CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 16 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

16 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

622: Profetul Mahomed a fost forţat să fugă de la Mecca la Medina. Potrivit tradiţiei, acesta a început atunci propovăduirea credinţei în Allah.

 

 

Despre islam si Mahomed, câinele ticălos – gânduri din ortodoxie (2)

 

Această fugă (numită Hegira), a marcat începutul erei Islamului.

Calendarul islamic începe de la această dată, iar anii sunt număraţi de la „A.H.” însemnînd „Anul Hegirei” (anul musulman are doar 354 de zile, ajungându-se, în prezent, în anul 1438 A.H; la 21.IX.2017 se va intra în anul 1439 A.H)

Anul 1 al Hegirei din calendarul musulman corespunde cu data de 16 iulie  d. I. Hr.

 

 

 

 

 

 

1054: Marea Schismă dintre bisericile creştine occidentale şi bisericile orientale de rit bizantin. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Principalele cauze au fost disputele asupra autorității papale și  clauzei Filioque  în Crezul de la Niceea , dar  au existat și cauze minore, cum ar fi dispute legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni, sau de alte practici liturgice.

Filioque ( lat.), este un  termen teologic care se referă la problema “purcederii” Sfântului Duh de la Dumnezeu  Tatăl și de la  Dumnezeu  Fiul .

Problema  a constituit  pretextul unei dispute istorice între Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) și cea Apuseană (Catolică), teologii ortodocși susținând că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, în vreme ce colegii lor catolici consideră că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul.

Separarea s-a oficializat prin excomunicarea reciprocă (anulată în 1965) dintre delegaţii pontificali, conduşi de cardinalul Umberto da Silva Candida şi patriarhul din Constantinopol, Mihail I Kerularios, ca urmare a îndelungatei dispute asupra noţiunii de „Filioque” şi a primatului episcopului Romei, refuzat de creştinii din Răsărit.

Românii au rămas în grupul de popoare care ţin de confesiunea ortodoxă, aflată sub autoritatea canonică a patriarhului de Constantinopol

 

 

 

 

 

 

 

1264: Prima menţiune  a localității Bistriţa când a fost datat primul document care menţiona această așezare din judeţul Bistriţa-Năsăud,ca oraş de meşteşugari şi negustori, având însă existenţa anterioară invaziei tătarilor. Numele actual al oraşului are la origine cuvântul slav „bistro” (“repede”), aşa cum apele repezi se numesc de obicei „Bistriţe”.

Numele aşezării, ca şi alte elemente lingvistice, presupun o convieţuire mai îndelungată a unor elemente slave cu populaţie autohtonă de origine romano-slavă. În a doua parte a secolului al XIII-lea, la această dată, Papa Urban al IV-lea pomenea într-un document în limba latină ţinutul „Bistriche”, adică Bistriţa

 

  

 

 

 

 

 

 In regiune au fost instalați colonisti din Flandra, Valonia, Saxonia, Bavaria, care vor fi cunoscuți ulterior sub numele de sasi, care au primit  o serie de drepturi și libertăți din partea coroanei maghiare si un statut social și economic privilegiat, proces care s-a petrecut după mijlocul secolului al XII-lea.

Prima mențiune a localității datează din anul 1241 când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa” numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița.

Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche) si îi este recunoscut statutul de civitas prin acordarea, de către regina Elisabeta, la 30 decembrie 1330, a privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul lor” și a dreptului de liberă trecere pentru negustorii și mărfurile produse și comercializate de dânșii.

 

 

 

 

 

1342: A murit Regele Ungariei, Carol Robert D’Anjou; (n.1288).

 

 

 

 

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

 

Foto:  Carol I Robert de Anjou, rege al Ungariei. Pe vremea când tânar fiind, locuia la Timișoara. Singura sa imagine de epocă conservată (1317, catedrala Sf. Martin)

 

 

 

 

Bătălia de la Posada în Cronica pictată de  la Viena.

 

 

În timpul domniei sale, Tara Românească sub conducerea voievodului Basarab I si-a obținut independența față de  Ungaria, după ce armatele pe care le conducea rgele maghiar Carol Robert D’Anjou, au fost surprinse și infrânte  într-o ambuscadă la Posada, in ziua de 9 noiembrie 1330.

 

 

 

 

 

 

 

1377:  Încoronarea regelui Richard al II-lea al Angliei.

 

 

 

 

 

Richard II, din grația lui Dumnezeu, Rege al Angliei, Lord al Irlandei
Portret la Westminster Abbey, ca 1390.

 

 

Richard al II-lea al Angliei (6 ianuarie 1367 – 14 februarie 1400) a fost rege al Angliei, de la 1377 până când a fost deposedat de coroană în 1399.

Este faimos pentru rolul său esențial în rezolvarea Revoltei țărănești din 1381 și pentru delictele sale ca rege, lucru ce a condus atât la demisia sa forțată cât și la război civil.

 

 

 

1544: Filip Moldoveanul a tipărit la Sibiu „Catehismul românesc”,  prima carte tipărită în limba română, dupa ce  in anul 1550  tipărise  primul Tetravanghel   slavo-român . 

  Filip Moldoveanul a primit din partea Sfatului sibian o recompensă pentru imprimarea unui „Catehism românesc”, fiind atestată, astfel, prima tipăritură românească, din care din păcate însă, nu s-a păstrat niciun exemplar

 

 

 

 

 

 

1647: A fost ucis Tommazzo Aniello (Masaniello), conducator al rascoalei populare din Neapole ; a luptat împotriva dominatiei spaniole,  fiind proclamat capitan-general al poporului din Neapole.

 

 

 

 

 

The Flagellation of Christ - Gregorio Fernandez as art print or ...

1661: Banca suedeză “Stockholms Banco” emite primele bancnote din Europa. Acestea purtau numele de Kreditivsedlar

 

 

 

 

kreditivsedlar

                                                    Foto: Kreditivsedlar

 

 

 

 

 

 1782 : Are loc la “Teatrul Național” din Viena, premiera mondială a operei Răpirea din serai , de Wolfgang Amadeus Mozart.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Răpirea din serai (conform titlului original Die Entführung aus dem Serail) este o operă a cărei muzică a fost scrisă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret de Stephanie Gottlieb, care a revizuit libretul cu același titlu scris de Christoph Friedrich Bretzner.

 

 

 

 

 1796: S-a născut la Paris,  pictorul francez Jean-Baptiste Camille Corot  (d. 1875), cel mai mare peisagist francez al secolului al XIX-lea (“Tiganca cu mandolina”, “Arborii de pe malul lacului”, “Catedrala Chartres”); (d. 22.02.1875, Paris).

 

 

 

 

 

 

 

 

                                       Jean Baptiste Corot – autoportret

 

 

 

 

 

A fost unul dintre cei  mai mari pictori peisagiști francezi ai secolului al XIX–lea, care a eliberat  peisagistica de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a-l fi înțeles pe deplin. Corot poate fi socotit precursorul impresionismului.

 

 

 

 

 

 

 

 
1809: Orașul La Paz (în Bolivia de azi), isi declara 
în timpul revoluției anticoloniale, independența față de coroana spaniolă  .

Se  formează primul guvern independent din America spaniolăcondus de Pedro Domingo Murillo.

 

 

 

 

 

 

 

1872: S-a născut  Dimitrie Anghel, poet si prozator, reprezentant al simbolismului român (“Oglinda fermecata”, “Legenda funigeilor”); (d.13.11.1914).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1872:  S-a născut la Fredrikstad, Østfold,   celebrul explorator norvegian Roald Amundsen.

 

 

 

 

 

BBC Radio 4 - Great Lives, Series 46, Erica Wagner on Roald Amundsen

 

 

 

 

 A fost primul om care a ajuns la Polul Sud (în 1911). De asemenea, a fost primul navigator care a reușit să traverseze Pasajul de nord-vest. A dispărut în data de 18 iunie  1928, în timp ce lua parte la o misiune de salvare în Arctica.

 

 

 

 

 

1896: A decedat Edmond de Goncourt, scriitor francez , initiator al romanului documentar alături de fratele sau – Jules-Alfred de Goncourt .

 

 

 

 

 

 

Edmond de Goncourt (Author of Pages from the Goncourt Journals)

 

 

Edmond Louis Antoine Huot de Goncourt (n. 26 mai 1822) a fost dupămoartea fratelui său fondatorul Academiei Goncourt, care distribuie un premiu anual, pentru cel mai bun roman aparut in Franța.

 

 

 

 

1898: Vizita oficială, la Petersburg, a lui Carol I, regele României (1866-1914) – prima vizită, după cucerirea independenţei , a unui şef de stat român în Rusia. (16/28 – 19/31).

 

 

 

 

 

 1909: Șahul Mohammad Ali Shah Qajar ( născut 1898, decedat 21 februarie 1930) a fost obligat să abdice și a fost înlocuit cu fiul său, Ahmad Shah Qajar.

 

 

 

Mohammad Ali Shah Qajar (Kadjar)

 

 

Mohammad Ali Qajar a fost șah al Persiei în perioada 16 iulie 1909 –  15 decembrie  1925.

 

 

 

 

 

1911: S-a nascut actrita si dansatoarea americană  Ginger Rogers; (d.1995 ).

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: Execuția familiei imperiale ruse  Romanov.

 

 

 

 

Romanovii: Povestea tragică a ultimei familii regale a Rusiei

 

 

 

În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, un pluton de execuție bolșevic condus de Iacov Iurovski, ii ucide prin împușcare la ordinul direct al lui Lenin, pe ultimul țar al Rusiei Nicolae II-lea Romanov (n. 6 mai 1868, stil vechi / 18 mai, stil nou – d. 17 iulie 1918, țar al Rusiei 1824-1917), alături de familia sa, inclusiv pe țareviciul Alexei grav bolnav de hemofilie, precum și cîțiva servitori care îi însoțiseră.

 

 

 

 

 

 1920: „Acordul de la Spa” privind reparaţiile datorate de Germania puterilor învingătoare din Primul Război Mondial.

României i-a fost repartizată o cotă de 1% din totalul reparaţiilor germane şi 10,55 % din cele orientale (de la Ungaria, Austria şi Bulgaria).

 

 

 

 

 1921: A avut loc primul Congres al medicilor din România, prezidat de prof. dr. Ioan Cantacuzino. (16-23).

 

 

 

 

 

1933:  S-a născut la Suceava, cunoscutul actor român de teatru şi film Gheorghe Cozorici (“Padurea spânzuratilor”, “Vanatoare de vulpi”, “Ciuleandra”, “Gioconda fara surâs”, “Moartea unui artist”) ; (d.18.12.1993 Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1941: Unităţi române ale Diviziei 1 Blindate aflate sub comanda generalului Sion, au pătruns prin lupta în partea de nord a orașului Chişinău.

Pe 16 iulie 1941, orele 3, la două săptămîni de la începutul operațiunilor militare ale Armatelor 3 și 4 Române și a Armatei 11 germane în Basarabia, unităţile Diviziei 1 Blindată sub comanda generalului Sion au pătruns prin lupte în partea de nord a orașului Chişinău.

Îndată după aceea, Divizia 72, care după lupte grele dar victorioase deschise drumul prin Călărași, către Chișinău, a luat în stăpînire partea de vest a orașului.

Un rol important în obținerea succesului general l-a avut și Divizia 50. În seara zilei de 16 iulie 1941, orașul Chișinău, capitala Basarabiei, a fost eliberat de Armata Română. 

 

 

 Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în ...

 

 

Defilarea trupelor romane dupa eliberarea Chisinaului

 

 

 

 

În dimineața zilei de 17 iulie, majoritatea așezărilor au îmbrăcat straie de sărbătoare, unde toate edificiile publice erau poavazate cu drapele române și germane. In biserici s-a ținut un TE-Deum la care au asistat prefecții și primarii, militarii și locuitorii.

Populația a ascultat la radio cuvîntarea Regelui Mihai I al României ”Împreună cu mama mea, țara întreagă, ne închinăm cu smerenie înaintea ofițerilor, subofițerilor și trupei române și germane, care și-au jertfit viața pentru dezrobirea pămîntului strămoșesc. Iar vouă ostași care v-ați vărsat sîngele pentru țară, pentru onoarea neamului și pentru tron vă închin recunoștința noastră caldă și mărturia de griji ce v-o purtăm. Prin faptele voastre ne-a spălat umilirea și ne-a deschis mîndru drumul viitorului. Trăiască România și toți cei ce-au luptat și sîngerat pentru ea!”.

În zilele următoare, Divizia 1 Blindată a continuat, purtînd lupte înverşunate, să urmărească diviziile 90 şi 95 puşcaşi sovietice care se retrăgeau spre Tighina. După forţarea Nistrului, Grupul de armate general Antonescu a fost desfiinţat, iar trupele componente redistribuite altor unități.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1943: A murit criticul şi istoricul literar Eugen Lovinescu, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu.

 

 

 

 

 

 

 

A fost  fondatorul revistei literare şi al cenaclului “Sburătorul” ;(n. 31 octombrie 1881).

 

 

 

 

 

1945:  A avut loc (în pustiul  Nevada, la Alamogordo – SUA) în cadrul proiectului ultrasecret american Manhattan, prima experienţă nucleară din lume.

La primul test al unei bombe atomice „Trinity Test”, s-au folosit şase kilograme de plutoniu, care au declanşat o explozie echivalentă cu puterea a 19 kilotone de TNT; ca urmare a exploziei,  nisipul, pe o rază de 700 metri, a fost calcinat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Proiectul Manhattan a fost proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare (cunoscută popular ca bomba atomică) în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial de către Statele Unite ale Americii, Regatul Unit și Canada.  Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul american J. Robert Oppenheimer.

Rădăcinile proiectului s-au aflat în temerile oamenilor de știință ai anilor 1930 că Germania Nazistă însăși investiga posibilitatea producerii armelor nucleare. Născut dintr-un mic program de cercetare în 1939, Proiectul Manhattan a ajuns să angreneze peste 130.000 de oameni și să coste aproape 2 miliarde de dolari ai timpului (circa 23 miliarde, la nivelul din 2007 al dolarului, pe baza CPI). A avut ca rezultat crearea multor puncte de producție și cercetare care au operat în secret.

Cele trei centre primare de cercetare și producție ale proiectului au fost centrul de producție al plutoniului aflat la Hanford Site, centrele de îmbogățire a uraniului de la Oak Ridge, statul Tennessee și laboratorul de proiectare și cercetare a armelor, cunoscut astăzi ca Laboratorul Național Los Alamos. Cercetări s-au desfășurat și în peste treizeci de alte locații din Statele Unite, Canada, și Regatul Unit. Districtul Ingineresc Manhattan a controlat producția de arme din SUA până la formarea Comisiei de Energie Atomică, în ianuarie 1947.

 

 

 

 

 

 

 

  1951: Controversatul rege Leopold al III-lea al Belgiei  abdică în favoarea fiului său, Baudouin I,  in urma criticilor privitoare la comportamentului său în timpul ocupației germane.

 

 

 

 

 

 

 

1961: Atleta română Iolanda Balaş a stabilit, într-un concurs desfăşurat la Sofia (Bulgaria), al 14-lea (ultimul) record mondial la săritura în înălţime: 1,91 m.

 

 

 

 

.

Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs Jolán) (n. 12 decembrie 1936, Timișoara) campioană olimpică română de etnie româno-maghiară (tatăl român și mama maghiară), care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

 

 

 

 

 

 

Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs Jolán) (n. 12 decembrie 1936, Timișoara) campioană olimpică română de etnie româno-maghiară (tatăl român și mama maghiară), care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism.

 

 

 

 

 

 

 

1965: Presedintele francez Charles de Gaulle şi preşedintele Italiei, Giuseppe Saragat, inaugurează tunelul de sub Mont Blanc, care leagă localitatea franceză Chamonix de cea italiană Aosta. Având 11.600 m era considerat, la inaugurare, cel mai lung tunel din lume , în prezent ocupă locul al patrulea.

Tunelul a scurtat drumul peste Alpi la 12 numai minute. Timp de peste 13 ani a fost cel mai lung tunel rutier din lume.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În prezent, în clasamentul mondial se află pe locul al doisprezecelea.

Acordul dintre Franţa şi Italia privind construirea tunelului a fost încheiat în martie 1953. Tunelul s-a construit aproape opt ani, lucrările de construcţie au început în mai 1959. Zilnic, prin tunelul Mont Blanc trec peste cinci mii de maşini.

 

 

 

 

 

 

 

 1969: Este lansată de la Kennedy Space Center, la Cape Kennedy, în Florida, în cadrul misiunii Apollo 11, racheta Saturn V care va duce pentru prima dată oameni pe Lună.

 

 

 

 

 

 

 

 

1979: Saddam Hussein îl înlocuieşte la conducerea Irakului pe Ahmad Hassan al-Bakr, care a demisionat invocand motive de sănătate, din funcţiile de preşedinte al Republicii, de secretar general al partidului Baas şi de preşedinte al Consiliului Comandamentului Revoluţiei.

 

 

 

 

 

 

Saddam Hussein  (1937–2006)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1985: A murit scriitorul german Heinrich Böll.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost primul scriitor german de după al doilea război mondial, căruia i–a fost decernat  Premiul Nobel pentru Literatură (in 1972).

A scris romanele “Tablou de grup cu doamnă”, “Părerile unui clovn”; (n.21.12.1917).

 

 

 

 

 

 

1989: A decedat marele dirijor austriac de origine aromâna, Herbert von Karajan ; (n. 1908).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1990: În Ucraina a fost adoptată Declaraţia privind independenta  de stat.

 

 

 

 

 

 

1999 : A murit  intr-un accident de avion John Kennedy jr., fiul fostului preşedinte american J.F. Kenedy ;(n. 1961).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2000: Se produce ultima eclipsă de lună a secolului XX.

 

 

 

 

 

 

 

2001:  Preşedinţii rus si chinez, Vladimir Putin şi Jiang Zemin, au semnat la Kremlin  un tratat de prietenie şi cooperare între Moscova şi Beijing, primul de acest  fel  după mai bine de 50 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: Marina Pissareva, responsabil rus al grupului media german Bartlesmann în Rusia, a fost  asasinată la reşedinţa sa din apropierea Moscovei.

 

 

 

 

 

 

2010: A murit (la Arad, unde se afla pentru a conduce Şcoala de Vară organizată de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din acest oraş) biochimistul francez Jean Montreuil; contribuţii importante în domeniul biologiei şi patologiei moleculare; membru de onoare străin al Academiei Române (1993); (n. 1920).

 

 

 

 

2012 : A  murit Jon Lord,  cântaret, pianist si  compozitor  englez, membru al formatiilor muzicale Deep Purple, Paice Ashton Lord si Flower Pot Men ; (n. 1941).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2014: A decedat chitaristul și cântărețul de Blues  american Johnny Winter (născut în localitatea Beaumont , din Texas pe 23 februarie 1944 și mort 16 iulie 2014la Zurich în Elveția)

Johnny Winter - John Dawson Winter III (Vinyl) | Discogs

 

 

 

 

 

A fost admis în 1988 în cadrul Fundației Blues și s-a  clasat pe locul 74 – lea pe lista celor mai buni 100 de chitariști din toate timpurile de către revista  Rolling Stone  .

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/07/16/ziua-de-16-iulie-in-istoria-romanilor-2/

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORODOX

 

 

 

 

 

 

Sfântul Atinoghen

 

 

 

 

 

  

Sfantul Atinoghen

 

 

 

 

 

Sfantul Atinoghen a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). Sfantul Atinoghen a vietuit impreuna cu zece ucenici intr-o manastire de langa cetatea Sevastiei si a fost episcop al Pidahtoei.

Dregatorul Filomarh i-a cerut sa lepede credinta in Hristos si sa aduca jerfe idolilor.

Atinoghen a refuzat si a marturisit: “O, prigonitorule, cei de care zici ca au pierit nu au pierit deloc, ci se afla acum in ceruri, bucurandu-se cu ingerii.”

Pentru ca refuza sa implineasca porunca lui Filomarh, va fi supus la multe chinuri. Inainte de a fi decapitati, un inger al Domnului s-a pogorat si i-a intarit. Dupa ce ucenicii sai au fost ucisi, s-a auzit un glas din cer, zicandu-i: “Astazi, cu Mine si cu ucenicii tai, vei fi in rai si toata dorinta ta se va implini”.

Sfantul Atinoghen dupa ce a auzit aceste cuvinte, si-a plecat cu veselie capul sub sabie si asa a trecut la cele vesnice.

Sfantul Vasile cel Mare ii atribuie Sfantului Atinoghen imnul „Lumina lina”, din randuiala Vecerniei. Particele din moastele Sfantului Atinoghen se afla in biserica Mănăstirii Stavropoleos din Bucuresti.

 

 

 

 

 

16 iulie este :

 „Ziua Rezistenţei Anticomuniste din Banat”; în această zi, în anul 1949, au fost împuşcaţi primii 5 din cei 12 lideri ai mişcării de rezistenţă anticomunistă din Banat (Spiru Blănaru, Petre Domoşneanu, Ion Tănase, Petre Puşchiţă zis Mutaşcu şi Romulus Mariţescu, Vernichescu Aurel, Popovici Gheorghe, Ungureanu Teodor, Smultea Gheorghe, Puşchiţă Petre zis Liber, Ghimboaşe Nicolae şi Luminosu Gheorghe), în zona Pădurea Verde de la marginea Timişoarei

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Gheorghe Radu, Basarabia pământ românesc. Aspecte istorico-documentare, Editura Cartea Doamnei, Piatra Neamț, 2009;

  2. Istoria md;

  3. Istoricul zilei blogspot.com;

  4. lessignets.com;

  5. Mediafax.ro;

  6. Wikipedia.ro;

  7. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  8. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  9. Rador.ro

16/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Românii față în față cu „ciuma sovietică” a lui Bela Kun, și „holera fascistă” a lui Miklos Horthy

La 4 august 1919, armata româna a intrat in Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mardarescu, printre comandantii importanti ai armatei fiind si locotenent-colonelul Ion Antonescu (viitorul Mareșal).

 

 

 

Ocuparea Budapestei de către Armata Română. Campania militară și ...

 

A fost cucerita Budapesta, Bela Kun a demisionat si regimul comunist a fost inlaturat.

La 14 noiembrie 1919, armata româna a parasit capitala Ungariei, care a ramas sub conducerea armatei nationale ungare. Intrand in localitati, pe urmele Armatei Române in retragere, pe care primarii o rugau sa nu plece, „armata nationala” a lui Horthy a lichidat rapid 5.000 de adversari politici in masacrele de la Orgovani, Iszak, Kecskemet Szolnok si Gyoma, a internat in lagăre 70.000 si a obligat la emigrare peste 100.000, indiferent de culoare politica.

Pentru ca, desi formal puterea o deținea arhiducele Iosif de Habsburg, amiralul de Balaton al „terorii albe”, Miklos Horthy (numele real Horacek, individul fiind slovac ungurizat, ca si Kossuth) s-a proclamat „intaiul fascist al Europei”.

Si, de dragul teritoriilor revendicate, Ungaria, fosta monarhica si imperiala, fosta republicana si antantofila, fosta bolsevica, s-a transformat din nou, peste noapte si cu mare entuziasm, devenind ceea ce Fenyes Samu numea „o fortareata a tranșeelor fasciste in Europa”.

4 trenuri cu alimente puse de Armata Romana la dispozitia populatiei din Budapesta

Printre primele masuri luate la inceputul lui 1920 de catre „democratul” Miklos Horthy s-a inscris „Legea (votata in parlament cu 57 de voturi contra 7) privind privarea evreilor din Ungaria de drepturi civice” si aceasta in timp ce acelasi Horthy deplangea la Conferinta de pace prin delegatii sai, sau prin intermediul „Ligii pentru protectia minoritatilor nationale din Romania”„crimele” comise de romani in Ungaria, culiminand cu „Memoriul privind violarile de drept comise de regimul roman in Transilvania impotriva minoritatilor nationale de religie si de rasa”.

Alimentata cu bani si minciuni, propaganda ungara viza revansa, blocarea oricaror decizii ale aliatilor privind Ungaria ca stat agresor, obligat la despagubiri de razboi si, mai ales, rectificarea frontierelor.

Din fericire, cunoscatori adevarati ai istoriei si realitatilor trăite, spre deosebire de simpatizantii americani si ai Uniunii Europene de astazi, diplomatii reuniti la Versailles atunci au remis contelui Appony, răspunsul semnat de Alexandre Millerand, la 6 mai 1920, potrivit caruia „Exprimand speranta ca Ungaria viitoare va fi in Europa un element de stabilitate si pace (naivi erau, totusi! -n.n.), Puterile aliate nu pot, in ceea ce le priveste, sa uite partea de responsabilitate care revine Ungariei in declansarea razboiului mondial si, in general, in politica imperialista dusa de dubla monarhie”.

Contracarând minciunile lui Horthy si ale lui Romanelli, observatorul SUA la Budapesta, Charles Upson Clark raporta Conferintei ca a „ramas consternat de tot ceea ce a vazut: românii nu numai ca nu au distrus viața Capitalei ungare, dar chiar au normalizat-o”.

Notând că armata de ocupatie a pus la dispozitia populatiei 4 trenuri pline cu alimente, ca viata la Budapesta a ajuns mai ieftina decât la București, că soldații romani isi impart mâncarea cu bătrânii și copiii, ca s-a permis nu numai redeschiderea hipodromurilor, teatrelor, expozițiilor dar și organizarea de manifestări politice cu peste 150.000 de participanți, el concluziona ca românii „merită mari laude, din punctul de vedere al laturii constructive, pentru tot ceea ce au facut la Budapesta”.

 

Presa si diplomatii europeni despre comportamentul romanilor in Budapesta

 

In aceeasi nota, un analist politic autentic, diplomatul francez Jules Cambon nota ca: 

„Romania a pus capat, in zilele noastre, unei dezordini care ameninta sa aduca puterea bolsevica pana la portile Vienei. Romania s-a salvat pe sine dar a salvat si Ungaria de o dominatie bolsevica ce se instalase, o vreme, in Imperiul Sfantului Stefan. Acesta a fost si sentimentul autoritatilor maghiare, caci, atunci cand armata romana se pregatea sa evacueze teritoriul lor, prefectul maghiar de Szabolcz a intervenit pe langa comandamentul roman, rugandu-i sa-si mentina ocupatia care proteja tara impotriva armatei rosii, iar la cateva luni, dupa aceasta, o cerere similara a fost facuta din nou, de teama unei reactii a albilor”.

Foarte actuala, concluzia diplomatului francez ramane valabila si astazi, pentru cine are ochi sa citeasca si sa vada, urechi sa auda si memorie sa inteleaga: „Probabil ca maghiarii au mai uitat de binele facut de romani Ungariei in 1919; n-ar fi rau sa invioram amintirea acelor servicii”. Intr-adevar, dar… cine sa o faca? 

„Europenii” Eva Maria Barki si Laszlo Tokes? Ei n-au trait acele timpuri, ca sa intre in tiparele introspectiei ambasadorului Conte de Sainte-Aulaire: „Desi ei sunt umiliti de a fi eliberati de bolsevici de catre chiar Romanii, bucuria Ungurilor de a fi scapat din paradisul infernal al sovietelor, paradis pentru stapani si infern pentru victime – era mai vie decat orice alt sentiment”.

Urmasii lor sunt insa, astazi otraviti de ura inradacinata de fascistii si grofii revansarzi ai caror bani si tenacitate au facut si continua sa faca prozeliti. Ieri un Charles Tisseyre in Franta, un sir Robert Donald sau un Harold Sidney Harmstad, lord Rothermere in Anglia, etc. astazi… altii care i-au nasit pe alde Marko, Frunda, Hunor, Ekstein. Pentru ca „elita” pataplesa si tismaneana a tristelor vremuri pe care le traim, nu are nimic in comun cu elita Romaniei Mari.

Cuvant fascist de ordine – „Nem, nem soha!”

In pofida infrangerii, a dreptului si a evidentei, emigratia ungureasca, indiferent de culoarea politica, a incercat sa se opuna libertatii popoarelor, sa sprijine prin risipa de minciuni, eforturile lui Horthy de stopare a recunoasterii juridice internationale a deciziilor luate de romani si slavi in zilele destramarii Austro-Ungariei.

Un episcop Marcinco a inceput sa faca politica revizionista in SUA, creand „societati culturale”„ligi” si „biblioteci” promaghiare. Ca si astazi, cand Istoria se repeta! La Paris, la 18 martie 1920 echipa contilor Teleki, Csaki si Appony obtinea, prin trepadusul dr. Charles Holmos, un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvernul francez.

Ele au fost finalizate la 12 mai 1920, prin semnarea de catre dr. Holmos si Maurice Paleologue a unui tratat economic secret, ungaro-francez, prin care, in schimbul sprijinului Frantei pentru recuperarea Transilvaniei, Ungaria vindea pielea ursului din padure, adica ceda pe o perioada de 90 de ani exploatarea carbunelui din Valea Jiului. Mijlocul? Integrarea europeana, acelasi Maurice Paleologue transmitand Bucurestilor, la 23 martie 1920, propunerea de integrare a Romaniei, alaturi de Ungaria, intr-o „Confederatie a Dunarii”.

In interior, dupa istoricul Nemes Dezso, perioada iunie 1919 – iunie 1920 s-a caracterizat prin crearea a zeci de organizatii militare, sovine, iredentiste, de tip fascist, in scop terorist sau „bande militare” organizate potrivit vechilor structuri tribale secuiesti pe „neamuri”„ramuri” si „familii”, spunandu-si unii altora „frați” si subordonandu-se direct lui Horthy sau unor lideri proeminenti ai regimului, ca Gombos Gyula, Friedrich Istvan, Kozma Miklos sau episcopul Zadraveck Istvan. Ele isi propuneau „lupta impotriva bolsevismului si a internationalismului”„lupta impotriva evreilor distructivi si a liber agitatorilor””luptele pentru intregirea patriei” etc. […].

Pentru instructie terorista si indoctrinare, Horthy a deschis portile Ungariei nazistilor din Germania si Austria. In mai 1920, in vederea viitoarei axe fasciste, el primea in secret pe mesagerii lui Ludendorff, colonelul Bauer si ofiterii Kanzler si Gustav Kahr din partea Garzii de Aparare bavareza.

De mare amploare strategica si geopolitica, planul comun adoptat atunci prevedea:

1. Instruirea ofiterilor germani pe teritoriul Ungariei;

2. Instaurarea prin „puci” a dictaturii militare in Germania;

3. Instaurarea „prin revolutie”, cu sprijin unguresc a unei dictaturi in Austria;

4. Atacarea Cehoslovaciei de catre fortele aliate austro-unguresti;

5. Sprijinirea contrarevolutiei in Rusia pentru obtinerea unui aliat puternic in lupta revizionista etc.

In aceasta atmosfera a cazut ca un trasnet semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, la 4 iunie 1920. care stipula, in linii mari, actele de justitie istorica infatuite de popoarele victime ale Habsburgilor la sfarsitul lui 1918.

In „linii mari” pentru ca facea, in dauna acestor popoare si peste vointa lor, incalcand principiile de drept international, cesiuni nepermise in favoarea… Ungariei, care, ca stat „national”, pe langa 5,5 milioane de unguri (cu tot cu deznationalizatii) mai cuprindea 2,1 milioane de minoritari romani, slavi, germani, tigani, evrei, armeni etc.

 

 

 

 

Dr. MIRCEA DOGARU – Ungaria tuturor cauzelor | Cunoaste lumea

 

 

 

Cu toate acestea, reunit in luna august 1920 pentru ratificarea Tratatului, parlamentul ungar, majoritar fascist, a scandat: „Nem, nem, soha!” (Nu, nu, niciodata!), a declarat 4 iunie „zi de doliu national” si a facut publica crearea „brigazilor de lupta pentru renasterea Ungariei milenare” carora arhiducele Iosif de Habsburg, tatal „europeanului” Otto care a incercat sa ne prosteasca după evenimentele din decembrie 1989, le-a inmânat drapelul de lupta cu ordinul: 

„Doresc sa implantati acest drapel foarte curind pe crestele Carpatilor Nordici si sa-l purtati de asemenea, cu glorie pana la Adriatica”.

Totodata Romania a fost declarata „actualmente si in viitorul apropiat principalul nostru dusman”, impotriva ei fiind elaborat Planul Horthy de agresiune, partial modificat si partial incununat de succes, si in perioada 1939-1940, si in perioada 1989 – (deocamdata) 2018.

Acesta cuprindea:

1. Incercuirea diplomatica a Romaniei (vezi lozinca predecembrista: „Romania, stat izolat!”);

2. Instruirea ideologica a populatiei din Ungaria si a „maghiarimii” din Romania;

3. Cresterea economica a Ungariei si sabotarea economica a Romaniei;

4. Cresterea prestigiului Ungariei in exterior, concomitent cu scaderea propagandistica a celui al Romaniei;

5. Intensificarea activitatii organizatiilor iredentiste ale minoritatilor „maghiare” (unguri si secui) etc.

Si aceasta in conditiile in care, incalcându-se Declaratia de la Alba-Iulia, Ungaria obtinuse importante corectii teritoriale prin tratatul „Trianon”.

Surse: CERTITUDINEA, 2019 prin https://culturaromana.ro/mircea-dogaru-de-la-ciuma-sovietica-a-lui-bela-kun-la-holera-fascista-a-lui-miklos-horthy/

16/07/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Românii și marii agresori la începutul secolului XX

mircea dogaru, tripla alianta

Mircea Dogaru – Marii agresori ai începutului de secol XX si românii

Având drept pretext asasinarea de catre patriotul sarb Gavrillo Prinkip, la Sarajevo (15/21 iunie 1914) a principelui moștenitor al Coroanei austro-ungare, Franz Ferdinand, primul Război Mondial a fost pregătit de Germania, pas cu pas, în ultimele trei decenii ale veacului XIX.

Unificată prin excluderea Habsburgilor si a posesiunilor lor, infrângerea Danemarcei (1864), Austriei (1866) si Frantei (1871) de catre regele Prusiei Wilhelm I (1861-1872, imparat al Germaniei 1871-1888) care se proclama imparat la 18 ianuarie 1871, Germania, stat militarist, cu o industrie in plina dezvoltare, a ridicat imediat problema instaurarii unei Noi Ordini Mondiale, adica a reimpărțirii planetei, dominata prin acumularile coloniale de Anglia, Franța si Rusia, scrie istoricul militar român Mircea Dogaruhttps://culturaromana.ro/mircea-dogaru-marii-agresori-ai-inceputului-de-secol-xx-si-romanii/

Ea si-a asociat monstruoasa „chezaro-crăiie” austro-ungară, realizată de Habsburgi la 17 februarie 1867, prin federalizarea imperiului lor, adica prin cooptarea ungurilor la guvernare in scopul păstrării sub dominație a milioanelor de slavi si romani si a teritoriilor lor cucerite de Imperiul Romano-German in veacurile XVII-XVIII.

La 7 octombrie 1879, la Viena, se incheie in secret tratatul de alianta germano-austro-ungar, indreptat impotriva Frantei si Rusiei. La 20 mai 1882, la acest tratat a fost asociata Italia, constituindu-se astfel „Tripla Alianta” la care a aderat in secret, tot la Viena, la 18/30 octombrie 1883 regele Romaniei, Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen (domnitor al Romaniei 1866-1881, rege 1881-1914) cu stiinta doar a primului sau ministru, liberalul I.C.Bratianu. Un act de tradare prin care renunta la toate teritoriile romanesti cucerite de germani si incluse in Austria si Ungaria ca parti ale statului dualist.

In momentul izbucnirii razboiului insa (15/28 iulie 1914), atat Italia (2 august) cât si Romania (18 septembrie/1 octombrie) aveau sa se declare neutre, parlamentele lor nesocotind vointa suveranilor pro-germani, deoarece ambele natiuni aveau teritorii sub ocupatie austro-ungara si milioane de compatrioti supusi, prin maghiarizare fortata, etnocidului, de catre Ungaria.

Mai mult, sub presiunea opiniei publice, Italia si Romania vor intra in razboi, denuntand tratatele impotriva Puterilor Centrale (Germania si Austro-Ungaria) si rasturnand situatia geo-strategica in favoarea taberei adverse, Antanta. Italia, la 23 mai 1915, iar România, in scopul eliberarii Moldovei de Nord (Bucovina), Maramuresului, Transilvaniei, Banatului, Crisanei si celorlalte teritorii din „Partium” pana la Tisa, la 14/27 august 1916.

 

Drumul Germaniei spre Marea Conflagratie

 

Invingându-l pe Napoleon III (1852-1870) in 1870 dar si Comuna din Paris in 1871, Germania a anexat Alsacia si Lorena, obligand Franta la plata a 5 miliarde franci de aur despagubiri de razboi (5 mai 1871).

Apoi a impus incheierea razboiului ruso-româno-otoman din 1878 printr-un Congres International la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878) a ocupat, în dauna intereselor Franței si Angliei, Africa de S-V, Togo, Camerun, N-E Noii Guinee si o parte din Arhipelagul Solomon (1884-1886) convocand principalele puteri coloniale la o Conferinta Internationala la Berlin (1884-1885) pentru a „corecta” impartirea Africii.

 

William II | emperor of Germany | Britannica

Noul împărat, Wilhelm II (1888 -1918) si-a inceput domnia in forta, impunand Angliei si SUA o Conferinta Trilaterala la Berlin (29 aprilie/14 iunie 1889) pentru impartirea Arhipelagului Samoa si a fortat Anglia sa-i recunoasca, in schimbul recunoasterii stapanirii engleze in Zanzibar, Insula Helgoland si posesiunile din Africa de Vest si de Est (1 iulie 1890).

In Asia, Germania a ocupat prin surprindere portul chinez Tzindao (14 noiembrie 1897) si a impus guvernului Chinei un tratat prin care aronda Sandun pe o perioada de 99 de ani (6 martie 1898). Succesul l-a inspirat pe Wilhelm II in demararea unui amplu program de construire a unei flote de razboi.

Visul de a-si transforma tara in putere maritima prindea contur in 1899 cand a instituit oficial protectoratul asupra N-E Noii Guinee (1 ianuarie), a cumparat de la Spania, amenintata de SUA, insulele Caroline, Mariane (fara Guam si Palau) si a impus guvernului american impartirea definitiva a arhipelagului Samoa (2 decembrie).

Obtinand, in 1900, printr-o noua lege maritima (12 iunie), dublarea flotei de razboi, patrunzand in Imperiul otoman, in dauna intereselor anglo-franceze prin concesionarea construirii caii ferate Konya-Bagdad-Basra (5 martie 1903), dispunand, din 1905-1906 de submarine, Wilhelm II a facut prima tentativa de provocare a declansarii razboiului mondial, debarcand la Tanger, in Maroc (31 martie 1905), teritoriu de interes francez.

„Criza marocană” a fost aplanata pe calea diplomatiei, marile puteri coloniale intervenind in favoarea Frantei (Conferinta de la Algesiras, 15 ianuarie/15 aprilie 1906), dar, in cursul tratativelor, statul major al armatei germane a definitivat si supus aprobarii Kaiserului, planul de invadare a Frantei („Planul Schlieffen”, decembrie 1905).

Provocand din nou Franta in 1908 („Incidentul de la Casablanca” de la 25 septembrie), Wilhelm II a fost la un pas de a avea satisfactia declansarii razboiului la 1 iulie 1911, cand canoniera germana „Panther” a patruns in portul Agadir declansand cea de-a doua criza marocana.

Franta a evitat insa, in extremis razboiul, cedand Germaniei o parte a Congo-ului francez, in schimbul recunoașterii protectoratului sau in Maroc […].

„Divortul” de Ungaria asupritoare, al romanilor din Banat, Transilvania si „Partium”

Mostenitorii ideii imperiale habsburgice au facut sa curga valuri de cerneala dupa extirparea , in 1918, a cangrenei dualiste care coroda trupul Europei central-rasaritene, interzicandu-i mersul spre democrație, considerand ca, pe masura ce occidentalii isi pierd interesul pentru monstruozitatile care i-au afectat doar tangențial, implicandu-se in problematica mai larga, planetara, repetatele tentative de masluire a trecutului si justificarea unor rapturi evidente vor da roade, punand, pe fondul necunoasterii sau dezinteresului, bazele pretins juridice ale unor rapturi viitoare.

Aproape un secol de actiune concertata si tenace, publicistica, propagandistica, politico-diplomatica si, uneori, militara, au reusit, din pacate, sa vopseasca „negrul” in „alb” si „albul” in „negru”, sa prezinte o constructie feudala despotica si anacronica – monarhia dualista de pretentie universala, drept chintesenta a democratiei si solutie viabila chiar si pentru Europa Mileniului III.

Sa prezinte, in baza dictonului „nu iese fum fara foc”, pretentii absurde drept revendicari justificate, sa stearga din istorie, actele de vointa ale popoarelor, acte plebiscitar consfintite in 1918, sa faca uitate sau sa răstălmacească înseși principiile care i-au animat, la sfarsitul primei mari conflagratii mondiale, pe artizanii Europei civilizate si democrate a secolului XX si sa acrediteze, sub masca stergerii barierelor dintre state, prin declararea drept caduc a conceptului de stat national, periculoasa conceptie a existentei unor natiuni sau popoare „alese”, a caror individualizare, inclusiv teritoriala, ar fi „un dat” si „un drept” istoric si divin.

In contrapartida, popoarele care si-au realizat atunci, prin imense sacrificii, idealurile de dreptate, libertate si unitate nationala s-au lasat purtate in tot acest timp de valurile… nepasarii, considerand ca adevarul este atat de limpede si actul de justitie al Istoriei atat de evident, incat nu mai au nevoie de sustinere, agitatia revansarzilor si conservatorilor fiind un „brutum fulmen”!

Uitand, bineinteles, ca anacronismele si telurile damnate pot avea priza la noile generatii, a caror energie prevalează cunoasterii si care, in cautarea unui nou ideal se pot lasa seduse de „dreptul” fortei!

Astfel a fost posibila declanșarea celui de-al doilea razboi mondial si, pentru noi, romanii, prin estomparea semnificatiei juridice a actului de la Alba Iulia, subsumat consecinței firești numită „Trianon” – „diktatul” de la Viena, criminal corolar al Pactului Ribbentrop – Molotov si al unui tratat secret de alianta ungaro-sovietic perfectat in august 1940 (Pactul Csaky-Molotov), care prevedea granița comună, ungaro-sovietica, pe Carpații Orientali.

Astfel au fost posibile și destrămarea in deceniile IV-V si ultim ale secolului XX, a Cehoslovaciei si Iugoslaviei, potrivit „Principiului Kohr – Tot ce este mic este minunat!” si mai usor de controlat de către o Germanie care se substituie, pe zi ce trece, tot mai mult, Statelor Unite ale Europei.

 

16/07/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: