O ISTORIE A ZILEI DE 5 IUNIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

5 iunie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

8498 î.Hr.: Începe Calendarul mayaș, cel mai avansat calendar al nativilor mezoamericani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calendarul Maya  constă dintr-un calendar sacru, Tzolk’in (sau Bucxok ), ciclic pe parcursul a 260 de zile, un calendar solar, Haab , ciclic peste 365 de zile și un număr lung care a făcut legătura dintre cele două calendare anterioare, combinate cu treisprezece numere (probabil cele 13 zeități diurne).

 

 

 

 

 

 

535: A decedat Epiphanius, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului din  data de 25 februarie (520 -535)

 

 

 

 

 

 

567: A decedat Papa Teodosie I al Alexandriei, ultimul patriarh al Alexandriei recunoscut de împăratul Iustinian I și de Biserica Ortodoxă Răsăriteană.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu toate acestea, din cauza doctrinei sale monofizite, a fost respins de Biserica Ortodoxă Răsăriteană din Alexandria și exilat de către Împăratul Iustinian I, în anul 536.

Copții însă au continuat să-l recunoască pe  Teodosie, aceasta divizare continuându-se  până astăzi.

Teodosie a petrecut ultimii 28 ani din viață în închisoare în Egiptul de Sus și după moartea sa Biserica Coptă l-a les pe Petru al IV- lea  ca succesor al său.

În 451 d.Hr., în urma Sinodul de la Calcedon, Biserica din Alexandria s-a divizat în două ramuri. 

Cei care au acceptat hotărârile  Consiliului au devenit cunoscuti sub numele de  calcedonieni sau Melkiti, iar cei care  au refuzat sa respecte deciziile Conciliului, au fost etichetati drept anti– calcedonieni sau monofiziți, fiind mai târziu numiti iacobiți, după Iacob Baradaeus.

Cu toate acestea, ei au respins termenul de monofiziți, numindu-se ei înșiși ca Miaphysiti. Majoritatea egiptenilor crestini aparțineau  ramurii  miafizite, cea ce a dus la persecutarea lor de către bizantini.

Teodosie este comemorat în Synaxarion coptă în ziua 28 de Ba’unah (5 iunie), în ziua morții sale.

 

 

 

 

 

754: A decedat Sfantul  Bonifatius (Boniface ), n. cca. 675 cu numele de  Winfrid, Wynfrith sau Wynfryth în împărăția de Wessex, în  Anglia anglo- saxonă.

 

 

 

 

 

 

 

 

A  avut un rol de frunte în crestinarea părților  germanice Imperiului franc în timpul secolului al 8-lea, fiind primul misionar care a raspandit creștinismul  în multe părți ale Germania si este considerat  sfântul patron al Germaniei.

A fost  primul Arhiepiscop de Mainz și „Apostolul germanilor„.

A fost ucis în Frisia iar rămășițele sale au fost inmormantate  la Fulda, unde se odihnesc într-un sarcofag care a devenit un loc de pelerinaj.

 

 

 

 

 

Anul 774: După Înfrângerea longobarzilor, Carol cel Mare se proclamă „Rex Francorum et Langobardorum“ (Rege al francilor și longobarzilor).

 

 

 

 

 

 

Durer – Carol cel Mare  

 

In perioada urmatoare,  in urma unor campanii victorioase, isi mareste semnificativ regatul, iar la 25 decembrie 800, este incoronat de catre Papa de la Roma, Imparat al Occidentului .

 

 

 

 

 

 

1224: Împăratul Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Romano- german a fondat Universitatea din Napoli, una dintre primele universități din lume și cea mai veche universitate laică.

Unul dintre cele mai renumiți studenți ai acestei universități a fost teologul și filozoful Toma de Aquino.

  

 

 

 

 

 

Frederic al II-lea și șoimii săi. Imagine de pe coperta cărții sale De arte venandi cum avibus („Despre arta de a vâna cu păsări”), sec. XIII.

 

 S-a născut  26 decembrie 1194 în Jesi. lângă Ancona – d. 13 decembrie 1250 în Castel Fiorentino lângă Lucera) din dinastia Staufenilor (descendent al lui Frederic I Barbarossa), a fost fiul împăratului Henric al VI-lea și Constanței de Sicilia.

Frederic a fost ales „Rex Romanorum” (rege al Romei) după dorința tatălui său, ceea ce i-a ușurat ascensiunea în anii 1211- 1215 pe tronul de împărat, fiind unanim recunoscut după moartea împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor (1175-1218). Frederic al II-lea a fost denumit frecvent stupor mundi („mirarea lumii”) pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă.

El era considerat o Creatură minune între monarhii germani din evul mediu, fiind numit de umanistul și istoricul elvețian Jacob Burckhardt (1818-1897),  primul om modern pe tron.

 

 

 

 

 

 

 

1257: Cracovia a fost declarată oraș.

Asezarea a fost distrusa aproape în întregime în timpul invaziei mongole din 1241.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În anii următori a  fost reconstruita practic identic și a fost declarata oraș prin ordin regal  în anul 1257, ceea ce i-a dat  dreptul de a impune taxe și privilegii comerciale cetățenilor săi.

 

  

 

 

 

 

 

1305: Clement al V-lea (n.cca   1250 – d.1314), este inscaunat Papa al Bisericii Catolice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  rămas in istorie pentru  represaliile ordonate impotriva Ordinului Templierilor  si pentru ca a mutat Sfantul Scaun de la Roma, la Avignon, in Franta.

Împreună cu regele Franței, Filip al IV-lea (Filip cel Frumos), a pus la cale desființarea Ordinului Templierilor.

În anul 1307, intr-o zi de vineri 13 octombrie , un edict care ordona arestarea templierilor a fost emis, simultan, în toată Europa.

Templierii arestați au fost interogați de Inchizitie    timp de 7 ani, pentru a se afla locul unde se ascundea tezaurul lor.

În  1314 Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templierilor, înainte de a fi ars pe rug, ar fi prezis că atât Regele Filip al IV-lea al Frantei, cât și Papa Clement al V-lea vor muri în același an, ceea ce s-a și întâmplat.

 

 

 

 

 

 

 

 

1316: Moare Ludovic al X-lea, regele Frantei,(in franceză Louis X le Hutin sau Arţăgosul), fiul lui Filip IV şi a Ioanei I de Navara; n. octombrie 1289.

 

 

 

 

 

 

 

A fost Regele Navarei din 1305 şi Regele Franţei din 1314 până la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

1446: Dieta Ungariei  întrunita la Rakos, langa Buda, il  alege pe Iancu de Hunedoara guvernator al Ungariei (“Regni Hungariae Gubernator generalis”).

 

 

 

 

 

 

 

Iancu de Hunedoara (n. cca.1407  – d. 11 august 1456, Zemun)

 

 

 

 

Teritoriul administrat de Iancu de Hunedoara la 1456

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1456: La aceasta data a avut loc “Închinarea de la Vaslui”;  

 Marea adunare a Moldovei, convocata de  voievodul Petru Aron (Petru al III-lea Aron, domn al Moldovei între octombrie 1451 si februarie 1452; august 1454 si februarie 1455 si între mai 1455 si aprilie 1457), în prezența  mitropolitului Teoctist si a boierilor țării, decid  in lipsa oricarui sprijin extern, acceptarea ultimatului sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul (sau Mahomed al II-lea, sultan intre 1444, 1444-1446 si 1451-1481), privind plata a unui tribut de 2000 de galbeni, ca preț al pacii cu otomanii.

Logofatul Mihu, este imputernicit sa duca Portii haraciul. Sultanul va emite la 9 iunie 1456 un firman Yeni Derbent, care va pune capăt starii de război intre cele doua state și acorda negustorilor din Cetatea Alba, dreptul de a face comert cu orasele din Imperiul Otoman.

  Este considerat primul tratat moldo-turc, în care erau stipulate şi privilegii pentru negustorii din întreaga Moldovă

 

 

 

 

 

 

1461: Prima incursiune a lui Ştefan cel Mare al Moldovei în Transilvania  ca  represalii asupra voievodului Sebastian de Rozgony, pentru ca luase la curtea sa pe  pe asasinul tatalui sau, Petru Aron.

 

 

 

 

 

 

Domnul Ştefan III-lea al Moldovei (Ştefan cel Mare).

 

 

 

După moartea lui Alexandru cel Bun, care domnise pe tronul Ţării Moldovei răstimp de 32 ani, au venit vremuri de cumpănă pentru Moldova. În scaunul ţării urcă unul după altul diferiţi domnitori, lacomi de putere şi avuţie.

Tronul Moldovei seamănă mai degrabă cu o minge aruncată de partidele boiereşti de la o mlădiţă de os domnesc la alta.

Printre aceştia a fost şi Petru Aron care mişeleşte îl omoară pe Bogdan Vodă (tatăl lui Ştefan cel Mare), iar mai apoi şi pe partenerul său în acest complot, nepotul său Alexăndrel, astfel devenind domnitorul unic al Ţării Moldovei.

Dar nu i-a fost lungă domnia, pentru că în 1457 năvăleşte asupra lui ,“cu mulţime de oaste muntenească şi din ţară adunaţi”,  Ştefan, mai apoi numit “cel Mare“, fiul lui Bogdan al II-lea, ca să răzbune moartea tatălui său. Victoria a fost de partea lui Ştefan, şi acesta urcă pe tronul Moldovei la 14 aprilie 1457.

Pentru a-i închide toate drumurile lui Aron, Ştefan face o incursiune în Polonia în 1459 unde încheie Tratatul moldo-polon de la Overhelauti  prin care voievozii Rusiei mici şi ai Podoliei se obligau să nu permită lui Petru Aron să se apropie de graniţa Moldovei decît pînă la Smotric.

Aron însă a reuşit să părăsească Polonia în 1460, găsind adăpost în Transilvania, la curtea voievodului Sebastian de Rozgony.

Drept consecinţă Ştefan cel Mare înfăptuieşte la 5 iunie 1461 o primă incursiune în Transalvania.

Domnul Moldovei pradă în secuime ca represalii pentru că voievodul Sebastian de Rozgony luase la curtea sa pe Petru Aron pe care îl omoară abia în 1469 în timpul unei alte incursiuni.

 

 

 

 

 

 

 

1625: A murit compozitorul și organistul englez Orlando Gibbons (data botezului – 1583).

 

 

 

 

 

 

 

 1654: Regina Cristina a Suediei a abdicat.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Regina Kristina a Suediei, portret de  Sébastien Bourdon  

 

Regina  Kristina Augusta; 18 decembrie 1626 – 19 aprilie 1689), mai târziu cunoscută drept Cristina Alexandra, a fost regină a Suediei din 1632 până în 1654. Era singurul copil legitim supraviețuitor al regelui Gustavus Adolphus al Suediei și a soției lui Maria Eleonora de Brandenburg.

La vârsta de șase ani i-a succedat tatălui ei la tronul Suediei după moartea acestuia în bătălia de la Lützen (1632) în timpul Războiului de Treizeci de Ani.

 

 

 

1688: A decedat aventurierul grec Constantin Phaulkon (n.  Costantin Gerakis, 1647).

A fost  consilier al regelui Narai al Siamului (regatul Ayutthaya) și și-a asumat titlul de nobil tailandez Chao Phraya Wichayen.

 

 

 

 

 

                                   Phaulkon, desen contempiran (Wikipedia en.)

 

 

 

Phaulkon a devenit un consilier principal al regelui în 1685 și insistat sa fie desemnat un succesor catolic al regelui Narai, cel mai probabil, Phra Pi , care a fost fiul adoptat al lui Narai și un convertit catolic, și să fie de asemenea convertit Regatul la catolicism cu sprijin  francez.

Apropierea lui Phaulkon față de rege a stârnit invidia unor membri ai curții regale tailandeze,fapt care  în cele din urmă  la dus la pierzanie.

Potrivit documentelor istorice thailandeze, când regele Narai s-a îmbolnăvit,  s-a răspândit un zvon potrivit căruia Phaulkon dorea să-l folosească pe moștenitorul desemnat, Phra Pi, ca marionetă și să devină de fapt el însuși conducător. 

La 18 mai, regele Narai, Phra Pi și urmașii lor au fost arestați. Phaulkon a fost chemat la palat, acolo el și alți 21 de oameni ai săi au fost înconjurați de soldații   dezarmați.

A fost dus în temnița palatului unde a fost torturat brutal. Ulterior, Phra Pi a fost decapitat.

 

 

 

 

 

 

 

1723: S-a născut economistul scotian Adam Smith (d. 1790), unul dintre pionierii filosofiei sociale și ai economiei politice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este considerat parintele economiei politice moderne; (d. 17 iulie 1790).

Lucrarea sa “O cercetare asupra naţiunilor şi cauzelor avuţiei naţiunilor” (publicată în 1776), tradusă în limba română sub titlul „Avuţia naţiunilor”, a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei şi comerţului în Europa.
Acest tratat a ajutat la crearea economiei ca disciplină academică modernă şi a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale în comert şi în  capitalism.

 

 

 

 

 

 

 

1779:  S-a născut cărturarul iluminist ardelean Gheorghe Lazăr, pedagog, teolog şi  inginer român, considerat fondatorul învăţământului în limba naţională din Ţara Românească.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1818 a înfiinţat în Bucureşti  prima şcoală cu predare în limba română, Scoala de la Sfantul Sava.(d. 17 sept. 1823).

 

 

 

 

 

 

1806: Împăratul  francez Napoleon Bonaparte îl numește pe fratele său, Louis Bonaparte, Rege al Olandei.

 

 

 

 

Portret al lui Louis Bonaparte de Charles Howard Hodges, 1808

 

 

 

Louis Napoléon Bonaparte, rege al Olandei, Conte de Saint-Leu  ( 2 septembrie 1778 – 25 iulie 1846) a fost al cincilea copil supraviețuitor al lui Carlo Buonaparte și Letizia Ramolino.

Fratele său mai mare a fost împăratul Napoleon I al Franței, iar fiul său mai mic a fost Napoleon al III-lea al Franței.

 

 

 

 

1826:  A decedat compozitorul german Carl Maria von Weber.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Este unul din intemeietorii  operei romantice germane; (n.18 noiembrie 1786).

 

 

 

 

 

1827: În timpul Războiului de eliberare natională a Greciei, turcii ocupă Acropole (Atena).

 

 

 

 

 

1859: S-a născut Constantin I. Nottara, actor, director de scenă, profesor român; (d.16 oct. 1935).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost una dintre personalităţile cele mai de seamă ale teatrului românesc,  tatăl compozitorului Constantin C. Nottara.

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

1865: Apare editata de Iosif Vulcan revista “Familia”.

 A fost editata la Pesta între 1865 – 1880 , apoi la Oradea, între 1880 – 1906. În paginile ei publicau personalităţi ale culturii române de-o parte şi de alta a Carpaţilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În revista „Familia” şi-a făcut debutul in 1866 Mihai Eminescu, cu poezia „De-aş avea…”, apoi cu „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”.

Iosif Vulcan avea să-i schimbe acestuia numele din Eminovici, în Eminescu.

George Coşbuc a trimis şi el primele inspiraţii către revista „Familia”, unde au fost publicate sub pseudonimul „Boscu”.

Revista publica materiale din cele mai diverse, de la literatură, critică şi istorie literară, la artă, istorie, ştiinţe naturale, biografii de oameni iluştri, folclor românesc, articole de călătorie, articole cu caracter moral şi în general articole de cultură. Revista milita deschis pentru unitatea spirituală a tuturor românilor.

Printre colaboratori au figurat Vasile Alecsandri, Andrei Bârseanu, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron Densuşianu, Nicolae Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Ion Pop-Reteganul precum şi mulţi alţi oameni de cultură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Iosif Vulcan (n. 31 martie 1841, Holod, Bihor – d. 8 septembrie 1907, Oradea).

Varianta pentru sate a revistei „Familia” a fost revista „Şezătoarea”, apărută între anii 1875 – 1882.

Din 1926, Mihail Sadoveanu a publicat la Oradea a doua serie a revistei. Din 1965 şi până în prezent apa

 

 

 

 

 

 

1865 (5/17):  România a aderat la Convenţia telegrafică internaţională de la Paris (din 17.V.1865) împotriva voinţei Porţii Otomane (care ar fi dorit ca aderarea să se producă concomitent cu a sa, considerând România parte integrantă a Imperiului). Prin acest act, statul român se afirma ca subiect de drept internaţional, alături de statele suverane.

 

 

 

1883: S-a născut economistul  britanic John Maynard Keynes; (d.1946).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un adept al rolului statului în asigurarea folosirii depline a forţei de muncă și  fondator al  doctrinei economice ce-i poartă numele -„keynesismul” ; (m. 1946).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1883: Incepe serviciul trenul Orient Express, destinat sa lege Parisul de Istanbul, trcand prin Munchen, Viena, Belgrad, Bucuresti.

Acest tren, a fost unul dintre cele mai luxoase din Europa, fiind echipat cu vagoane de dormit si  un restaurant cu o gastronomie de inalta clasa.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Vechi afis publcitar prezentand itinerariul Orient Expresului .

 

 

 

 

 Parcurgea distanta de 3186 km. dintre  Paris-Istanbul in trei zile si a inspirat scrierile a numerosi scriitori, printre care Agatha Christie, Paul Morand sau  Paul Valéry.

 

 

 

 

 

1884: Facultatea de medicina din Paris acorda titlul de doctor in medicina pentru Maria Cutzarida Crătunescu, prima femeie medic din Romania.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut  la  10 februarie 1857 in  Călăraşi si a  decedat  la  16 noiembrie 1919, la Bucureşti.

 

A fost o militantă feministă, a înfiinţat Societatea Materna (1897) si a organizat prima creşă de fabrică,  in 1899.

 

 

 

 

 

 

1893: Moare inginerul si exploratorul român Iuliu Popper.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A calatorit in “Tara de Foc”si in Patagonia, dand nume romanesti unor munti sau rauri (Monte Lahovari, Rio Ureche, Rio Rosetti).

Este inventatorul  unui  aparat pentru colectarea aurului din apa de mare.

 

 

 

 

 

 

 

 1898: S-a nascut marele poet și dramaturg spaniol Federico Garcia Lorca, cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX; (d.  18 aug. 1936).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ca dramaturg este considerat una dintre figurile de referință ale teatrului spaniol din secolul XX, alături de Valle-Inclán și Buero Vallejo.

A murit executat de milițiile franchiste, in data de 18 august 1936, în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1900: S-a născut la Budapesta Dennis Gabor, inginer, fizician şi  fizician și inventator maghiar de origine iudaică ; (d. 8 febuarie 1979, Londra).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este celebru pentru  inventarea holografiei, pentru care a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1971,

 

 

 

1909 (18 iunie (stil vechi): A murit la Chișinău, Pavel (Pavalаchii) Alexandrovici Crușeveanu  (n. 27 ianuarie, stil vechi  1860, în satul Ghindești, Ținutul Soroca, gubernia Basarabia), jurnalist, publicist și politician rus de origine română,   colaborator cu tenebroasa Ohrana (instituția țaristă de spionaj și diversiune) membru activ în organizația „Sutei Negre”, organizație monarhistă extremistă și xenofobă creată de Ohrana.

 

 

 

 

A fondat la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (Drapelul – în rusă Знамя, 1903—1904) în care a publicat celebrele  Protocoale ale înțelepților Sionului, considerate de mulți istorici drept o  mistificare și provocare.

 

 

 

 

 

 

1915: Danemarca adoptă Constituția prin care se permite și femeilor dreptul la vot.

 

 

 

 

 

 

1920: S-a născut (la Dublin, în Irlanda) Cornelius Ryan, ziarist (corespondent de război în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale) şi scriitor american de origine irlandeză ; (m. 1974).

 

 

 

 

 

 

 

A fost autorul a numeroase cărţi despre război, unele traduse și în limba română – („Ziua cea mai lungă”, „Un pod prea îndepărtat” ş.a.) .

 

 

 

 

 

1923: S-a născut (la Budapesta) arhitectul, urbanistul, teoreticianul, scriitorul și artistul francez Yona Friedman; una dintre personalitățile cu o contribuție esențială la istoria arhitecturii contemporane; a inventat concepte precum „arhitectura mobilă”, „orașele spațiale” sau „orașele continent”, „utopiile fezabile” și „auto-planificarea” (m. 2020).

 

 

 

 

1935: Liderul carismatic al extremei drepte românești, Corneliu Zelea Codreanu, inființeaza Partidul “Totul pentru Țară”, expresia politică a Mișcării Legionare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto. Corneliu Zelea Codreanu, la naștere Corneliu Zelinski (n. 13 septembrie 1899,    Huși, România – d. 30 noiembrie 1938,  Tâncăbești, Snagov, Ilfov, România)

 

 

 

 

 

 

1940: Grupările comuniste, fasciste și naziste sunt declarate ilegale în Canada, iar conducătorii lor sunt trimisi in inchisoare.

 

 

 

 

 

 

 

1942: Al doilea război mondial –  Statele Unite declară război Bulgariei, Ungariei  şi României.

  Pe 2 iunie 1942 președintele Franklin D. Roosevelt înainta Congresului declarația de război a SUA contra României, care era cel mai important aliat al Germaniei pe frontul de est, precum și principala sursă de petrol pentru mașina de război germană.

Pe 3 iunie această declarație de război a fost adoptată de Camera Reprezentanților cu 361 voturi pentru și zero contra, iar pe 4 iunie Senatul aproba și el documentul cu un scor de 73 la zero. Pe 5 iunie 1942 Roosevelt semna documentul final, iar starea de război între România și SUA a intrat în vigoare.

 

 

 

 

 

 

1944: Mai mult de 1000 de bombardiere britanice arunca 5000 de tone de bombe pe coasta Normandiei in pregatirea zilei Z, data cand s-a decis eliberarea Frantei ocupate de Germania nazista. (Al Doilea Razboi Mondial).

 

 

 

 

 

 

1947: Secretarul de stat al S.U.A.  George Marshall a facut publică propunerea guvernului țării sale de a ajuta ţările din Europa Occidentală  devastate de cel de-al doilea razboi mondial.

 Propunerea, cunoscută sub denumirea de „Planul Marshall”, a fost acceptată de statele vest-europene la Conferinţa economică de la Paris din septembrie 1947.

 

 

 

 

 

 

 

 

Harta: Țările europene care au beneficiat de Planul Marshall ( Wikipedia.ro)

 

 

 

Aplicarea acestui plan a inceput de la 3 aprilie 1948, și a rămas in vigoare pana in luna iulie 1951.

 Țările din lagărul comunist aflate sub ocupația URSS, inclusiv România au respins acest plan.

 

 

 

 

 

1967: Între 5 şi 10 iunie, a avut loc al treilea conflict armat israeliano-arab, cunoscut sub numele de „Războiul de şase zile”. Forţele aeriene israeliene au lansat atacuri simultane asupra Egiptului, Iordaniei şi Siriei ocopând malul vestic al Iordanului (Cisiordania), Fâşia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan şi Ierusalimul de Est

 

 

 

 

Harta operațiunilor militare din timpul războiului de șase zile

 

 

 

 

  În momentul in care  Organizaţia Naţiunilor Unite a cerut  încetarea focului , care a intrat în vigoare în 11 iunie, Israelul cucerise mai mult  decât dublul teritoriului pe care il detinuse până atunci.

 

 

 

 

 

 

 

1968: Este impușcat la „Ambassador Hotel” din Los Angeles, de catre Sirhan B.Sirhan, candidatul  la președinția SUA  Robert Kennedy, fratele fostului presedinte american John, F.Kennedy.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: Prima expozitie retrospectiva a lui Constantin Brancusi, in Europa, se deschide la Muzeul de Arta al Republicii Socialiste Romania.

 

 

 

 

 

 

1973: Sportivul român  Ilie Nastase a castigat turneul de tenis de la Roland Garros.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1975: Pentru prima data după închiderea sa în anul 1967 s-a redeschis traficului international Canalul Suez, (construit între anii 1859 şi 1869) iar Egiptul prelua controlul acestuia.

  

 

                                Foto: Canalul Suez văzut de pe orbită; imagine a NASA 

 

 

 

 

 1979: S-a născut cântăreţul argentinian David Bisbal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1983: Atleta româna Anisoara Cușnir, stabileste  un nou record mondial la saritura in lungime, cu 7,43 m.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1984: Prim ministrul indian Indira Gandhi, a ordonat fortelor de ordine atacarea rebelilor separatisti sikhs, baricadati in Templul de Aur, cel mai sfânt loc al  religiei  Sikh.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Templul de Aur din  Amritsar (India) , este cel mai important loc de pelerinaj pentru credincioșii de religie sikhs  si este acoperit cu sute de kilograme de aur.

 

 

 

 

 

 

 

 

2002: La Institutul de boli cardiovasculare “Prof. Dr. C.C. Iliescu” din Bucuresti a fost efectuat primul autotransplant cardiac, intreventie chirurgicala constand in explantarea cordului pacientului, repararea, redimensionarea in afara corpului pacientului si reimplantarea sa.

 

 

 

 

 

 

 

2004: A decedat la vârsta de 93 de ani  Ronald Reagan, cel de-al 40-lea presedinte al SUA ( în perioada 1981-1989).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Omul politic american republican, Ronald  Reagan (n. 1911) a fost în tinereţe actor de film (1937-1964).

Ca preşedinte, a propus, în anul 1983, un program de apărare strategică, însoţit de o politică tenace faţă de ţările Tratatului de la Varşovia, care a contribuit în final la destrămarea URSS şi prăbuşirea comunismului. 

 

 

 

 

 

 

2006: Serbia iși declară independenta față de Uniunea Serbia și Muntenegru, o uniune statală care a existat în sud-estul Europei, pe o parte a teritoriului fostei Republici Federative Iugoslavia, între 4 februarie 2003 și 3 iunie 2006.

Capitala acestei uniuni statale si totodată capitala Serbiei, a fost Belgradul, care avea o poziție hegemonică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe 21 mai 2006 populația Muntenegrului a decis cu 55,4% din voturi separarea de Serbia, uniunea încetând practic să mai existe pe data de 3 iunie, când Muntenegru și-a proclamat oficial independența.

 

 

 

 

 

 

 

 

2012: A decedat scriitorul american de romane SF, horror si mister, Ray Bradbury; (n.1920).

A publicat de-a lungul carierei sale peste 500 de titluri, cele mai cunoscute fiind romanul „Fahrenheit 451” şi „Cronicile marţiene” (n. 1920)

 

 

 

 

 

 

 

 

Scrierile  sale au fost adaptate în peste 20 de filme și  spectacole.

Bradbury era înrudit cu Douglas Spaulding, un specialist in opera lui  Shakespeare și era un urmaș al lui Mary Bradbury, una din femeile judecate în 1692 în procesele vrajitoarelor din Salem.

 

 

 

 

 

 

 

2012: A murit (în urma unei boli necruţătoare) Mihai Pătraşcu, cercetător în informatică teoretică (a revoluţionat domeniul de structuri de date).

Născut pe 17 iulie 1982 la Craiova și decedat pe 5 iunie 2012 la New York, Mihai Pătrașcu a fost cel mai important informatician român al timpului său și unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai şcolii de informatică româneşti.

 

 

 

 

Foto: Mihai Pătraşcu (Arhiva familiei Virgil Pătraşcu)

 

A fost concurentul român cu cele mai multe medalii obținute  la Olimpiada Internaţională de Informatică şi printre primii 20 informaticieni de pe glob.

 

 

 

 

 

2015: A murit actrița și dansatoarea franceză Colette Janine Marchand ( n.29 aprilie 1925 ).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru interpretarea sa în rolul Marie Charlet din filmul  Moulin Rouge , în regia lui John Huston, a fost nominalizată la Premiul Oscar în 1952 decernat  celei  mai bune actrițe în rol secundar.

În culmea carierei sale de dans a fost considerată una dintre cele mai mari dansatoare din Europa, cunoscută sub numele de Les jambes (The Legs), alături de Violetta Elvin , Zizi Jeanmaire , Yvette Chauviré , Janine Charrat și Margot Fonteyn .

Marchand a călătorit în întreaga lume ca dansatoare și a dansat cu unii dintre cei mai mari balerini din anii 1940 și 1950.

 

 

 

 

 

 

2015: A decedat Tarek Aziz, fost ministru irakian al afacerilor externe în timpul regimului lui Saddam Hussein ; (n.28 aprilie 1936).

A fost un reprezentant al minorităţii creştine caldeene  bine cunoscut în cancelariile occidentale, în ochii cărora era imaginea prezentabilă şi plăcută a regimului irakian.

În mai 2006, în calitate de martor în procesul lui Saddam Hussein, l-a prezentat pe fostul dictator ca „un om generos, care-şi iubea poporul”…

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  viceprim-ministru (1979-2003) și ministru de externe (1983-1991) în guvernul irakian și un consilier apropiat al Președintelui Saddam Hussein cu care a început să colaboreze încă din anii 1950, când ambii erau activiști ai  Partidului Ba’ath Socialist Arab, interzis de atunci cu toate că era membru al Bisericii Catolice din Caldeea

După căderea regimului lui Saddam Hussein în urma intervenției militare americane, s-a predat voluntar forțelor americane la 24 aprilie 2003.   

În momentul predării sale, Aziz era clasat pe locul 43 din 55 în lista americană a celor mai căutați irakieni.

La 2 august 2009, Înalta Curte Penală irakiană l-a condamnat la șapte ani de închisoare pentru „rolul său în actele de violență împotriva kurzilor șiiti din anii ’80”  În 2010, a fost judecat din nou, pentru rolul său în represiunea împotriva comunității șiite din anii 1980.

Înalta Curte Penală irakiană l-a condamnat la moarte pe 26 octombrie iar pe 16 noiembrie 2010, Președintele irakian Jalal Talabani a declarat că nu  va semna niciodată ordinul de execuție a acestuia.

În noiembrie a aceluiași an, sistemul de justiție irakian l-a condamnat din nou la zece ani de închisoare pentru masacrul kurzilor șiiti în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980.

Tarek Aziz a murit la vârsta de 79 de ani, în urma unei congestii cerebrale.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5 IUNIE ESTE:

 

 

 

 

 

 

  Ziua internationala a mediului (Ecologiei) – 5 Iunie – a fost instituita in 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor Unite pentru celebrarea Conferintei “Ecologia Umana” de la Stockholm si reprezinta elementul cel mai important al Programului Ecologic al Natiunilor Unite (UNEP). Pentru 2008 Tema Zilei Mondiale a Mediului este “Renunta la actualele obiceiuri! Catre o economie cu o emisie de carbon scazuta”.

 

 

 

 

 

 

În Danemarca: Ziua Constituției. Sărbatoare națională; (1849).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua Constituției (daneză Grundlovsdag)  Constituția acestei țări, deoarece atât prima constituție din 1849, cât și constituția actuală din 1953 au fost semnate la această dată a anilor respectivi .

Danemarca este una dintre doar câteva țări din lume care nu au o zi națională oficială, dar Ziua Constituției este uneori considerată echivalentul unei astfel de zile

 

 

 

 

 

 

 

În Seychelles: Ziua națională

 

 

 

 

 

 

Seychelles sau  oficial Republica Seychelles, este o țară insulară formată din 115 de insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa, în nordul insulei Madagascar. Alte regiuni și țări vecine sunt: Zanzibar la vest, Maurițius și Réunion la sud, Comore și Mayotte în sud-vest, iar Maldive la nord-est. Seychelles are cea mai mică populație dintre toate statele Africii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Mucenic Dorotei, episcopul Tirului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Dorotei a trait in timpul domniei imparatului Liciniu. Sfantul Dorotei a fost episcopul Bisericii din cetatea Tir pana in vremea imparatului Iulian Apostatul, cand, din cauza refuzului de a jerfi idolilor, este ucis.

Sfantul Dorotei  a avut parte de o educatie aleasa in tinerete. De-a lungul vietii sale, invatatura sa a fost pusa in slujba Bisericii.

El a scris foarte multe carti in greaca si in latina. Cea mai cunoscuta scriere a lui este Syntagma greco-latina.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

1. Crestin Ortodox.ro;

2. e.maramures.ro;

3. lessignetts.com;

4. “În căutarea identităţii”, N.Dabija, Litera 2002

5. Istoria md.;

6. efnord.eforie.ro;

7. Wikipedia.ro

8. Rador.ro

 

Publicitate

Spionii germani din Armata Roșie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

 

 

 

 

 

 

                 Foto: Reinhard Gehlen – în centru și cadeții școlii de informații 

                 germane

 

 

Spionii germani în Armata Roșie în timpul celui de-al doilea război mondial

  

Istoria este scrisă întotdeauna de învingători și, prin urmare este explicabil că se întâmplă rar ca istoricii sovietici să vorbească despre spionii germani care au infiltrat Armata Roșie în timpul războiului mondial. 

Și au fost astfel de spioni chiar în Statul Major General al Armatei Roșii, precum și în faimoasa rețea Max, scrie https://cripo.com.ua/stories 

 După încheierea conflagrației mondiale, americanii i-au preluat, pentru a-și împărtăși experiența cu CIA.

Într-adevăr, este greu de crezut că URSS a reușit să creeze o rețea de agenți în Germania și în țările pe care le ocupa (cea mai cunoscută este Rote Kapelle (Orchestra  Roșie), dar germanii nu au reușit. 

Și dacă despre activitatea serviciilor de informații germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu s-a scris în istoria sovietico-rusă, atunci devine clar că învingătorul nu  acceptă să-și admită propriile greșeli.

 

În cazul spionilor germani din URSS, situația este complicată de faptul că Reinhard Gehlen șeful departamentului de informații speciale Armate Externe-Est (în abrevierea germană FHO, (responsabil de operațiunile de recunoaștere și recunoaștere pe frontul răsăritean) a  păstrat cele  mai importante documente  pe care le-a pus la dispoziția americanilor când s-a predat lor, la sfârșitul războiului.

Departamentul său a fost angajat aproape exclusiv în URSS, iar în contextul începutului Războiului Rece, documentele lui Gehlen au avut o mare valoare pentru Statele Unite.

Ulterior, generalul a condus serviciul de informații din Germania de Vest, iar arhiva sa a rămas în Statele Unite. După ce s-a retras, Gehlen  a publicat memoriile „Serviciu. 1942-1971 ”, care au văzut lumina tiparului în Germania și SUA în 1971-72. 

Biografia lui a fost publicată  în cartea ofițerului de informații britanic Edward Spiro, „Gelen este spionul secolului” (acesta era grec de naționalitate, a scris sub pseudonimul Edward Cucridge și a activat în timpul războiului ca reprezentant al serviciului de  informații britanice în rezistența cehă). 

O altă carte a fost scrisă de un jurnalist american Charles Whiting, care era suspectat că lucrează pentru CIA, și îl numea pe  Gehlen – maestrul spion german. 

Toate aceste cărți se bazează pe arhivele lui Gehlen utilizate cu permisiunea CIA și a informațiilor puse la dispoziție de BND german. 

 

 

 

                                      Foto: Gehlen și actul lui de identitate 

Câteva informații despre spionii germani din spatele sovietic.

Generalul Ernst Kestring, un german rus născut lângă Tula, s-a angajat în „munca de teren” în serviciul de informații german condus de Gehlen .

Kestring cunoștea perfect limba rusă și Rusia și de aceea avea misiunea de a selecta personal agenți și sabotori din rândul prizonierilor de război sovietici și a recrutat, după cum s-a dovedit, unul dintre cei mai valoroși dintre spionii germani.

La 13 octombrie 1941, a fost capturat de nemți căpitanul Minișki, în vârstă de 38 de ani, care, înainte de război, a lucrat în secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS, și mai înainte, în Comitetul de partid al orașului Moscova.

În momentul începerii războiului, el ocupa funcția de instructor politic pe frontul sovietic de vest și a fost capturat împreună cu șoferul său în timpul bătăliei de la Viazemsky.

Minișki a fost de acord imediat să coopereze cu germanii care, apreciind potențialul său informativ, i-au promis că după o vreme,  îi vor duce pe el și familia sa în vest, cu cetățenia germană.

Minișki a petrecut 8 luni într-o tabără specială în care s-a familiarizat cu munca de informații, după care a participat la celebra operațiune „Flamingo”, pe care Gelen a condus-o în colaborare cu  spionul Bown, care avea deja o rețea de agenți la Moscova, în rândul cărora un rol important l-a jucat operatorul radio cu pseudonimul Alexander.

Oamenii  lui Bown l-au trimis pe Minișki  peste linia frontului. Odată ajuns în URSS, el a raportat   povestea captivității  și a evadării sale îndrăznețe, fiecare detaliu al legendei sale  fiind inventat de experții germani.

A fost dus la Moscova, unde a fost întâmpinat ca erou. Aproape imediat având în vedere munca sa anterioară , a fost însărcinat să lucreze în secretariatul militar-politic al GKO.

 

 

                                                        Foto. Agenți  germani

Printr-un lanț format de mai mulți agenți germani la Moscova, Minișki a început să furnizeze informații. Primul mesaj senzațional a venit de la el la 14 iulie 1942, iar pe baza datelor furnizate de el, Gehlen a lucrat  toată noaptea, întocmind un raport către șeful Statului Major, Halder.

Raportul îi informa pe germani că: „Întâlnirea militară s-a încheiat la Moscova în seara zilei de 13 iulie. Au fost prezenți Shaposhnikov, Voroshilov, Molotov și șefii misiunilor militare britanice, americane și chineze.

Șaposnikov a spus că retragerea forțelor sovietice se va face pe Volga, pentru a-i forța pe germani să ierneze în zonă. În timpul retragerii, pe teritoriul abandonat se vor executa distrugeri menite să lipsească forțele germane de orice bunuri care  le-ar fi putut ajuta la ducerea războiului și cătoată industria va fi evacuată în Urali și Siberia.

Reprezentantul britanic a solicitat ajutor sovietic în Egipt, dar a primit un răspuns potrivit căruia resursele sovietice de forță de muncă mobilizată nu sunt atât de mari cum cred aliații.

În plus, sovieticii duc lipsă de  aeronave, tancuri și arme, pentru că o parte din furnizarea de arme destinate Rusiei, pe care britanicii trebuiau să le  livreze prin portul Basra din Golful Persic, a fost redirecționată pentru a proteja Egiptul.

S-a decis efectuarea operațiunilor ofensive în două sectoare ale frontului: la nord de Orel și la nord de Voronej, folosind forțe mari de rezervă și acoperire aeriană.

Un atac menit să distragă atenția germanilor ar trebui să fie efectuat la Kalinin.

De asemenea este necesar ca Stalingradul, Novorossiisk și Caucazul să fie restricționate înaintării germane . ”

Exact asta s-a întâmplat. Ulterior, Halder a menționat în jurnalul său: „FHC a furnizat informații exacte despre forțele inamicului, desfășurate din nou începând cu 28 iunie și despre puterea estimată a acestor formațiuni. El a dat și o evaluare corectă a acțiunilor energice ale inamicului în apărarea Stalingradului. „

 

 

       

Foto: Școala secretă a Abwher- ului

Nu există un consens asupra prenumelui real Minișki . Potrivit unei alte versiuni, numele său de familie era Mișinsky.

Nemtii îi dăduseră sub numărul de cod 438.

Despre soarta ulterioară a agentului 438, Coolridge și alți autori relatează puțin.

Participanții la operațiunea Flamingo au lucrat sigur la Moscova până în octombrie 1942.

În aceeași lună, Gehlen și-a amintit Miniși, după ce a aranjat cu ajutorul lui Bown, o întâlnire cu unul dintre detașamentele de recunoaștere avansate care l-au transportat peste linia frontului.

Ulterior, Miniși  a lucrat pentru Gehlen în departamentul de analiză informațională,   cu agenți germani, care au fost apoi transferați pe linia frontului.

Miniși și Operațiunea Flamingo sunt numite și de alți autori respectați, precum istoricul militar britanic John Ericsson în cartea sa Road to Stalingrad, și istoricul francez Gabor Rittershporn.

Potrivit Rittershporn, Minishky a primit într-adevăr cetățenia germană, după ce s-a sfârșit cel de-al doilea război mondial, a predat la o școală americană de informații din sudul Germaniei, apoi s-a mutat în SUA, primind cetățenia americană.

Minișkia nu a fost singurul super spion. Istoricii militari britanici menționează că germanii aveau multe telegrame interceptate din orașul  Kuybîshev, unde autoritățile sovietice își aveau sediul la acea vreme și unde un grup de spioni german a lucrat .

Mai mulți istorici militari au menționat că germanii  l-au considerat pe mareșalul Rokossovski  unul dintre principalii negociatori sovietici într-o posibilă pace separată la sfârșitul anului 1942, iar apoi în 1944, dacă încercarea lui Hitler ar avea succes.

Din motive necunoscute astăzi, Rokossovski a fost văzut ca un posibil conducător al URSS după răsturnarea lui Stalin ca urmare a unei lovituri de stat.

 

 

 

 Foto: O  diviziune a organizației sabotorilor germani din Brandenburg. Una dintre cele mai faimoase operațiuni ale sale a fost ocuparea câmpurilor petroliere ale lui Maykop în vara anului 1942 și a orașului în sine.

Britanicii știau multe despre existența acestor spioni germani și de asemenea istoricii militari sovietici.

Fostul colonel de informații militare Yuri Modin, în cartea sa „The Soates of Scouts: My Cambridge Friends”, susține că britanicii s-au temut să furnizeze URSS informațiile primite din decriptarea rapoartelor germane, tocmai din teama că  agenți germani ar fi infiltrat spionajul sovietic.

Este menționat un superspion german  – Fritz Cowders, care a creat în URSS celebra rețea de informații Max , a cărui biografie este prezentată de englezul David Kahn, menționat anterior.

Fritz Cowders s-a născut la Viena în 1903. Mama lui era evreiască, iar tatăl său era german. În 1927, s-a mutat la Zurich, unde a început să lucreze ca jurnalist sportiv.

Apoi a locuit la Paris și Berlin, după ce Hitler a ajuns la putere, a plecat ca reporter la Budapesta.

Acolo s-a găsit o ocupație profitabilă – intermediar în vânzarea vizelor de intrare maghiare evreilor fugiți din Germania.

El a avut contacte cu înalți oficiali maghiari și, în același timp, s-a întâlnit cu șeful reședinței Abwehr din Ungaria și a început să lucreze pentru informațiile germane.

a făcut cunoștință cu generalul rus emigrant A. V. Turkul, care avea propria rețea de informații în URSS și ulterior a servit ca bază pentru formarea unei rețele de spionaj germane mai extinse.

Agenții au fost trimiși în URSS timp de un an și jumătate, începând din toamna anului 1939.

Anexarea  Basarabiei Române la URSS a ajutat foarte mult, pentru că atunci zeci de spioni germani care  fuseseră abandonați în prealabil, au fost „ activați”.

                             

Foto: Generalul Turkul – în centru, alături de  asociații Gărzii Albe din Sofia 

Odată cu izbucnirea războiului cu URSS, Cowders s-a mutat în capitala Bulgariei, Sofia, unde a condus postul de radio al Abwehrului , care primea radiograme de la agențiigermani activi din URSS.

 Dar cine erau acești agenți nu este încă clar. Există doar informații conform cărora au existat cel puțin 20-30 dintre eiîn diverse puncte ale URSS.

 Conducătorul sovietic al Organizației Smerș, Sudoplatov, menționează în memoriile sale rețeaua de informații Max .

După cum am menționat mai sus, nu numai numele spionilor germani, dar și informații minime despre acțiunile lor în URSS sunt încă sub incidența secretului de stat și nu pot fi încă știute de publicul larg. 

Au transmis informații  despre ei URSS după victoria asupra fascismului, americanii și britanicii? Este puțin probabil. Maximul care ar fi putut fi dezvăluit ar fi putut fi  legat de agenții secundari din organizația de emigranți ruși NTS.

(Extrase din cartea lui B. Sokolov „Vânătoare pentru Stalin, Vânătoare pentru Hitler”, Editura Veche, 2003, p. 121-147)

 

VIDEO ȘI FOTO: În fața valului de anarhie care a pus stăpânire pe Statele Unite, cetățeni înarmați au început să patruleze pe străzile orașelor pentru a-și apăra proprietățile

 

 

 

Protestele care au izbucnit in America dupa uciderea lui George Floyd au fost deturnate de vandali care jefuiesc tot ce le iese in cale: magazine, proprietati private.

Sătui, americanii ies înarmați în strada sa-si apere proprietatile scrie https://www.luju.ro/gloante-pentru-antifa.

Incidentele din aceste zile din SUA nu au vreo legatură cu apărarea drepturilor omului și cu tragicul deces al lui Floyd.

Scene de violențe greu de imaginat, magazine în flăcari, lupte de stradă intre politisti si protestatari, aceasta este imaginea unei Americi în flacari. 

In acest context, patriotii americani au ieșit pentru a-și apăra proprietățile impotriva vandalilor.

 

 

 

 

 

Barbați cu arme semiautomate patrulează pe străzile din Coeur d’Alene, Idaho, pentru a proteja orasul si afacerile, dupa ce au aparut informatii potrivit carora vandalii, posibil si anarhistii din organizația Antifa,  pe care Donald Trump o consideră drept principala instigatoare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, ar putea ataca și aceasta comunitate.

Si au transmis un mesaj clar, sunt hotărâți să-și  protejeze afacerile si proprietatile cu glontul pe teavă.

 

 Galerie foto –  americanii care au ieșit inarmati să-și apere casele :