CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Propaganda sovietică vorbea despre homosexualul Hitler

 

 

În iulie-august 1941, Arthur Kronfeld, un emigrant politic   german specialist în devierile sexuale, a scris la Moscova o broșură de propagandă intitulată  „Degenerații  de la  putere”, în care îi  descria pe liderii Germaniei naziste ca pe niște , pervertiți sexual, degenerați fizic  și psihic . Referindu-se la practica  sa  medicală și la informațiile din surse pe care le deținea, Kronfeld susținea că Hitler ar fi  homosexual, iar acest lucru explica atrocitățile săvârșite de Fuhrer.

De asemenea, el a mai indicat un număr de lideri germani care  aparțineau minorităților sexuale.

La una sau două luni de la începerea atacului german asupra URSS, propaganda sovietică încă încerca să apeleze la logică și la cunoștințe științifice pentru a explica agresiunea nazistă. Mai târziu, începând cu 1942,  imaginile arhetipale simple privitoare la  inamic  au venit în prim plan.

Sloganurile propagandistice au început să coboare la cele mai joase niveluri,  iar nemții au început să fie înfățișați ca fiind niște animale scrie publicația de limbă rusă http://ttolk.ru.

 
 
În iulie 1941, faimosul medic german Arthur Kronfeld, care a emigrat în URSS, a început să scrie un pamflet despre liderii germani.

 În 1919, Arthur Kronfeld a început să lucreze la Institutul de Științe Sexuale, fondat de M. Hirschfeld, unde a fost numit șef al Departamentului pentru Tulburări Sexuale Mintale, unde și-a  câștigat faima de psihiatru specializat în studiul abaterilor sexuale .

În acea perioadă, încă se  încerca   „vindecarea” homosexualitatății, iar profesorul german era în fruntea experimentatorilor. El  trata minoritățile sexuale cu șocuri electrice, hipnoză și chiar doze mici de otrăvuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 
Kronfeld a fost, de asemenea, un susținător activ al experimentelor eugenice, încercând să îmbunătățească „rasa umană”.
 
În timpul atacului german asupra URSS, Kronfeld s-a sinucis împrenă cu soția sa, luând o doză mare de barbital la 16 octombrie 1941, chiar în ziua în care Moscova s-a scufundat în haos din cauza zvonurilor despre o predare timpurie a orașului către germani, Arthur Kronfeld a preferat moartea unei captivități naziste .

 

 

 

 

 





 

 

 

 



  Motivul pentru care profesorul  german a încercat să  explice atrocitățile liderilor germani prin degenerarea fizică și homosexualitatea lor poate fi văzut ca o deformare  profesională . El credea că  oricare persoană poate fi evaluată cu ajutorul unor măsurători ale părților corpului și a caracteristicilor vieții sale sexuale.  Broșura lui Kronfeld, Degenerații de la  putere, a apărut într-un tiraj mare și în plus, extrase din ea au fost citite la radioul sovietic.
 
  După interzicerea sa  prin lege în 1934 în URSS, homosexualitatea a fost într-adevăr descrisă ca o atracție sexuală caracteristică pentru naziști. Scriitorul Maxim Gorki a scris atunci:
 
„Nu zeci, dar sute de fapte vorbesc despre influența distructivă și coruptă a fascismului asupra tineretului Europei. Voi sublinia, totuși, că într-o țară unde este curajos proletariatul funcționează, homosexualitatea este recunoscută drept criminală și pedepsită social, iar marii  filozofi, oameni de știință, muzicieni, acționează liber și cu impunitate. Există deja o zicală sarcastică: „Distruge homosexualii și fascismul va dispărea”.
 
Ca o circumstanță agravantă, homosexualitatea a fost „atașată” la faptele criminale ale „dușmanilor poporului” pentru a mări  efectul pedepselor  și a arăta „ decăderea criminalor fasciști”. De exemplu, șeful NKVD, Nikolai Yejov, a fost arestatat nu numai ca spion, ci și ca homosexual (el era cu adevărat bisexual).
 
Așadar,  concentrarea profesorului Kronefeld în 1941 asupra comportamentului sexual al liderilor nazisti trebuia să îi înfățișeze  ca pe niște „degenerați” aflați în faza finală – un termen medical care însemna în URSSla acel moment  una dintre formele de retardare mentală.

 

 Iată un extras din lucrarea lui Arthur Kronefeld„ Degenerații de la putere ” în care sunt descriși  Hitler și  mai mulți dintre partenerii săi sexuali:
 
”Timp de trei zile, am stat într-o cameră cu Hitler și complicii lui, așteptând interogarea înainte de  proces. De data asta l-am observat atentă pe Adolf Hitler. Era de înălțime medie, avea umerii îngustați,  bazin larg, picioarele groase și un mers greoi care  accentua structura urâtă a corpului său.

Fruntea nesemnificativă, ochii mici tulburi,  craniu mic cu păr negru și o bărbie prea mare dezvăluiau o primitivitate degenerativă .El este incredibil de smecher și se află constant într-un fel de mișcare neliniștită.

Hitler este anormal sexual. Este clar că sentimentul de iubire pentru o femeie nu-i este caracteristic. În trecut, a fost în relații sexuale cu Gaines și Ernst. 

Ambii au fost uciși la ordinul lui la 30 iunie 1934.

Am primit informații despre viața  intimă a Fuhrerului  la sfârșitul anului 1932, de la celebrul „telepato-hipnotist” Hanussen, un susținător al lui Hitler și o persoană apropiată de șeful poliției fasciste, contele Gelldorf, care mi-a relatat că însuși Ernst i-a dat detalii despre intimitatea sa homosexuală cu Hitler.
 
Hanussen a fost ucis la 2 februarie 1933, fie de Ernst însuși, fie de asociații săi naziși, pentru că știa prea multe. Ernst însuși este cunoscut că  racola „băieți” în barul din Berlin „Hollandais” de pe stradă. Bulova, unde homosexualii se întâlneau de obicei.   Ernst, a făcut cunoscută apropierea homosexuală a lui Hitler cu Gaines.  
 
Hitler are convulsii epileptice. Toate trăsăturile urâte ale personalității lui Hitler sunt deosebit de periculoase datorită faptului că dorințele lui perverse sunt exterorizate liber, nefiind restricționate de cea mai mică piedică morală.”

 

 

 



 

 


Până în 1934, Hess a fost secretarul personal al lui Hitler. Observatorii descriu fervoarea fanatică care îl cuprindea pe Hess la vederea lui Hitler sau când venea vorba de Hitler. De aceea i-au dat porecla „Freulen Hess”. Rămâne un mister: dacă Hitler a fost într-o relație sexuală cu Hess, așa cum a fost cazul cu Heines și Ernst, care au suferit o soartă teribilă.

 

 

 

 

 

 





(Hitler în tinerețe – în dreapta)

+++


Identitatea spirituală a lui Streicher este patologică. Este asociat cu viața sexuală   pervertită.  S-a ascuns mult timp în clinica psihiatrică a evreului Wurzbuger.

 Istoricul său medical spunea: un psihopat, pervers sexual , care nu este responsabil pentru crimele sale sexuale. 

 

 După încheierea Marelui Război Patriotic, tema„ Hitler-Gay „a fost redusă de propaganda sovietică la minim.  

Hitler susținea poligamia

Evident, nu numai musulmanii erau în favoarea poligamiei: în 1943, Hitler a propus să permită bărbaților germani să aibă 2 soții, iar Bormann a mers și mai departe, propunând  3 soții.

 

În timpul dictaturii lui Hitler, aproximativ 500 de mii de germani au fost sterilizați. Mai mult, această  acțiune a vizat nu numai bolnavii mintali, ci și persoanele care aveau boli cronice și erau „demenți  moral”.

 

 

 

 

13/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 13 IULIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

13 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 100 î.Hr.: S-a născut Cezar (Gaius Iulius Caesar), dictator, comandant militar de geniu, scriitor şi orator roman (d. 44 î.Hr.).

 

 

 

 

 

 

 

 

 A  fost  una dintre cele mai influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma  și instaurarea Imperiului Roman. 

A provocat războaie de cucerire fără acceptul Senatului roman, a cucerit Galia aducând  sub dominația romană teritorii care se întindeau peste actualul teritoriu francez până la Oceanul Atlantic.

În anul 55 i Hr. Cezar a declanşat prima invazie romană în  Britania.

 A murit asasinat la 15 martie 44 i. Hr.

 

 

 

 

 

 

574: A decedat Papa Ioan al III-lea.

Era descedentul unei familii romane importante, iar tatăl său, Anastasie, purta titlul de „illustris”

A fost papa al Romei în perioada 17 Iulie 561 – 13 Iulie 574.

 

 

 

 

939:  A murit Papa Leon al VII-lea.

A fost Papă al Romei în perioada 3 Ianuarie 936 – 13 Iulie 939, iar înainte de pontificatul său a fost călugăr benedictin.

Nu a fost de acord ca evreii din principatele  germanice să fie convertiți cu forța la crestinism, dar a fost de acord cu izgonirea acestora.

 

 

 

 

 

 982: In Bătălia de la Stilo sau de la Cape Colonna (desfășurata pe 13 sau 14 iulie) în apropiere de Crotone, în Calabria, forțele împăratului Otto al II-lea și aliații săi longobarzi  au fost infrante de cele musulmane conduse de Abu al-Qasim emir de Sicilia.

Unele surse arată că musulmanii ar fi beneficiat de sprijinul bizantinilor, ca revansă a acestora pentru invadarea de către Otto a catepanatului de Italia (în speță, a Apuliei), însă acest lucru nu este confirmat.

Situația din sudul Italiei a fost serios zdruncinată ca urmare a bătăliei de la Stilo, sarazinii continuand să fie o prezență amenințătoare pentru  Italia.

În Germania, odată ajunsă vestea înfrângerii împăratului în rândul slavilor de pe Elba, aceștia s-au răsculat împotriva germanilor sub conducerea lui Mstivoj în marea revoltă cunoscută sub numele de Slawenaufstand, ceea ce a condus la amânarea creștinării slavilor cu câteva decenii.

 

 

 

1174William I al Scoțieiunul din conducatorii revoltei din  1173-1174este capturat la Alnwick de către forțele loiale lui Henric al II-lea al Angliei.

 

 

 

 

 

 

William Leul ( n.cca 1143  d.4 decembrie 1214), numit uneori si William I, a domnit ca rege al Scoției de la 1165 până la 1214 si a avut a doua cea mai lungă domnie din istoria Scotiei, înaintea de  Actul de Uniune cu Anglia din 1707.  

A fost capturat de trupele lui Henric conduse de Ranulf de Glanvill și a fost dus în lanțuri la Newcastle, apoi la Northampton, iar apoi transferat la Falaise în Normandia. Henric a trimis apoi o armată în Scoția și a ocupat țara.

Ca răscumpărare și pentru a-și recapata regatul, William a trebuit să-l recunoască pe Henric ca superior al său și să fie de acord să plătească pentru costurile ocupatiei armatei engleze, punând impozite scoțienilor.

Biserica din Scoția a fost, de asemenea, supusă celei din Anglia. Acest lucru a fost făcut prin semnarea Tratatului de la Falaise, apoi William a fost lăsat să se întoarcă în Scoția. În 1175, el a jurat fidelitate în fața lui Henric al II-lea la Castelul York.

 

 

 

1260Ordinul Livonian suferă cea mai mare înfrângere în secolul al 13-lea  în bătălia de la Durbe, împotriva Marelui Ducat al Lituaniei

 Ordinul Livonian a fost o ramură autonomă a Ordinului Cavalerilor Teutoni și un membru al Confederației livoniene.
În 1346Ordinul a cumpărat Ducatul Estoniei de la regele Valdemar IV al DanemarceiViața pe teritoriul Ordinului este descrisă în Cronica de Balthasar Russow (Chronica der Provinz Lyfflandt).

 

 

 

 

1527: S-a nascut matematicianul, astronomul, astrologul si  ocultistul englez de origine galeza, John Dee; ( d. 1608 sau 1609).

 

 

 

 

A fost si unul dintre  consilierii  reginei Elisabeta I , care  si-a dedicat o mare parte a vieții sale studiului alchimiei, divinației și filosofiei ermetice.

 Fiind unul dintre cei mai învățați oameni din vremea lui, Dee a fost invitat  sa predea algebra avansată la Universitatea din Paris,când nu împlinise douăzeci de ani.

Dee a fost si un astronom respectat, precum și un expert de frunte în navigație, el fiind profesorul multora dintre aceia care au făcut din Anglia o țară a marilor descoperiri geografice.

1590: S-a nascut la Roma, Papa Clement al X-lea (Emilio Altieri). A deţinut funcţia de papă între anii 1670-1676 (d. 22 iulie 1676 Roma).

  

 

 

 

 

1645: A murit  țarul Mihail a Rusiei; (n. 1596).

Mihail Fiodorovici Romanov (n. 12 iulie 1596), a fost primul țar rus din dinastia Romanov. El a fost fiul lui Fiodor Nikitici Romanov (devenit apoi patriarhul Filaret) și al Xeniei.

Domnia lui a marcat finalul  a ceea ce istoricii au numit Timpurile Tulburi.

 

 

 

 

 

 

 

 

Alegerea lui Mihail și urcarea lui pe tron stau la baza legendei lui Ivan Susanin, dramatizată de compozitorul rus Mihail Glinka  în opera O viață pentru țar.

 

 

 

 

1787 :  S-a născut Alois Schertzinger, ceasornicar german . Alois Schertzinger, născut Aloysius Schertzinger (n. 13 iulie 1787, Gütenbach – d. 12 februarie 1864, Sărata, Gubernia Basarabia), a fost un ceasornicar, dirijor și cofondator al coloniei germane Sărata din Basarabia.

 

 

 

 

 1793: Jurnalistul și revoluționarul francez radical Jean Paul Marat, considerat drept unul dintre cei mai puternici şi influenţi  lideri ai Revoluţiei franceze, este înjunghiat  in cada de baie de către Charlotte Corday, o militanta  devotată cauzei girondinilor cărora Marat le–a fost cel mai înverşunat adversar.

 

 

 

 

Marat era una dintre vocile cele mai radicale ale Revoluției Franceze, care si-a  difuzat ideile politice în special in ziarul  ” L’ Ami du peuple ” (Prietenul poporului) , care l-a ajutat să  facă legătura cu grupul radical iacobin republican, venit la putere după iunie 1793.

  Charlotte Corday , o simpatizanta a partidei  Girondine, l-a asasinat în timp ce facea o baie, ca tratament  pentru o boala de piele.

Moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini, facand din el un fel de martir revoluționar. 

A fost imortalizat in celebra pictură a lui David avand ca subiect moartea sa.

 

 

 

1798: S-a nascut printesa  Charlotte a Prusiei, soţia Ţarului Nicolae I al Rusiei; (d. 1860).

 

 

 

 

 

1808: S-a născut Patrice de Mac-Mahon, general și om de stat francez, mareșal al Franței, președinte de stat; (d. 1893).

 

 

 

 

Patrice de Mac Mahon.jpg

 

 

 

Marie Edme Patrice Maurice de Mac-Mahon, primul Duce de Magenta (d. 17 octombrie 1893) a fost un  om politic francez și mareșal șef de stat al Franței între 1873 și 1875 și președinte al celei de a Treia Republici Franceze, între 1875 și 1879.

Când Comuna din Paris a fost reprimată în mai 1871, Mac-Mahon a condus trupele versailles-eze. Armata franceză a petrecut opt zile masacrând muncitori, împușcând civili. Zeci de mii de comunarzi și muncitori au fost executați sumar; alți 38.000 au fost închiși și 7.000 au fost deportați.

Ca președinte al Franței, l-a demis la 16 mai 1877 pe primul ministru republican Jules Simon, înlocuindu-l cu ducele de Broglie, orleanist, înainte de a dizolva Camera Deputaților într-o tentativă de a opri creșterea republicanismului și de a îmbunătăți șansele unei restaurări a monarhiei cu ajutorul contelui de Chambord.

Cum Adunarea Națională îi fixase la 9 noiembrie 1873 mandatul la șapte ani, el a declarat într-un discurs ținut la 4 februarie 1874 că va ști cum să facă ordinea legală respectată timp de șapte ani. Preferând să rămână în afara partidelor, mai degrabă a asistat decât să ia parte la procedurile care, în ianuarie și februarie 1875, au dus la adoptarea legilor fundamentale care au stabilit republica drept guvern legal al Franței.

Mac-Mahon scrie totuși în memoriile sale: „Prin tradiția familiei și prin sentimentele față de casa regală ce mi-au fost insuflate din educația timpurie, nu puteam fi decât legitimist.” Lui i-a displăcut și să formeze în 1876 cabinetele Dufaure și Jules Simon, în care era reprezentat elementul republican.

 

 

 

 

 

 

1841: A fost semnată Convenţia Internaţională de la Londra privind regimul strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.

 

 

 

 

 

 

 

1848 (13/25) : O armată otomană de aproximativ 20.000 de oameni, în frunte cu Suleiman Paşa, sosea la Rusciuk (Ruse), gata să intervină în Ţara Românească.

La data de 19/31 iulie, aceasta a trecut Dunărea, la Giurgiu, cu scopul de a restabili „ordinea legală” şi de a proteja „vechile drepturi şi instituţiuni ale ţării”.

 

 

 

 

 

 

1863: Au loc revolte armate   în New York City, impotriva razboiului cu statele sclavagiste din sud.

Aproximativ 1.000 de persoane au murit in cele  trei zile de confruntari, considerate a fi cea mai sangeroasa  revolta din  istoria  Statelor Unite .

La originea revoltei a fost decretarea legeii  mobilizarii in razboiul cu statele sclavagiste din sud, tulburarile degenerand rapid intr-un pogrom rasial in care numerosi negri au fost ucisi de multimea furioasa.

Pentru a inabusi revolta, in ziua de  16 iulie generalul John E.  Wool a ordonat trupelor din subordinea sa atacuri la baioneta si  ale artileriei impotriva multimii  dezlantuite.

Aceasta a fost cea mai importanta insurectie populara din istoria Statelor Unite.

 

 

 

 

 

 

1866: (1/13 iulie) A fost promulgată Constituţia României , alcătuită după modelul celei belgiene, rămasă în vigoare, cu unele revizuiri şi modificări, pînă în 1923.

Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a  Romaniei  si a fost adoptată după modelul Constituției  Belgiei din 1831.

Constituția a fost adoptată în timpul regelui carol I, fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Ea a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866 ( 13 iulie s.n).

Ea transforma Romania   în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor – Art. 82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri, în majoritate conservatori).

A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

A  fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa acelui timp.

Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constitutiei din 1923, dupa savarsirea Marii Uniri.

 

 

 

 

 

 

1878: După luni de consultări în cadrul Congresului marilor puteri ale Europei, este semnat Tratatul de pace de la Berlin, care prevedea printre altele și recunoașterea independenței României.

 

 

 

 Semnarea Tratatului de pace de la Berlin 1878

La 13 iulie 1878, stil nou (1 iulie 1878, stil vechi) după luni de consultări în cadrul Congresului marilor puteri este semnat Tratatul de pace de la Berlin care prevedea printre altele și recunoașterea independenței României. Congresul de pace s-a desfăşurat la Berlin pentru că în epocă Germania este principala putere europeană.

Cele şapte mari puteri europene participante au fost: Germania, Regatul Unit, Austro-Ungaria, Franţa, Imperiul Otoman, Italia şi Imperiul Rus, iar cel care a dat dovada de abilitate diplomatică deosebită şi care a influenţat decisiv luarea hotărîrilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.

Conform prevederilor Tratatului de la Berlin:

  • România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente. Ca stat care se bucura de independenţa deplină, România putea să-şi înfăptuiască nestingherită politica externă şi internă;

  • Erau recunoscute României: Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor;

  • Se recunoştea independenţa Serbiei, Muntenegrului şi României (conform Tratatului de pace de la San Stefano), cu condiţia acordării drepturilor de cetăţenie şi locuitorilor de altă religie decît cea creştină;

  • Judeţele Cahul, Izmail şi Bolgrad erau încorporate din nou Rusiei Ţariste;

  • Principatul autonom Bulgaria, conceput în granițe foarte mari în Tratatul de la San Stefano și plasat sub infruiență rusă, era simţitor micşorat. Se constituia provincia autonomă Rumelia, condusa de un guvernator crestin, numit de Sublima Poartă;

  • Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia şi Herţegovina;

  • Anglia lua Insula Cipru, în urma unei înţelegeri cu Turcia;

  • Se creau condiţiile pentru desăvîrşirea unităţii naţionale de stat prin unirea celorlalte teritorii româneşti aflate sub dominaţie străină: Transilvania, şi fragmentele Moldovei (Bucovina şi Basarabia ţaristă).

In Tratatul de la Berlin: Puterile europene au redesenat  harta Balcanilor.  România,Serbia si  Muntenegru devenind  complet independente de Imperiul Otoman.

 

 

 

 

 

 

1886: S-a născut actrita de origine română Maria Ventura, o celebritate a Comediei Franceze.

A fost fiica actriței Lea Fanșeta Vermont , dintr-o legătură romantică cu omul de teatru și scriitorul român Grigore Ventura, al cărui nume de familie l-a primit. 

 

 

 

A studiat la Conservatorul din  Bucuresti pe care la absolvit in 1901 si la cel din Paris, pana in  1905 , cu Eugène Silvain și Paul Mounet.

A jucat împreună cu Sarah Bernhardt și cu Eduard de Max, care au avut o mare influență asupra sa.

După 1919 a jucat la Comedia Franceză, a cărei societară a devenit ulterior,  dare a continuat sa dea spectacole la București și în România, cu ansamblul teatrului „Maria Ventura” pe care îl conducea si care avea să-i poarte multă vreme numele A decedat la  2 dec. 1954, la Paris.

 

 

 

1908: Femeile concurează  pentru prima data la Jocurile Olimpice moderne.

 Prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne s-a desfăşurat la Atena, Grecia în 1896, acestea fiind primele Jocuri Olimpice de când împăratul roman Teodosiu I le-a interzis în 393. Prima ediţie a Jocurilor Olimpice a fost una exclusiv masculină, participarea femeilor fiind considerată de către fondatorul JO moderne, baronul Pierre de Coubertin, ca fiind „lipsită de pragmatism, neinteresantă, inestetică şi incorectă”.

Cu toată atitudinea ostilă, prezenţa femeilor s-a impus după 1908, acestea primind la a IV-a ediție a Jocurilor Olimpice de  la Londra, Anglia în perioada 13 iulie – 31 octombrie 1908, dreptul de participare mai întâi pentru 3 probe – golf, tenis şi yachting -, apoi şi la înot, din 1912.

În 1928, femeile au concurat pentru prima dată în probe de atletism, însă, sub pretextul că s-au înregistrat numeroase situaţii de leşin la sfârşitul probei de 800 m, această participare a fost interzisă până în 1960.

Probele feminine de tir au fost introduse pentru prima dată în rândul probelor olimpice abia în anul 1984, iar probele feminine de haltere şi de polo pe apă, la ediţia din anul 2000.

Mai recent, la ultimele ediţii ale Jocurilor Olimpice au fost introduse pentru prima dată competiţiile de box feminin, în delegaţia SUA, pentru prima dată în istorie, numărul sportivelor fiind mai mare decât cel al sportivilor

A IV-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Londra, Anglia în perioada 13 iulie – 31 octombrie 1908. Deoarece oficialitățile grecești insistau în dorința ca întrecerile olimpice să aibă loc numai pe pământ grecesc, CIO a făcut o concesie și a aprobat organizarea la Atena a unei ediții jubiliare, în 1906, pentru a sărbători împlinirea a 10 ani de la reluarea Jocurilor Olimpice.

Ulterior, rezultatele înregistrate cu această ocazie au fost considerate ca neoficiale iar Olimpiada de la Londra considerată cea de-a patra ediție.

 

 

 

 

 

 

 1924:  A murit economistul britanic Alfred Marshall; (n. 1842).

 

 

 

Alfred Marshall (n. 26 iulie 1842; d. 13 iulie 1924) a fost un economist englez, reprezentant al neoclasicismului. - pictured in 1921 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Alfred Marshall foto:  en.wikipedia.org

 

 

Alfred Marshall (n. 26 iulie 1842; d. 13 iulie 1924) a fost un economist englez, reprezentant al neoclasicismului. Este cel care a aplicat analiza marginală care domină știința microeconomiei de astăzi.

Marshall este de asemenea cel care a formulat concepte precum: utilitate marginală, legea cererii, legea ofertei, cost marginal, elasticitate.

 Apărute pentru prima dată în 1890, „Principiile sale” și-au păstrat mult timp actualitatea încât manualele moderne de economie încă se mai bazează pe lucrarea sa.

 

 

1924: S-a născut tenorul italian Carlo Bergonzi ;(d.25 iulie 2014). 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este considerat unul dintre cei mai importanți cântăreți de operă ai secolului XX..

 

 

 

 

 

1928:  La concursul automobilistic de la Monthelery din Franţa, Matei Ghica a stabilit 8 recorduri mondiale.

 

 

 

 

 

Montlhery, showing banking.1920's - foto preluat de pe www.alamy.com

 

 

 

 

 

1930: Primul Campionat Mondial de fotbal a fost organizat la Montevideo, Uruguay în perioada 13 iulie – 30 iulie.

 

 

 

 (w460) Uruguayul,

 

 

 

Au participat treisprezece echipe, șapte din America de Sud, patru din Europa și două din America de Nordl.

Reprezentativa Romaniei a invins in ziua de 14 iulie 1930 selectionata Peru,cu scorul de 3-1.

 

 

 

(w460) Un bilet d

Foto:  Un bilet de intrare la campionat

Secretarul Federației Române de Fotbal, Octav Luchide a fost cel care a înscris România la Cupa Jules Rimet, Carol al II-lea s-a ocupat personal de constituirea lotului și de a face posibilă expediția fotbaliștilor români, Rudy Wetzer a fost căpitanul echipei și cel care a ținut un Jurnal de Călătorie, antrenor a fost Costică Rădulescu iar Nicolae Covaci era la prima din cele trei participări ale sale la Cupa Mondiala.

Ai noștri au bătut Peru în primul meci cu 3-1 și au pierdut cu Uruguay cu 0-4.

Adalbert Deșu a marcat primul gol al României la un Campionat Mondial, iar la întoarcere, Gara de Nord din București era plină de oameni veniți pentru a-i aclama pe tricolori.

Uruguayul a  a învins in finala  în fața a 93.000 de spectatori cu scorul de 4-2 echipa Argentinei   și a devenit astfel prima campioană mondială.

 

 

http://youtu.be/BnSfUFaYRok

 

 

 

 

1934: A murit etnologul german Robert Fritz Gräbner (n. 1877).

A elaborat teoria „culturii complexe”, care a susţinut existenţa unor difuziuni între sferele culturii primitive; teoria sa a stat la baza formării şcolii de istorie etnografică în Europa.

 

 

 

 

 

 1940: S-a născut cunoscutul actor britanic Patrick Stewart.

 

 

 

Sir Patrick Stewart Hewes, OBE (n. 13 iulie 1940) este un actor englez de film și televiziune și rector universitar - Stewart at the Berlin Film Festival on 17 February 2017 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

                                   Patrick Stewart   – foto en.wikipedia.org

 

 

Sir Patrick Stewart Hewes, (n. 13 iulie 1940) este un actor englez de film și televiziune și rector universitar, foarte cunoscut pentru interpretarea Căpitanului Jean-Luc Picard din Star Trek: Generația următoare și a Profesorului Charles Xavier din seria de filme X-Men.

În continuarea seriei, Sir Patrick Stewart va juca alături de Sir Ian Mckellen în pelicula X-Men: Days Of Future Past.

 

 

 

 

 

 1942: S-a nascut la Chicago, actorul american Harrison Ford.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Harrison Ford este un actor american, celebru în întreaga lume datorită rolurilor Han Solo din seria Războiul stelelorEvadatul și Indiana Jones. Evreu dupa familia mamei, și cu rădăcini irlandeze și germane din partea paternă, este binecunoscut pentru rolul său din trilogia Războiul Stelelor, din rolul Han Solo și cel titular din Indiana.

Două filme de-ale sale au fost incluse în Registrul Național al Filmului. În anul 1999, Ford a fost considerat de Empire drept cel mai bun actor din Topul starurilor cinematografice din toate timpurile .

În iulie 2008, box office-ul lui Ford s-a ridicat la o valoare de aproximativ 100 miliarde de dolari, cu proprietăți de peste 1000 miliarde de dolari, situându-se astfel pe al doilea loc în topul celor mai înstărite staruri de la Holywood.

 

 

 1944: S-a născut Ernő Rubik, arhitect, designer şi profesor universitar ungar; a inventat, în 1974, celebrul „cub” care-i poartă numele, cel mai popular joc din anii ’80; Rubik a inventat numeroase alte jocuri

 

 

 

 

 

1951: A murit compozitorul austriac Arnold Schönberg ; (n. 1874).

 

 

 

 

 

 

Arnold Schoenberg: biography, videos - medici.tv

Arnold  Schönberg

 

 

 

 

 

 

 

 

1966: A decedat  prinţesa  Beatrice de Saxa-Coburg-Gotha, sora mai mica a reginei Maria a României; (n.20 aprilie  1884).

 

 

 

 

 

HRH THE PRINCESS BEATRICE OF EDINBURGH, DUCHESS ALFONSO OF ORLEANS ...

 

 

A  fost membru al familie regale britanice, nepoată a reginei Victoria.

Prin căsătorie a intrat în famila regală spaniolă; a fost soția lui Alfonso de Orleans y Borbón, infante al Spaniei. În familie era numită Bea.

 

 

 

 

 1969: S-a născut Oleg Serebrian, politolog, eseist şi politician din R.Moldova.

  A studiat istoria şi dreptul la Universitatea „Ion Creangă” din Chişinău şi relaţiile internaţionale la Institutul European de Înalte Studii Internaţionale din Nisa, după care a urmat studii de specializare la Universitatea din Edinburgh, Şcoala Naţională de Administraţie din Paris şi Centrul de studii în domeniul securităţii şi diplomaţiei al Universităţii din Birmingham.

În 1998 a susţinut doctoratul în ştiinţe politice la Academia de Ştiinţe a Moldovei. 

 

 

 

 

 

 

1972: S-a născut la Bacău, Gabriela Vrânceanu-Firea, om politic, membru al Partidului Social Democrat, aleasă Primar general al Municipiului București la alegerile din 5 iunie 2016 .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În cariera sa politică a mai ocupat și alte funcții: jurnalistă, editor-prezentatoare şi realizatoare de televiziune, consilier pentru relații publice și imagine a premierului Mugur Isărescu (ianuarie 1999), purtător de cuvânt și Secretar de Stat, șef al Departamentului pentru Comunicare din cadrul Guvernului Mugur Isărescu (februarie-decembrie 1999).

 

 

 

 

1974: A murit Patrick Maynard Stuart Blackett, fizician britanic, laureat Nobel .

 

 

 

Patrick Maynard Stuart Blackett (n. 18 noiembrie 1897 — d. 13 iulie 1974) a fost un fizician englez cunoscut pentru lucrul său la perfecționarea camerelor cu ceață, și studiile privind razele cosmice și paleomagnetismul. A avut un rol important în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind consilier în materie de strategie militară - foto: npgprints.com

 

 

 

Patrick Maynard Stuart Blackett (n. 18 noiembrie 1897 — d. 13 iulie 1974) a fost un fizician englez cunoscut pentru lucrul său la perfecționarea camerelor cu ceață, și studiile privind razele cosmice și paleomagnetismul. A avut un rol important în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind consilier în materie de strategie militară

 

 

 

1977: O pană de curent de 25 de ore a cauzat panică şi haos în New York.

 

 

1977Somalia declară război Etiopiei, declanşând  Razboiul etiopianosomalez.

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

Conflictul dintre Somalia şi Etiopia s-a desfăşurat în 1977 şi 1978 pentru controlul regiunii etiopiene Ogaden şi  s-a încheiat atunci când forţele somaleze s-au retras înapoi peste graniţă şi un armistiţiu a fost declarat.

A fost parte a Războiului Rece, deoarece Uniunea Sovietică şi Statele Unite s-au implicat în acest conflict. Uniunea Sovietică iniţial furniza ajutor Somaliei, dar apoi a început să sprijine Etiopia, care anterior era susţinută de Statele Unite.

 

 

 

 

1995: Parlamentul European a adoptat o Rezoluţie privind protecţia drepturilor minorităţilor şi protecţia drepturilor omului în România.

 

 

 

 

 

 1990: Liga Studenţilor din Institutul Politehnic Bucureşti, Asociaţia studenţilor arhitecţi şi Grupul Independent pentru Democraţie organizează un marş de solidaritate cu Marian Munteanu şi cu ceilalţi arestaţi, în zilele de 13–15 iunie.

 

 

 

Marşul Alb (București - 13 iulie 1990) - foto preluat de pe www.ziaristionline.ro

 

 

Foto: Marşul Alb (București – 13 iulie 1990) www.ziaristionline.ro

 

 

 

 

 

 

 1995: Republica Moldova a semnat documentele de aderare la Consiliul Europei, devenind, oficial, cel de–al 35–lea membru al acestei  organizaţii (Strasbourg).

În aceeași zi  a intrat  oficial  în Consiliul Europei și Albania.

 

 

 

  

Statele membre ale Consiliului Europei - foto: coe.mae.ro

 

 

 

 

 

 

 

 2000: Istoricului și profesorului american de origine română Radu Florescu, i s–a acordat titlul Honoris Causa al Academiei Române.

 

 

 

 

 

In Memoriam: Radu Florescu

 

 

 

 

 Radu Florescu este autorul a numeroase articole academice și cărți referitoare la România și istoria României. Radu Florescu a obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana.

A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Boston College. Radu Florescu a fost, de asemenea, directorul Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) al regiunii de nord-est a Statelor Unite ale Americii, cunoscută sub numele de Noua Anglie (New England). În anul 1996 a fost numit consul onorific pentru regiunea New England de către Ministerul afacerilor externe a României.

 

 

 

 

 

 2000: Guvernul bulgar a decis închiderea definitivă a celor mai vechi două reactoare de la centrala atomică de la Kozlodui până la sfârşitul lui 2002, în deplin acord cu cerinţa de aderare la Uniunea Europeană.

 

 

 

 

 

2003:  Si-a inceput activitatea primul guvern interimar în Irak, după inlaturarea dictaturii lui Saddam Hussein.

 

 

 

 

 

 2011: A decedat interpretul român de muzică uşoară Cornel Fugaru, conducator al grupului de muzică pop- rock „Sincron” ; (n. 2 decembrie 1940).

 

 

 

 

 

 

 

 

Cornel Fugaru a fost un cunoscut compozitor de muzică ușoară, solist vocal și instrumentist român, lider al formației Sincron.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2012: A murit producătorul american de film Richard Zanuck; (n. 1934).

 

 

 

 

 

2014 : A murit  scriitoarea sud-africană Nadine Gordimer; (n. 1923).

 

 

 

 

 

Outpouring of tributes to Nadine Gordimer - Art Africa Magazine

 

 

 

 

 

Nadine Gordimer (n. 20 noiembrie 1923, Springs, provincia Gauteng – d. 13 iulie 2014, Johannesburg) a fost una din cele mai cunoscute scriitoare din Africa de Sud.

Nadine Gordimer s-a născut într-o familie de emigranţi evrei săraci. Ea a început să scrie foarte devreme şi prima ei carte s-a publicat când avea 14 ani.

În 1974, Nadine Gordimer primeşte premiul Booker Prize, iar în 1991 este laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.

Una dintre cele mai cunoscute maxime ale sale este: “Adevărul nu e intotdeauna frumos însă căutarea sa, este.”

 

 

 

 

 

 

 2015: A murit cântăreţul mexican Joan Sebastian, un reprezentant de frunte al muzicii latino; (n. 1951).

 

 

 

 

Joan Sebastian versuri - RO

 

 

 

 

 

 

 

  2017: A murit Liu Xiaobo, critic literar, activist chinez pentru democrație și drepturile omului; a fost deținut 8 ani, înainte de a muri, pentru participarea sa la mișcarea pentru democrație Carta 08; Premiul Nobel pentru Pace în anul 2010; (n. 1955).

 

 

 

 2019:  Rusia a lansat cu succes telescopul spaţial Spektr-RG. Spektr-RG urmează să fie plasat în punctul Lagrange 2 dintre Pământ şi Soare, punct în care atracţia gravitaţională a celor două corpuri cosmice se anulează reciproc, iar telescopul îşi va putea face observaţiile cu un minim consum de combustibil pentru menţinerea poziţiei.

Conform Roskosmos, Spektr-RG urmează să detecteze şi să transmită date despre peste 100.000 de roiuri galactice, 3 milioane de găuri negre supermasive, zeci de mii de regiuni galactice active în care se aprind noi stele etc.

 

 

 

 

 

 

2019:  Jucătoarea română de tenis Simona Halep a câştigat turneul de la Wimbledon.

 

 

 

 

 

 

Simona Halep a câştigat turneul de la Wimbledon (13 iulie 2019) - foto preluat de pe /www.facebook.com/simonahalep

 

 

 

 

 

 Simona Halep a câştigat acest prestigios turneu  după ce a învins-o pe americana Serena Williams în finală cu 6-2, 6-2.

Halep (27 ani), a obţinut al doilea său titlu de Mare Şlem din palmares, după unul dintre cele mai bune meciuri din cariera sa, în urma unei victorii în doar 55 de minute în faţa fostului lider mondial.

Simona Halep a pierdut un singur set în drumul către al doilea titlu de Grand Slam, în faţa Mihaelei Buzărnescu, în turul al doilea, primul său titlu de Mare Şlem fiind câştigat în 2018, la Roland Garross.

 

 

 

 

 

 

 

 

13 iulie este în Muntenegru Ziua statului,  o sărbătoare care are loc în fiecare an, în această zi pentru a comemora ziua din 1878, în care Congresul de la Berlin a recunoscut atunci Muntenegru drept cel de-al douăzeci și șaptelea stat independent din lume.

 

 

 

Serbia și Muntenegru s-ar putea reuni în UE peste 7 ani — Ionuț Stroe

 

 

 

Ziua de stat nu trebuie confundată cu Ziua Independenței Muntenegrului , care se serbează  în fiecare an la 21 mai în onoarea plebiscitului din 2006, ăn urma căruia 55,5% dintre muntenegreni  au votat în favoarea  suveranității acestei țări balcanice .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

 

 

 

 

 
Sfântul Arhanghel Gavriil (sau Gabriel) a fost numit voievod (conducător) al oștirilor cerești; numele lui este asociat cu multe întâmplări din Sfânta Scriptură, și mai ales cu vestirea către Maica Domnului a zămislirii Domnului Iisus Hristos. Astfel, rolul său cel mai important a fost considerat cel de vestitor al mântuirii oamenilor. Biserica ține Soborul Sf. Arhanghel Gavriil pe 26 martie, în ziua următoare Bunei Vestiri, și iarăși pe 13 iulie; de asemeni, este sărbătorit împreună cu ceilalți Arhangheli pe 8 noiembrie - foto: doxologia.ro
 

 

 

 

Sfantul Arhanghel Gavriil este pomenit pe 26 martie, in ziua de dupa Buna Vestire, pe 8 noiembrie când sarbatorim Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si pe 13 iulie, cand se face pomenire de toate minunile savarsite de Sfantul Arhanghel Gavriil. Sarbatoarea din 13 iulie dateaza din secolul al IX lea.

Sfântul Arhanghel Gavriil este Arhanghelul bunelor vestiri. A fost ales si trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret sa-i vesteasca taina cea mare a intruparii Domnului.
A adus vestea zamislirii Maicii Domnului lui Ioachim si Anei.A vestit in templu Sfantului Zaharia ca sotia lui va naste la batranete pe Sfantul Ioan Botezatorul.

Sfantul Arhanghel Gavriil a rostit primul numele lui Iisus.

A dat nume Sfantului Ioan Botezatorul. A vestit pastorilor nasterea lui Hristos si a fost primul care a cantat: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2, 14).

Sfantul Arhanghel Gavriil a descoperit magilor taina intruparii. El a linistit pe Iosif cand voia sa lase pe Fecioara Maria.

El i-a poruncit sa fuga in Egipt cu Pruncul si iarasi sa se intoarca in Nazaret.

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO:  O ISTORIE A ZILEI   –  TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Nicolae Isar, Istoria modernă a românilor, editura universitară, București 2006;

  2. Istoria md.

  3. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric

  5. mediafax.ro;

  6. lessignets.com;

  7. wikipedia.ro

  8. Rador.ro

 

13/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Două variante din 1969 ale unui plan de atac nuclear sovietic asupra Chinei

 

 

china-USSR-hl

 

 

 

 

În 1969, lumea era în pragul unui război nuclear între URSS și China. Fostul consul sovietic din Shanghai, Titarenko, spune că Henry Kissinger, fost secretar de stat american,  a vorbit despre îngrijorarea  lui Mao despre o lovitură atomică sovietică asupra Chinei.

La rândul lor, istoricii americani Zhang și Holliday consideră că în 1969, China  a intrat în conflict cu URSS pentru a rezolva gravele sale probleme interne, iar Moscova ca răspuns se pregătea să declanșeze un război atomic scrie publicația de limbă rusă http://www.ttlok.ru

Ambele versiuni sunt însă de acord că această conjunctură a aruncat în 1969 China în brațele Statelor Unite, iar Beijingul a început pentru o lungă perioadă de timp să considere URSS / Rusia ca principalul său inamic.

În revista International Processes, nr. 4, 2014, fostul consul sovietic din Shanghai, consultantul principal pentru China al Comitetului Central al PCUS, Mikhail Titarenko, a prezentat versiunea sa despre conflictul dintre URSS și China în 1969.

(Mikhail Titarenko a studiat la Universitatea Peking în 1957-1958, din septembrie 1959 a studiat la Facultatea de Filosofie a Universității Fudan din Shanghai, a cărei diplomă a primit-o în 1962. În 1961-1965, a lucrat în misiuni diplomatice la misiunile Ministerului Afacerilor Externe ale URSS de la Beijing și Shanghai În anii 1965-1985 – referent, consultant pentru China și Extremul Orient al aparatului Comitetului Central al PCUS. Din 1985 – director al Institutului Extremului Orient al Academiei Ruse de Științe).

În 1969, la inițiativa lui Mao Zedong, a fost organizată o provocare chineză pe insula de frontieră Damanski. Evenimentele au arătat că acest lucru a fost făcut pentru a arăta poporului chinez și americanilor (mai ales acestora), că URSS este inamicul atât al Chinei, cât și al SUA și că Tratatul de alianță, prietenie și cooperare sovietico-chinez este o bucată de hârtie fără valoare .

 

Apoi  pentru că au considerat că prima acțiune nu a fost suficient de convingătoare, chinezii au organizat o a doua provocare în Kazahstan în districtul Jelanashkoly.  

 

 

 

china 11

 

 

 

Americanii au apreciat situația creată și intențiile lui Mao, iar Henry Kissinger a înmânat chinezilor „documentele secrete” ale CIA, din care reieșea că Uniunea Sovietică urma să dea un atac atomic preventiv la Xinjiang,asupra centrului nuclear  chinez .

Mareșalul Lin Biao a aflat că era pregătită o vizită a președintelui Richard Nixon însă el și oamenii lui doreau să o oprească.

 A devenit clar că Lin Biao și grupul militar nu  împărtășea intenția președintelui Mao de a se apropia de Statele Unite împotriva URSS.

Deși din  punct de vedere al sănătății, Mao era într-o formă proastă, medicii au făcut totul pentru a-l aduce într-o stare aptă  să poată discuta cu Nixon cel puțin 30 de minute. Au stat de vorbă aproape o oră.

În timpul vizitei lui Nixon, Mao Zedong a propus de fapt o alianță  sino-americană împotriva Uniunii Sovietice. Conducerea sovietică de atunci a apreciat ca foarte serioase  pericolele care ar fi  putut apărea în urma unei astfel de alianțe.

Moscova a fost forțată să- și revizuiască toate planurile de dezvoltare a economiei naționale, a întârziat planurile existente de creștere a nivelului de trai al populației  concentrându-și eforturile bugetare pe susținerea cheltuielilor pentru crearea unei parități între arsenal  său de rachete nucleare și cel al Statele Unite și consolidarea frontierelor sale de est, iar forțele armate din Orientul Îndepărtat au fost întărite considerabil.

Prin urmare, vorbind despre  China, se poate spune că președintele Mao a avut o importantă contribuție pe termen lung în prăbușirea URSS.

Statele Unite, împreună cu Mao, au forțat Uniunea Sovietică să intre  într-o cursă armamentară istovitoare.

În același timp, americanii au profitat de oportunitățile care s-au deschis pentru ei în cooperarea cu China, pentru a crea o soft power în China și de a o apropia de  sistemului de valori american. Statele Unite au înregistrat progrese mari în acest sens.  

Istoricii americani Yoon Zhang și John Holliday în cartea Mao necunoscut Unknown Mao (publicată în SUA în 2005 în Rusia în 2007; încă interzisă in China).

 

 

china 3

 

 

 

Mao descria „revoluția culturală” ca o mișcare concepută pentru a scăpa China de stilul de conducere al revizionistilor sovietici. Înainte de epurarea partidului și al nouălea Congres al Partidului Comunist Chinez, Mao avea nevoie de o victorie  asupra URSS.

Pentru conflictul care urma,  în martie 1969 China a ales mica insulă nelocuită din Zhenbao (sau Damansky, în rusă), situată pe râul Ussuri. Rezultatul acestui conflict este cunoscut: aproximativ 60 de ruși și 800 de chinezi au fost uciși.

 Mao avea acum o idee despre puterea (sau mai bine zis, slăbiciunea) armatei sale – pierderile rușilorcomparativ cu ale chinezilor (1:12) fiind mai mult decât  evidente.

O săptămână mai târziu, premierul sovietic Kosîghin a sunat la Beijing, cu toate că cele două țări comuniste nu mai aveau relații diplomatice  de trei ani dar chinezii  au refuzat să discute cu  „blestematul revizionist sovietic”. A doua zi, s-au înregistrat mișcări importante de trupe sovietice pe granița de nord-est.

Intrat în panică, Mao a ordonat Ministerului său de Externe să informeze Moscova că este gata să negocieze și că nu dorește război. Mao se temea mai ales că rușii vor întreprinde un atac aerian masiv asupra sălii în care se aflau delegații la cel de-al IX-lea Congres de la Beijing, care urma să se  deschidă zece zile mai târziu.

Cu toate acestea, congresul s-a deschis – într-o atmosferă de secret fără precedent. Conduita sa nu a fost raportată până la sfârșitul acesteia. Două mii dintre delegații săi au fost închiși în camere de hotel cu perdele bine trase.

Mao avea motive să fie alarmat. La 13 august 1969, rușii au lansat un atac la granița URSS (în Kazakhastan) și Xinjiang. Zeci de tancuri rusești și transportoare blindate au pătruns adânc în în teritoriul chinez, încercuind și  masacrând  trupele chineze.

 

La sfârșitul anului 1964, mareșalul sovietic Malinovski  vorbea deja apropiaților săi despre ideea unui atac fulgercătre capitala chineză (ar fi ajuns în Beijing de-a traversând stepa goală din Mongolia în două zile ).

La acel moment, China nu ar fi avut o apărare eficientă împotriva blindatelor sovietice dacă rușii ar fi  decis să continue înaintarea  spre Beijing.

De aceea Mao a ordonat crearea unor obstacole artificiale de 20-40 de metri înălțime și 250-400 de metri lățime și șanțuri antitanc de 120 de metri împotriva tancurilor sovietice . Au fost transportate în acest scop de la mari depărtări, cantități  enorme de pământ și piatră .

 

 

China 4

 

 

 

De asemenea, Mao se temea de un atac nuclear asupra Chinei și a altor facilități strategice.

În septembrie 1969, Kosîghin s-a întâlnit pe aeroportul din Beijing cu al doilea om în ierarhia de conducere a Chinei, Zhou Enlai.

Chinezii nu au primit garanții că URSS nu va aplica lovituri nucleare asupra țării lor. O săptămână mai târziu, Zhou a scris o scrisoare către Kosyghin cerându-i să fie de acord cu renunțarea la un atac  nuclear, dar Moscova a ignorat documentul.

Între timp, un articol al lui  Victor Louis, un jurnalist   internațional cu  legaturi în  KGB, a fost publicat într-un ziar din Londra. În articol  Louis a susținut că Kremlinul discuta despre posibilitatea unui bombardament nuclear asupra Chinei și că intenționează după aceea să susțină  o „conducere alternativă” pentru China.

Mao a intrat în panică și a fost de acord că o delegația sovietică ar trebui să vină în vizită în China. Rușii trebuiau să sosească la 18 octombrie 1969.

Mao și cercul său de apropiați  se temeau că avionul care va veni în China nu va avea la bord înalți demnitari sovietici ci bombe atomice, așa că el și adjuncții săi au plecat la  sud de Beijing, iar Ciu En lai s-a adăpostit  într-un buncar nuclear din Xishan, în care a rămas până în februarie 1970. Mao a părăsit adăpostul după ce s-a convins pe 18 octombrie că demnitarii ruși au coborât din  avion.

Această psihoză de război a durat în China patru luni. Întreaga armată a fost pusă în alertă și zeci de milioane de chinezi  au fost mobilizați la nivel național să construiascî buncăre antiatomice.  

 

 

china 5

 

 

În mai 1970, relațiile diplomatice dintre URSS și China au fost restabilite, rușii au promis să nu recurgă la bombardamente nucleare. Totuși, frica de amenințarea sovietică l-a aruncat atunci pe Mao în brațele Statelor Unite – iar rușii mult timp (dacă nu pentru totdeauna) au rămas pentru Beijing principala amenințare.

 

 

+++

  

În loc de încheiere 

 

Richard Pipes, un academician american care se specializase în istoria Rusiei și  în special a Uniunii Sovietice, fost  membru al administrației Reagan, a vizitat China în 1977, ajungând la concluzia că în China principalul inamic al acestei țări era considerată Uniunea Sovietică .

 

„Împreună cu SUA, vom rupe ursul polar” spuneau chinezii.

 

Richard Edgar Pipes (  11 iulie 1923 – 17 mai 2018) a  de – a lungul întregii sale cariere un anticomunist convins . În 1976, a condus echipa B , o echipă de analiști organizată de Agenția Centrală de Informații care a analizat capacitățile și obiectivele strategice ale conducerii militare și politice sovietice.  Din 1958 până în 1996, Pipes a lucrat la Universitatea Harvard .

Pipes a fost din 1976 șeful echipei B , compus din experți civili și ofițeri în retragere și un apropiat al  directorului CIA de atunci George H. Bush.

Echipa B a fost creată la inițiativa  secretarului apărării de atunci, Donald Rumsfeld, ca o structură paralelă cu grupul de oficiali ai informațiilor CIA, cunoscută sub numele de echipa .

Scopul a fost acela de a se  face  o evaluare mult mai profundă a capacităților militare ale Uniunii Sovietice. 

Nu este surprinzător, că Estimarea Națională de Informații a Uniunii Sovietice și evaluările  anuale ale  CIA, au  subestimat atât strategia militară sovietică, și ambițiile acestei țări, interpretând greșit intențiile sovietice.

Echipa B  a ajuns la concluzia că sovieticii au dezvoltat mai multe arme noi,  o flotă submarină dotată cu armă nucleară, care folosea un sistem care nu depindea de sonar activ, fiind astfel nedetectabil de tehnologia existentă.

Potrivit lui  Pipes, „Echipa B a fost desemnată să examineze probele și să vadă dacă se poate concluziona că strategia sovietică reală este diferită de cea americană în privința capacității de distrugere. Acum s-a demonstrat în totalitate că a fost”. 

În 1986, Pipes a susținut că echipa B a a furnizat factorilor de decizie americani estimări și analize de apărare mai realiste.

De asemenea, el a fost convins că principalul pericol pentru Rusia era reprezentat de  China și de islamismul militant.

 

 

 CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/12/un-plan-american-de-ocupare-a-urss-la-sfarsitul-anilor-50/

13/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: