O ISTORIE A ZILEI DE 17 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 17 iulie, istoricul zilei 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 180: Doisprezece locuitori din localitatea Scillium,  din Africa de Nord, au fost ucisi  sub acuzatia ca practicau religia creştină.

Este cea mai veche atestare a creştinismului în această parte a lumii.

 

  

 

 

 

 

 924: A murit regele englez Eduard cel Bătrân .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eduard cel Bătrân (n.cca. 874-7 – 17 iulie 924) a devenit rege al Angliei  în 899 după decesul tatălui său, Alfred cel Mare. Numele ce “cel Bătrân” a fost folosit pentru prima dată în secolul al X-lea și a fost utilizat de Wulfstan de Winchester în “Vita Sancti Aethelwoldi” pentru a-l distinge de regele Eduard Martirul.

 

 

1048: Damasus al II-lea  este ales Papă și moare 23 de zile mai târziu. 

 

 

 

 1203: Cruciații (in mare parte venetieni), iau cu asalt Constantinopolul în timpul celei de-a patra Cruciade. Imparatul bizantin Alexios al III-lea Angelos  paraseste  capitala.

 

 

 

 

 

 

 

 

A patra Cruciadă (1202 – 1204) a fost convocată inițial pentru recuceriea Ierusalimului printr-o invazie a Egiptului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei ortodoxiei și a Imperiului Bizantin, Constantinopol.

Aceasta este văzută ca unul dintre actele finale din Marea Schismă.

 

 

 

 

1393: Este cucerita prin tradare,  capitala Țaratului de Tarnovo, condus  de Ivan Šišman. Imperiul Otoman ajunge vecin cu Țara Romaneasca, pe Dunare.

 

 

 

 

 

 

Apărarea capitalei Tarnovo a fost condusă de Patriarhul Evtimii, Ivan Shishman aflandu-se în Nikopole. După un asediu de trei luni, Tarnovo a cazut la 17 iulie, in urma unei trădari.

Campania otomană din 1393 a devastat Bulgaria, stapanirea lui Ivan Sisman fiind  limitata la Nikopole și mai multe orașe de-a lungul Dunării.

  La întoarcerea sa din Țara Românească, după bătălia de la Rovine, Baiazid I a atacat și capturat Nikopole și, conform Cronicii Anonime bulgare, l-a decapitat pe Ivan Shishman la 3 iunie 1395, impreuna  cu 110 nobili bulgari

 Alte surse spun că domnitorul bulgar ar fi  fost capturat și a murit în închisoare.

De asemenea, posesiunile lui Mircea ce Batran  din sudul Dunarii, au intrat sub stapanirea otomanilor. 

 

 

 

 

1402: În China, împăratul Yongle devine cel de-al 3-lea împărat al dinastiei Ming, dupa ce l-a învins în luptă pe împăratul Jianwen.

 

 

 

 

 

 1429: In timpul razboiului de 100 de ani, Carol (Charles) al VII-lea al Frantei este incoronat  in  Catedrala de la Reims.

 A fost membru al Casei de Valois , fiu al regelui Carol al VI-lea, însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă datorita  ocupației engleză din nordul Franței.

Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429, prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.

 

 

 

 

 

 

Foto: Carol al VII-lea (n.22 februarie 1403   – d.22 iulie 1461), numit  si  le Victorieux („Victoriosul”).

A fost  primul rege care a reușit să-și creeze o armată permanentă.

În 1444 Carol al VII-lea  și Henric al VI-lea al Angliei  au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretnțiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

 

 

 

 

 

1436: Prima atestare documentară a localitatii  Chisinau,  intr-un   hrisov  emis de domnitorii Ilie și Ștefan pentru Oancea-logofăt,care se referea la o așezare mai veche: “La Bâc, de cealalta parte, pe valea ce cade in dreptul Chesenaului lui Acbas”.

 

 

 

 

 

1440: Vladislav al III-lea Iagello (n. 31 octombrie 1424, Cracovia – d. 10 noiembrie 1444, Varna , rege al  Poloniei (1434-1444), din 1440 devine şi rege al Ungariei  sub numele de Vladislav I al Ungariei, în maghiară I. Ulászló. A căzut în luptă în Bătălia antiotomană de la Varna.

 

 

 

 

1453:  Se desfăşoară bătălia de la Castillon,  ultima bătălie a Razboiului de o suta de ani.

Francezii sub conducerea lui Jean Biroul, înving oastea  engleza comandata de contele de Shrewsbury, care este ucis în luptă.

 

 

 

 

 

 

 

Bătălia de la Castillon a marcat „războiului de o sută de ani”; fiind totodată și răzbunarea francezilor pentru umilințele suferite la Crecy, Poitiers sau Azincourt.

Izbucnirea „războiului celor două roze” în Anglia și pierderea supremației militare asupra francezilor, i-a împiedicat pe regii englezi să mai reclame, cu sorți de izbânda, teritoriile deținute cândva pe continent și, în afară de Calais, toate teritoriile care le aparținuseră au fost definitiv pierdute, în favoarea unei Franțe aflate în plină ascensiune.

 

 

 

 

1487: S-a născut șahul Persiei Ismail I, Abū l-Muzaffar Isma’il bin Haydar as-Safavī d.23 mai 1524).

 

 

 

 

 

 

 

Ismail a domnit din anul 1501 pana in 1524 si a fost  fondatorul dinastiei Safavide, care a condus tara pana in anul 1736.

 

 

 

 

1571: A murit poetul istoricul si arheologul protestant german Georg Fabricius (născut Georg Goldschmidt la 23 aprilie 1516).

 

 

 

 

 

 

 

 

A călatorit în Italia impreuna cu unul dintre elevii săi si a făcut un studiu exhaustiv al  antichităților de la Roma, publicand  rezultatele in 1550. In 1546 a fost numit rector al Saint Afra în Meissen.

In 1549 Fabricius a editat prima selecție a unor inscriptii romane concentrându special pe texte juridice. Acesta a fost un moment cheie în istoria epigrafie clasic, când pentru  pentru prima oară în presa scrisă s-a  demonstrat în mod explicit valoarea acestor vestigii arheologice pentru disciplinele juridice .
 

 

 

 1603:  A avut loc  Bătălia de la Brașov (germană Kronstadt) între oastea Țării Românești condusă de Radu Șerban și oastea Imperiului Habsburgic pe de o parte și oastea Transilvaniei condusă de Moise Székely pe de altă parte.

În această luptă a fost ucis Moise Székely. În vara anului 1603 Radu Șerban a intervenit în Transilvania împotriva coaliției magnaților maghiari, conduși de Moise Székely, care încercau să-i alunge pe Habsburgi din Ardeal.

Motivul principal al acestei intervenții a fost nu atât alianța pe care o încheiase cu Imperiul Habsburgic, cât conștientizarea faptului că nu se putea admite ca, în timp ce la sud de Carpați se ducea o luptă antiotomană, în Transilvania să se instaureze puterea filoturcă a lui Moise Székely și a nobililor maghiari care îl sprijineau.

 

 

 

 

 

 

 

„Radu Șerban nu putea admite prinderea Țării Românești într-un clește de către Imperiul Otoman de la sud de Dunăre și un Ardeal supus acestora”.

Avangarda oștilor române, sub comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă Habsburgilor), mai întâi la Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale.

Voievodul, cu grosul oștilor, a trecut Carpații prin Pasul Rucăr-Bran făcând joncțiunea cu avangarda condusă de Gheorghe Raț. Moise Székely a sosit și el cu oastea lui (4000 de unguri, 2000 de tătari și 25 de tunuri ușoare) în apropierea Brașovului, dar considerând că nu avea șanse de reușită pentru o bătălie în câmp deschis a adoptat o tactică defensivă, întărindu-se lângă Râșnov într-o tabără înconjurată cu care legate între ele.

Lupta decisivă s-a dat în dimineața zilei de 17 iulie (istoricii o numesc Prima bătălie de la Brașov – 1603, pentru a o deosebi de A doua bătălie de la Brașov – 1611 în care Radu Șerban l-a învins pe principele transilvănean Gabriel Báthory): atacul impetuos al românilor a reușit să străpungă apărarea maghiarilor și să-i pună pe fugă.

Cavaleria lui Radu Șerban i-a urmărit pe fugari făcând prăpăd în rândurile acestora; însuși Moise Székely a fost ucis în timp ce încerca să scape cu fuga.

Generalul imperial Giorgio Basta, care se afla  la Satu Mare, se temea că Radu Șerban va lua în stăpânire întreaga Transilvanie, la fel ca Mihai Viteazul, dar voievodul român s-a mulțumit doar cu această victorie prin care și-a asigurat flancul nordic după care s-a retras în Țara Românească.

 

 

 

 

 1698:  S-a născut Pierre Louis Maupertuis, matematician francez (d. 1759).

 

 

 

 

Pierre Louis Maupertuis

Pierre-Louis Moreau de Maupertuis (n. 17 iulie 1698 – d. 27 iulie 1759) a fost un matematician, filozof și intelectual francez. A fost director al Academiei Franceze de Științe și primul director al Academiei de Științe din Berlin la propunerea lui Frederic cel Mare.

A efectuat o expediție în Laponia pentru a determina forma exeactă a Pământului și i se atribuie formularea principiului minimei acțiuni, o versiune a acestuia fiind denumită ulterior principiul lui Maupertuis. De asemenea, a studiat și istoria naturală, în special aspectele legate de ereditate și lupta pentru existență.

 

 

 

 

 

 

1714: S-a nascut Alexander Gottlieb Baumgarten, filozof german (d. 1762).

 

 

 

 

                                                     Foto: Aesthetica (1750) 

Alexander Gottlieb Baumgarten (17 iulie 1714 – 27 mai 1762) a fost un filosof german al secolului al XVIII-lea. S-a născut la Berlin în familia unui pastor și ambii lui părinți au murit când el era mic.

A fost interesat de limba idiș și de poezia latină. Este cunoscut în special pentru faptul că a introdus termenul de estetică și s-a ocupat cu studiul ei.

 

 

 

 

 

1762: A decedat Petru al III-lea ( n.21 februarie 1728), împărat al Rusiei timp de  șase luni în 1762.

Potrivit celor mai mulți istorici era imatur mental și filo-prusac, ceea ce l-a făcut un lider nepopular. Se presupune că a fost asasinat in urma  unei conspirații condusă de soția sa, Ecaterina a II-a,care i-a succedat la tron.

 

 

 

 

1790 : A murit Adam Smith, autorul celebrei lucrari „Avutia natiunilor”, cercetare asupra naturii si cauzelor ei.

Poate fi considerat creatorul economiei politice moderne si parintele scolii liberale, care a cunoscut o puternica dezvoltare in secolul al XIX-lea; (n. 5.06.1723).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1791: In timpul Revoluţiei Franceze , Garda  naţionala  aflata sub comanda generalului  Lafayette,  a deschis focul asupra unei mulţimi de radicali iacobinil  la Champ de Mars in Paris, ucigand peste  50 de persoane.

 

 

 

 

1794 : Saisprezece  calugarițe Carmelite din Compiegne  sunt executate  cu 10 zile înainte de sfârşitul  regimului  Marii Terori,  instaurat în timpul Revoluției franceze.

 

 

 

 

 

1803: S-a nascut Iosif Romanov, librar, editor, tipograf din București. Iosif Romanov ortografiat și Romano (n. 17 iulie 1803, Bendorf, în Scaunul Nocrich, Transilvania, azi Benești, județul Sibiu) a fost un tipograf, librar și editor român din București din prima jumătate a secolului XIX.

 În anul 1827, este menționat pentru prima dată numele lui Iosif Romanov pe o carte, care-l recomanda ca librar în București. Cartea se intitula Începutul obiceiului de a se întrebuința în zilele Sfintelor Paști ouă roșii și fusese scrisă de Constantin, preotul Patriarhiei Țarigradului. Tradusă din limba greacă în românește de Alexandru Geanoglu Lesviodax, ea văzuse lumina tiparului în tipografia Mitropoliei.

 

 

 

 

1810: S-a nascut August Treboniu Laurian, om de cultură marcant al secolului al XIX-lea,  istoric şi om politic, participant la revolutia de la 1848.

A întemeiat impreuna cu Balcescu revista “Magazin istoric pentru Dacia”; (d. 25.02.1881).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1821: Lupta de la Slobozia. Cetele de panduri, rămase fără Tudor Vladimirescu, au fost înfrânte de turci. Printre cei luaţi prizonieri se afla şi Papa, fratele lui Tudor Vladimirescu. Este sfârşitul revoluţiei.

 

 

 

 

 1821: Spania cedeaza Statelor Unite ale Americii teritoriul Florida. Tratatul Adams–Onís a rezolvat disputa privind trasarea de granițe clare, dând Statelor Unite Florida și Louisiana și Spaniei tot teritoriul de la vest de Louisiana din Texas până în California.

 

 

 

 

1831: S-a nascut Împăratul Xianfeng al Chinei (d. 1861) Împăratul erei Xianfeng (17 iulie 1831- 22 august 1861), născut Aisin-Gioro I Ju, a fost al nouălea împărat al dinastiei Qing, și al șaptelea împărat Qing ce a domnit peste China propriu-zisă între 1850-1861.

 

 

 

 

 

 

 

 1840 : S-a născut Franz Hübner, misionar german.

 

 

 

 

 

 

 

Franz Hübner, (n. 18 noiembrie 1846 Drossen, lângă Frankfurt an der Oder – d. 31 decembrie 1877) a fost un entomolog german. Între anii 1875 și 1877, el a colecționat insecte pentru Muzeul Godeffroy în Samoa, Tonga și Insula Noua Britanie.

 

 

 

 

1859:  A murit Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 15 iulie 1837) a fost soția regelui Pedro al V-lea al Portugaliei, al doilea copil și fiica cea mare a Prințului de Hohenzollern-Sigmaringen Karl Anton, șeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției lui, Prințesa Josephine de Baden.

A fost sora mai mică a lui Leopold, Prinț de Hohenzollern și sora mai mare a regelui Carol I al României. La 18 mai 1858, Stephanie s-a căsătorit cu Pedro al V-lea al Portugaliei.

Atât mireasa cât și mirele urmau să împlinească 21 de ani. A fost primită în Portugalia cu mult lux iar ea a scris acasă că portughezii înțeleg mai bine luxul decât demnitatea. Un an mai târziu s-a îmbolnăvit de difterie și a murit.

În scurta perioadă cât a fost regină și-a făcut un nume bun prin fondarea de spitale. Din căsătorie n-au rezultat copii. A fost înmormântată la Mănăstirea São Vicente de Fora din Lisabona.

Pedro nu s-a mai recăsătorit și a murit de holeră la 11 noiembrie 1861. A fost succedat de fratele său mai mic Ludovic I al Portugaliei.

 

 

 

 

 

1867: S-a născut  Ludovic Mrazek, geolog român de etnie cehă, membru al Academiei Române; (d. 9 iunie 1944, București.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un om de știință specialist în geologie și în exploatarea petrolului, o  personalitatea care și-a pus amprenta asupra dezvoltării extraordinare înregistrate de geologia românească la începutul sec. al XX-lea.

El este primul specialist român care a susținut originea organică a petrolului. De numele său este legată și înființarea „Institutului Geologic al României”.

 

 

 

 

 

1868:  Capitala Japoniei este transferata de la  Kyoto la Edo.

Orasul a fost numit în timpul asa numitei „revoluții Meiji„Tokyo, ceea ce în traducere înseamnă «capitala de est» .

 

 

 

 

 

1894: S-a născut Georges Henri Lemaître, fizician belgian; (d. 1966).

 

 

17 iulie 1894:  A murit Leconte de Lisle, poet și traducător francez; (n. 1818).

 

 

 

 

 

1899:  S-a nascut James Cagney, actor american (d. 1986) James Francis Cagney, Jr. (n. 17 iulie 1899 – d. 30 martie 1986) a fost un actor de film american. Deși a fost apreciat pentru gama sa largă de roluri, Cagney rămâne cel mai cunoscut pentru rolurile sale de “dur”. În 1999, Institutul American de Film l-a clasat pe locul 8 în topul celor mai mari staruri ale tuturor timpurilor.

 

1902 : Willis Haviland Carrier, tanăr absolvent al Universitatii Cornell, a pus in functiune in birourile unei imprimerii din New York, o maşinărie care răcea, filtra şi usca aerul .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1907: A murit scriitorul francez Hector Malot ; (n. 1830).

 

 

 

 

 

 

 

 

Hector Malot (n. 20 mai 1830 – d. 17 iulie 1907) a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi. A scris mai multe romane dar este cunoscut mai ales pentru celebrul său roman  “Singur pe lume“, pe care l-a dedicat fiicei lui, Lucie.

“În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze.

O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie?…” se întreba Hector Malot la începutul cărții sale.

 

 

1912: A decedat  matematicianul francez Henri Poincaré; (n. 1854).

 

 

 

 

 

A avut contribuții științifice importante și în astronomie, mecanica cuantica,teoria potentialelor si filosofie.

Lui îi aparține și renumita  „Conjectura a lui Poincare”  (Bănuiala lui Poincaré), care a putut fi dovedită abia după aproape 100 de ani de la prima formulare a ei, în anul 1904.

 

 

 

 

 

1907: A murit scriitorul francez  Hector Malot ; (n. 1830).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hector Malot, n. 20 mai 1830, a fost unul dintre cei mai cunoscuți scriitori francezi.A scris mai multe romane dar este cunoscut mai ales pentru romanul “Singur pe lume“.

A fost dedicat fiicei lui, Lucie. “În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie?…” se întreba Hector Malot la începutul cărții sale.

 

 

 

 

 

 

1918:  În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, un pluton de execuție bolșevic condus de Iacov Iurovski, îi asasinează  la ordinul direct al lui Lenin, pe ultimul țar al Rusiei Nicolae II-lea Romanov  (n. 6 mai 1868, stil vechi / 18 mai, stil nou – d. 17 iulie 1918, țar al Rusiei 1824-1917), alături de familia sa, inclusiv pe țareviciul Alexei, grav bolnav, precum și cațiva servitori care îi însoțiseră.

 

 

 

Nicolae al II-lea        (n.1868-d.1917), ultimul împărat (țar) al Rusiei 1894-1917

 

 

În urma Revoluției din februarie 1917 țarul Nicolae II-lea abdică în nume personal și al feciorului său țareviciul Alexei în favoarea fratelui său Marele Duce Mihail Alexandrovici căruia îi dă binecuvîntarea la tron.

Ducele refuză tronul a doua zi și în așa fel sfîrșește domnia dinastiei Romanov în Rusia.

Guvernul democrat provizoriul de la Petersburg a decis să-i țină pe fostul țar Nicolae II-lea, soția Alexandra și pe copiii lor închiși în reședința imperială, Palatul Alexandovski.

În încercarea de a-i îndepărta din capitală și de a-i feri de posibile vătămări, guvernul democrat a lui Alexandr Kerenski a mutat familia regală în Tobolsk, în Siberia, în august 1917.

Ei au rămas acolo pe durata Revoluției bolșevice din Octombrie, revoluție în cadrul căreia puterea trece de la democrații lui Kerenski la bolșevicii lui Lenin (Vladimir Ulianov).

Odată veniți la putere bolșevicii strămută familia regală într-un oraș controlat de Armata Roșie, și anume Ekaterinburg.

Execuția familiei regale a fost grăbită de avansarea către Ekaterinburg a subunităților Legiunii Cehe în drumul lor de retragere din Rusia.

Temîndu-se că Legiunea Cehă va cuceri orașul și-l vor elibera pe Nicolae II-lea, la indicația lui Lenin, temnicerii bolșevici lichidează fizic familia imperială. Dovezile că această execuție s-a făcut cu aprobarea lui Lenin sunt suficient de multe.

Deoarece CEKA se temea ca soldații ruși nu vor trage asupra țarului lor, plutonul de execuție a fost format din soldați maghiari, printre eiaflandu- se  și viitorul lider comunist al Ungariei, Imre Nagy.

 

 

 

                                Țarul Nicolae al II-lea si familia sa

Țarina Alexandra Feodorovna (n. 1872)
Marea Ducesă Olga (n. 1895)
Marea Ducesă Tatiana (n. 1897)
Marea Ducesă Maria (n. 1899)
Marea Ducesă Anastasia (n. 1901)
Țareviciul Alexei (n. 1904)

 

S-a crezut multă vreme că trupurile lui Nicolae și ale familiei lui au fost aruncate într-un puț de mină în locul numit Patru Frați.

La început așa a fost – cadavrele au fost într-adevăr aruncate în acel loc în noaptea de 16/17 iulie.

În dimineața următoare – cînd zvonuri despre locul în care se aflau trupurile celor din familia regală au început să se răspîndească prin orașul Ekaterinburg – Iurovski a ridicat morții pentru a-i ascunde în altă parte.

Atunci cînd vehiculul care transporta trupurile s-a defectat în timpul deplasării către noul loc desemnat, el a ales altă soluție și a îngropat cele mai multe cadavre într-o groapă comună pătrată, lată de 2,5 m și adîncă de 1,8 m, a turnat acid sulfuric pe chipurile morților și a mascat locul stivuind traverse de cale ferată deasupra.

Groapa se afla pe un drum de căruțe părăsit, Șoseaua Kroptiaki, la circa 19 km nord de Ecaterinburg. Două cadavre au fost arse.

Șase zile mai târziu, orașul Ekaterinburg era cucerit de Armata Albă, care a trimis imediat ofițeri la Casa Ipatiev, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu familia imperială.

Camera în care Romanovii au fost executați fusese curățată, dar pe pereți rămăseseră urme de sânge și de gloanțe.

În anul următor, Mișcarea Albă l-a însărcinat pe Nicolae Sokolov să investigheze ce se întâmplase la Ekaterinburg.

Povestea era deja cunoscută în oraș; gardienii ce fuseseră capturați au mărturisit crima, iar Sokolov a descoperit primul puț minier, în care a găsit câteva obiecte ce aparținuseră familiei imperiale.

Rămășițele Romanovilor nu au fost însă descoperite decât abia în 1991. Groapa comună în care se credea că familia imperială fusese îngropată alături de servitori era cunoscută încă din anii ’80, dar a fost ținută secretă de către autoritățile comuniste.

În 1991, în urma săpăturilor, au fost descoperite rămășițele a nouă persoane. Lipseau însă două cadavre, aparținând lui Alexei și, cel mai probabil, Anastasiei. Acestea au fost ulterior găsite într-un alt mormânt în apropiere de oraș, în vara anului 2007.

Ultimul țar al Rusiei, Nicolae II-lea a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa.

 

 

 

 

 

1920: S-a născut Juan Antonio Samaranch, preşedinte al Comitetului Olimpic Internaţional, între 1980-2000; (d.21 aprilie 2010).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1923: A decedat  Theodor Rosetti, publicist şi om politic roman ; (n. 4.05.1837).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Theodor Rosetti (n. 5 mai 1837),  om politic român, a fost prim ministru în perioada 1888-1889 și membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

1931: Este promulgata Legea privind autonomia universitară în România.

Legea prevedea şi transformarea Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică în Academia de Muzică şi Artă Dramatică.

 

 

 

 

 

 

1936: Rebelii naționaliști sub conducerea generalului Franco, se revoltă împotriva guvernului republican de stânga al Spaniei, sprijinit de URSS, declanșând Războiul Civil Spaniol.

 

 

 

 

 

 

 

 

Francisco Paulino Hermenegildo Teódulo Franco y Bahamonde Salgado Pardo prescurtat Francisco Franco (n. 4 decembrie 1892, Ferrol–d. 20 noiembrie 1975, Madrid) a fost un general și om politic spaniol, dictator al Spaniei între 1939 și 1975. A ajuns la putere în urma unui sângeros război civil (1936—1939) împotriva republicanilor.

Franco a obținut victoria, beneficiind de sprijinul Italiei fasciste și al Germaniei naziste. El a instaurat un regim dictatorial de extremă dreaptă, luându-și titlul de conducător al statului („El Caudillo”).

În ciuda ajutorului primit din partea statelor Axei în timpul războiului civil, Franco a păstrat neutralitatea Spaniei în cel de-al doilea război mondial, salvând chiar evreii refugiați în Spania.

Franco a rămas în fruntea Spaniei până la moartea sa, în 1975. Conform dorinței dictatorului, după moartea sa a fost restaurată monarhia, prin înscăunarea regelui Juan Carlos I, din dinastia de Bourbon.

 

 

1944: A murit genialul  matematician american William James Sidis.

 

 

 

 

 

 

William James Sidis   (n. 1 aprilie 1898 a fost un copil-minune american, cu abilități matematice remarcabile și care stăpânea multe limbi străine. După unele surse, se pare că a fost persoana cu cel mai mare IQ. Astfel, a fost considerat cel mai inteligent om care a trăit vreodată.

 

 

 

 

 

 

1945: Se desfăşoară Conferinţa de la Potsdam a şefilor de stat şi guvern  din SUA (H. Truman), URSS (I.V.Stalin), Marea Britanie (W. Churchill, iar de la 28.07.1945, C. Attlee).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Conferinţa de la Potsdam a fost o conferinţă ţinută după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial la Cecilienhof, în Potsdam, Germania (lângă Berlin), din 16 iulie până pe 2 august 1945.

Au participat reprezentanţii Uniunii Sovietice, Angliei şi Statelor Unite ale Americii, cele mai mari şi mai puternice forţe ale Aliaţilor care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. Delegaţiile au fost conduse de şefii guvernelor celor trei naţiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee şi, respectiv, Preşedintele american, Harry S. Truman.

 Clement Attlee l-a înlocuit pe Churchill după ce partidul Laburist a învins Partidul Conservator în alegerile generale din 1945.

Cei trei lideri ai ţărilor învingătoare s-au adunat să decidă cum să administreze Germania Nazistă înfrântă, după ce aceasta semnase capitularea necondiționată cu nouă săptămâni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinței s-au aflat și problemele ordinii internaționale postbelice, problemele tratatelor de pace și aprecierea efectelor războiului.

 

 

 

 

 

 

1948: Este promulgată  în Zona de ocupație americană, Constituţia Coreei de Sud.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1950: Au fost arestaţi cetăţenii americani Julius şi Ethel Rosenberg, acuzaţi de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice.

 

 

 

 

 

 

 

Ethel și Julius Rosenberg au fost condamnați la moarte sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, îndeosebi pentru furnizarea datelor secrete privind bomba atomică.

Procesul Rosenberg a avut răsunet mare în anii 1950. Cazul Rosenberg continuă să fie controversat și astăzi. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la 5 aprilie 1951, iar execuția a avut loc la 19 iunie 1953 în închisoarea Sing-Sing din statul New York.

 

 

 

 

1950:  S-a născut Damon Harris, cântăreț american (The Temptations)    (d. 18 februarie 2013), un cântăreț afroamerican de muzică soul și R&B câștigător a trei premii Grammy. A fost cel mai cunoscut ca membru al trupei The Temptations din 1971 până în 1975.

 

 

 

 

 

 

 

În momentul în care s-a alăturat formației, Harris avea 20 de ani și era cel mai tânăr membru al grupului pe perioada cât a activat cu acesta.

Pe când era adolescent, Harris a format o trupă numită The Young Tempts. Formația a avut succes cu câteva singleuri lansate prin T-Neck Records iar mai apoi încă o serie de hituri minore sub numele de Impact.

A fost fondatorul Fundației pentru cancer Damon Harris dedicată prevenirii, diagnosticării și tratării cancerului de prostată.

Fundația a fost înființată după ce la 47 Harris a fost diagnosticat cu cancer la prostată. A murit într-un spital din Baltimore pe 18 februarie 2013 de cancer la prostată. Avea 62 de ani.

 

 

 

 1952: S-a născut  actorul și cântărețul american David Hasselhoff.

 

 

 

 

 

 

1954:  S-a născut la Hamburg, Republica Federală Germania, în Angela Merkel, politician german, cancelar al Germaniei.

 

 

 

 

 

 

 

A fost prima femeie cancelar din istoria Republicii Federale Germania fiind aleasă în această funcție la data de 22 noiembrie 2005 de către Bundestag, parlamentul german, și realeasă la 28 octombrie 2009, respectiv 17 decembrie 2013.

 

 

 

 

 

1955:A fost inaugurat  la Anaheim in California, parcul de distracţii – “Disneyland”, înființat și administrat de Walt Disney, în prezenţa a peste 30000 de vizitatori veniţi de pretutindeni.

Ceremonia a fost transmisă în direct de televiziune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1959 : A murit renumita cântareaţă americană de jazz, Billie Holiday (Lady Day); (n.7 aprilie 1915).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Billie Holiday (n. 7 aprilie 1915, Philadelphia) era  cunoscută și sub numele de Lady Day, a fost dintre cele mai mari nume ale jazzului, alături de Sarah Vaughan și Ella Fitzgerald.

 

 

 

 

1973: Regele Afganistanului Mohammed Zahir Shah, este detronat de către vărul său Mohammed Daoud Khan, în timp ce  se afla în Italia pentru o  interventie chirurgicala.

 

 

 

 

Mohammad Zahir Shah (1914 – 2007)

 

 

 

 

 

 

1975: Proiectul test Apollo–Soyuz – A avut loc andocarea navelor spațiale Apollo american și Soyuz sovietic marcând prima astfel de legătură între nave spațiale aparținând celor două țări.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1976: La Montreal, în Canada,  a început a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară.

Gimnasta Nadia Comăneci a obţinut trei medalii de aur, iar România a ocupat locul nouă pe naţiuni, cu patru medalii de aur, nouă de argint şi 14 de bronz. (17 iulie – 1 august).

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO:  

 

 

 

 

 

 

 

1976: Timorul de Est este anexat şi devine a 27-a  provincie  a  Indoneziei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1979: Generalul Anastasio Somoza Debayle, presedintele – dictator al  Nicaraguei, demisionează şi fuge în S.U.A.

 

 

 

 

 

1980: Au fost inaugurate lucrările de construcţie a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

Centrala Nucleară de la Cernavodă este unică din România. În prezent (2011) funcționează unitățile I și II, ce produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării. Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități.

Unitatea I a fost terminată în 1996, are o putere electrică instalată de 706 MW și produce anual circa 5 TWh. Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007 , conectată la sistemul energetic național pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007

 

 

 

 

 

1981: Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii inaugurează  Podul Humber, unul din cele mai lungi poduri suspendate din lume.

 

 

 

 

 

 

Podul este situat lângă localitățle New Holland și Kingston upon Hull, Marea Britanie și este construit peste estuarul Humber. Inaugurat la 17 iulie 1981, el are o deschidere de 1.410 m, iar lungimea totală atinge 2.220 m. Înălțimea față de nivelul apei este de 30 m, iar cei doi piloni au câte 155,5 m înălțime.

 

 

 

 

 

 

1995: Prima Reuniune în formula “16+1″ a NATO, cu participarea ţărilor membre ale Alianţei şi a Rusiei.

A fost semnat acordul interimar de parteneriat şi cooperare economică între Uniunea Europeană şi Rusia. (Bruxelles).

 

 

 

 

 

1996: Camera Reprezentanţilor a Congresului Statelor Unite ale Americii a aprobat o lege ce prevedea acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate pe bază permanentă pentru România.

 

 

 

 

 

 

1997: Parlamentul unicameral al Ucrainei – Rada Supremă – a ratificat Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina.

 

 

 

 

 

1998: O conferinţă diplomatică adoptă Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale , care prevedea  instituirea unui tribunal internaţional permanent de urmărire penală a persoanelor fizice vinovate de genocid, crime împotriva umanităţii, crime de război, precum şi  pentru crima de agresiune .

 

 

 

1998: Sunt înhumate creștineste, rămăşiţele ţarului  Rusiei Nicolae al II-lea şi cele ale familiei sale, masacrați de un comando bolșevic, la ordinul lui Lenin în 1918.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2009: A murit  la New York  în SUA , Leszek Kołakowski, filosof polonez, n. 23 octombrie 1927, la Radom, Polonia ) a fost un filozof polonez, cunoscut pe plan internațional ca un critic al marxismului, dar și ca istoric al filosofiei.

Interesul său major  s-a  manifestat mai ales în domeniul filosofiei liberale de secol al XIX-lea, dar și în privința filosofiei culturii și a filosofiei religiei.

Trăia în exil din 1968. Înainte de a părăsi Polonia, la sfârșitul anilor 1950, a fost unul din dizidenții importanți față de regimul comunist polonez.

 

 

 

 

 

2014: Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines s-a prăbușit în Ucraina, la 50 km de granița cu Rusia.

Au murit 298 de oameni, dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului.

 

 

 

 

Malaysia Airlines Flight 17 – foto preluat de pe people.com

 

Zborul 17 al Malaysia Airlines (MH17/MAS17) de la Amsterdam (Olanda) la Kuala Lumpur (Malaezia) s-a prăbușit la 17 iulie 2014 în apropiere de Hrabove, regiunea Donețk, Ucraina, la aproximativ 40 de kilometri de frontiera Ucrainei cu Rusia.

Avionul, un Boeing 777 – 200 ER, transporta 283 de pasageri și 15 membri ai echipajului. A fost al doilea incident al Malaysia Airlines în ultimele cinci luni, în urma dispariției zborului 370 de la începutul lunii martie 2014.

Conform rapoartelor inițiale, guvernul ucrainean a sugerat că avionul a fost doborât la o altitudine de 10.000 de metri de către tiruri ale unui sistem de rachete antiaeriene Buk  de construcție rusească, lansate de teroriști aparținând  așa numitei Republici Populare Donețk.

Cu 283 de pasageri și 15 membri ai echipajului la bord, acesta este cel mai mare incident al Malaysia Airlines până în prezent. Dezastrul depășește Zborul 370 în care a fost implicat tot un Boeing 777-200ER, cu 227 de pasageri și 12 membri ai echipajului.

Potrivit ultimelor informații, la bordul avionului se aflau 85 de copii, dintre care 3 nou-născuți. Mai multe companii aeriene au declarat că vor evita ruta aeronavei doborâte. 

Lufthansa, Virgin Atlantic, KLM, British Airways, Aeroflot (Rusia), Air France și alte companii aviatice au declarat că nu își vor mai trimite avioanele prin spațiul aerian din estul Ucrainei. Din această cauză, traficul aerian de deasupra României a crescut cu 10-15%.

 

 

 

 

 

 

 

2015: A decedat muzicianul britanic de jazz John Taylor  ( n. 25 septembrie 1942  la Manchester, Anglia).

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un autodidact care a cântat la orgă și sintetizator.

 

 

 

 

 

 17 iulie este în Slovacia  Ziua Independenței.

 

 

 

                       Steagul Slovaciei.

 

Republica Slovacă  este un stat din Europa Centrală , care se învecinează cu Austria și Republica Cehă la vest, Polonia la nord, Ucraina la est și Ungaria la sud.Are o suprafață de 49.035 km² și o populație estimată în 2011 la 5.397.036 locuitori.

 

 

 

 

 

Capitala și cel mai mare oraș este Bratislava , urmat de Košice . Din 2004 . Țara este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene . Limba oficială este slovaca, care aparține grupului de limbi slave. Triburile slave s-au stabilit pe teritoriul Slovaciei actuale în secolele al V-lea și al VI-lea.

De-a lungul istoriei, teritoriul Slovaciei actuale a făcut parte din numeroase state.   În secolul XX s-a aflat în uniune cu Cehoslovacia din 1918 până în 1939  cînd a devenit un stat marionetă sub patronajul Germaniei naziste până în 1944.După înfrângerea Germaniei, Slovacia a revenit în cadrul statului Cehoslovacia care în 1969  a devenit o federație formată din Republica Socialistă Cehă și Republica Socialistă Slovacă.  

În 17 iulie 1992, Slovacia  s-a declarat stat suveran, ceea ce înseamnă că legile sale au avut prioritate față de cele ale guvernului federal. De-a lungul toamnei lui 1992, Cehia și Slovacia  au negociat detaliile pentru desființarea federației, iar în noiembrie, parlamentul federal a votat pentru dizolvarea oficială a Cehoslovaciei la 31 decembrie 1992. Republica Slovacă și Republica Cehă a mers pe drumuri separate după 1 ianuarie 1993, un eveniment numit uneori ”divorțul de catifea”.

  De la 1 ianuarie 2009, Slovacia este membră a zonei euro și folosește moneda euro.

Această țară este de asemenea membru al NATO .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Sfânta Marina

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfanta Marina  s-a născut din părinti păgâni, în Antiohia Pisidiei. A  primit invatatura despre Hristos la varsta de doisprezece ani.

Dupa moartea mamei sale, tatal sau nu a mai considerat-o fiica sa si a inceput sa o urasca pentru credinta ei in Hristos.

Intr-o zi, a plecat cu oile tatalui sau la camp. Aici s-a intalnit cu eparhul Olimvrie, un mare prigonitor al crestinilor. Acesta, ranit de frumusetea ei, s-a hotarat sa o ia de sotie. Insa, cand a aflat ca este crestina a cerut sa fie luata si dusa in cetate spre a fi chinuita. A refuzat sa aduca jerfa idolilor, motiv pentru care a fost batuta din cap pana in picioare si aruncata in temnita.

Aici, sub chipul unui sarpe, diavolul s-a incolacit in jurul capului ei ca sa o omoare. Cand Marina s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci, sarpele a crapat, iar ea a fost inconjurata de o lumina cereasca.

In temnita a vazut o cruce mare stralucind cu lumina negraita, iar deasupra crucii vedea o porumbita alba ca zapada, care graia: “Bucura-te, Marino, porumbita cuvantatoare a lui Hristos, fiica a Sionului celui de sus, caci iata ziua bucuriei tale s-a apropiat!”

In acel moment Sfanta Marina s-a vindecat de toate rănile ei. In urmatoare zi a fost aruncata in foc si in apa, dar le-a indurat pe toate ca si cand ar fi fost in trup strain.

Dupa aceste pedepse a fost condamnata la moarte prin decapitare. Sfanta Marina a trecut la cele veșnice la varsta de 15 ani, in anul 270.

 

 

 

 

 

 

VIDEO:  ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

1. wikipedia.org/wiki/Nicolae_al_II-lea_al_Rusiei;

2. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

3. Istoria md;

4. Mediafax.ro;

5. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier;

6. IstoricRador.ro.

Publicitate

Eforie – o pagină de istorie românească. VIDEO

 

 

 

 

 

 

Litoralul românesc a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri datorită faptului că marea era o sursă bună de hrană. Pe litoralul românesc nu au existat până în secolul al XIX -lea stațiuni balneare, prima care a fost construită în anul 1899, fiind Eforie și a fost înființată de Ioan Movilă, un boier de prin părțile Moldovei,  atunci când a pus acolo  piatra de temelie a hotelului care îi va purta numele.

El și-a cumpărat aici o moșie,  pe care a pus bazele  unei stațiuni balneare între plaja mării și lac, în anul 1899. Terenul fusese  cumpărat de la moștenitorii lui Mihail Kogălniceanu.

Dupa 1878, statul român donase terenul de pe Litoral marelui patriot român Mihail Kogălniceanu, fost ministru de Externe și prim ministru, drept recompensă pentru meritele sale dovedite în timpul revoluției de la 1848 și în timpul războiului de independență  din 1877 si 1878. Mihail Kogalniceanu va restitui statului o mare parte din pământul primit, pe terenurile respective  fiind colonizate cu români din Oltenia.

Urmasii lui Mihail Kogalniceanu au vândut pământul moștenit lui loan Movila, boier din Moldova, descendent al familiilor istorice moldovene din secolu al XVI-lea, care a luat hotărârea de a intemeia pe mosia cumparata o satiune balneara.

Inițial, stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă. Boierul a apreciat valoarea terapeutică a nămolului lacului Techirghiol și a  aerosolilor marini. Movilă a făcut o investiție colosală, e drept și cu ajutorul băncilor și a adus medici și chimiști din Viena pentru analiza apa și a nămolul.

Pe lângă hotel, boierul a mai construit și un sanatoriu pentru băi calde de nămol cu 50 de cabine. În primăvara anului 1902, construcțiile au fost terminate, iar Movilă a întreprins o amplă acțiune de reclamă în țară și peste hotare pentru a atrage vizitatori. Primii turiști au început să apară încă din 1902, investiția fiind un real succes pentru Movilă.

Boierul a decedat în 1904, la doi ani după ce își văzuse visul cu ochii. La jumatate de km spre sudul localitatii Eforie, exista izvoare de apa potabila. S-au gasit aici trei vetre intinse de asezari stravechi: Tuzla Mica, Tuzla Mare si Cainaci.

Pe aceste locuri au fost descoperite urme de viata materiala traco-getica si daco-romana, care se prelungeste spre timpurile noastre, cu o vietuire crestina. Peste asezările geto-romanilor, au venit si s-au stabilit, mai tarziu, turco-tatarii si alte populatii  migratoare.

Cazinoul Eforie Sud a fost construit în anii 1931 și 1935, și  făcea parte dintr-o serie de imobile cu destinație estivală. Se înscrie printre celelalte cazinouri construite în aceeași perioadă.

 

 

 

 

 

Acesta este parte a unui ansamblu urban început de Ioan Movilă la 1899 și destinat a fi o stațiunea balneo-climaterică – viitoarele Băi Movilă. 

Arhitectul care avea să proiecteze imobilul, Arta Cerchez, era același arhitect care a creat Hotelul Movilă și Băile calde (dărâmate în perioada comunistă pentru a face loc căii ferate care se extindea spre Mangalia).

Cerchez era de asemenea ginerele lui Ioan Movilă, fiind căsătorit cu una dintre fiicele acestuia, Felicia. Importanța imobilului constă în arhitectura sa, fiind considerat una dintre clădirile reprezentative pentru stilul Art Deco de pe întreg litoralul românesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pana in 1933 stațiunea Eforie apartinea de localitatea Techirghiol.

 Intre cele doua războaie mondiale, localitatea a cunoscut o importantă dezvoltare și și-a schimbat numele din Movila-Techirghiol în Carmen Sylva si  mai târziu în timpul comunismului în  Vasile Roaită. 

Din anul 1962 se numește Eforie Sud.

 

 

 

Surse:

  https://paradistours.ro/ litoral-romania

www. shtiudece ro.

 www.economica.net/cum-arata-litoralul-romanesc 

 

 

Un român în Ţara de Foc

 

 

 

 

 

 

 

 

 Țara de Foc este un teritoriu insular situat la capătul cel mai sudic al Americii de Sud, despărțit de continentul american prin strâmtoarea Magellan, având o suprafață de 73.746 km².

Puțini știu însă, că multe dintre toponimele din Țara de Foc (Tierra del Fuego) poartă denumiri românești, datorită lui Julius Popper (n.15 decembrie 1857 la București, Țara Românească – d. 5 iunie 1893, Buenos Aires, Argentina), un inginer, cartograf și explorator român de etnie evreiască.

După ce a absolvit  Politehnica din Paris și a  devenit inginer de mine și metalurgie, Julius Popper a călătorit în  Egipt, Turcia, India, China, Japonia, Rusia, America de Nord, în New Orleans, SUA.

In capitala Cubei, Havana, a proiectat  planul orasului si al portului. In anii 1884-1885,a  lucrat  in Ciudad de Mexico ca redactor la publicatia “Diario de los Forasteros”.

La 7 septembrie 1886, s-a îmbarcat pe un vapor englez care venea de la Montevideo, cu destinația  orașul Punta Arenas în Argentina.  

Scopul lui  era să ajungă în Țara de Foc în căutarea aurului, descoperind că  plajele atlantice ale Țării de Foc conțineau aur, într-o cantitate mai mare decât în restul Patagoniei.

Descoperirea sa a trezit un interes nesperat de participare la subscripția publică de acțiuni pentru înființarea societății anonime „Compañía Anónima Lavaderos de Oro del Sur”.

Această societate era destinată strângerii fondurilor necesare exploatării aurifere și la fondarea ei au participat personalități din capitala argentinieană.

În Golful San Sebastian a amenajat instalaţii de spălare a aurului şi locuinţe pentru o comunitate numeroasă. El a întemeiat o colonie căreia i-a dat numele El Páramo (Pustiul) – astăzi Río Grande.

Ulterior, şi-a extins activitatea şi în alte colonii din Ţara de Foc: Beta, Cullen şi Carmen Sylva, unde înfiinţează noi exploatări.
Tot el a elaborat legi şi regulamente şi a înfiinţat o poliţie locală, a organizat un serviciu poştal pentru care a tipărit timbre cu iniţiala numelui său, a emis bani. De asemenea, a creat o flotă care făcea curse periodice între El Páramo şi Punta Arenas.

Lui Popper i-au fost acordate de statul argentinian în timpul șederii sale în Țara de Foc, o serie de privilegii: dreptul de a dispune de o armată proprie  cu uniforme și armament și  dreptul de a  bate (în anul 1889) monede proprii din aur de 1 și 5 grame care au purtat denumirea de Popper.

 

 

 

 

 

 

 

 

Unele surse susțin că s-au emis 1.000 bucăți din piesa de 5 grame și circa 5.000 bucăți din piesa de 1 gram la monetăria din El Páramo (piese mai grosolan realizate), iar la monetăria din Buenos Aires s-au turnat monede din circa 175 kg aur.

Numismații care studiază această emisiune monetară neobișnuită și foarte rară astăzi n-au reușit să stabilească precis cantitatea de aur transformat în monede la exploatarea El Páramo.

În anul 1891, va emite  propriile timbre poștale de 10 centavos, care, purtând inițiala numelui său, fapt care i-a creat probleme cu autoritățile locale și tot în acest an el își brevetează, cu nr. 830, „mașina de separare a aurului” („Cosechadora de Oro”) care, după el, este capabilă să spele 75 de tone de nisip pe zi, extrăgând 99,6% din aurul pe care-l conține nisipul extras.

 Julio Popper și-a stabilit de asemenea și propriul serviciu poștal în zona pe care o concesionase mărcile poștale putând fi văzute  imaginile la Muzeul de la capătul lumii ).


S-au tipărit două emisiuni , care se disting între ele  prin tonul culorilor, dar mai ales prin dantelarea defectuoasă a  mărcilor din prima serie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ramón Lucio Cortés,  administratorul Oficiului Poștal din San Sebastián,  a depus  o plângere la directorul general al Poștei și Telegrafului din Argentina referitoare la ștampilele utilizate de Popper pe corespondență, despre care a declarat că ” nu mi se pare legal „.

„Toată corespondența domnului Popper, care părăsește departamentul din San Sebastián, a continuat reclamantul, poartă acest tip de expediere și, deoarece există un birou poștal în acest departament, de care sunt responsabil, vă solicit pe  dumneavoastră pentru o rezoluţie”.

Influențele lui Popper l-au scos rapid din cauză, dar  documentele rămase în urma incidentului ne permit să cunoaștem detalii despre acest capitol al numismaticii și filateliei din Tierra del Fuego.

Dosarul format din plângerea lui Cortés a fost publicat și analizat de Walter L. Bose ( ștampila Tierra del Fuego. Julio Popper și postarea), și recent Carlos Baldassarre a studiat și subiectul într-un articol publicat în al doilea număr (noiembrie 2012), al Revistei Asociației Filateliei și Numismaticii din Río Grande Tierra del Fuego .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Julius Popper nu a fost doar un căutător de aur, ci și un mare cartograf. Multe din denumirile geografice existente astăzi în Țara de Foc sunt denumiri românești.

Printre acestea se numără: râul Ureche, râul Rosetti, munții Lahovary, Manu și Rosetti, Cordiliera Carlos I al Romaniei, Lacul Broșteni.

Munții aflați la vest de golful San Sebastian poartă numele de scriitoare al Reginei Elisabeta I a României, Carmen Sylva. Tot aici există vârful Sinaia, după orașul din România unde a fost construit Castelul Peleș, reședința de vară a familiei Regale.

După şase ani de explorări în Ţara de Foc, Popper a plănuit să organizeze o expediţie la Polul Sud.

Nu a mai apucat, fiind găsit mort la 6 iunie 1893 în locuinţa sa din Buenos Aires, la vârsta de 36 ani, autopsia stabilind că a murit în urma unui stop cardiac.

Călătoriile lui Popper și descoperirile sale au fost comunicate Institutului geografic Argentinean (Instituto Geográfico Argentino) de la Buenos Aires, unde a prezentat la 5 martie 1887 o comunicare, publicată în broșură în limbile spaniolă, franceză și română.

Julius Popper a fost și membru corespondent al Societății Regale de Geografie de la București, în al cărei Buletin a publicat mai multe scrisori despre cercetările sale din Țara de Foc (1889, 1892) și căreia i-a trimis un album cu fotografii.

Într-una din aceste scrisori, Popper își exprimă regretul că n-a mai putut reveni în țară de mulți ani declarând că„M-am născut român, sunt român și voi muri român, deși mă găsesc în mările antarctice.”

Mai multe relatări despre aceste călătorii, despre locurile pustii si inospitaliere și despre frumusețile lor înfricoșătoare au apărut, în românește, în ziarul „Românul”, în 1891, texte care revelau și un scriitor de gen cu mari posibilități .

 

 

 

 

 

Timbru românesc emis în 1986, cu portretul lui Julius Popper

 

 

 

 

 

Bulevardul principal și un mare complex comercial din cea mai sudică metropolă americană îi poartă numele.

Astăzi, teritoriul Tierra del Fuego (Țara de Foc) este împărțit  între Argentina și Chile, iar exploratorul  Julio Popper născut în îndepărtata Românie, a intrat în istoria ambelor țări.

 

 

 

 

 

 

http://actualidadfilatelica.blogspot.com/ estampillas-y-monedas-de-tierra 

http://www.radiometafora.ro  

https://adevarul.ro 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Popper 

http://www.shtiu.ro