CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

1939- 40: Planurile Germaniei și URSS de atacare a Indiei britanice

 

 

 

 

 

 

 

 


Foto: Germanii în Tibet

 

 

 

 

  Germania și URSS intenționau să atace India

 

 

 

 

În 1939–40, ministerele de externe ale URSS și Germaniei au discutat în secret un plan pentru o operațiune comună antibritanică în India, Afganistan, Tibet.

Dar în vara anului 1940, ambele părți renunțaseră la această idee, temându-se de opoziția britanicilor.

Ideologul principal al apropierii dintre Germania și URSS cu privire la „chestiunea estică” a fost Ernst Schaefer, un membru de rang înalt al SS și activist al ordinului ocult „Ahnenerbe” (Societatea de cercetare a patrimoniului ancestral, sau Ahnenerbe Forschungs-und Lehrgemeinschaft) , fondată în iulie 1935 de Heinrich Himmler, Hermann Wirth (un istoric olandez obsedat de mitologia Atlantă) și Richard Walter Darré, inventatorul sloganului nazist Blut und Boden (pământ și sânge).

 

 

 

 

 

 

 

(Ernst Schaefer în expediția tibetană, 1938-39)

 

 

 

Ahnenerbe a fost gândit ca un club înregistrat ca organizație privată și non-profit. Finanțarea sa a venit în primul rând prin Darré și poziția sa în cadrul Ministerului German al Agriculturii, dar în jurul anului 1936, Himmler a preluat  în control total asupra acesteia, pentru ca în ​​aprilie 1940 să o încorporeze  în SS deși toți membrii personalului academic și medical al  acestui Ordin erau cel puțin membri de onoare ai SS și mulți dețineau deja  ranguri înalte.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ordinul Ahnenerbe făcea parte din planul lui Himmler  de creare  sistematică a unei culturi „germanice” care trebuia să înlocuiască creștinismul cu un fel de religie SS care să stea la temelia noii ordini mondiale naziste și credințele naziștilor bazate pe „dezvoltarea moștenirii germanice”.

 

 

Ernst Schaefer a fost cel care, din 1936, a insistat să fie organizată celebra expediție SS în Tibet, care în cele din urmă a fost realizată în 1938-39 și era oficial  dedicată căutării „patriei ancestrale a arienilor”, dar neoficial  avea menirea să  studieze această regiune ca potențială zonă de război.

 

Schafer a revenit la Berlin cu  o scrisoare din partea liderului statului tibetan, către „Excelența Sa, domnul Hitler”.

Scrisoarea se află astăzi în  cadrul colecţiei „Bibliotecii de Stat a Bavariei”.

 

 

 

 

 

 

 

Himmler a ordonat grupului să caute o rasă cu păr blond,denumită generic   ”arienii originari”.

Germanii au fost, de asemenea, interesați să găsească rase de cai rezistenţi la frig utili pentru economia de război.



La sfârșitul lunii septembrie 1939, când Schaefer se afla oficial în lagărul de instruire SS Leibstandart de la Praga, a avut loc o întâlnire cu ministrul afacerilor externe Ribbentrop. 

Acesta a discutat viitoarele operațiuni militare în Afganistan și Tibet, precum și necesitatea coordonării lor cu partea sovietică.

 Pe lângă ministru, la discuție au participat: Fritz Grobba – curator al sectorului estic al Ministerului de Externe, Werner Otto von Genting și Ernst Schäfer. 

În primul rând s-a vorbit  despre „versiunea afgană”a planului. Guvernul din Afganistan trebuia să se opună Angliei și era necesar ca Moscova, să fie de acord asupra acestui lucru  deoarece URSS era cel mai mare prieten al acestei țări din Asia Centrală.

În privința „versiunii tibetane”, Ministerul German de Externe nu a purtat nicio negociere cu Moscova, dar s-a presupus că și în această privință era necesar acordul și implicarea Moscovei.

Chiar înainte de stabilirea contactelor cu Molotov, Ministerul German de Externe a decis să unifice ambele subiecte într-unul singur. 

Din noiembrie-decembrie 1939, partea sovietică a început să sprijine în mod activ toate întreprinderile germane din Asia, așa cum se stabilise  la cel mai înalt nivel.

Au fost discuțiii între  ambasadorul Germaniei în URSS, Friedrich Schulenburg  cu ministrul sovietic de externe , Viacheslav Molotov.

URSS a negociat activ sprijinul pe care urma să-l dea Germaniei și drept compensație pentru implicarea  sa în campania asiatică, a cerut să-i fie acordată o asistență tehnico-militară germană substanțială.

Trataivele au întâmpinat și un obstacol neașteptat în persoana ideologului național-socialismului Alfred Rosenberg, un rusofob feroce și, în același timp, un anglofil. 

Ribbentrop  în schimb,  îi ura pe britanici încă de pe vremea mandatului său de ambasador în Anglia.

În ciuda opoziției active a lui  Rosenberg, Ribbentrop a continuat să negocieze cu URSS și a trasat aceași  linie și  secretarului de stat al Ministerului Afacerilor Externe, Theodor Habicht.

 

 

 

 

 





Ernst Schafer şi expediţia nazistă din Tibet  – Jurnalistii.ro

 

 

 

 

În decembrie 1939, Peter Kleist, ideologul apropierii ruso-germane, a fost de acord să înceapă negocierile cu Moscova.

Kleist, Genteg și Habicht însuși urmau să ia parte la ele.

Au participat și Ernst Schäfer și ministrul afgan al Afacerilor Externe, Ghulam Sittic Khan.

  Ministerul german de Externe a fost obligatîncă o dată, să contracareze acțiunile lui  Alfred Rosenberg și Friedrich Grobb.

  Rosenberg a propus ca mai întâi  Germania să răstoarne guvernul aflat la putere în Afganistan, care i se părea prea pro-sovietic, și să sprijine pe opoziția pro-germană din această țară.

Se temea că odată implementat Planul lui Ribbentrop, URSS va juca   un rol prea mare  în operațiunile din Asia.

În timp ce avea loc acest conflict  între cele două departamente germane, Kleist a negociat cu Molotov la Moscova. La 29 noiembrie 1939, Habicht a formulat un memoriu, care cerea URSS să acorde permisiunea de a transporta arme și unități ale Wehrmachtului pe teritoriul său spre Afganistan și Tibet.

În perioada 1 și 7 decembrie 1939, la Moscova au fost discutate perspectivele declanșării a două operațiuni militare simultane (afgană și tibetană).

18 decembrie, Kleist se întâlnea cu Molotov, iar ambasadorul Schulenburg a raportat la Berlin în legătură cu conversația avută Molotov:



„Informațiile pe care le-am furnizat au fost discutate în detaliu cu Molotov. Molotov a acceptat să sprijine aceste planuri dacă sunt furnizate informații mai exacte cu privire la principiile de aplicare  a acțiunilor, precum și la metodele de acțiune preconizate. Îmi propun să revin la Berlin și să dezvolt documentele solicitate de Molotov. ”

 

 

 

 

 

 



Foto: În Tibet

 

 

 

Alianța diplomatică privitoare la aceste  două operațiuni diferite – tibetană și afgană – au urmărit să submineze puterea colonială a Angliei în Asia.

Erau evident vorba de un „pachet” de operațiuni și era important ca URSS să fie convenite ambele operațiuni.

Pe 20 decembrie 1939, Rosenberg se întâlnea cu Hitler și îi raporta despre progresul pregătirii operațiunilor asiatice, însă Rosenberg îl avertizează pe Hitler că aceste acțiuni vor priva Germania de orice șansă de succes în posibile negocieri cu Anglia.

Ideologul nazist vedea ca obiectiv principal distrugerea „bolșevismului evreiesc” care presupunea  neinterferența Angliei.

 Ribbentrop  și SS au pregătit un plan de operațiuni asiatice. Schaefer a scris că detașamentul avansat al germanilor trebuia să fie de 200 de persoane (în principal SS ) și să funcționeze împotriva autorităților coloniale britanice „în stilul Lawrence of Arabia”, adică bazându-se pe triburile din jurul Indiei. 

De asemenea, autoritățile tibetane trebuiau  să provoace intervenția chinezilor și nepalezilor împotriva britanicilor – în provinciile Sikkim de Nord, Yunnan, Setchuan și Kansu.

Pentru a face acest lucru, ar fi  fost necesară transferarea expediției germane pe teritoriul sovietic spre Beijing și Lanzhou (ceea ce făcea necesar să se solicite sprijinul autorităților japoneze).

 

Operațiunea ar fi costat   2-3 milioane Reichsmarks iar URSS trebuia să sprijine  financiar și tehnic partea afgană.

 

 

 

 

 





 

 

 

În februarie și martie 1940, Kleist a organizat din nou mai multe întâlniri cu Molotov. Partea sovietică a sprijinit fără echivoc expediția tibetană condusă de Shefer, dar în  privința părții afgane a operațiunii, URSS  continua  să întârzie decizia..

 

 Aleksandrov, curatorul sectorului german la Ministerul de Externe, i-a garantat lui Kleist că URSS va acorda  fără probleme expediției lui Schaefer permisiunea de tranzit pe teritoriul URSS .

Partea sovietică era chiar pregătită să trimită scrisori de recomandare autorităților chineze (atât Chiang Kai-shek, cât și Mao Dzedong, care controlau sud-vestul Chinei).

Pentru reușita expediției militarilor SS germani, au fost prevăzute două rute spre Tibet prima rută ar fi urmat să treacă pe teritoriul sovietic prin Alma-Ata, iar a doua pe teritoriul chinez prin  Kashgar.

 

Schaefer trebuia să mituiască prinții tibetani pentru a începe acțiuni armate  împotriva britanicilor in sudul Tibetului, Sikkim și Bhutan.

Germania a promis să transfere Tibetului o parte din regiunile Sikkim de Nord, pe care britanicii le ocupaseră la începutul secolului.

Participarea sovietică la partea tibetană a invaziei nu a constat doar în acceptarea  tranzitului  germanilor pe teritoriul său, ci și în asigurarea mijloacelor de  transport  și a carburanților necesari.

 

În cazul în care ostilitățile militare dintre tibetani și  britanici ar fi evoluat cu succes, URSS a fost de acord să „stimuleze” afganii să intervină și ei în conflict.

Astfel, India engleză ar fi intrat într-un clește  de foc – în vest (în regiunea Pakistanului actual) urmând să acționeze afganii, iar în  nord tibetanii și  triburile sud-est-chineze.

Germanii și sovieticii erau încredințați  că exista o mare probabilitate a izbucnirii unei rebeliuni  ăn India  împotriva britanicilor.

 

 

 

 





 

 

 

 

 

 

Ribbentrop, Schaefer și Kleist au decalat începutul operațiunii către mai-iunie 1941, dar în aprilie 1940   punctul de vedere al lui Alfred Rosenberg a câștigat sprijinul lui  Hitler care se temea că o astfel de operațiune în Asia va fi  extrem de nocivă pentru Germania, subminând un potențial tratat cu Anglia și întărind  dramatic poziția URSS în Asia Centrală.

 

Planul Ministerului German de Externe a fost înghețat, provocând  surpriza părții sovietice în fața schimbării bruște  a poziției aliatului german.

Ultima încercare timidă de a reînnoi proiectul a fost făcută în iunie-iulie 1940 – darnumai  in versiunea sa tibetană.

 

 

La 10 iulie 1940, planul asiatic al războiului german împotriva Indiei engleze a fost  îngropat.

 

 
 
+++

 

 

Surse:

 

http://ttolk.ru/articles/kak_germaniya_i_sssr_planirovali_napast_na_indiyu


 Mierau Peter, Nationalsozialistische Expeditionspolitik: Deutsche Asien-expeditionen 1933-1945 (2006); jurnalul lui Ernst Schaefer „Secretele Tibetului” 

 

https:// tinerama.ro/arhivele-ahnenerbe

 
Publicitate

01/06/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 1 IUNIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 iunie, istoricul zilei

Anul 193: Împăratul roman Marcus Didius Salvius Julianus (n. 133),  moare  asasinat.

A stat pe tronul imperial roman de la 28 martie la 1 iunie 193.

 

 

 

Marcus Didius Severus Julianus ( Marcus Didius Severus Julianus Марк Дидий Север Юлиан). Годы парвления (28 марта — 1 июня 193), был убит солдатами по приказу сената. После смерти Пертинакса, убитого за взятку, был провозглашен преторианцами императором. Istorie Antică, Statues, Dibujo, Costume, Sculpturi, Artă Egipteană, Istoria Artei

 

 

 

 

 

Didius Iulianus  a devenit împărat cumpărând la mezat tronul imperiului de la pretorieni, care, după tulburările ce avuseseră loc la moartea împăratului Pertinax, l-au scos la vânzare, pentru cel mai bun preț.

A fost recunoscut de Senat și de pretorieni, nu însă și de legiunile de la Dunăre aflate sub comanda lui Septimius Severus, care de altfel  l-au și detronat și ucis.

 

196: A murit  Liu Bang,  primul împărat al dinastiei chineze Han.

A murit  la 52 de ani dupa ce, opt ani mai devreme, profitând de dezintegrarea imperiului a preluat puterea şi a restabilit ordinea în ţară.

Este unul dintre cei doi împăraţi din istoria chineză care provin din familii de rând, el  descinzand  dintr-o familie de ţărani.

 

 

 

 

 

A lucrat ca funcţionar rang mic  în timpul dinastiei  Qin si a fost nevoit să se ascundă în munţi  dupa ce a  eliberărat  fără permis  prizonierii.

În 209 î.e.n. Liu Bang a organizat în satul său natal o oaste  si trupele sale au cucerit capitala Xianyang, încheind astfel dominaţia cruntă a dinastiei Qin.

Liu Bang a abrogat legile severe elaborate în dinastia Qin , castigand asfel a câştigat sprijinul populaţiei.

Apoi Liu Bang a luptat 4 ani cu un alt conducător al ţăranilor răsculaţi, Xiang Yu.

În 202 î.e.n. acesta din urmă s-a sinucis, după ce a fost încercuit de 300.000 de militari conduşi de Liu Bang, câştigand astfel  războiul şi  instalandu-se pe  tron în acelaşi an la Shandong. Statul său s-a numit Han.

Dinastia  Han (206 BC-C – 220 AD) este cea mai lungă din istoria imperiala a  Chinei.

In semn de respect, in  China si Taiwan acestui imparat  ii sunt inchinate cateva temple.

987: Hugo Capet devine rege al Frantei, dupa ce regele Louis al  V- lea  din dinastia  carolingiana  a murit subit.

 

 

 

 

 

1215: Orașul  Zhongdu (acum Beijing) este capturat de mongolii lui Genghiz Han.

 

 

 

1431:Domnitorul Munteniei Dan II-lea moare eroic într-o luptă cu turcii.Ulterior pe tronul  Munteniei vine Alexandru Aldea (1431-1436), fiul lui Mircea cel Bătrîn, impus de boierii din ţară şi avînd sprijinul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, împotriva pretendentului Vlad Dracul.

 

 

 

 

 

 

Dan al II-lea - "Viteazul Principe Valah" - Istorie Veche

Foto: Dan al II-lea , reprezentare sec XIX (Wikipedia)

 

 

 

1475: Prima mențiune documentară a orașului Craiova.

 

 

 

1533: Anne Boleyn a fost încoronată ca regină a Angliei printr-o fastuoasă ceremonie la Westminster Abbey.

 

 

 

 

 

1636: S-a născut cărturarul moldovean Nicolae Milescu Spătarul.

 

 

 

Nicolae Milescu - Wikipedia

 

 

 

Personalitate de prim rang în cultura românească şi rusă din a doua jumătate a secolului XVII – începutul secolului XVIII. N. Milescu s-a născut în familia unui boier moldovean la 1 iunie 1636. Şi-a făcut studiile la „şcoala cea mare” din Constantinopol, unde Milescu a avut ca profesor pe vestitul G. Blassios.

Întorcîndu-se în patrie pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XVII, N. Milescu devine o persoană influentă la curtea domnitorilor moldoveni, ajungînd la rangul de spătar.

După cum reiese din unele izvoare, N. Milescu a participat la un complot împotriva domnului Ştefăniţă Lupu, după descoperirea căruia cărturarul a fost nevoie să părăsească ţara. După mai mulţi ani de pregătiri prin Valahia, Istambul, Stockholm, Paris, în 1671 N. Milescu a sosit la Moscova, cu scrisori de recomandare din partea patriarhului Hrisant al Ierusalimului, unde a fost numit în funţia de traducător din limbile elină, greacă, latină şi românească la departamentul soliilor (Посольский приказ) al Rusiei.

În calitate de înalt dregător al acestei instituţii, este numit cîţiva ani mai tîrziu, în fruntea soliei ruseşti care a plecat în China (1675-1678), misiune diplomatică ce a contribuit la cunoaşterea reciprocă dintre ruşi şi chinezi. N. Milescu s-a aflat în Rusiei pînă la sfîrşitul vieţii, ajungînd să contribuie chiar şi la transformările din timpul lui Petru cel Mare.

A mai scris un şir de opere mai puţin cunoscute azi, ca “Aritmologhion”, “Povestirea despre sabile”, “Cartea aleasă pe surt despre nouă muze şi despre şapte arte liverale”, în care autorul arată că fiecare dintre cele şapte ştiinţe îşi are muza ei, apoi “Hrismologhion” sau cartea celor patru monarhii. Un amestec de istorie şi legendă găsim în “Povestirea despre zidirea bisericii Sfînta Sofia de la Constantinopol“.

Printre scrierile lui Milescu se găsesc şi lucrări cu caracter pur istoric care se referă la trecutul Rusiei, precum Genealogia ţarilor ruşi”, “Alegerea ca ţar a lui Mihail Fiodorovici”. În urma călătoriei în China, N.Milescu a scris “Descrierea călătoriei în China“.

A decedat in anul 1708.

Opera lui Nicolae Milescu Spătarul a căpătat o largă răspîndire în manuscrise în timpul secolelor XVII-XIX în Rusia, ţările româneşti, Orientul Apropiat şi chiar în Europa Occidentală. De la sfîrşitul secolului XX lucrările sale au început să fie valorificate şi tipărite la început în Rusia, apoi şi în alte ţări, cum ar fi cele dedicate Siberiei şi Chinei.

Ele au văzut lumina tiparului şi în Republica Moldova. Însă multe din scrierile sale mai continuă să zacă în manuscris în multe biblioteci şi arhive europene.

 

 

1685:  Este semnat tratatul de “alianţă veşnică” dintre Transilvania şi Muntenia.

 

1778: Apare primul periodic cunoscut pe teritoriul României de azi, publicaţia  “Theatral Wochenblatt” la Sibiu, Transilvania. Ziarul apare la tipografia lui Martin Hochmeister.

 1796: Tennessee devine al 16-lea stat din componenta Statelor Unite.

 

 

1796: S-a născut  fizicianul francez Nicolas Léonard Sadi Carnot; (d. 1832).

 

 

 

 

1804: S-a născut compozitorul Mihail Glinka, considerat întemeietorul muzicii clasice ruse. (m. 15 februarie 1857).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1829: A apărut, la Iaşi, publicația “Albina Romaneasca” – prima gazeta in limba româna din Moldova,avându-ul director pe cărturarul Gheorghe Asachi.

A fost o gazeta politico-literară care a apărut bisăptămânal pâna la 3 ianuarie 1835  și de la 3 ianuarie 1837 la 2 ianuarie 1850. 

 

 

 

Gheorghe Asachi, poet și dramaturg român

 

                     Gheorghe Asachi (1788 – 1869)

 

 

 

1831: Exploratorul britanic James Clark Ross a condus prima expediție care a ajuns la Polul Nord Magnetic, pe Peninsula Boothia, în nordul îndepărtat al Canadei.

 

 

 

 

 

 

1836: A avut loc primul spectacol de operă în limba română, cu “Semiramida” de G. Rossini, susținut de elevii “Societății Filarmonica”.

 

 

1838: S-a născut Gheorghe Lahovari, inginer, scriitor, membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 

           Gheorghe Lahovari

În 1888 a tipărit un “Dicţionar geografic al judeţului Argeş”, primul de acest fel în spaţiul românesc. (m. 13 iunie 1909).

 

 

 

 

 

1846: A decedat Papa Grigore al XVI-lea; (n. 1765).

 

 

 

 

 

1866: Apare, la Bucuresti, revista culturala si literara “Atheneul Roman”, condusa de C. Esarcu.

  

 

1876: Poetul erou national al bulgarilor Hristo Botev, este omorat  in luptele cu turcii la Stara Planina ; (n. 6 ianuarie 1848, Kalofer, Bulgaria).

 

 

 

 

 

1878: Intre  1 iunie – 1 iulie 1878  se desfasoară Congresul Internaţional de la Berlin, convocat în vederea revizuirii Tratatului de la San-Stefano incheiat de Rusia cu Turcia in urma razboiului ruso-romano-turc.

Se recunoaşte independenţa României şi drepturile acesteia asupra Dobrogei, străvechi teritoriul românesc, iar judeţele Bolgrad, Cahul şi Izmail, retrocedate Moldovei prin Tratatul de la Paris din 1856, sunt încorporate din nou în Imperiul Rus.

 

 

 

1880: A fost dat in folosință în SUA, primul telefon public. Aparatul a fost instalat intr-o cabină amplasata la intrarea in cladirea Bancii Yale din New Heaven (Connecticut).

 

 

 

1901: A fost inființată  la Bucureşti  de către D. G. Kiriac, Societatea corală “Carmen”. 

1907: S-a nascut sir Frank Whittle, inginer britanic, inventator al motorului cu reactie britanic. A brevetat inventia sa la 16 ianuarie  1930.

 

 

 

 

 

 

 

Motoarele lui Whittle au fost dezvoltate cu câțiva ani mai devreme decât cele din Germania ale Dr.Hans von Ohain   care a fost proiectantul primului  motor cu reactie operațional .

A decedat la 9 august 1996.

 

 

1910: Membrii expeditiei catre Polul Sud condusi de Robert Falcon Scott parasesc Anglia.

 

 

 

1925: A fost fondată compania americana producatoare de automobile “Chrysler”.

 

 

1914: Are loc vizita oficială a țarului Rusiei, Nicolae al II-lea, la Constanța.

 http://www.youtube.com/watch?v=Ob4M0yMzldQ

 

 

 

 

1926: S-a născut Marilyn Monroe, actrita americana , fară îndoială cel mai celebru star cinematografic, sex simbol şi divă  al secolului douăzeci(m. 1962).

 

 

 

 

 

 

1937: Se desființează Universitatea Săsească, unitate politică și administrativă a sașilor transilvăneni care activa  ca fundație din 1876.

 

 

 

 

1937: S-a născut actorul și regizorul de film american Morgan Freeman,  laureat al premiului Oscar.

 

 

 

 

1938: În România, este adoptată Legea pentru organizarea Consiliului economic superior cu scopul de a dirija întreaga viaţă economică a ţării. Consiliul economic superior a fost creat în 1936.

1939: Alegeri parlamentare în România, în urma cărora Frontul Renașterii Naționale – care prezentase liste unice, fără contracandidați – obține toate locurile în Adunarea Deputaților și în Senat.

 

 

 

1941: Insula greceasca Creta este ocupata de  Germania nazista, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

 

 

1946: Dupa o detentie de peste un an la Moscova, Ion Antonescu (conducator al statului roman in perioada 1940-1944),  a fost executat prin impuscare  in incinta inchisorii Jilava impreuna cu alti trei membri ai guvernului sau,  după ce a fost condamnat de un  asa zis Tribunal al Poporului, pentru “trădare, crime de război și crime împotriva păcii”.

 

 

 

 

 

1946: A fost executat prof.Gheorghe Alexianu , profesor universitar si om politic român, fost guvernator al Transnistriei (n. 1897).

 

 

 

 

 

 

1946: A fost executat Mihai Antonescu, acocat si om politic  român, fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri condus de maresalul Ion Antonescu;  (n. 1904).

 

 

 

 

 

 

 

 

 1946:  A fost executat Constantin Z. („Piki”) Vasiliu (n. 16 mai 1882 Focșani), general, comandant al Jandarmeriei Române (1940 – 23 August 1944) și Subsecretar de Stat la Ministerul de Interne (3 ianuarie 1942 – 23 august 1944).

 

 

 

1956:  S-a nascut in Bucuresti, scriitorul roman Mircea Cărtărescu.

 

 

 

 

 

Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară, etc.

Actualmente, Mircea Cărtărescu este conferențiar universitar la Catedra de literatură română a Facultatii de litere a Universitatii Bucuresti. 

 

 

 

1957: S-a inființat, la București, Muzeul Literaturii Române, fondat de  criticul si istoricul literar Perpessicius, care a fost si primul director al acestei institutii.

 

 

Muzeul Naţional al Literaturii Române îşi mută sediul

 

 

 

 

 

1968: S-a nascut Jason Sean Donovan, actor si cantaret australian.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1971: S-a născut cântareața română de muzica uşoară, Monica Anghel.

 

Astăzi este ziua ta - Monica Anghel

 

1972: S-a deschis, la Constanța, primul delfinariu public din sud-estul Europei.

Delfinariu Constanta

 

 

 

 

In prezent, Delfinariul rămane singura locatie din tara noastrăin care va puteti relaxa urmarind un spectacol extraordinar ai carui protagonisti sunt delfinii, leii de mare si pinguinii.

 

 

 

1974: S-a născut  interpreta canadiana de muzica usoara Alanis Nadine Morissette.

VIDEO:  http://www.youtube.com/watch?v=Jne9t8sHpUc

 

1980: Postul de televiziune american CNN,  a efectuat prima transmisie.

Magnatul american al audiovizualului, Ted Turner, a lansat într-un studio din Atlanta (Georgia),  Cable News Network, primul canal de televiziune cu ştiri in derulare.Succesul a fost de aşa natură, încât Ted Turner a creat  in 1995  CNN International. Astăzi, CNN are peste 4.000 de  angajati ,  37 de birouri internationale si sute de milioane de spectatori.

1994: Africa de Sud  adera la  Commonwealth dupa primele alegeri  non rasiste care au avut loc intre 26 -29  aprilie. si care au adus la putere Congresul National African  si pe  Nelson Mandela  care a devenit primul presedinte negru al tarii.

La instaurarea Apartheidului, Africa  Sud  a parasit  Commonwealthul; ( 31 mai 1961).

1998: A fost infiintata Banca Centrala Europeana.

 2001: Masacrarea familiei regale din Nepal

Prințul Dipendra

Regele  Birendra, regina Aishwarya şi şase alţi membri ai familiei regale din Nepal au fost masacraţi de către prinţul Dipendra, in vârstă de 29 de ani, care se va sinucide. El era extrem de afectat de  interzicerea casatoriei sale.

Printul Gyanendra, fratele regelui , care nu a fost in palatul regal din Kathmandu în timpul acestei tragedii , va fi proclamat noul rege al Nepalului de către Consiliul Regal . Acest masacru a  afectat  grav Nepalul , o ţară zdruncinata de cca. 5 ani de o puternica rebeliune maoista.

 

2004: Intra in vigoare legea canadiana care interzice clonarea oamenilor.

2005: Populatia Olandei respinge  printr-un referendum   Constituţia Europeană. cu peste 61% din voturi-”nu”.

2008: A murit celebrul creator  de modă francez Yves Saint Laurent, care a revoluţionat ţinutele feminine, socotit  un simbol cultural al secolului al 20-lea;  (n. august 1936).

 2009: Un avion de pasageri Airbus A 330, aparținând companiei Air France, a disparut deasupra Oceanului Atlantic ; avionul avea la bord 228 persoane.

2009: Presedintele american Barack Obama  hotărăște trecerea sub controlul statului a  firmei  General Motors,  simbol al capitalismului american.

2018 : A decedat la Paris,  filosoful francez Michel Serres (n. 1 septembrie 1930  la Agen, în Franța), fost profesor de filozofie la Universitatea Sorbonne din Paris și la Universitatea Stanford din California.

Michel Serres : "Une pédagogie à inventer" - SNUipp-FSU

În 1990 a fost primit în Academia Franceză, Fauteuil 18, printre ai cărui titulari au fost și Philippe Pétain, André François-Poncet și Edgar Faure.

1 iunie este:

Ziua Copilului.

 Ziua Internationala a Copilului a fost stabilita la Conferinta Mondiala pentru Protejarea si Bunastarea Copiilor, organizata la Geneva din 1925.

Nu este tocmai clar de ce ziua de 1 iunie a fost stabilita ca fiind Ziua Internationala a Copilului.

Una dintre teorii spune  ca, un numar de copii orfani chinezi au fost stransi  pentru a sarbatori Festivalul Dragonului de consulul chinez din  San Francisco, chiar pe 1 iunie, data care a coincis cu Conferinta de la Geneva.

De atunci s-a stabilit ca 1 iunie sa fie Ziua Internationmala a Copilului, mai ales intarile comuniste. In vest, aceasta zi este sarbatorita in alte zile ale anului, dar nu i se acorda prea mare atentie.

Astfel, aceasta zi a fost interpretata ca fiind o sarbatoare comunista.

Ziua Copilului este sarbatorita in lume la date diferite. In 25 de tari, in majoritate foste sau actual comuniste la 1 Iunie; Vesticii au date separate : Germania, partea de est, la 1 Iunie, Germania, partea vestica, la 20 Septembrie. India, la 14 Noiembrie Japonia, Coreea de Sud, la 5 Mai .

In  1989 , la 20 noiembrie, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat  Conventia privind Drepturile Copilului , aceasta fiind  ratificata si de Parlamentul Romaniei,  devenind conform Constitutiei, parte integrata a dreptului intern in tara noastra.

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Sfântul Iustin Martirul si Filosoful

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful. Acrilic pe lemn. | Icoane ...

Sfantul Iustin Martirul si Filosoful s-a nascut in jurul anului 100 si a trait in vremea imparatilor romani Antonin cel Pios (138-161) si Marcus Aurelius (161-180). Parintii sai erau greci pagani. Devine crestin dupa ce-l intalneste pe un batran pe malul marii, care ii vorbeste de Hristos.

In urma acestei discutii marturiseste: „Iar mie mi s-a aprins deodata un foc in suflet si m-a cuprins o mare dragoste de profeti, ca si de barbatii aceia care au fost prietenii lui Hristos.

Si, gandindu-ma la cuvintele lui, gaseam ca aceasta este singura filosofie sigura si aducatoare de folos. In felul acesta si pentru aceasta sunt filosof“ (Dialog cu iudeul Tryfon, VIII, 1, p.130).

Plecand de la faptul ca termenul de “filosofie” se traduce prin iubire de intelepciune, filosoful crestin este cel iubitor de Hristos.Dupa convertire, pleaca la Efes, unde are loc dialogul cu iudeul Tryfon si apoi ajunge la Roma, unde va deschide prima scoala filosofica in care se va preda credinta crestina.

Prin deschiderea acestei scoli, filosoful cinic, Crescens, devine adversarul Sfantului Iustin, ajungand sa il denunte autoritatilor romane ca este crestin.

Precizam ca el deschide aceasta scoala in vremea persecutiilor, cand crestinii se ascundeau ca sa nu fie omorati.Cand a fost intrebat daca renunta la Hristos, Sfantul Iustin a raspuns:

“Nici un om in toate mintile nu abandoneaza Adevarul pentru eroare“.In anul 165, dupa denuntul lui Crescens, Sfantul Iustin primeste moartea martirica prin taierea capului, in ziua de 1 iunie.Mentionam ca Sfantul Iustin a fost unul dintre aparatorii credintei crestine, trimitand doua apologii: una imparatului Antonin, iar cealalta senatului roman.

Moastele Sfantului Iustin se afla in Biserica “Sfantul Ioan Botezatorul“, din Sacrofano, la mică distanță de Roma.
Menționăm ca Sfântul Iustin a fost unul dintre apărătorii credinței crestine, trimițând doua apologii: una împăratului Antonin, iar cealaltă senatului roman.

Moaștele Sfântului Iustin se afla in Biserica „Sfantul Ioan Botezatorul“, din Sacrofano, la mica distanta de Roma.

 

 

 

 

Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfintilor Mucenici Just, Justin, Hariton, Harita fecioara, Ierax;
– Sfantului Mucenic Evelpist;
– Sfantului Mucenic Peon;
– Sfantului Mucenic Valerian;
– Sfantului Mucenic Firm;
– Sfantului Mucenic Tespesie.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Andrei Eşanu “Cultură şi civilizaţie medievală românească”, Editura ARC, Chişinău.

  3. Crestin Ortodox.ro

  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  5. e.maramures.ro

  6. Andrei Eşanu “Cultură şi civilizaţie medievală românească”, Editura ARC, Chişinău.

  7. Wikipedia.ro

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

http://www.youtube.com/watch?v=LUeOu1M1-go

  

01/06/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Descoperirea scrierii – cea mai semnificativă cumpănă în istoria omenirii

 

 

 

 

 

Tăblițele de la Tărtăria

 

 

 

 

 

Conform studiilor mai multor savanți occidentali, prima formă de scriere este cea aparținând culturii  Turdaș, din care fac parte și tăblițele de la Tărtăria.

Apărută  acum 7.500 de ani, scrierea acestei culturi este cu 2.000 de ani mai veche decât cea sumeriană.

Este important de remarcat că mai multe dintre simbolurile din cultura Turdaș se regăsesc, la o distanță de 2.000 de ani, și în scrierea din Sumer.

De atunci, multe alte forme de scriere au apărut, multe dintre ele nefiind descifrate…  

 

S-a crezut mult timp că scrierea a fost inventată într-o singură civilizație, teoria respectivă purtând numele de „monogeneză”.   

Savanții au crezut că toate scrierile au originea în Sumerul antic (în Mesopotamia ) și s-au răspândit în lume de acolo printr-un proces de  difuziune culturală  Conform acestei teorii, conceptul de reprezentare a limbajului în scris , deși nu neapărat specificul modului în care a funcționat un astfel de sistem, a fost transmis în principal  de comercianții care călătoreau între diverse regiuni geografice.  

Acum, savanții vorbesc despre faptul că scrierea s-ar fi putut dezvolta independent în cel puțin patru civilizații antice: Mesopotamia (între 3400 și 3100 î.e.n.), Egipt (în jurul anului 3250 î.Hr.),   China (2000 î.Hr.),   iar Mesoamerica joasă (prin 650 î.Hr.). 

În ceea ce privește Egiptul, mai mulți specialiști au susținut că „primele dovezi solide ale scrisului egiptean diferă în structură și stil de cel Mesopotamian și, prin urmare, pare să se fi  dezvoltat independent.

Posibilitatea „ difuziunii din Mesopotamia rămâne , dar influența nu a putut să depășească transmiterea unei idei. „

  În ceea ce privește China, caracterele chineze antice sunt o invenție independentă, deoarece nu există dovezi de contact între China antică și civilizațiile alfabetizate din Orientul Apropiat  și din cauza diferențelor distincte dintre abordările mesopotamiene și chineze în ceea ce privește logografia și reprezentarea fonetică. 

Dezbaterea înconjoară scenariul Indus al civilizației din Valea Indusului din epoca bronzului , scenariul Rongorongo din Insula Paștilor și simbolurile Vinča datate în jur de 5.500 î.Hr. Toate sunt nedescifrate și, prin urmare, nu se știe dacă reprezintă scrierea autentică, proto-scrierea sau altceva.

Sumerian arhaic (pre cuneiforme ) , scris și hieroglifele egiptene sunt considerate , în general , cele mai vechi sisteme de scriere adevărate, atât în curs de dezvoltare din sistemele lor de simboluri proto alfabetizate ancestrale 3400-3100 î.Hr., cu primele texte coerente de la aproximativ 2600 î.Hr. 

Scrierea proto-Elamită este datată aproximativ în aceeași perioadă  

 

 

 

Din istoria scrierii

 

 

 

 

 

 scrisul prezetat prin desene

 

 

 

De-a lungul istoriei, popoarele au inventat diferite semne cu ajutorul cărora notau fapte, întâmplări, idei.

Imagini simbolice, cum sunt o pasăre, un şoarece, o săgeată şi o broască, menţionate de Herodot, alcătuiau mesajul sciţilor către Darius, regele perşilor, când a pornit expediţia împotriva lor.

Şi astăzi sunt cunoscute semne simbolice, ca porumbelul alb a lui Picasso flamura albă ridicată pe front şi altele.

Semnele mnemonice, de asemenea sisteme primitive de scriere, care au fost întâlnite în multe părţi ale lumii, sunt prezentate de nodurile de sfoară, răboj etc.

 

 

 

 

 

 

 

Pictografia şi ideografia au permis oamenilor să dea unui desen o valoare aproximativ fonetică, ajungând la un pas de alfabet. Ideografia în zilele noastre este reprezentată de semnele de circulaţie, semnele de aritmetică, chimie, astronomie etc.

Scrierea hieroglifă egipteană a fost descifrată abia în anul 1822 de către Champollion. Acestă scriere era constituită dintr-un complex de semne format din păsări, animale , flori, peşti etc., ce erau aşternute pe papirus de scribi aflaşi în poziţie şezând, cu picioarele încrucişate şi cu tăbliţa sprijinită pe genunchi.

Scrierea hieratică egipteană se făcea de la dreapta spre stânga.

Scrierea cuneiformă, folosită prin anul 3100 î.d.Hr. prin locurile în care astăzi este Kuweitul, era constituită din semne de forma unor cuie şi se practica de obicei stând în picioare, cu tăbliţa în mâna stângă.

Instrumentul de scriere era o bucată de trestie sau un lemn rotund ascuţit, iar scrierea se citea de la stânga la dreapta.

Vechea scriere chineză este o scriere ideografică ce s-a păstrat până în zilele noastre. Direcţia de scriere pe acelaşi rând era de sus în jos, iar rândurile se succedau de la dreapta la stânga.

Sensul unui cuvânt în limba vorbită se schimă după poziţia sa în cuprinsul frazei, după gestul care-l însoţeşte şi după înălţimea muzicală a tonului. Dicţionarul realizat prin secolul XV-XVI d.Hr. conţinea 44440 de ideograme. Treptat numărul lor a fost redus, iar în prezent se scrie pe orizontală, concomitent cu popularizarea noului alfabet cu litere latine.

Scrieri ideografice mai sunt şi cele folosite în Insula Peştelui, scrierea Maya etc.

Scrierea silabică a devenit posibilă când nivelul cultural a fost mai ridicat şi spiritul de observaţie mai accentuat.

Astfel s-a ajuns să se înţeleagă că un cuvânt este format din sunete ce se pronunţă printr-o singură deschidere a buzelor, deci în silabe.

Desigur, astfel se reduce numărul semnelor şi scrierea devine accesibilă unui cerc mai larg de oameni.În această categorie intră scrierile japoneză, cipriotă ş.a.

 

Cele mai vechi dovezi de scriere din Europa au fost găsite în România

 

Cea mai veche scriere din Europa și poate și din lume este cea de pe Tăblițele de la Tărtăria, județul Alba.

Acestea sunt 3 plăcuțe din lut:  două sunt găurite și a treia are o formă de scris pictografică, reprezentată de o capră. Determinările, e adevărat indirecte, au datat tăblițele în 5.000 î.Hr, cu mult înainte de scrierea sumeriană. Din cauza faptul că tăblițele au fost arse în cuptor și conținutul de carbon este prea mic, nu se poate realiza o analiză exactă.

De aceea părerile sunt împărțite în două tabere. Unii consideră că plăcuțele discoidale de la Tărtăria ar fi niște falsuri, iar alții tind să creadă că scrierea s-a inventat în sud-estul Europei și nu în Mesopotamia.

Mai sunt și cei care cred că obiectele  au fost aduse din Orientul Apropiat în urma unor relații economice sau de oricare alt tip.

Alte tăblițe asemănătoare cu cele românești au fost descoperite în sud-estul și nord-vestul Bulgariei, dar despre ele se cunoaște că ar proveni din mileniul III î.Hr.

Descifrarea Tăblițelor de la Tărtăria este imposibilă, deoarece, chiar dacă s-ar cunoaște fonetica semnelor, combinațiile de cuvinte sunt nenumărate și ar fi poate nevoie de un număr minimal de zeci sau chiar sute de tăblițe pentru a decodifica limba.

Dezvoltarea scrierii diferă în funcție de spațiul în care s-a produs și a ajutat la progresul societății.

Astfel s-a schimbat fața lumii și prin evoluții complexe și de durată alfabetele și sistemele de scriere s-au perfecționat până în la formele pe care le cunoaștem azi.

Acum, scrierea se împarte în funcție de familii de limbi și vorbește despre parcursul istoric al fiecărui popor.

 

Primul alfabet

 

Nu se cunoaște cu exactitate unde și de cine a fost inventat alfabetul. Unii cercetători sunt de părere că primele forme de litere au fost derivate din scrierea hieroglifică.

Alfabetul este urmarea firească a unei îndelungate evoluţii, cel fenician având meritul de a fi dat naştere tuturor scrierilor alfabetice în general.

Scrierea cursivă feniciană, care a apărut pe la începutul anului 500 î.d.Hr., se realiza cu ajutorul a 22 de semne pe tăbliţe de calcar, ulcioare sau papirus, de la dreapta la stânga pe orizontală.

În zona mediteraneană evoluția scrierii a atins punctul maxim când s-a concretizat un sistem cu 20-30 de litere care permitea descompunerea și scrierea unei limbi.

La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr, sunt prezente două forme de alfabet:cel cuneiform din Ugarit (acum Siria) și cel linear fenician.

S-a crezut mult timp că alfabetul fenician, care datează din 1.000 î.Hr  ar sta la apariția multor alfabete actuale precum cel latin, grec și ebraic, dar această ipoteză a fost abandonată după descoperirea alfabetului din Ugarit în 1920.

Atunci, au fost descoperite tăblițe de argilă datând fie din secolul al XV-lea î.Hr., fie din 1300 î.Hr. Unele erau  inscripționate cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută și altele cu o scriere necunoscută.

 

De la Grecia la China Antică

 

Majoritatea cercetătorilor cred că alfabetul grecesc s-a format după adoptarea celui fenician. Primele inscripții grecești datează din 770-750 î.Hr. și corespund unor caractere feniciene. Noutatea alfabetului grecesc este dată de faptul că există semne diferite atât pentru consoane cât și pentru vocale.

Odată cu extinderea Imperiului lui Alexandru Macedon, cultura grecească se răspândește în tot bazinul mediteranean. Biblioteca de la Alexandria, înfințată în 300 î.Hr. a adunat la un loc manuscrisele marilor gânditori grecești, dar care au dispărut odată cu incendiul care a mistuit Biblioteca în 391 î.Hr.

Atunci multe papirusuri care puteau spune povestea alfabetului, dar și a înțelepciunii grecești au fost pierdute pe vecie.

În spațiul cuprins de Imperiul Roman, s-au găsit semne ale pătrunderii alfabetului micenian, dar apariția scrierii alfabetizate a apărut între sfârșitul secolului VIII și secolul VII î.Hr.

Din alfabetul calcidezilor (originari din insula Euboea, Grecia) a apărut alfabetul etrusc.  Romanii au preluat alfabetul calcidezilor, dar nu se știe dacă prin intermediul etruscilor sau nu.

Primele inscripții cu scriere chineză sunt datate în 1.500 î.Hr. și prezintă ideograme nemaiîntâlnite în alte spații antice. Evoluția scrierii chineze este complicată și este marcată de diferite schimbări în forma caracterelor.

Limba vorbită s-a despărțită în multe dialecte, scrierea fiind singura care a ajutat la comunicarea între spațiile divizate lingvistic.

 

Datorită legăturilor comerciale ale fenicienilor, alfabetul s-a raspândit din apus până în răsăritul îndepărtat, apărând alte tipuri de scrieri, cu diferenţieri pronunţate faţă de cea feniciană, aşa cum le cunoaştem şi astăzi: scrierile siriene, alfabetul ebraic, scrierea brahmi, alfabetul arab etc.

Alfabetul consonantic şi vocalic grecesc dovedeşte cert originea sa feniciană prin ordinea literelor, formelor apropiate şi semne deosebite pentru vocale. Construcţia literelor greceşti a evoluat continuu, pentru ca în secolul V î.d.Hr. să fie adoptat un alfabet complet.

În secolul al IV- lea î.d.Hr. apare forma cursivă, cu trasare mai rapidă, apar legăturile între litere şi scrierea livrească, ce dă naştere literelor minuscule aproape de forma actuală. Acelaşi secol aduce semnul de sfârşit de propoziţie, care era format din două puncte, iar ca semn de întrebare punctul şi virgula.

Alfabetul latin a apărut ca o variantă a celui grecesc. Introdus prin intermediul etruscilor, alfabetul latin s-a impus destul de repede, adaptarea fiind uşoară, limba latină având mai puţine consoane decât greaca.

Din alfabetele greceşi arhaice au fost preluate sunete, unele au fost modificate, altele reaşezate. În locul vechilor denumiri, latinii au desemnat literele după sunetul lor.

Ca şi grecii, vechii romani foloseau foloseau în scrierea monumentală numai litere capitale, din care au derivat literele mari de tipar.

Minusculele au apărut abia în secolul al V-lea d.Hr., dezvoltându-se diferit la fiecare naţiune.

Reforma scrierii realizată de Carol cel Mare în anul 789, a determinat o răspândire puternică a minusculelor în Franţa, Germania şi Italia, înlocuind treptat celelalte forme, până la apariţia scrierii gotice, a carei raspândire a fost şi mai mare.

Din timpul literelor gotice a apărut creionul cu plumb, aur, argint sau aramă. Cu stiloul de os sau de metal romanii scriau pe tăbliţe cerate, folosind partea ascuţită la scris, iar cealaltă la netezirea suprafeţei.

Pe papirus s-a scris cu calamusul de trestie, apoi cu penelul şi cu strămoşul peniţei – calamusul de bronz.

Pe pergament şi hârtie se scria cu pene de gâscă (cele mai scumpe erau cele de bază sau cele de corp), care au fost folosite până în secolul al XIV-lea, când a apărut peniţa de fier.

Cerneala la romani se prepară din negru de fum, clei şi apă; Pliniu a îmbunătăţit-o, adăugându-i oţet pentru creşterea aderenţei. Mai târziu s-a folosit cerneală de sepia şi o soluţie adusă din orient, asemănătoare cu tuşul chinezesc.

Cerneala apropiată de cea actuală se fabrica din sulfat de fier şi cărbunele provenit din ghinda de stejar.

La începutul secolului al XI-lea se răspândeşte folosirea hârtiei, iar pe la mijlocul aceluiaşi secol, tiparul faciliteză extinderea cititului şi a scrisului.

Gravori de litere, caligrafi, oameni de ştiinţă şi de artă din timpul renaşterii au fost animaţi de dorinţa de a pătrunde în lumea proporţiilor, construind litere.

Printre cei care au elaborat scheme de construcţie pentru a crea armonia şi proporţia literelor a fost şi matematicianul Luca Paciole şi Leonardo Da Vinci, al cărui alfabet este cunoscut sub numele de scriere arhitecturală.

Respectul pentru logica, echilibrul şi proporţia corpului omenesc sunt ilustrate în literele construite de Geoffroz Torz sau Albert Durer (1471-1528).

Mai târziu literele au căpătat unduirea caligrafică, cu grosimi diferite, ca scrierea cursivă engleză, sau trăsăturile rapide ale scrierii din zilele noastre.

 

 

Spații între cuvinte




Astăzi ne este greu să ne imaginăm, dar în scrierea timpurie nu existau spații între cuvinte.

În cărțile cerneluite de scribi, cuvintele curgeau unul după altul fără nicio întrerupere pe rânduri sau pe fiecare pagină, în ceea ce astăzi denumim scriptura continua.

Lipsa de separație dintre cuvinte reflecta originile vorbite ale limbii. Atunci când vorbim, nu inserăm pauze între toate cuvintele – lungi înșiruiri de silabe ni se scurg fără întrerupere de pe buze.

Nicicând nu le-ar fi trecut prin minte primilor scriitori să pună spații goale între cuvinte.

Ei doar transcriau vorbirea, scriind ceea ce urechile le spuneau să scrie. (Astăzi, atunci când încep să scrie, și copiii mici lipesc cuvintele. La fel ca primii scriitori, ei scriu ceea ce aud.)

 

 

 

 

 

poza 314

 

 

 

 

 

Scribii in Egipt nu erau niște simplii secretari, ci adevărați artiști ai reprezentării cuvintelor. Ei urmau o școală de caligrafie și se dedicau acestei arte întrega viață. Deseori aveau ocazia să fie agajați de către regi sau înalți demnitari pentru copierea manuscriselor, asa cum regele francez Francisc I a angajat un grup de scribi cretani pentru biblioteca sa de la Fontainebleau.

Scribii iși desfasurau activitatea zilnic în scriptorium. Toate documentele, carțile, hârtile, scrisorile, inscripțiile, erau scrise, decorate, pictate sau gravate de mână.

Forma literelor era dată de instrumente de scris – la început stilouri din ceară sau argilă, pene sau bucați de lemn ascuțite, cerneală, pergament, piei de vaci, capre sau oi sau mai târziu foaia de hârtie.

  Cerneala pentru scriere era, de obicei, pe bază de apă și mult mai puțin vascoasă decât cernelurile pe bază de ulei utilizate în imprimarea hârtiei de înalta calitate.

Scribul era prima celulă a birocrației, pe clasa scribilor se sprijinea un stat puternic centralizat așa cum era Egiptul faraonic. Scribii nu erau însă destinați doar aparatului administrativ, ci și celui al sacerdoțiilor și al înțelepților, cărora li se încredința transmiterea mai departe a cunoștințelor.

Scribii formau, într-un sens mai larg, o clasă de literați ce a permis înflorirea culturii de nivel înalt, disciplinele literare ocupând un loc însemnat, scribii fiind considerați primii scriitori din istoria umanității.

In Egiptul antic numai o mână de oameni erau destinați a deveni scribi și aceștia se bucurau de un respect deosebit, această ocupație fiind una dintre cele mai apreciate la acea vreme.
Exista chiar în interiorul acestei caste o ierarhie profesională. Cei mai mulți se ocupau de sarcini uzuale pentru oamenii simpli, cum ar fi scrierea contractelor de căsătorie sau de vânzare-cumpărare. 

Alții serveau pe înalții demnitari sau preoți, iar cei mai importanți lucrau la curtea Faraonului.

Un scrib trebuia să învețe aproximativ 700 de semne, dintre care unele reprezentau idei și obiecte, iar altele reprezentau sunete. Din cauza complexitații scrierii egiptene învatarea scrisului începea la șase sau șapte ani, aleși fiind numai baieții aparținând clasei înstărite, și adesea fii ai altor scribi.

Pe lângă scriere și citire tinerii scribi studiau matematica și arhitectura, așa încat la terminarea studiilor puteau să devină intendenți, perceptori, trezorieri, arhitecți. Aceștia exersau deseori pe cioburi și  bucăți de ceramică.

Au fost gasite numeroase asemenea cioburi continand texte dictate de un învațător.

Deși majoritatea scribilor erau baieți au existat foarte puține fete care au devenit scribi.

Acestea erau fie odrasle ale faronului, fie erau destinate să ocupe funcția de preotese pentru cultul vreunei zeitați, acolo unde nu puteau fi acceptați barbații.
Scribii nu erau foarte atenți nici la ordinea cuvintelor în frază. În limba vorbită, sensul fusese aproape întotdeauna transmis mai ales prin inflexiune, modul de accentuare a silabelor de către vorbitor, și acea tradiție orală a continuat să guverneze scrisul.

 

În interpretarea scrierii din cărțile Evului Mediu timpuriu, cititorii nu ar fi putut să utilizeze ordinea cuvintelor ca pe un semnal de semnificație. Regulile nu fuseseră încă inventate.


Lipsa separării cuvintelor, combinată cu absența convențiilor privind ordinea cuvintelor, făceau să apese asupra cititorilor din vechime o „suprapovară cognitivă”, explică Paul Saenger în Space between Words, o istorie a cărții întocmită de scribi.

Ochii cititorilor trebuiau să se miște cu încetineală și șovăielnic peste rândurile textului, oprindu-se frecvent și întorcându-se adesea la începutul unei fraze, în timp ce mințile lor se sforțau să priceapă unde se termina un cuvânt și unde începea unul nou și ce rol juca fiecare cuvânt în sensul frazei.

Lectura semăna cu dezlegarea unui puzzle.

Lentă și cognitiv intensă, analiza textului făcea lectura cărților foarte laborioasă. Era și motivul pentru care nimeni nu citea pe tăcute.

Rostirea silabelor era decisivă pentru descifrarea scrierii.

Acele constrângeri, ce ar părea intolerabile astăzi, nu contau prea mult într-o cultură încă înrădăcinată în oralitate.

Schimbarea a condus la cea mai importantă transformare a scrierii de la invenția alfabetului fonetic.

Abia la destul timp după prăbușirea Imperiului Roman, forma limbii scrise s-a rupt,  de tradiția orală și a început să se acomodeze nevoilor aparte ale cititorilor.


Cu timpul,  scriitorii au început să impună muncii lor reguli de ordonare a cuvintelor, aranjând cuvintele într-un sistem previzibil, standardizat de sintaxă.
În același timp, începând din Irlanda și Anglia și răspândindu-se apoi prin tot restul Europei occidentale, scribii au început să despartă frazele în cuvinte individuale, separate prin spații.

Prin secolul al XIII-lea, scrierea continuă era în mare măsură învechită, atât în textele latinești, cât și în cele vernaculare.

 

 

 

 

5491893

 

 

 

 

 

Semnele de punctuație, care au înlesnit ulterior munca cititorului, au început să intre și ele în obișnuință.

Odată cu inventarea plăcii de cupru pentru imprimare (în sec.17), scrierea de mână a cărtilor a intrat în declin, iar meseria de caligraf a început să dispară.

Forma și materialul din care se fabrica un stilou au evoluat treptat ajungând chiar să devină un produs de lux .

Multe dintre noile cărți erau de natură tehnică, destinate nu lecturii pentru distracție sau învățătură, ci pentru găsirea unor informații practice.

Pe măsură ce Evul Mediu avansa, numărul știutorilor de carte a crescut constant, iar accesibilitatea cărților s-a lărgit.Oamenii au început să dorească și să aibă nevoie de o lectură rapidă și privată. Cititul devenea mai puțin un act de interpretare și mai mult un mijloc de instrucție și perfecționare personală.

Pentru prima oară, scrierea se adresa în egală măsură ochiului și urechii.

În prezent caligrafia continuă sa fie utilizată în grafic design, și mai rar în desenarea hărților.

Grafic designul înlocuiește astăzi munca miilor de scribi fără nici un efort.

Pentru ca să  copiezi un manuscris nu mai este nevoie de stat în picioare ore în șir într-o sală slab luminată și friguroasă, și nici nu mai astepti luni sau ani de zile să o termini, nu te mai pătezi cu cerneală și nu mai rupi zeci de pene sau penițe.

Este chiar comod să scrii, mintea noastră  „robotește” în algoritimii inventați de IT-isti.

 

 

 

 

 

 

 



Surse:

 

https://sites.google.com/site/istoriascrisului/istoria-scrisului

Nicholas Carr, Superficialii: efectele internetului asupra creierului uman, trad.: Dan Crăciun, București,
Publica, 2012, preluat de https://istoriiregasite.wordpress.com/2017/07/28/din-istoria-scrierii-spatii-intre-cuvinte/#more-47261

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/inceputurile-scrierii

https://ro.wikipedia.org/wiki/Scrib

https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_writing

01/06/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: