CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 21 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

21 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

356 i.e.n.: Un oarecare  Herostratus, da foc templului Artemisei din Efes – una din cele sapte minuni ale lumii – sperând că astfel își va inscrie numele in eternitate.

Legenda spune că în noaptea în care templul a ars, s-a născut Alexandru cel Mare, iar Artemis a fost prea ocupată cu nașterea lui și nu a avut grijă de templu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Templul zeiței Artemis din Efes, cunoscut și ca „Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec construit pentru zeița Artemis. Templul a fost ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian.

Templul zeiței Artemis din Efes se află la 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia.

Din templul original, considerat una din cele șapte minuni ale lumii nu au rămas decât puține relicve.

 

 

 

 

 

 

 

230: Papa Ponțian îi succede Papei Urban, pe tronul pontifical, fiind cel de-al 18-lea papă, consemnat de istorie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Roman de origine, a prezidat la Roma sinodul care a confirmat condamnarea emanată de episcopul Demetriu al Alexandriei împotriva teologului Origen.
Papa Ponțian (în latină Pontianus) a deținut funcția papală în perioada anilor 230 – 235

În 235, după moartea împăratului Alexandru Sever, succesorul său, Maximin Tracul, a dezlănțuit o nouă persecuție împotriva creștinilor.

Papa Ponțian a fost arestat și deportat în minele din Sardinia și, aceeași soartă, l-a ajuns și pe antipapa Hippolyt.

La 28 septembrie 235, Ponțian a abdicat – primul episcop roman care renunță la pontificat – iar data abdicării sale, redată în Catalogul Liberian din sec. al IV-lea, este prima dată certă din istoria papilor.

Scurt timp după abdicare, papa a murit în detenția din minele sarde alături de rivalul său Hippolyt, cu care s-a reconciliat.

Trupurile celor doi au fost aduse la Roma în 236 sau 237 de Papa Fabian și înmormântați amândoi în catacombele sf. Calixt. Lespedea sf. Ponțian, cu numele și titlul de episcop al Romei, săpate în litere grecești ( Pontianus [E]piscop [M]artir ) a fost descoperită în 1909.

Este sărbătorit de catolici  împreună cu sf. Hippolyt pe 13 august.

 

 

 

 

 

 

 

 

285: Dioclețian îl asociaza la conducerea imperiului pe Maximian, acordandu-i totodata titlul de Caesar.

 

 

 

 

 

 

Maximian - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

 

 

 

 

 

 

Marcus Aurelius Valerius Maximianus Herculius (cca. 250 – iulie 310) a fost co-împărat roman (împreună cu Dioclețian), din 1 martie 286, până în 305.

 

 

 

 

 

365:  Un tsunami cauzat de un cutremur estimat la magnitudinea de 8 grade pe scara Richter, cu epicentrul in regiunea insulei Creta din Marea Egee, devastează orașul Alexandria din Egipt.

Au pierit cca. 50.000 de oameni.

 

 

 

 

 

 

 

1240: Este menționat pentru prima data, intr-un document florentin, numele faimoasei  familii Medici.

 

 

 

 

 

 

 

1242: A avut loc  Bătălia de Taillebourg: Ludovic al IX-lea al Franței pune capăt revoltei vasalilor săi, Henric al III-lea al Angliei și Hugh al X-lea de Lusignan.

 

 

 

 

 

 

The Battle of Taillebourg won by Saint Louis, by Eugène Delacroix (Galerie des Batailles, Palace of Versailles) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

 

 

 

 

 

1414: S-a născut Papa Sixtus al IV-lea; (d. 1484).

 

 

 

 

 

RÓZSAFÜZÉR, A SZŰZANYA TITKOS FEGYVERE (25. rész) - A Hajnal Szép ...

 

 

 

 

 

 

 

  În timpul pontificatului său, între 1475-1483, a fost edificată Capela Sixtină, care îi poartă numele. Lăcașul a fost consacrat pe 9 august 1483. A avut șase fii nelegitimi, dintre care unul cu propria soră.

Papa Sixt al IV-lea numele său la nastere a fost Francesco della Rovere,domnia in hainele papale a avut loc pe data de 9 August 1471 si pana la moartea sa in anul 1484.

Astăzi, rămășițele sale, împreună cu rămășițele nepotul său Papa Iulius al II-lea (Giuliano della Rovere), sunt îngropat în Bazilica San Pietro în podea, în fața monumentului lui Papa Clement X.

O piatra funerara de marmură simplu marchează locul. Mormantul său de bronz este acum în subsolul Trezoreriei Basilica Sf. Petru, ca un sicriu uriaș la care s-a depus multa muncă , facut de Antonio Pollaiuolo.

Partea de sus a sicriului este o descriere realistă a Papei. În jurul valorii de părți sunt basorelief, reprezentând figuri alegorice feminine ale artelor și științelor (gramatica, retorica, aritmetica, geometrie, Muzica, Pictura, astronomie, filozofie, și Teologie), frumusetea lor, simbolismul complex, referințe clasice, și înțelegere față de celălalt este una dintre ilustrațiile cele mai convingătoare și cuprinzătoare ale perceptiei Renasterii.

 

 

 

 

 

 

 

1425: A murit  împăratul  bizantin Manuel al II-lea Paleologul.

 

 

 

 

 

 

 

manuel ii palaiologos - Google Search | Christmas ornaments ...

 

 

 

Manuel al II-lea al Bizanţului  (n. 27 iunie 1350 – 21 iulie 1425) a domnit din 1391 până în 1425. Era fiul mijlociu al lui Ioan al V-lea Paleologul și s-a încoronat în primăvara anului 1391.

A fost  un duşman neîmpăcat al turcilor și încă din vremea în care era despotul Thessalonicului,   plănuia să ridice o răscoală împotriva otomanilor şi numai pericolul unei expediţii a sultanlui Murad I l-a silit să înceteze pregătirea pentru rebeliune.

Sultanul, văzând în Manuel un duşman, a insistat, la început, ca drepturile de moştenitor să fie transmise fratelui acestuia, Andronic al IV-lea Paleologul (1381).

A domnit din anul 1391 până în 1425.

 

 

 

 

 

 

 

 1718 :  Tratatul de la Passarowitz – Imperiul Otoman cedează Austriei Banatul, Oltenia, nordul Serbiei și al Bosniei.

 

 

 

21 iulie 1718. Ziua de naștere a Banatului modern

 

Tratatul de la Passarowitz  sau de la Pojarevăț din 21 iulie 1718 a  încheiat războiul dintre Imperiul Otoman pe de-o parte și Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană de cealaltă parte. Tratatul a fost semnat la Pojarevăț, în Serbia de nord, pe râul Morava.

 

 

 

 

 

1774:  A fost încheiat Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, între Turcia şi Rusia, care se obliga să evacueze teritoriul Tărilor Române.

 

 

 

 

 

Gravură contemporană a păcii de la Kuciuk Kainargi

Gravură contemporană reprezentând tratativele de pace de la Kuciuk Kainargi.

 

Tratatul semnat de Imperiul Rus (reprezentat de feldmareşalul Piotr Rumianţev) şi Imperiul Otoman, după înfrângerea acestuia din urmă în războiul din 1768-1774, prevedea : scutirea Principatelor Române de plata haraciului pe o perioadă de doi ani, confirmarea vechilor privilegii acordate acestora, dreptul Rusiei de a interveni la Poartă în favoarea Ţărilor Române.

Rusia si-pa luat dreptul  dreptul de a proteja creştinii ortodocşi din Imperiul Otoman şi a folosit această prerogativă mai ales în Principatele Danubiene (Moldova şi Ţara Românească).

Tratatul a consfintit  o lovitură extrem de umilitoare primită de  puternicul Imperiu Otoman. Otomanii au cedat teritoriul regiunii  Yedisan  dintre râurile  Nipru și Bugul de Sud. Acest teritoriu includea portul Herson   și oferea Rusiei pentru prima oară ieșire laMarea Neagra.

Prin tratat, Rusiei îi mai erau cedate porturile Kerci si Enikale  din Crimeea, precum și regiunea Kabarda  (cabardină) dinCaucaz.

Otomanii au pierdut și  Hanatul Crimeii,căruia au fost forțați să îi recunoască independența. Hanatul, deși oficial independent, era în realitate sub controlul Rusiei, care l-a și anexat în 1783. 
Pe lângă toate acestea, Turcia ceda Austriei,in partea de nord a Moldovei, teritoriul pe care avea sa fie numit Bucovina.

 

 

 

 

 

 

 

1808 : S–a născut la Bocşa, judeţul Sălaj, Simion Bărnuţiu, scriitor, estetician, om politic, unul dintre conducătorii Revoluţiei române de la 1848 din Transilvania (“Romanii si ungurii”, “Pedagogia”).

 

 

 

 

 

simion-barnutiu

 

 

 

 

 

Simion Bărnuțiu (d. 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului) a fost un om politic român, istoric, filozof, și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania. A urmat studiile la gimnaziul din Careii Mari, iar, apoi, Facultatea Teologică din Blaj, unde a fost hirotonit preot celib greco-catolic.

De la 23 de ani, din anul 1831,a  predat istoria universală la o școală în Blaj.  S-a mutat la Sibiu, unde a urmat Academia Săsească de Drepturi timp de 3 ani. În 1848 a răspândit prin Sibiu cunoscutul său manifest în care milita pentru egalitatea națională.  Pe 14 mai 1848 a ținut un important discurs în Catedrala din Blaj, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj.

 

După înfrângerea revoluției,  Bărnuțiu s-a refugiat la Viena, unde a urmat cursurile Universității până în 1853, când a fost forțat să renunțe, ca urmare a intervențiilor poliției imperiale. Se mută în Italia, la Pavia, unde se înscrie la cursurile Facultății Juridice. Își ia doctoratul, iar, apoi, revine la Viena, unde August Treboniu Laurian îi face propunerea de a veni la Iași să predea, invitație pe care o acceptă, fiind la Iași din decembrie 1854.

Timp de un deceniu, Bărnuțiu a rămas acolo. În calitatea sa de profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) și, apoi, la Universitatea din Iași (1860-1864), Bărnuțiu a format oameni cu o gândire nouă, oameni care, ulterior, au cerut reforme democratice, votul universal, exproprierea moșiilor boierești și a celor mănăstirești. 

A murit în 28 mai 1864, la locul numit Gorgana, aparținător satului Sânmihaiu Almașului în timp , împreună cu nepotul său,Ioan Maniu, se deplasa, grav bolnav fiind de la Iași spre Bocșa. A fost înmormântat în curtea bisericii de lemn din Bocșa, pe 3 iunie 1864,

 

 

 

 

 

 

1816: S-a nascut  baronul german Paul Julius von Reuter, fondatorul (1851) agentiei de stiri din lume care-i poarta numele; (d.25.02.1899).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1821: S- a născut marele  poet patriot roman Vasile Alecsandri,  dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. 

 

 

 

 

 

 

 

Vasile Alecsandri (n.1821-d.1890), poet, prozator și dramaturg român

 

 

 

 

A decedat in ziua de 22 august 1890, la Mirceşti, judeţul Iaşi, România), poet, prozator și dramaturg român.

Prin traducerile în limbile franceză, germană, engleză ale poeziilor populare sau ale unora din poeziile originale, Alecsandri se numară și printre primii noștri scriitori moderni a căror operă a devenit accesibilă străinătății.

Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în “Dacia literară“, și cu pieseta “Farmazonul din Hîrlău“. După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în ”Calendar pentru poporul românesc”.

Creația sa literară e reprezentată de cîteva cicluri mai mult sau mai puțin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice și al epocii în care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia populară, “Doinele“.

Al doilea grup de poezii, “Lăcramioare“, apărute pentru prima dată în volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, ”Lăcrămioarele” demonstrează mai curînd muzicalitatea versului alecsandrinian, decît aderența lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stîngace.

Ciclurile de poezii intitulate “Suvenire” (1853) și “Margăritarele” (1863) au mult mai puțină unitate decît cele precedente. Deceniul al șaptelea al secolului al XlX-lea reprezintă un moment de cotitură în viața și creația lui Alecsandri.

Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează, în același timp, inspirația folclorică, ce va rămîne una din constantele creației sale.

Pastelurile, poezii descriptive, apărute, în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc.

 

 

 

 

 

1831 :  Începe domnia regelui Leopold I, primul rege al belgienilor,

(n. 16 decembrie 1790, Coburg, Bavaria – d. 10 decembrie 1865, Laeken, Belgia)

 

 

 

 

 

 

Léopold Georges Chrétien Frédéric de Saxa-Cobourg şi Gotha (născut Léopold de Saxa-Cobourg-Saalfeld), Duce de Saxa, Prinţ de Saxa-Cobourg-Gotha (n. 16 decembrie 1790, Coburg, Bavaria - d. 10 decembrie 1865, Laeken, Belgia), primul rege al belgienilor sub numele de Léopold I - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

 

 

 

 

 

Léopold Georges Chrétien Frédéric de Saxa-Cobourg și Gotha (născut Léopold de Saxa-Cobourg-Saalfeld), Duce de Saxa, Prinț de Saxa-Cobourg-Gotha , primul rege al belgienilor sub numele de Léopold I, a fost fiul cel mai mic al ducelui suveran Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și al celei de-a doua soții, Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf (1757-1831).

Mai târziu a devenit prinț de Saxa-Coburg și Gotha. Léopold I a fost ales ca primul rege al belgienilor pe 4 iunie 1831 și a depus jurământul pe constituție pe 21 iulie 1831.

 

 

 

 

 

 1861: La Bucureşti, pe scena Teatrului cel Mare (ulterior Teatrul Naţional), a avut loc prima reprezentaţie a piesei “Hamlet” de William Shakespeare, avându-l în rolul principal pe Mihail Pascaly, primul actor român care l-a întruchipat pe Hamlet.

 

 

 

 

 

 

1861: Prima mare bătălie a Războiului Civil American, denumită prima bătălie de pe Bull Run, s-a încheiat cu victoria armatei confederate.

 

A fost prima bătălie terestră majoră din cadrul Războiului Civil American. La doar câteva luni după izbucnirea războiului la Fort Sumter, publicul din Nord cerea zgomotos un marș împotriva capitalei confederate Richmond, Virginia, și un sfârșit rapid al războiului. Cedând acestor presiuni politice, trupele unioniste neexperimentate conduse de generalul de brigadă Irvin McDowell au înaintat, trecând pârâul Bull Run în fața unei armate confederate la fel de nepregătite conduse de generalul de brigadă P.G.T. Beauregard lângă Răscrucea Manassas.

Planul ambițios al lui McDowell pentru un atac-surpriză din flanc împotriva stângii confederate nu a fost bine executat de neexperimentații săi ofițeri și soldați, dar confederații, care plănuiau la rândul lor să atace flancul stâng unionist, s-au găsit la început în dezavantaj. 

Întăririle confederate venite în frunte cu gen. brig. Joseph E. Johnston au sosit din valea Shenandoah cu trenul și au schimbat cursul bătăliei. O brigadă de virginezi conduși de un relativ necunoscut colonel din Institutul Militar Virginia, Thomas J. Jackson, a rezistat pe poziții și Jackson și-a cucerit celebra poreclă, „Stonewall Jackson” („Jackson Zid-de-Piatră”). Confederați au lansat un contraatac viguros și soldații unioniști au început să se retragă sub presiune, mulți retrăgându-se speriați în dezordine către Washington, D.C. Ambele tabere au fost șocate de violența și de victimele bătăliei și au realizat că războiul ar putea fi mult mai îndelungat și mai sângeros decât bănuiau la început.

 

 

 

 

 

 

 1873: Primul jaf de tren la vest de fluviul Mississippi a fost înfăptuit de temutul bandit american Jesse James.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1880: Poetul Alexandru Macedonski publică, în revista “Literatorul”, articolul “Despre logica poeziei”, considerat a fi primul manifest al poeziei române moderne.

 

 

 

 

 

 

 

 

1891: S-a nascut  Jean Yonnel, renumit actor francez de origine română, unul din cei 4 actori români societari ai Comediei Franceze, alături de Eduard de Max, Maria Ventura şi Elizabeth Nizan; (d.17.08.1968).

 

 

 

1899: S-a nascut la Oak Park, Illinois, SUA, Ernest Miller Hemingway, scriitor american, laureat al Premiului Nobel 1954 (“Adio, arme!”, “Zapezile de pe Kilimanjaro”, “Batranul si marea”); ( d. 2 iulie 1961, Ketchum, Idaho, SUA) .

 

 

 

 

 

 

Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși și consemnate de ...

 

 

 

 

 

 

 

A fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori americani din întreaga lume.

Opera sa are ca sursă o experienţă de viaţă profundă şi originală şi relatează, conform concepţiei scriitorului, “lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu”, într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice şi susţinută de un ton colocvial.

Motivaţia Juriului Nobel
„ pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul şi marea» şi pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan

 

 

 

 

 

1903:  S–a născut Regele Olav V al Norvegiei (1957–1991); (m. 17.01.1991).

 

 

 

 

 

 

 

1907:  A murit pictorul roman Nicolae Grigorescu; (n. 15 mai 1838); (“Car cu boi”, “Ciobanas”, “Nud la malul marii”); (n.15.05.1838).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1906: Ofiterul francez de origine evreiasca Alfred Dreyfus, condamnat pentru tradare in baza unor acuzatii false, care au starnit mari controverse in scocietatea franceza la sfarsitul secolului XIX, este reintegrat în armată cu gradul de căpitan.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alfred Dreyfus (n. 9 octombrie 1859 – d. 12 iulie 1935) a fost un ofițer francez de origine evreiască, condamnat pe nedrept în anul 1894 pentru trădare de țară, la deportare pe viață, din pricina unor documente care s-au dovedit false, și care erau menite să-l acopere pe adevăratul vinovat, maiorul Ferdinand Walsin Esterhazy⁠. În epocă, cazul a fost un scandal major, denumit afacerea Dreyfus. 

Convins de nevinovăția lui Dreyfus, scriitorul Emile Zola a publicat pe 13 ianuarie 1898, pe prima pagină a ziarului L’Aurore, un articol intitulat: J’accuse, adresat președintelui Republicii, Félix Faure, în care ataca cu asprime conducerea țării și așa numita afacere Dreyfus, fapt ce a condus la confruntări aprinse și la o reînviere a antisemitismului. 

Dreyfus a fost condamnat la 22 decembrie 1895 la degradare militară — sentință adusă la îndeplinire la 5 ianuarie 1896 în curtea Școlii militare din Paris — și la deportare pentru muncă forțată în Ile du Diable (Insula Diavolului), iar în anul 1899, cu ocazia rejudecării procesului, la 10 ani de închisoare, fiind grațiat la 19 septembrie 1899 de președintele Émile Loubet și reabilitat abia la 12 iulie 1906.

 

 

 

 

 

 

 

1914: Consiliul de Coroană, întrunit la Sinaia, proclamă poziţia de neutralitate a României în primul război mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1917: A. P. Kerenski devine prim ministru al Rusiei.

 

 

 

 

 

 

 

        

 

 

 

Alexandr Fiodorovici Kerenski (n. 22 aprilie 1881 (S.N. 2 mai) – d. 11 iunie 1970) a fost al doilea prim-ministru al Guvernului provizoriu rus, chiar înainte ca bolșevicii lui Lenin să cucerească puterea. Când a izbucnit Revoluţia din Februarie în 1917, Kerenski a fost unul dintre cei mai proeminenţi lideri revoluţionari şi a fost ales vicepreşedinte al Sovietului din Petrograd.

Când a fost format Guvernul provizoriu rus, el a fost numit la început Ministru al Justiţiei, dar a devenit Ministru de Război în mai şi Prim-ministru în iulie 1917. După tentativa eşuată de lovitură de stat a generalului Lavr Kornilov din august şi după demisia miniştrilor, el s-a autoinvestit şi în funcţia de Comandant Suprem al armatei.

 

 

 

 

 

 

1919 : A  murit generalul  de artilerie Eremia Grigorescu, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărăşeşti, fost ministru de război  in guvernul Romaniei; (n.28.11.1863).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golăşei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraş – d. 19 iulie 1919, Bucureşti) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

În timpul primului război mondial a îndeplinit funcţii de comandant de divizie şi de armată, în campaniile anilor 1916 şi 1917.  Pentru modul cum a comandat trupele din subordine în Prima bătălie de la Oituz, A doua bătălie de la Oituz şi Bătălia de la Mărăşeşti a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, şi clasa II, fiind unul din cei patru ofiţeri români decoraţi cu această clasă, alături de generalii Constantin Prezan, Alexandru Averescu şi Gheorghe Mărdărescu.

Pentru o scurtă perioadă a fost ministru de război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă, în perioada 24 octombrie – 28 noiembrie 1918. A murit în iulie 1919, din cauza unei boli infecţioase cu evoluţie galopantă, fiind înmormântat la Mărăşeşti. Ulterior, osemintele sale au fost mutate într-un sarcofag la Mausoleul de la Mărăşeşti.

 

 

 

 

 

1920: S-a nascut Isaac Stern, cunoscut ca “supremul virtuoz al secolului XX”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Unul dintre cei mai „inregistrati” violonisti, Stern s-a nascut in Rusia si a emigrat in SUA, debutand la 17 ani in Orchestra Simfonica din San Francisco; (d. 22.09.2001).

 

 

 

 

 

 

 

1928: La cererea principesei Elena, Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat divortul dintre aceasta si printul Carol, motivat de parasirea domiciliului conjugal de catre acesta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1936: Intre reprezentantii Romaniei si URSS, N.Titulescu si M.Litvinov se incheie un PROTOCOL  in care se stipula  printre altele ca :

“Guvernul URSS recunoaste ca, in virtutea diferitelor sale obligatii de asistenta, trupele sovietice nu vor putea trece niciodata Nistrul fara o cerere formala in acest sens din partea Guvernului Regal al Romaniei, la fel cum Guvernul Regal al Romaniei recunoaste ca trupele romane nu vor putea trece niciodata Nistrul in URSS fara o cerere formala a Guvernului URSS.”

 

 

 

 

1938 : Prin tratatul de pace care a pus capăt războiului dintre Bolivia și Paraguay, Bolivia a pierdut aproape o treime din teritoriul său, dar și-a păstrat domeniile sale de petrol, la poalele Anzilor, în timp ce Paraguay aproape și-a dublat teritoriul.

 

 

 

 

1938: Prin tratatul de pace care a pus capăt războiului dintre Bolivia și Paraguay, Bolivia a pierdut aproape o treime din teritoriul său, dar și-a păstrat domeniile sale de petrol, la poalele Anzilor, în timp ce Paraguay aproape și-a dublat teritoriul - foto - ro.wikipedia.org

                                                 

                                                          foto – ro.wikipedia.org

 

 

 

 

1941: In timpul luptelor pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupatia URSS, Armata Română a  alungat trupele sovietice din localitatile Tighina, Ismail, Chilia Nouă şi Vâlcov.

 

 

 

 

 

1941:  A avut loc  primul bombardament al aviaţiei germane asupra Moscovei.

 

 

 

 

 1944: Klaus von Stauffenberg și ceilalți conspiratori sunt executați la Berlin, Germania, pentru complotul din 20 iulie de asasinare a lui Adolf Hitler.

 

 

 

 

 

 

 

1945: Preşedintele american Harry S. Truman a semnat  ordinul prin care se aproba folosirea bombelor atomice.

 

 

 

 

stanga - Norul ciupercă provocat de explozia aruncării primei bombe atomice, Little Boy, deasupra orașului Hiroshima; dreapta - Norul ciupercă provocat de explozia aruncării celei de-a doua bombe atomice, [The] Fat Man, deasupra orașului Nagasaki s-a ridicat la 18 km (sau 11 mi = 60,000 ft) în atmosferă deasupra hipocentrului foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

 

 

 

Asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki aviația americană a   aruncat a două bombe atomice.

Deși războiul din Europa se terminase prin capitularea necondiționată a Germaniei, Imperiul Japoniei și Statele Unite ale Americii se aflau încă în stare de război. La 6 august 1945 bomba atomică cunoscută ca “Little Boy” a fost aruncată deasupra orașului Hiroshima, iar trei zile mai târziu, la 9 august 1945, cea de-a doua bombă atomică, cunoscută ca “Fat Man“, a fost detonată deasupra orașului Nagasaki.

 Avantajul enorm al acestor arme nu a fost atât militar cât politic.   

Noutatea adusă de armele nucleare a fost nu distrugerea la scară largă (care s-ar fi putut realiza și cu arme convenționale în cantitatea necesară), ci faptul că armele nucleare comprimă distrugerea catastrofică într-o perioadă de timp foarte scurtă schimbă dramatic politica războiului, motivațiile oamenilor cu putere de decizie și capacitatea de a reflecta în timp ce războiul se desfășoară.

 

 

 

 

 

 

 1946: A fost creată Federaţia Mondială a Oamenilor de Ştiinţă – FMOS.

 

 

 

 

 

1951: S-a nascut actorul american Robin Williams; (d. 11 august 2014).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1960: Navigatorul şi aviatorul britanic Francis Chichester, a sosit la New York, la bordul vasului “Gypsy Moth II”, după o călătorie în jurul lumii ce a durat  nouă luni şi o zi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1963: Giovanni Battista Enrico Antonio Maria Montini, este ales Papa de către Colegiul Cardinalilor, sub numele de Paul al VI-lea .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: A fost terminată construcţia giganticului baraj egiptean de la Aswan, pe Nil.

 

 

 

Marele Baraj Aswan din Egipt

 

 

 

 

 

 

  1971: A fost dată în exploatare definitivă ecluza românească de la Porţile de Fier.

 

 

 

IJzeren Poort Stuwdam.JPG

       

Foto: Barajul de la Porţile de Fier

 

 

 

Execuția proiectului româno-iugoslav a început în 1964. În 1972 barajul a fost deschis, împreună cu două centrale hidroelectrice. Pentru a permite navigația au fost realizate ecluze, câte una pe fiecare mal.

Prin construcția barajului, valea Dunării mai jos de Belgrad a fost transformată în lac de acumulare, iar nivelul apei în amonte de baraj a crescut cu 35 m.

Vechea Orșova, insula Ada Kaleh (vezi mai jos) și cel puțin alte cinci sate, cu o populație totală de 17.000 de oameni, au fost evacuate. Oamenii au fost relocați, însă așezările au fost pierdute pentru totdeauna în fața Dunării.

Construcția barajului a avut de asemenea un impact major asupra mediului, spre exemplu traseele de înmulțire a mai multor specii de sturioni au fost întrerupte permanent.

În afară de asta, flora și fauna, precum și comorile geomorfologice, arheologice și culturale au fost protejate de ambele țări de la construcția barajului prin crearea Parcului Național Đerdap (începând cu 1974, 636,08 km²) în Serbia și a Parcului Național Porțile de Fier (din 2001, 1.156,55 km²) în România.

 

 

 

 

 

1983: La stația de cercetări sovietice Vostok din Antarctica de Est, se înregistrează cea mai scăzută temperatură de pe Pământ, -89,2° C.

 

 

 

 

 

 

 

1984:  CPEx al CC al PCR a hotărât construirea canalului navigabil Poarta-Albă-Midia-Năvodari şi a canalului navigabil Dunăre-Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

1986: A murit  Ion Caraion (Stelian Diaconescu), poet, eseist şi traducător român (n. 24.05.1923, Buzau).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1998: A murit  astronautul american Alan Shepard ; (n. 18 noiembrie 1923).

 

 

 

 

 

 

 

Alan shepard.jpg
 

 

 

 

 

 

 Shepard  fost cel dintâi cosmonaut american,  ofițer și aviator naval, pilot de încercare, ulterior om de afaceri. Ca unul dintre membrii grupului Mercury Seven al NASA în 1961 Shepard a devenit a doua persoană și primul american care a călătorit în spațiu.

Acest zbor Mercury a fost conceput pentru a intra în spațiu, dar nu a ajuns pe orbită.

Zece ani mai târziu, la vârsta de 47 ani și fiind cel mai vechi astronaut din cadrul programului, Shepard a comandat misiunea Apollo 14, pilotând sonda de aterizare mai exacte a misiunilor Apollo. El a devenit al cincea și cea mai în vârstă persoană care a pășit pe Lună și singurul astronaut din Mercury Seven care a pășit pe Lună. În timpul misiunii, el a lovit două mingi de golf pe suprafața Lunii.

 

 

 

 

 

 

 

2004: A murit   compozitorul  american Jerry Goldsmith.

 

 

 

 

 

 

 

 

A compus muzica unor filme ca „Patton”, „Chinatown”, „Planeta maimutelor”, „Basic instinct”, „Rambo” sau „Total Recall”; (n. 10 februarie 1929).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: Apare ultimul volum din seria Harry Potter.

 

 

 

 

 

 

 

 2008: Radovan Karadžić a fost arestat la Belgrad în baza unui mandat internațional de arestare emis de Tribunalul de la Haga.

 

 

 

 

 

 

Evstafiev-Radovan Karadzic 3MAR94.jpg
 

 

 

 

 

 

Născut pe  19 iunie 1945, la Petnjica, în Muntenegru, Iugoslavia) Radovan Karadzic este un politician, poet și medic psihiatru sârb din Bosnia.

A fost votat președinte al Republicii Srpska, administrația sârbă bosniacă,   în 13 mai 1992, după destrămarea Republicii Federale Socialiste Iugoslavia.

A condus sârbii din Bosnia în perioada războiului interetnic din această țară și a fost acuzat de crime de război și de genocid  pentru că ar fi organizat asediul orașului Sarajevo și pentru masacrul de la Srebrenica, în care au fost uciși cca. 8000 de musulmani.

 

 

 

 

 

 

 La 24 martie 2016, a fost găsit vinovat de genocidul de la Srebrenica, de crime de război și crime împotriva umanității fiind  condamnat la 40 de ani de închisoare.

La 22 iulie 2016, el a depus contestație împotriva condamnării sale. Apelul a fost respins la 20 martie 2019, iar pedeapsa i-a fost mărită la   închisoare pe viață. 

 

 

 

 

2008: Iosif Constantin Drăgan, om de afaceri român stabilit în Italia (n. 1917) 2016: Marin Moraru, actor român de teatru și film (n. 1937) 2018: Stefán Karl Stefánsson, actor și cântăreț islandez; (n. 1975).

 

 

 

 

 

 

 

2012: După 23 de zile de la referendumul pentru demiterea președintelui României Traian Băsescu, Curtea Constituțională a constatat că acesta nu a întrunit cvorumul legal pentru a fi destituit.

 

 

 

 

 

 

2013: Prințul Filip al Belgiei a devenit rege al belgienilor în urma abdicării tatălui său, Albert al II-lea .

 

 

 

 

 

 

Regele Belgiei a călătorit folosind ACTE FALSE | Externe

 

 

 

 

 

2018: A decedat actorul și cântărețul  islandez  Karl Stefánsson.

 

 

 

 

 

LazyTown actor Stefan Karl Stefansson dies aged 43 | HELLO!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

21 iulie este  :

 

 

 

 

 

În Belgia –  Ziua naţională – se aniversează instaurarea monarhiei – depunerea jurământului de către primul rege, Leopold I (dinastia Saxa-Coburg), în 1831.

 

 

 

 

 

A recent map of #Belgium | Belgium europe, Belgium, Visit belgium

 

 Belgia are o suprafață de 30.688 km 2  cu o populație de 11.476.279 locuitori în luna ianuarie a anului 2020.

În Belgia coexistă  două grupuri lingvistice principale:  membrii Comunității franceze și cei ai comunității flamande .

În plus, mai există și o minoritate de limbă germană. 

În Belgia există regiunea de limbă franceză din Valonia în sud, Regiunea Capitalei Bruxelles și din centrul țării , în mod oficial bilingvă și regiunea vorbitoare de olandeză  Flandra de Nord .

Comunitatea vorbitoare de limbă germană este situat în estul Valoniei.

Diversitatea lingvistică a Belgiei și conflictele politice asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică și în sistemul său complex de guvernare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfântul Proroc Iezechiel; Cuvioșii Rafael și Partenie de la Agapia.

 

 

 

 

Sfântul Cuvios Simeon, Sfântul Ierarh Partenie și Sfântul Cuvios Ioan Pustnicul. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 21 iulie - Icoană sec. XX, Grecia - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

 

 

 

 

Sfântul Cuvios Simeon, Sfântul Ierarh Partenie și Sfântul Cuvios Ioan Pustnicul – Icoană sec. XX, Grecia – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

 

 

 

 

Sfinții Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia sunt prăznuiti pe 21 iulie. Canonizarea lor a fost aprobata de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta de lucru din 5 – 7 martie 2008.

Proclamarea canonizarii Sfintilor Rafael si Partenie a avut loc pe 5 iunie 2008, la Manastirea Neamt, cu prilejul sarbatorii Inaltarii Domnului.

Cuviosul Rafael s-a nascut in satul Bursucani, din tinutul Barladului.

A fost monah la Agapia din Deal, in secolul al XVI lea. Din documente reiese ca Sfantul Ierarh Dosoftei i-a cinstit moastele. In vechile pomelnice este numit “Fericitul staret Rafael”.

Dumnezeu a lucrat in chip minunat prin el, atat in timpul vietii pamantesti, cat si dupa trecerea sa la cele vesnice. Parti din moastele sale se pastreaza in manastirile din Moldova.Cuviosul Partenie a trait in secolul al XVII lea.

Din relatarile Sfantului Dosoftei, reiese ca Partenie a fost contemporan cu mitropolitul Moldovei. Potrivit Traditiei, Sfantul Partenie a sihastrit in muntele “Scaunele”. Se ruga toata ziua, iar noaptea, in timp ce rostea rugaciunea lui Iisus, impletea cosuri. Dormea foarte putin. A trecut la Domnul in anul 1660. Moastele sale au darul tamaduirii.

Sfantul Proroc Iezechiel a fost fiul lui Buzi, un preot din cetatea Sarira. Iezechiel a fost luat in captivitate babilonica in vremea lui Nabucodonosor. A fost contemporan cu prorocul Ieremia. Insa, Iezechiel prorocea si invata poporul evreu luat rob in Babilon, spre deosebire de Ieremia care invata poporul si prorocea la Ierusalim.

In Babilon, lui Iezechiel  i se fac diverse descoperiri. La râul Chebar, Iezechiel a văzut cerurile deschizandu-se, si un nor mare si un val de foc, care raspandea in toate partile raze stralucitoare; iar in mijlocul focului strălucea ca un metal in vapaie.

Intr-o alta vedenie, Sfantul Proroc Iezechiel a vazut invierea mortilor. Prorocul a vazut o vale plina de oase uscate si moarte, asupra carora pogorand Duhul lui Dumnezeu, ele s-au trezit la viata si s-au ridicat pe picioarele lor.

El a mai vazut in duh si cumplita distrugere a Ierusalimului, cand mania lui Dumnezeu i-a ucis pe toti, in afara de aceia insemnati cu litera greceasca Tau, care corespunde literei noastre T, si care simbolizeaza Crucea.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Vlada Afteni, Articol Vasile Alecsandri, biografie;

  2. Istoria md.;

  3. Mediafax.ro;

  4. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  5. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  6. Istoricul zilei blogspot.com;

  7.  Wikipedia.ro

  8. Rador.ro

21/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Bloomberg: Focarele de infectare cu virusul Covid 19 în  lume   

 

 

 

 

 

Distribuția geografică a numărului cumulativ de 14 zile de cazuri de COVID-19 raportate la 100 000 de populații în întreaga lume

 

 

 

Pandemia coronavirusului a afectat începând cu sfârșitul lunii ianuarie, când a fost raportată prima dată, mai mult de 14,7 milioane de oameni și a ucis peste 600.000 în toată lumea.

Focarul s-a răspândit din orașul chinez Wuhan în mai mult de 180 de țări și teritorii de pe toate continentele, cu excepția Antarcticii.

Eforturile de a elimina  boala au condus pe scară largă la aplicarea blocajelor , la anularea majorității călătoriilor internaționale , la concedieri în masă  și la degringoladă pe  piețele financiare .

 

 

 

 

 

GBR

Regatul Unit

693.8

4,537.9

123,0

2.5

A început să reducă blocarea pe 8 iunie

ITA

Italia

562,4

3,924.3

100,5

3.2

Începe să blocheze blocarea pe 4 mai

Statele Unite ale Americii

S.U.A.

426.6

11,596.4

143.3

2.8

Fără blocaj național

SUTIEN

Brazilia

381.0

10,074.3

7

N / A

Fără blocaj național

DEU

Germania

113.2

2,531.7

85.7

8

A început să reducă blocarea pe 20 aprilie

RUS

Rusia

87.4

5,468.4

173,0

8.1

Începe să blocheze blocarea pe 11 mai

IND

India

21.4

880.9

10.5

0.5

A început să reducă blocarea pe 8 iunie

JPN

Japonia

7.9

204.2

6.9

13.1

Starea de urgență s-a încheiat pe 25 mai

CHN

China continentală

3.3

60.0

N / A

4.3

Fără blocaj național

Date  din https://www.bloomberg.com/graphics/2020-coronavirus-cases-world-map/?srnd=prognosis
Surse: OCDE pentru numărul de paturi de spital ( 2016 pentru SUA, 2017 pentru alte țări ), agenții guvernamentale și Proiectul de urmărire COVID pentru testarea datelor și Biroul de recensământ al SUA pentru cifrele populației ( 2019 ).

 

Epicentrul pandemiei a fost în schimbare pe parcursul anului. Primul centru de răspândire a bolii a fost în China, după care s-a mutat în Europa. Acum epidemia este în creștere în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi Brazilia și India.

 De la sfârșitul lunii martie, SUA au avut cele mai multe infecții la nivel mondial, reprezentând un sfert din cazurile de îmbolnăviri și decesele confirmate din lume.

 

 

Unde s- au produs decese Decese Cazuri
S.U.A. 140905 3829920
Brazilia 80120 2118646
Regatul Unit 45397 296944
Mexic 39485 349396
Italia 35058 244624
Franţa 30180 214023
Spania 28422 264836
India 28082 1155338
Iran 14405 276202
Peru 13187 353590
Rusia 12408 776212
Belgia 9800 63893
Germania 9094 203325
Canada 8902 112936
Chile 8503 330930
Columbia 6929 204005
Olanda 6155 52142
Suedia 5639 78048
Pakistan 5599 265083
Curcan 5508 220572
Ecuador 5318 74620
Africa de Sud 5173 373628
China continentală 4634 83309
Egipt 4352 88402
Indonezia 4239 88214
Irak 3869 94693
Bangladesh 2668 207453
Arabia Saudită 2523 253349
Argentina 2373 130774
Bolivia 2218 60991

Notă: Totalurile pentru Danemarca, Franța, Olanda, Marea Britanie și SUA includ și teritoriile de peste mări. Cazurile și decesele pentru navele de croazieră au fost evidențiate separat.

 

  

Țările lumii au luat măsuri drastice, cu diferite grade de succes, pentru a atenua răspândirea COVID-19 .

Peste 140 de guverne au instituit interdicții generale pentru călătorii, au închis  școlile  și au interzis reuniunile și evenimentele publice.

Pe măsură ce țările slăbesc blocajele în efortul de a-și reporni economiile, mulți au văzut o reapariție a infecțiilor. Numărul de noi cazuri zilnice în SUA a crescut până la valori maxime după ce unele state au relaxat cerințele de distanțare socială.

 Chiar și țările care înregistrau  succese în lupta cu infecțiile la începutul anului, cum ar fi China și Coreea de Sud, au observat că noile cazuri de îmbolnăvire sunt în creștere.

Teoriile potrivit cărora vremea mai caldă în emisfera nordică va  duce la restrângerea focarelor de infectare par nefondate.

 

Având în vedere lipsa solidarității globale, „ce e mai rău încă nu a venit”,  a declarat Tedros Adhanom Ghebreyesus, șeful Organizației Mondiale a Sănătății, în timpul unui briefing  la Geneva din 29 iunie.

 

În mai, OMS a subliniat  necesitatea unui plan care să includă testarea virusului și a anticorpilor săi, urmărirea și izolarea efectivă a persoanelor și educația comunitară. Testele de anticorpi existente până în prezent  pe piață care ar putea indica  imunitatea persoanelor au avut până acum diferite grade diferite de succes.

Cercetătorii și producătorii de medicamente au început  să dezvolte  tratamente și vaccinuri care ar putea fi cheia recuperării.

Remilezivirul antiviral produs Gilead Sciences Inc. este unul dintre primele medicamente utilizate pe scară largă pentru Covid-19. 

Acesta a primit o autorizație de utilizare de urgență de la autoritățile de reglementare din SUA în mai, după ce un studiu aprofundat a constatat că pacienții infectați cu corona virus au fost recuperați în aproximativ patru zile de la internare..

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Oxford, un  medicament antiinflamator ieftin larg utilizat, numit dexametazonă,  reduce decesele cu o treime în rândul pacienților aflați în ventilare mecanică și cu o cincime printre cei care primesc doar oxigen.

Este primul tratament care dă speranțe în salvarea de vieți .

21/07/2020 Posted by | stiinta | , , , , , | Lasă un comentariu

Despre statul post-sovietic Republica Moldova ca NESUCCESOR de drept al Moldovei

The scum of the earth, I believe?', 1939 : PropagandaPosters

 

 

 

 

 

PRUT – TRUP RUPT sau despre statul post-sovietic Republica Moldova ca NESUCCESOR de drept al Moldovei.

 

 

Cu ocazia împlinirii a 197 de ani de la răşluirea din trupul viu al Moldovei a părţii ei de răsărit, numită mai târziu Basarabia, publicistul și militantul unionist de la Chișinău scria :

„La 16 mai 2009 nici un ziar nu a scris despre această tristă aniversare, nici un post de radio sau de televiziune, fie la Chişinău, la Iaşi sau la Bucureşti nu şi-a amintit de marea tragedie întâmplată în istoria noastră la 16 mai 1812. Pe câţi oare îi mai doare astăzi cu adevărat 16 mai 1812?”.

Începând cu 16 mai 1812, denumirea de PRUT, printr-un joc de cuvinte, singurul posibil prin recombinarea literelor sale, a început să fie citită TRUP RUPT! 16 mai 1812 reprezintă ziua tragică în care Prutul a fost făcut linie de frângere a trupului şi sufletului nostru etnic pe altarul intereselor murdare ale două imperii.

Acum suntem la o distanţă de 199 de ani de la semnarea de către ruşi şi turci, în Hanul armeanului Manuc bey din Bucureşti (agent în serviciul Rusiei, cu o contribuţie directă la raptul teritorial din 1812), a acelei nenorocite hârtii prin care Rusia ţaristă şi Turcia otomană sfârtecau Principatul Moldovei.

De această dată, presa de limbă română de pe ambele părţi ale Prutului a fost mai sensibilă şi a abordat subiectul, de regulă şi din păcate, doar sentimental şi patriotard.

Cel mai mare voievod român din toate timpurile, Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel mai mare poet român, Mihai Eminescu, cel mai mare istoric român, Nicolae Iorga, cel mai mare compozitor român, George Enescu, cu toţii fii ai vechii Moldove vor fi în continuare revendicaţi de ambele maluri ale Prutului, ca dovadă că sângele apă nu se face, indiferent de meandrele istoriei noastre chinuite şi contorsionate.

La anul vom aniversa două secole de la crima istorică comisă de cele două imperii împotriva naţiunii noastre. Este de aşteptat că atât partida naţională, cât şi partida imperială (sau cea moldovenistă, filoimperială), se vor raporta, fiecare în felul său, diametral opus celui al părţii adverse, la eveniment.

Putem presupune de pe acum că dezbaterea publică va rămâne la cotele de anul acesta, cu simpla diferenţă că accentele se vor îngroşa. Singurul subiect nou care va fi atacat în mod inevitabil va fi cel al succesiunii juridice, al legitimării sau falsei legitimări istorice a Republicii Moldova.

Declaraţia de independenţă din 27 august 1991, în încercarea de a aduce claritate asupra lucrurilor, parcă ar vrea dinadins să ne ducă într-o zonă a confuziilor periculoase, atunci când se referă la „statalitatea neîntreruptă” şi la raptul teritorial din 1812, sugerând o succesiune juridică între Ţara Moldovei şi actuala Republică Moldova, dar şi, ceea ce este mai mult decât interesant de observat, între România interbelică şi Republica Moldova.

Să urmărim textul a trei alineate din actul de naştere al Republicii Moldova:

„Având în vedere trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;

Considerând actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

Subliniind că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldoveneasca (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încâlcind chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.”.

Vom reţine că doi dintre termenii dihotomici cu care operează Declaraţia de independenţă sunt: „moldoveni” şi „limba română”, parcă accentuând dilema identitară şi vrând să sugereze că o chestiune ca cea a succesiunii de drept a statului ar rămâne deschisă.

Aşadar, să vedem cine este succesorul de drept al Ţării Moldovei, pentru a anticipa orice speculaţie la care se va deda tot mai mult în continuare partida imperială şi cea moldovenistă proimperială. Părerea noastră este că între Republica Moldova, ca stat constituit la 27 august 1991, şi Ţara Moldovei nu există nici un fel de continuitate juridică.

Aceasta nu înseamnă că am fi adepţii revizionismului sau iredentismului, oricare ar fi sensurile pe care li le atribuie unii sau alţii. Noi acceptăm realităţile politice şi ne asumăm întreaga istorie naţională aşa cum a fost ea.

Preocuparea noastră majoră este ca Lumea Românească de astăzi, prin cei doi moduli politici de bază ai săi, România şi Republica Moldova, să prospere şi să se consolideze spre binele cetăţenilor din cele două state, lăsându-i lui Dumnezeu teren de acţiune privind destinul nostru viitor.

Precum se ştie, etnia română a fost, pe întreg parcursul evului mediu şi până în secolul XIX, o naţiune tristatală, multistatalitatea fiind un fenomen obişnuit în cazul tuturor naţiunilor de talie mare sau medie din Europa timpului respectiv. Unul dintre statele noastre naţionale a fost Ţara Moldovei. Dreptul internaţional public numeşte desfiinţarea unui stat de către altul sau întreruperea suveranităţii sale pe o parte importantă a teritoriului, prin ocupaţie şi subjugare, cu termenul latin debelatio.

Ocupaţia austriacă din 1775 a părţii de nord a Ţării Moldovei şi ocupaţia ţaristă din 1812 a jumătăţii de răsărit a Ţării Moldovei reprezintă cazuri clasice de ocupaţie şi subjugare, adică de debelatio. Cu precizarea că aceste cazuri de debelatio (ocupaţie şi subjugare),  invocate, în principiu, corect în Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova nu au fost niciodată complete, ci doar parţiale.

Din respect faţă de adevărul istoric trebuie să observăm că ele se referă însă strict la Ţara Moldovei, care, în 1859 s-a unit (prin fuziune, nu prin absorţie, am spune astăzi în termeni juridici curenţi) cu Ţara Românească (Muntenia sau Valahia), constituind Principatele Unite, care, la rândul lor, s-au numit, din 1 iunie 1866, România, după numele etniei fondatoare.

Putem vorbi despre o perfectă continuitate juridică, din 1359 până astăzi, între Ţara Moldovei, Principatele Unite şi România, indiferent de tipurile de regim care s-au succedat. Nicăieri, pe această linie neîntreruptă de continuitate juridică şi succesiune statală nu apare şi nici nu avea cum să apară Republica Moldova, născută pe ruinele defunctei URSS.

În paralel, în planul succesiunii bisericeşti însă, există loc pentru analogii interesante, întrucât Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu existenţă neîntreruptă din 1401 până astăzi, este unul din precursorii Patriarhiei Române, care o succede ascendent.

Pe de altă parte, Mitropolia autonomă a Basarabiei de astăzi este, tot prin analogie, un fel de echivalent ecleziastic al actualei Republici Moldova, pe când Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” este un fel de analogă a puterii de ocupaţie rusească care, prin titulatură şi aspiraţii expansioniste afişate, ridică pretenţii asupra spaţiului şi moştenirii vechii Mitropolii a Moldovei cu reşedinţa mai întâi la Suceava, iar mai apoi la Iaşi.

Aşadar, în accepţia dreptului internaţional clasic şi modern, România este singurul succesor juridic ascendent al Ţării Moldovei cu capitala la Suceava şi Iaşi, iar, în accepţia dreptului canonic ortodox, Patriarhia Română este singurul succesor juridic ascendent al Mitropoliei Moldovei cu reşedinţa la Suceava şi Iaşi.

Chestiunea continuităţii sau succesiunii juridice şi de stat nu este reflectată expres în nici unul dintre actele normative interne ale României de astăzi. Faptul lasă loc pentru interpretări eronate şi speculaţii, alimentând tendinţe şi reflexe expansioniste în raport cu statul român modern, mai cu seamă din partea unor cercuri politice de la Chişinău, aliniate sau arondate intereselor centrului de putere responsabil pentru acel nenorocit debelatio din 1812.

Pentru a vedea cum procedează alte state în cazuri similare, vom observa, cu titlu de fapt divers, că, bunăoară, Federaţia Rusă se revendică oficial a fi succesor (continuator) juridic al tuturor formaţiunilor statale care au precedat-o.

Astfel, Legea federală a Federaţiei Ruse cu privire la compatrioţii de peste hotare, din anul 2000, cu completările şi modificările ulterioare, prevede în Preambulul său: „Federaţia Rusă este succesorul de drept şi continuatoarea de drept a Statului Rus, a Republicii Ruse, a Republicii Sovietice Socialiste Federative Ruse (RSSFR) şi a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Instituţia cetăţeniei ruse este coroborată cu principiul caracterului neîntrerupt (al continuităţii) statalităţii ruse”.

Extrapolând situaţia, am putea să ne imaginăm că, un text similar de lege, adoptat la Bucureşti, ar trebui să arate cam astfel: „România este succesorul de drept şi continuatoarea de drept a Ţării Moldovei şi a Ţării Româneşti, a Principatelor Unite, a Regatului României, a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia), a Republicii Populare Române şi a Republicii Socialiste România. Instituţia cetăţeniei române este coroborată cu principiul caracterului neîntrerupt (al continuităţii) statalităţii române”.

Aici este însă vorba doar despre imaginaţie şi deziderat, întrucât, oricât am scruta ansamblul cadrului legislativ românesc, nu vom putea găsi nimic de genul acesta.

Rămânând pe linia extrapolărilor şi ţinând cont de realităţile istorice, nimeni nu-şi poate imagina un text de lege asemănător adoptat de Legislativul de la Chişinău: „Republica Moldova este succesorul de drept şi continuatoarea de drept a Ţării Moldovei, a Principatelor Unite, a Regatului României, a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia), a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM) şi a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)”.

Firul continuităţii statale de drept, care să lege Republica Moldova de astăzi de vechiul stat naţional (românesc) al Ţării Moldovei, este rupt. Ruperea lui s-a produs la 16 mai 1812, prin acel debelatio parţial, când suveranitatea Ţării Moldovei a fost suspendată prin răşluirea, ocuparea şi subjugarea părţii de la răsărit de Prut a ţării de către Imperiul Ţarist, cu mârşava complicitate a Imperiului Otoman.

Unde mai pui că, prin Constituţia sa, România „este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, pe când Republica Moldova refuză formula şi, prin Constituţia din 1994, declară că „este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, adăugând articolul nehotărât „un” şi omiţând termenul „naţional”, pentru a nu fi nevoită să precizeze denumirea naţiunii.

Sub ochii noştri se poartă astăzi un adevărat război de revendicare a continuităţii şi moştenirii juridice a Ţării Moldovei, victima tratatului ruso-turc semnat la Bucureşti în neagra zi de 16 mai 1812. Suntem abia la începutul acestui război, care va dura ceva timp. Pericolele pe care le prezintă acesta ţin de riscul real al unui nou debelatio realizat prin acel soi de ocupaţie şi subjugare subtilă pe care ne-am obişnuit să-l numim cu un cuvânt ciudat: transnistrizare.

Datele contextului istoric s-au schimbat, evident, de la 1812 încoace. Singura diferenţă dintre vechiul şi actualul peisaj geopolitic în care ne aflăm este că astăzi ruşii nu mai discută cu turcii, ci cu germanii, ca şi în 1939.

Întâmplător sau nu, anume în fatidica zi de 16 mai premierul Filat a anunţat că pleacă iarăşi la Berlin pentru a discuta, după cum ne-a spus chiar el, prefaţându-şi vizita, „chestiunea transnistreană”. Va deveni oare Vladimir Filat un nou Manuc bey al timpurilor noastre?

Şi dacă tot am recurs la tristul joc de cuvinte „Prut – trup rupt!”, nu am vrea să credem că celălalt râu important din „spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale” ne va oferi, la două secole distanţă de 16 mai 1812, prilejul să spunem, într-o dureroasă îngânare, „si Nistrul – sinistrul!”

 

Articolul a apărut cu titlul inițial ”Prut – trup rupt sau despre debelatio de la 16 mai 1812”în revista Flux md., ediția de vineri, 20 mai 2011, pag. 9.

21/07/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: