Când mass-media repetă obsesiv aceleaşi texte și recită aceleaşi „poezii”, pentru a ne spăla în mod sistematic și în modul cel mai „profesionist” cu putinţă creierul …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Dezinformarea strategica” este cea mai veche, mai secreta, mai perversa, dar, totodata, cea mai putin cunoscuta arma din istorie.

Ea a contribuit insă la faurirea multor imperii, a constituit baza unor uriase lovituri financiare, a realizat jocuri diplomatice intrate in istorie si este hrana de fiecare zi a mass-media.

Americanii numesc aceasta tehnica de „Inducere in eroare” a adversarului politic ori militar „disinformation” („dezinformare”), uneori „deception”.

Francezii ii spun, gastronomic, „intoxication” („intoxicare”). Iar rusii, „maskirovka” („dezinformare”, „farsa, ân masa”), termen imprumutat din arta circului.

Părintele conceptului a fost filosoful chinez Sun Tzu, cel are l-a elaborat acum peste 2.500 de ani.

Tratatul sau, azi celebru – intitulat „Arta razboiului” – se preupune ca ar fi fost scris in anul 512 i.Hr. „Arta razboiului” a postulat urmatorul paradox:

„Raționamentul suprem al artei razboiului trebuie sa fie acela de a invinge rezistenta inamicului, inca inainte de a incepe lupta”.

 

 

 

 

 

 

 

O formă rapidă și modernă de manipulare în masă  o reprezintă ”spălarea creierelor”a indivizilor aparținând populații țintă.

 

Termenul de spălare a creierelor a fost pentru prima dată folosit în timpul Războiului din Coreea (1950-1953), pentru a descrie comportamentul prizonierilor americani reîntorşi din lagărele nord-coreene.

În tehnica lor de manipulare, nord-coreenii au preluat  conceptul ksi-no(curăţarea minţii) aplicat în comunismul chinezesc(maoism), cu rădacini în confucianism (de la marele confucianist Mencius).

Comandanţii americani au sesizat faptul că o parte din soldaţii americani reîntorşi din închisorile nord-coreene erau complet convertiţi la comunism, gata să-şi denunţe propria ţară .

Comportamentul lor ciudat a continuat după eliberare, chiar şi fără să fie supuşi influenţei comuniste. Acest efect negativ asupra moralei soldaţilor, a  fost botezat de Edward Hunter cu termenul de spălare pe creier (brainwashing).

            Hunter descria faptul că aceşti soldaţi reîntorşi din închisorile  nord-coreene nu mai erau capabili să gândească liber şi nu se mai puteau adapta situaţiilor neprevăzute. Indivizii supuşi acestei tehnici de spălare a creierului, acţionau manipulaţi de propriile instincte .

Era o disciplină de partid al nord-coreenilor care se extindea la controlul minţii.

            Spălarea pe creier este mult mai mult decât o psihoză sau nevroză. Tehnica este catalogată cu termenul de “viol mental” deoarece victima este forţată de un atacator al cărui intenţii sunt să distrugă credinţa victimei în vechile ei valori morale, pentru a crea un spaţiu gol în care să se implanteze noile crezuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intoxicarea

 

 

Este o metodă de manipulare complexă care vizează credibilizarea unei afirmaţii false şi determinarea unei reacţii a manipulatului ca urmare a asimilării acelei afirmaţii, prin transmiterea în mod premeditat şi inducerea în conştiinţa manipulatului a unor informaţii false. Intoxicarea creează confuzie în rândurile adversarilor politici şi a cetăţenilor.

Spre deosebire de zvon care poate consta întro informaţie exactă dar care, neputând fi susţinută ori putând fi susţinută cu dificultate, este indusă în conştiinţa publică sub aparenţa unei idei deja acceptate şi debarasate de subiectivismul totdeauna suspect al unei surse individuale cunoscute, intoxicarea tinde exclusiv la acreditarea unei idei false.

De asemenea, dacă metoda zvonisticii urmăreşte punerea în circulaţie a unui mesaj ca atare, intoxicarea încearcă să formeze în mod indirect atitudini, introducând în circuitul gândirii publice anumite idei pe baza şi prin prelucrarea independentă prin care manipulaţii ajung la anumite convingeri.

De aceea, tacticile de intoxicare sunt, de regulă, mai subtile.

Exemple de asemenea tactici sunt :

– “Topurile aranjate”;
– “Sondajele promoţionale”;
– “Testele formative”;
– “Dezbaterile trucate”.

 

Structura  instrumentelor de persuasiune mascată, se bazeaza pe doctrina  amestecării adevărului cu minciuna, in retete clasice, care distorsioneaza adevarul, in favoarea unor grupuri de interese care atacă,   sistematic, statul de drept și funcția democratică a societății civile.

 

Principiile de functionare ale aparatului de control mental, impus telespectatorilor celor doua canale de dezinformare se bazeaza pe DECALOGUL lui Chomsky, pe ” Sistemul de indoctrinare ” sau ” Spalarea de creiere „

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Să distragi permanent aten­ţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte mi­no­re, dar cu mare impact emo­ţio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui reale.

 

 

„Cele zece operaţii pe creier deschis”

 

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a concretizat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, cele zece manipulări generale pe care se bazează democraţia occidentală şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii.

Ele sunt concepute pentru a dezorienta şi a deturna atenţia mulţimilor americane de la manevrele claselor politice şi financiare dar sunt, de fapt, diversiuni cu aplicaţie mondială.

Procedeele de bază sunt preluate de la  iluzionism, canalizând atenţia publicului în direcţii false.

 

Iată cele zece reţete de manipulare a maselor:

1. Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.

2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia publică şi tot tu să vii cu soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot tu cu guvernarea providenţială care salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării libertăţilor democratice.

3. Să aplici toate măsurile dure treptat. Ceea ce ar duce la mişcări populare, dacă se aplică într-un singur pachet, devine dintr-odată suportabil dacă e livrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.

4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.

5. Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre un tip de gândire care nu face legătura dintre cauze şi efecte.

6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.

7. Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a tâmpi lumea şi a o controla.

8. Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.

9. Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin turmă şi sunt uşor de controlat.

10. Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor.

În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunoştinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

 

 

 

 

 

Publicitate

Octombrie 1878 – Armatele Rusiei ocupau din nou Basarabia de Sud

 

 

 

 

 

 

Vedere din Ismail, 1909 (Wikimedia Commons)

 

 

În octombrie 1878, Rusia comitea o nouă agresiune la adresa României. Armatele rusești ocupau din nou Basarabia de Sud.

Este vorba de județele Cahul, Ismail și Bolgrad, care aveau o suprafață de 10.288 de verste (9.642 km2) și care fuseseră retrocedate românilor după Războiul Crimeii.

Acest nou act de agresiune a stârnit o antipatie durabilă a românilor la adresa rușilor, care își mai face simțite efectele și azi, scrie  https://www.rfi.ro/ pagina-de-istorie-pierdut-romania-cahul-ismail-bolgrad? 

Rusia a ajuns vecina românilor abia în secolul al XVIII-lea, după mai multe cuceriri în dauna Uniunii Polono-Lituaniene și a Imperiului Otoman.

În anul 1812, rușii au anexat pentru prima dată pământul românesc dintre Prut și Nistru, numit Basarabia. Inițial, rușii au vrut să ocupe în întregime Principatele Române până la Dunăre, însă ulterior, sub amenințarea împăratului francez Napoleon I, au cerut Moldova, iar mai apoi s-au mulțumit să anexeze numai   Basarabia.

Însă Rusia a suferit o înfrângere catastrofală în Războiul Crimeii, izbucnit în 1853, în care victoria a aparținut coaliției formate din Franța, Marea Britanie, Sardinia și Imperiul Otoman.

Ca urmare a Păcii de la Paris, rușii au fost constrânși să retrocedeze românilor  acest teritoriu de peste 9.600 de kilometri pătrați, care oferea românilor acces la Gurile Dunării și la Marea Neagră.

În teritoriul retrocedat, românii locuiau alături de bulgari, găgăuzi, lipoveni și albanezi.

Pe acest teritoriu, românii au înființat primul liceu bulgar din istorie, cel de la Ismail, împreună cu zeci de școli și cu Episcopia Dunării de Jos.

După mai mult de 20 de ani de la înfrângerea din Războiul Crimeii, Rusia a declarat din nou război Imperiului Otoman, în 1877.

În prealabil, rușii au semnat o convenție cu guvernul Principelui Carol I al României, prin care recunoșteau independența României și garantau integritatea frontierelor românești.

În cele din urmă, independența României a fost câștigată pe câmpurile de luptă din Munții Balcani de către armata comandată de Carol I al României, a cărei intervenție de partea rușilor a schimbat soarta războiului.

Însă după ce otomanii au cerut pace, Rusia și-a încălcat încă o dată cuvântul dat românilor și a cerut să anexeze din nou cele trei județe din Basarabia de Sud.

Marile Puteri au constrâns România să accepte cedarea Basarabiei de Sud.

În schimb, ele au retrocedat României Dobrogea și au recunoscut independența României.

Cotropirea rusească a Basarabiei de Sud a însemnat o nouă etapă de deznaționalizare pentru românii basarabeni.

 S-a suprimat legătura românilor cu țara, s-a interzis alfabetul latin și apelativul de român, Episcopia Dunării de Jos a fost retrasă la Galați, slujbele bisericești au fost admise doar în rusește, în învățămînt au fost închise iarăși toate școlile românești, adică liceul clasic complet de la Bolgrad, o școală normală, un gimnaziu cu seminar, două gimnazii de fete, 7 școli primare urbane, 124 școli primare rurale.

Până la prăbușirea Imperiului țarist, în 1917, nici o oră de curs nu s-a mai ținut, de altfel ca în toată Basarabia, în limba română.

De asemenea, liturghiile în limba română au fost interzise, iar Biserica Ortodoxă, supusă Moscovei, a devenit unul dintre cele mai eficiente instrumente de desnaționalizare.

Basarabia de Sud a revenit la țara mamă abia în 1918, însă rușii au invadat-o din nou în 1940.

Românii au eliberat acest teritoriu în 1941, însă rușii l-au reocupat în 1944. Acum, cea mai mare parte a Basarabiei de Sud face parte din Ucraina.

Ca urmare a colonizărilor masive și a desnaționalizării prin școală și biserică, cei mai mulți dintre locuitorii acestui pământ românesc se consideră acum ruși sau ucrainieni.

 

Dan Dungaciu: Ungaria a încercat mereu să facă un joc la Chişinău cu sprijinul Federaţiei Ruse

 

 

 

Foto: Premierul Ungariei Viktor Orban și omologul  său de la Chișinău, Ion Chicu,

 

 

 Ungaria a încercat mereu  să facă un joc la Chişinău cu sprijinul Federaţiei Ruse, iar Chişinăul mereu şi-a deschis braţele ca să întâmpine această disponibilitate

 

La Chişinău am asistat la o geopolitizare a pandemiei, pe relaţia cu Bucureştiul cel puţin, într-un fel încercând să se estompeze administrarea pandemiei.

De această opinie este preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre de la Bucureşti, sociologul Dan Dungaciu.

„Atunci când eşti în afara unui sistem de alianţe sau relaţii automat eşti mai izolat şi mai slab. Faptul că nu ai garanţii de securitate şi eşti relativ izolat şi nimeni nu are nicio obligaţie formală să te protejeze, sigur că te face mai vulnerabil.

Asta era preţul pe care R. Moldova l-a plătit că nu era în NATO, că nu are nici măcar o garanţie de securitate.

Când se întâmplă o astfel de criză asemeni pandemiei, evident, că statele care sunt în tipul acesta de izolare, vor fi cele ce vor plăti mai mult.

Era firesc ca R. Moldova să plătească preţul neintegrării ei de 30 de ani, era nefiresc să ne aşteptăm că lucrurile vor merge mai bine decât media europeană, la cum arăta R. Moldova şi instituţional, este un preţ de plătit şi pentru asta.

Pe dimensiunea administrativă, vorbim de două lucruri: capacitateade managment a acestei crize, dar şi geopolitizarea acestei pandemii.

Geopolitizarea pandemiei nu are sorţi de izbândă în faţa cetăţeanului care se va confrunta cu anumite realităţi, chiar dacă ajutorul din România a fost pus la colţ, înlocuit cu ajutorul venit din China sau Rusia.

S-a încercat o întreagă contra-propagandă, lucrurile până la urmă se văd, oamenii văd că R. Moldova sunt dificultăţi”, a spus Dan Dungaciu, în cadrul emisiunii „Punctul pe AZI” de la TVR MOLDOVA.
El a mai afirmat că autorităţile de la Chişinău ar fi fost antrenate în jocurile Budapestei, ce vizează anumite interese.

„Aşa cum premierul maghiar atunci când vorbeşte de România, vorbeşte mai degrabă de Transilvania, recent premierul Chicu a vorbit de România în comparaţie nu cu România în sine, ci şi cu judeţele din Moldova din România.

Este un lucru nou în registrul comparaţiilor dintre Chişinău şi Bucureşti, este limitarea modului în care Victor Orban de la Budapesta îşi face declaraţiile politice faţă de România.

Totdeauna parteneriatul Chişinău-Budapesta a funcţionat ca un parteneriat substitut pentru parteneriatul Bucureşti-Chişinău.

De fiece dată când o fost o criză Ungaria a fost prezentă. Ungaria mereu a încercat să facă un joc la Chişinău cu sprijinul Federaţiei Ruse, iar Chişinăul mereu şi-a deschis braţele ca să întâmpine această disponibilitate. Ajutoarele cu care s-a grăbit Ungaria să vină la Chişinău face parte din acest joc. Ungaria, înainte ca România să se fi integrat în UE, a fost foarte atentă pe dosarul R. Moldova”, a mai spus el.
Directorul executiv al Institutului pentru Politici şi Iniţiative Strategice, Vadim Pistrinciuc, este de părere că realitatea demonstrează careva lucruri, că situaţia nu este sub control aşa cum încercau să ne covingă autorităţile.

„Acţiunile întreprinse au fost mult prea relative, instituţiile medicale au devenit un focar de infecţie. Practic avem un sistem medical pe jumătate paralizat. Iarăşi în mesajul dual transmis de conducerea ţării încurajează pe cei care suferă de lipsă de responsabilitate să nu se comporte responsabil.Concluzia este una – ne isprăvim foarte slab cu controlul acestei pandemii. Sistemul de sănătate nu este în capacitatea sa deplină de a oferi toate serviciile medicale pe alte servicii”, a opinat Vadim Pistrinciuc.

El s-a referit şi la recentele declaraţii ale prim-ministrului Ion Chicu, care au provocat reacţii în rândul politicienilor, dar şi societăţii.
„Chiar fiind un guvern pro-rus, cum este cel a lui Dodon – Chicu, putea să joace mai diplomatic. Noi depindem de România că este aliatul nostru. Demonstrează că a fost o acţiune premeditată mesajul lui, a fost neprofisionist. Ei au o problemă de comunicare.

Chicu a făcut-o conştient, este un guvern în plecare, este foarte nociv ce a făcut, indiferent de orice Guvern”, a menţionat Vadim Pistrinciuc, reluat de https://rgnpress.ro .