soft powerul  Kremlinului se bazează, printre altele, pe analizele „Clubui Izborsk”. Șeful acestuia, Alexandr Prohanov, este un obișnuit al mass mediei federale, iar un membru proeminent al clubului, Serghei Glaziev, este un asistent al președintelui Federației Ruse.

Izborsk Club  își desfășoară activitățile nu numai pe teritoriul Rusiei, ci și în străinătate. Membrii acestuia operează în R.Moldova, Moldovei și  în statele baltice, iar planurile lor includ și o prezență extinsă în Europa.

În primul număr al revistei cu același nume din 2017, Alexander Gaponenko, președintele filialei baltice a clubului Izborsk, a lansat conceptul de „aranjament” al Europei de Est.  El este doctor în economie, director al Institutului de Studii Europene și profesor de onoare al Academiei Internaționale Baltice.

Articolul lui Gaponenko este intitulat „Europa de Est ca câmp de luptă între Rusia și anglo-saxoni” (revista pdf).

Articolul reflectă vechiul vis al eurasienilor ruși și al „noii dreapte” privind o strânsă alianță între Germania și Rusia, care să se opună lumii anglo-saxonilor (Marea Britanie și Statele Unite) în conformitate cu conceptul Nomosul Pământului vs. Nomosul Mării.

Iată mai jos câteva fragmente dintr-un articol care redă câteva din analizele acestui grup de politologi și geopoliticieni: 

„În cazul dezvoltării ulterioare a conflictului etnic în Ucraina, Polonia va începe o acțiune de recuperare forțată a pământurilor foștilor proprietari din Galicia și Volînia, apoi le va coloniza .

Guvernul polonez nu va pretinde în ptima fază retrocedarea acestor teritorii.. Cel mai probabil, ca răspuns la colonizarea economică în regiunile respective   vor începe acțiuni  militare împotriva coloniștilor polonezi, ceea ce va permite Varșoviei să trimită trupe pentru a opri violențele în Galicia și Volînia, este puțin probabil ca aceste trupe să fie retrase în scurt timp, fiind posibilă transformarea conflictului într-o operațiune militară pe scară largă între Polonia și Ucraina.

(Harta așezării românilor pe teritoriul Moldovei și Ucrainei în 1940)

carte-română

Pe lângă Polonia, România și Ungaria pot face și ele cereri împotriva unei Ucraine slăbite. Deja, Adunarea românilor din Bucovina a făcut apel la președintele Ucrainei, cu o cerere de a acorda pentru regiunea Cernăuți în care trăiește o  populație  compactă de  români, un statut de autonomie teritorială.
Budapesta și Bucureștiul eliberează masiv pașapoarte pentru membrii diasporei lor din Ucraina.

În cazul slăbirii puterii centrale în Ucraina, nu este exclusă posibilitatea introducerii trupelor române în Basarabia și Bucovina de Nord și a trupelor maghiare în Transcarpatia „pentru a asigura siguranța” conaționalilor lor, iar retragerea acestor trupe va fi foarte problematică.

Cu toate acestea, rolul principal în dezvoltarea evenimentelor din Europa de Est îl va juca nu Polonia, ci Germania. 

Zeci de organizații de germani și succesorii lor deportați după război există de mult timp în Germania, iar aceștia sunt pregătiți să  emită pretenții  materiale și teritoriale împotriva Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Lituaniei (regiunii Klaipeda) și Rusiei (regiunii Kaliningrad), precum și  recompense materiale de la  Letonia și Estonia pentru deportările populației germane.

Până în prezent, guvernul Merkel a blocat efectiv aceste cereri, dar este puțin probabil ca acest guvern să dureze mult după criza refugiaților.

În Germania, se poate constata o creștere a influenței partidelor naționaliste de dreapta care ar face posibilă o creștere accentuată a sentimentelor revanșarde și o sporire a interesului Germaniei pentru teritoriile care i-au aparținut în trecut

map-europe-2

  Dacă Varșovia va lua măsuri practice pentru redobândirea Volîniei și Galiziei, Germania poate cere restituirea Pomeraniei, Sileziei, Prusiei de Est și Sudetenlandului.

O confruntare militară directă între Germania și Polonia este  greu de presupus , dar relațiile politice dintre țări se vor deteriora vizibil. În aceste condiții, întregul echilibru al puterii în Europa de Est va fi dereglat. 

Ca o pârghie de presiune asupra Republicii Cehe și Slovaciei în cazul unor revendicări  teritoriale, viitorul guvern german poate folosi Ungaria, care este, de asemenea, interesată să-și crească teritoriile în detrimentul Ucrainei (în Transcarpatia). În aceste condiții, Ungaria va încerca să recâștige teritoriile în care care ungurii trăiesc în România (Transilvania de Nord) și în sudul Slovaciei.

Rolul  Germaniei în Europa de Est este limitat datorită  faptului că are încă statutul unei puteri care a pierdut în cel de-al doilea război mondial și are restrânsă  libertatea sa de acțiune. Activitatea politică în Europa de Est este dominată de Statele Unite, Marea Britanie și Rusia. Rolul Marii Britanii în această regiune va scădea după retragerea sa din Uniunea Europeană și slăbirea posibilităților sale de presiune prin Bruxelles asupra Germaniei.

Statele Unite își slăbesc prezența militară în Europa, în special în Germania, din cauza problemelor economice și a nevoii de concentrare asupra Asiei de Sud-Est, în care rolul RPChineze crește.

Pentru a-și păstra influența în Europa, anglo-saxonii au început să stimuleze  haosul în Germania și în țările asociate acesteia, direcționând către ele  un flux de migranți din Africa de Nord și Asia.

Judecând după felul cum, după ce și-a asigurat consimțământul URSS, RFG s-a unit ușor cu RDG, rolul Rusiei în acest triunghi de forțe pare a fi decisiv.

Este foarte posibil ca Rusia să nu se opună oficial cerințelor Berlinului față de Varșovia în privința retrocedării   Pomeraniei, Sileziei și părții   poloneze a Prusiei de Est.

În schimbul acestui lucru, Germania și Rusia vor da consimțământul  pentru întoarcerea regiunilor  estice din Ucraina la Polonia.

Europe_2.indd

Este posibil ca Berlinul și Varșovia să fie de acord și cu privire la împărțirea Lituaniei și ca regiunea Vilna va fi returnată în Polonia, regiunea Memel în Germania. 

Vilnius va fi obligat să continue o politică prietenoasă față de Rusia în fața amenințării combinate germano-poloneze. 

În schimbul acordului de a revizui frontierele estice ale Germaniei în detrimentul Poloniei și granițelor estice ale Poloniei în detrimentul Ucrainei și Lituaniei, Rusia ar putea pretinde dreptul de a anexa teritoriile ucrainene și moldovenești locuite de ruși – „Novorossiya” și Transnistria. 

Apoi, influența „occidentalilor” din Kiev va slăbi, iar restul Ucrainei se va transforma într-un stat prietenos cu Rusia. Această mică Rusie nu va mai include Volînia și Galiția.

După toate aceste schimbări, schimbările posibile, Moldova va avea de ales: să se transforme într-un stat independent prietenos cu Rusia sau să fie anexată României ca provincie.

Este puțin probabil ca problema să se ajungă în punctul în care germanii cer compensații teritoriale  Letoniei și Estoniei, dar pot fi prezentate cereri de compensare pentru bunurile pierdute.

Rusia, împreună cu Germania, în aceste condiții, vor putea rezolva problema încetării discriminării în aceste țări a  populației ruse.

Dacă ar ajunge la un acord cu Rusia privind reorganizarea teritorială a Europei de Est, Germania ar scăpa  de controlul politic al  Statelor Unite și și-ar recupera statutul de mare putere.

Pentru ea, acesta ar fi un câștig mai important decât achizițiile teritoriale și compensațiile materiale. Principalul domeniu de acțiune pentru Germania poate deveni apoi Uniunea Europeană, în care țările din Europa de Est controlate de ea vor rămâne – Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, România.

Rezolvarea conflictelor etnice din aceste țări va deveni o problemă pentru Germania.

Europe_3.indd

În cazul unui acord cu Germania, Rusia ar câștiga controlul asupra țărilor baltice, Novorossiei, Moldovei și Ucrainei. De asemenea, își consolidează influența asupra Belarusului,  scutind această țară  de amenințarea unor tulbrări sociale și de răsturnarea guvernului, cum a fost în cazul Ucrainei fenomenul Maidan.

Rusia va scapă complet de presiunea anglo-saxonilor prin țările est-europene. În plan economic, Rusia va primi sprijin economic din partea Germaniei.

Astfel, se creează o centură de securitate externă pentru Rusia „.

( Notă: Fanteziile conservatorilor imperiali ruși și planuri precum cele ale Clubului Izborsk,  pot doar să conducă  la o alianță și mai strânsă a țărilor din Europa Centrală și de Est în cadrul NATO și UE, care reprezintă pur și simplu garanția existenței lor, permițând  Statelor Unite  să justifice instalarea pe aceste teritorii a unor baze militare ).
 

24/07/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

  În 1919, Lenin și conducerea bolșevică erau de acord cu fragmentarea Rusiei în zeci de state

 

 

 

 

 

                       Foto:  Troțki (în stânga) și Lenin (ăn centru)  în 1919.

 

 

 

 

 

Lenin a fost de acord cu fragmentarea Rusiei în zeci de state

 

 

Discuții cu americanii privind fragmentarea Rusiei

 

Alexander Etkind a scris în cartea„Lumea ar putea fi diferită. William Bullitt în eforturile de a schimba secolul al XX-lea”, detalii importante despre activitatea acestui om politic american, care a fost în mare parte legată de Rusia, și despre misiunea lui la Moscova în 1919, în cursul căreia a negociat cu Lenin un plan de a pune capăt războiului civil și de divizare a acestei țări , scrie.http://ttolk.ru/ 

 

„Aceasta este o carte despre o persoană care a înțeles cum funcționează lumea și în ce direcție se îndreaptă ea în secolul XX”, afirmă Alexander Etkind.

Jurnalistul, diplomatul și scriitorul american William Christian Bullitt a avut o carieră impresionantă. A fost membru al delegației americane la Conferința de pace de la Paris (1918), ambasador al Statelor Unite în Uniunea Sovietică (1933-1936) și Franța (1936-1940) și reprezentantul special al președintelui Statelor Unite în Orientul Mijlociu (1940).

 

 

 

 



 

 

 




„La 14 februarie 1919, președintele american a prezentat partenerilor din conferința de la Paris statutul viitoarei Ligi a Națiunilor .

 Discursul lui Wilson a fost sublim : „Oamenii se vor privi acum în ochi și vor spune: suntem frați, iar scopul nostru este comun. Nu am înțeles acest lucru înainte, dar acum îl înțelegem și aceasta este porunca noastră de frăție și prietenie „.

În acele  zile, pe 18 februarie, Bullitt a primit de la secretarul de stat american  Lansing și de la premierul britanic Lloyd George, însărcinarea oficială de a conduce o misiune în Rusia, pentru a „studia condițiile politice și economice existente acolo”.

Secretarul personal al lui Lloyd George, Philip Kerr (prieten vechi al lui Bullitt și viitorul ambasador britanic în Statele Unite), i-a transmis pe 21 februarie lui Bullitt,  un set de propuneri neoficiale care urmau să fie discutate cu  liderii bolșevici și care prevedeau:

 

„1. Încetarea ostilităților pe toate fronturile din Rusia;

2. Toate guvernele existente de facto să rămână la conducerea teritoriilor pe care le dețineau în acel moment. „

 

Ceilelalte propuneri includeau libertatea activităților în porturi și a comerțului, precum și o amnistie pentru toți prizonierii și captivii politici.

 

 

 



                              Foto. William Bullitt la Moscova, 1934 

 

 

 

Misiunea delegației conduse de Bullitt era formată din doar trei persoane și a fost ținută secretă, dar ziarele au aflat curând despre asta.

Bullitt, atunci în vârstă de 28 de ani, era însoțit de jurnalistul de stânga Lincoln Steffens și de ofițerul de informații militare, căpitanul W.W. Pettit.

Acesta din urmă vorbea limba rusă și a vizitat Petrogradul de mai multe ori, trimițând de acolo rapoarte care nu lăsau nicio îndoială cu privire la simpatia sa pentru revoluție.

Printr-un  ordin special, acestora li s-a ordonat să poarte haine civile în timpul călătoriei și să păstreze secretul.

Misiunea a durat, după cum rezultă din raportul oficial al lui Bullitt, mai mult de o lună. 

Pe 22 februarie, au plecat din Paris spre Londra, apoi au navigat de la Newcastle la Bergen, de acolo au ajuns la Stockholm. Acolo Bullitt l-a întâlnit pe comunistul suedez Karl Kilborn, care a petrecut anterior câteva luni în Rusia revoluționară; el l-a ajutat să contacteze conducerea bolșevică. 

Pe 5 martie, au ajuns la Helsinki, iar de acolo drumul spre Petrograd a mai luat trei zile.
 Bullitt scria  în timpul deplasării că „Informațiile despre situația din Rusia sunt ridiculizate și exagerate.” La Petrograd, Bullit și cei doi colegi săi au fost întâmpinați de liderii bolșevici Zinoviev, Cicerin și Litvinov și apoi toți, cu excepția lui Zinoviev, au mers la Moscova pentru a negocia cu Lenin.

Au stat în noua capitală a Rusiei doar trei zile.

În aceste zile au fost hrăniți  doar cu caviar și pâine, pentru că  nu existau alte alimente în Kremlin, însă de atunci, caviarul a devenit delicatesea preferată al lui Bullitt, cu care el își va primi  de atunci oaspeți peste tot, în America și în Europa.

Pe 14 martie, Bullitt a primit un document extraordinar de la Comisariatul Poporului pentru Afaceri Externe al Rusiei, pe care s-a grăbit să-l trimită prin curier la Helsinki.

De acolo, textul a fost transmis la Paris prin telegraf.

La rândul său, Bullitt a plecat imediat, ajungând  la Paris pe 25 martie, în speranța că vor începe imediat la cel mai înalt nivel discuțiile privitoare la propunerile lui Lenin.

Era încercat de o emoție extraordinară și potrivit spuselor lui, cele trei zile de discuții de  la Moscova ar fi trebuit să schimbe lumea.

Pe 17 martie, el i-a telegrafiat lui House: „Dacă ai fi văzut ce am văzut în această săptămână și ai fi vorbit cu oamenii cu care am vorbit, nu te-ai fi liniștit până nu ai fi făcut pace cu ei”.

 

House a răspuns felicitându-l, dar a avertizat că bolșevicii trebuie să-și formuleze în mod oficial propunerile.

 

 

 



 




Iar aceștia  au făcut-o.

 

În documentația predată lui Bullitt, Lenin și Comitetul Executiv Central al Rusiei au propus oprirea ostilităților pe întreg teritoriul fostului Imperiu Rus prin încheierea unui armistițiu de două săptămâni cu forțele beligerante.

Mai mult, conducerea bolșevică s-a oferit  să recunoască legitimitatea tuturor autorităților nebolșevice care își exercitau controlul  pe teritoriile din fostul imperiu rus  în momentul armistițiului.

Aceasta a însemnat că bolșevicii, în schimbul propriei lor legitimități, au convenit recunoașterea internațională a guvernelor lui Kolceak, Iudenici, Denikin și a altor comandanți albgardiști, precum și  existența guvernelor naționale create în aproape toate coloniile fostului Imperiu rus de la Marea Baltică până la Caucaz și Asia Centrală, dar  și continuarea regimului de ocupație occidental – de fapt, anexarea regiunilor Arkhangelsk, Murmansk și Vladivostok de către forțele Antantei.

Bolșevicii erau de acord să se mulțumească doar cu teritoriile  provinciilor, pe care le controlau în acel moment  în primăvara anului 1919 – Moscova, Petrograd și zonele învecinate.

Astfel cele 23 de războaie aflate în desfășurare pe teritoriul fostului Imperiu Rus ar fi fost oprite.

Teritoriul Rusiei, a scris el mai târziu, ar fi fost redus la teritoriul avut de aceasta sub Ivan cel Groaznic.

Planul de pace bolșevic a propus, de asemenea, o amnistie generală, libera circulație a oamenilor în întregul fost Imperiu rus și recunoașterea datoriilor sale, pentru care sovieticii ar împărțit responsabilitatea cu noile state.

Noua structură a acestei părți a lumii trebuia consolidată printr-o conferință internațională, pe care bolșevicii și-au propus să o organizeze în Norvegia.

Guvernul bolșevic dorea  să primească un răspuns la propunerea sa înainte de 10 aprilie, urmând ca în termen de o săptămână de la încheierea armistițiului, pe baza acestor puncte  să urmeze convocarea unei conferințe internaționale care să ia în discuție recunoașterea neutralității statului rus.

 

 





 

 

 

 

Bullitt și tovarășii săi erau încântați de acest  succes al misiunii lor, care depășise toate așteptările. Pettit a rămas ca agent de  legătură la Petrograd, comunicând cu reprezentantul Comisariatului Popular pentru Afaceri Externe, Șklovski.

El a continuat să trimită rapoarte în care explica faptul că majoritatea persoanelor cu care se întâlnea  în Rusia sprijineau bolșevicii. Pe 28 martie a fost rechemat la Paris, iar la 1 aprilie, el a fost arestat la frontieră de finlandezi, care, după ce și-au dat seama de rangul și statutul său, l-au eliberat.

Și raportul, întocmit de Bullitt pentru Wilson, a fost redactat la fel de optimist : „Faza distructivă a revoluției a trecut și toată energia guvernului este îndreptată către reconstrucție. Teroarea s-a încheiat … Pedeapsa cu moartea este extrem de rară …

Guvernul sovietic într-un an și jumătate a făcut mai mult pentru educarea poporului rus decât guvernul țarist în cincizeci de ani.

El mai spunea  că bolșevicii se bucură de un sprijin larg, și că  vedea în Lenin un politician moderat precum Wilson, aproape centrist:

„În problemele practice, Lenin este mai mult în dreapta vieții politice existente în Rusia”.

Bullitt a menționat refuzul naționalizării  a terenurilor, revenirea la sistemul bancar și intenția de a stabili concesii ca exemple ale politicii de „dreapta” promovate de Lenin.

Noua politică economică (NEP) inițiată de bolșevici  a continuat  încă doi ani, dar dezbaterea din jurul acesteia a arătat că Lenin era mai pragmatic decât mulți dintre tovarășii săi.

 Lenin îl aprecia pe Bullitt, iar acesta l-a decris pe liderul bolșevic ca pe o persoană directă și sinceră. 

 

 

 

 

 

 



 

 

Bullitt a descris în detaliu acest proiect diplomatic de multe ori. El a dat mărturii detaliate despre misiunea sa în Comitetul de profil al Senatului American, apoi a inclus un rezumat al acesteia într-o carte despre Wilson, scrisă cu Freud.

Printre altele el a scris:

 

„Lenin a propus un armistițiu imediat pe toate fronturile și recunoașterea de facto a guvernelor anticomuniste existente pe următoarele teritorii ale fostului Imperiu Rus:




1) Finlanda, 2) Murmansk și Arkhanghelsk, 3) Estonia, 4) Letonia, 5) Lituania, 6) Polonia, 7) vest Belarusul de vest , 8) România și Basarabia, 9) mai mult de jumătate din Ucraina, 10) Crimeea, 11) Caucaz , 12) Georgia, 13) Armenia, 14) Azerbaidjan, 15) întregul Ural, 16) toată Siberia.

Astfel, Lenin a propus să limiteze stăpânirea comunistă la Moscova și un mic teritoriu adiacent, plus orașul care este acum cunoscut sub numele de Leningrad … Prin reducerea statului comunist la un teritoriu puțin mai mare decât cel condus de Ivan cel Groaznic, Lenin a oferit Occidentului o oportunitate unică de a preveni cucerirea comunistă asupra regiunilor de mai sus . „

Așadar, în schimbul recunoașterii diplomatice de la Paris, guvernul bolșevic era gata să renunțe la controlul asupra multor foste teritorii ale  fostului Imperiului Rus, inclusiv Uralii, Siberia și Caucazul.

Finlanda și-a declarat independența iar în condițiile Păcii de la Brest bolșevicii au renunțat la mari părți din Ucraina și la statele baltice.

O mare autoritate în istoria relațiilor sovietico-americane, George Kennan, a caracterizat ulterior acordul dintre Bullitt și Lenin astfel:  „deși nu era ideal, era totuși cea mai favorabilă oportunitate” pentru puterile occidentale în relațiile cu Rusia.

 

 

 




 

 

 

 

Consimțământul bolșevicilor asupra ideii lui Kerr și Bullitt mergea în direcția  logicii decolonizării în care Wilson vedea obiectivele războiului.  Dacă marile puteri care negociau de multe luni la Paris, ar fi acceptat această propunere a bolșevicilor , pierderile teritoriale și de populație , ar fi fost pentru Moscova mult mai mari decât pierderile  rezultate ca urmare a Pacii de la  Brest, iar puterea guvernului leninist s-ar fi putut consolida numai în provinciile din Rusia centrală.

Războiul civil s-ar fi încheiat, iar pe harta lumii ar fi apărut o duzină de state noi, ale căror granițe ar fi coincis cu liniile de front din timpul războiului civil care dobândeau statutul de frontiere de stat. Î

nconjurat de un inel de state mari și mici, bolșevismul ar fi fost izolat și  obligat să intre în concurență cu acestea. Uniunea Sovietică nu ar mai fi apărut probabil niciodată pe harta lumii, iar separarea Siberiei de partea europeană a Rusiei ar fi schimbat echilibrul geopolitic de putere în așa fel încât istoria secolului XX ar fi fost complet diferită. În mai bine sau mai rău, dar diferit și mult mai rău „.

 

 

24/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: