CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 28 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

28 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 586 i.e.n.: O eclipsa de soare, considerata drept un semn divin, întrerupe o batalie între mezi și lydieni.

Bătălia Eclipsei, cunoscută și sub denumirea de Bătălia de pe Halys, i-a opus pe mezi și pe lidieni la 28 mai 585 î.Hr pe malurile fluviului Halys (Kızılırmak, în zilele noastre în Turcia).

Această luptă a încheiat războiul care i-a opus, timp de 5 ani, pe Alyattes al Lidiei și pe Cyaxares, regele mezilor.

Bătălia s-a oprit ca urmare a unei eclipse totale de Soare, care  a fost percepută ca o „prevestire” care indica faptul că zeii cereau încetarea luptei.

Eclipsa fusese prezisa de filosoful grec Thales din Milet.

Istoricul Herodot, scria în ale sale Istorii (1.74):

„În al șaselea an, a avut loc o bătălie în cursul căreia, după ce a început lupta, ziua a devenit deodată noapte. Iar de această schimbare a zilei, Thales i-a prevenit pe ionieni.

Lidienii și mezii, când au văzut că ziua se transformase în noapte, au încetat să se mai lupte și au hotărât să facă pace.”

Data la care a avut loc  Bătălia Eclipsei este cea mai veche  cunoscută cu o asemenea precizie.

Potrivit NASA, vârful eclipsei era situat în Oceanul Atlantic, pe 37.9°N 46.2°V, iar zona de umbră a atins sud-vestul anatolian în timpul serii.

 

 

 

 

 

 

 

 576 e.n.:  A murit episcopul francez  Germain  din Paris, numit si Germain din Autun (născut în 496), cleric al perioadei merovingiene.

A  fondat în timpul domniei regelui Childebert I, mănăstirea Saint Germain des Pres, care ii poarta numele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost canonizat de Biserica, fiind sarbatorit pe 28 mai.

 

 

 

 

 

 

 1357: A decedat regele Afonso al IV-lea al Portugaliei (n. 8 februarie 1291)  supranumit Viteazul ( in portugheza o Bravo), cel de- al șaptelea rege al  acestei țări. A domnit din 1325 până la moartea sa în 1357.

 

 

 

 

 

 

Afonso al IV-lea, viteazul Portugaliei - BZI.ro

 

 

 

 

 

 

   A fost singurul fiu legitim al lui Denis al Portugaliei, cu soția acestuia Elisabeta de Aragon.

Ca rege, Afonso al IV-lea a rămas în istorie ca soldat și general, de aici și supranumele Cel Viteaz. Dar poate că cel mai important lucru a fost atenția acordată  marinei portugheze. Afonso a finanțat o flotă comercială din bani publici și a ordonat primele explorări maritime.

Insulele Canare (astăzi făcând parte din Spania) au fost descoperite pe timpul domniei sale.

  Afonso al IV-lea  a acordat o atenție deosebita marinei portugheze, finanțand crearea unei  flote comerciale din bani publici și a ordonat primele explorări maritime.

Insulele Canare  (astăzi făcând parte din Spania), au fost descoperite pe timpul domniei sale.

 

 

 

 

 

 

 

1358: Începea  răscoala a ţărănimii franceze – „Jacqueria” – condusă de Guillaume Cale.

 

 

 

 

 

 

 1524: S-a născut sultanul otoman  Selim al II-lea ( d.12 decembrie 1574).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A condus Imperiul Otoman din 1566 pana in anul 1574  si a  fost cel de-al unsprezecelea sultan al  Turciei, fiul lui Suleyman I si al Sultanei  Hürrem (care nu era de origine turcă, fiind originara  din sudul Ucrainei).

 

 

 

 

 

 

1588: O uriașă flotă spaniolă supranumită „Invincibila Armada”, compusa din 130 de nave care transportau o armata de 30.000 soldați și  2500 tunuri, a ridicat ancora din portul Lisabona îndreptandu-se spre Anglia, cu scopul de a o invada. 

 

 

 

 

 

 

1660: S-a născut regele George I al Marii Britanii; (d.11/22 iunie  1727).

A fost prinț elector al Sfântului Imperiu Romano-German si  primul rege al Marii Britanii și al Irlandei din Casa de Hanovra, din data de 1 august 1714, până la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu cunoștea  limba engleză, fiind vorbitor de franceza si germana,și nici legile Angliei si din această cauză se naște o nouă institutie  de guvernământ: Consiliul de cabinet, alcătuit dintr-un grup de consilieri particulari și miniștri, un cabinet răspunzător în fața Camerei Comunelor. Sir Robert Walpole a prezidat acest Consiliu timp de douăzeci de ani.

 

 

 

 

 

1738: S-a născut Joseph Ignace Guillotin, medic și revolutionar francez, căruia i s-a atribuit inventarea  dispozitivului pentru decapitarea condamnaților numit după numele său- ghilotină.

 

 

 

 

Joseph Ignace Guillotin - Alchetron, the free social encyclopedia

 

 

 

 

De fapt acest dispozituv fusese  inventat de Dr. Antoine Loius, secretarul Academiei chirugicale din Surgeans si de un mecanic numit Schmidt si fusese deja folosita in Scotia, Anglia si alte tari europene.

J. I. Guillotin a obtinut, ca deputat, in sedinta Adunarii Nationale din 1 decembrie 1789 introducerea pedepsei prin decapitare, pentru a scurta chinurile condamnatilor la moarte, iar masina a fost numita “guillotine= ghilotina”.  

Ca membru al Adunării Guillotin si-a  îndreptat în principal  atenţia  faţă de reforma medicală, şi a fost la 10 octombrie 1789, în timpul unei dezbateri privind  pedeapsa cu moartea si a propus  decapitarea condamnatilor la moarte, numai prin intermediul unei mecanism simplu. “mecanism”,  definit ca “o maşină care decapitează fara durere”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La acel moment, în Franţa decapitarea  se facea  de obicei cu  toporul  sau sabia , iar moartea nu era intotdeauna  imediată.

În plus, decapitarea era rezervata  nobililor, în timp ce condamnatii  de rand erau de obicei spânzuraţi sau li se aplicau pedepse mult mai sinistre, cum ar fi ruperea pe roata.

În ciuda acestei propuneri, Guillotin sa opus pedepsei cu moartea şi a sperat că o metodă mult mai umană şi mai puţin dureroasa de executie ar fi primul pas spre o abolirea totală a pedepsei cu moartea.

El  dorea  de asemenea,  executiile sa se faca fara public numeros si nu in prezenta copiilor.

Spre sfârşitul domniei terorii, Guillotin a fost arestat şi închis , dar a fost eliberat din închisoare în 1794, după dupa ce Robespierre   a cazut de la putere. Dupa iesirea din inchisoare  a abandonat cariera politică pentru a  se dedica  profesiei de medic.

Asocierea numelui sau  cu ghilotina a facut  ca  familia Guillotin sa inainteze  guvernului francez  o petitie  pentru a da un alt nume acestui mecanism sinistru, iar atunci când guvernul a refuzat, aceasta  şi schimbat numele.

Printr-o coincidenta, un medic din Lyon pe nume Guillotin , a fost executata pe  ghilotină, iar aceasta intamplare  pare sa  fi contribuit la  raspandirea zvonului ca  Guillotin ar fi fost el insusi  omorat de  masina care poartă numele.

În realitate, Guillotin a murit  pe  28 martie 1814 din cauze naturale  şi acum este înmormântat în  cimitirul Pere- Lachaise din Paris.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1750: A murit împăratul Sakuramachi ( n. 8 februarie  1720) , al 115-lea împărat al Japoniei, potrivit ordinii tradiționale de succesiune.

 

 

 

 

 

Împăratul Sakuramachi - Wikipedia

 

 

 

 

Împăratul Sakuramachi ( 8 februarie 1720 – 28 mai 1750) a fost numit la naștere Teruhito înainte de a fi întronizat  în 1735. A domnit până în 1747.

Ca și în cazul împăraților precedenți din perioada Edo , shogunul Tokugawa a avut control asupra Japoniei. Rolul împăratului eramai mult religios și îndeplinea sarcini limitate. Acest lucru s-a schimbat atunci când Sakuramachi a primit permisiunea de la Shōgun să restabilească unele rituri imperiale.

Ceremonii precum Festivalul Recoltei care anterior fusese anulat timp de peste 250 de ani erau acum permise. 

 Primul său fiu va deveni împărat Momozono, în timp ce a doua sa fiică va fi mai târziu împărăteasa Go-Sakuramachi .

Împăratul Sakuramachi a murit la 28 mai 1750, la aproape trei ani de la abdicarea sa.

 

 

 

 

 

1779: S-a născut poetul  irlandez  Thomas Moore; (d. 1852).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1787: A murit compozitorul, violonistul si profesorul de muzica, Lepold Mozart, tătăl  și profesorul lui  Wolfgang Amadeus Mozart ; ( n. 14 noiembrie, 1719).

 

 

Video:

 

 

 

 

 

 1805: A decedat   violoncelistul  şi compozitorul  italian Luigi Boccherini; (n.19 februarie  1743).

 

 

 

 

 

 

 Este  foarte cunoscut  datorită  menuetului  din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertul de violoncel în Si bemol major.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1849: A murit romanciera engleză Anne  Brontë, cea mai mică dintre surorile Brontë; (n. 17 ianuarie 1820).

 

 

 

 

A devenit  cunoscuta datorita  romanelor sale  „Agnes Grey „(1847)  si „Necunoscuta de la Wildfell Hall(1848).

 

 

 

 

 

 

1864: A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof şi estetician, unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 din Transilvania;(n. 28 iulie 1808).

 

 

  

211 ani de la nașterea lui Simion Bărnuțiu, ideologul Revoluţiei ...

 

 

 

A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848  si la cea din mai 1848.

Este cel care a conceput  celebrul  manifest “Proclamația din 24-25 martie 1848″ , în care enunță  principiile  si  conceptiile   sale despre națiunea română și soarta românilor din Transilvania.

 

 

 

 

 

 

 

 1892 : Conducătorii Partidului Naţional Român, însoţiţi de 300 de intelectuali, meseriaşi şi muncitori din Transilvania, sosesc la Viena pentru a prezenta împăratului Memorandumul elaborat de Iuliu Coronianu şi semnat de dr. Ioan Raţiu (preşedinte), dr. Vasile Lucaciu (secretar general), Iuliu Coroianu (referent), Gheorghe Pop de Băseşti şi Eugen Brote (vicepreşedinte), Septimiu Albini (secretar), etc.

 

Memorandumul  dorea sa fie un  protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în  februarie 1867 .

 

 

 

 

 

 

https://i0.wp.com/www.vestul.ro/uploads/modules/news/2337/memorandum.jpg

Semnatarii Memorandumului :

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, D. O. Barcianu, Gherasim Domide, Teodor Mihali, Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiţia.
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan Raţiu, Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini.

 

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după  Supplex Libellus Valachorum (1791)  şi   Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868.

Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.

Împăratul a refuzat să primească delegaţia şi trimite Memorandumul guvernatorului ungar la Budapesta.

Iniţial, guvernul de la Budapesta nu a luat nici o măsură împotriva memorandiştilor pentru a nu periclita reînnoirea Tratatului de asociere a României la Tripla Alianţă din 1883. 

După ce Tratatul secret cu Austro-Ungaria este prelungit pe 13 iulie 1892, autorităţile maghiare deschid acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi altor fruntaşi ardeleni în mai 1893, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar.

Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare.

Acest rezultat a stârnit imediat protestul oamenilor politici din Vechiul Regat, dar şi ale unor personalităţi din străinătate, precum William Gladstone, Georges Clemeanceau, Emile Zola, Lev Tolstoi etc. Guvernul maghiar nu îşi revizuieşte decizia în pofida tuturor protestelor, iar pe 16 iulie 1894 interzice activitatea PNR.

În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I pe lângă Curtea de la Viena.

 

 

 

 

 

 

1898: Este adoptată Legea pentru organizarea Marinei Militare din România, care se compunea din două divizii: Divizia de Dunăre cu sediul la Galaţi şi Divizia de Mare cu sediul la Constanţa; (28 mai/9 aprilie)

 

 

 

 

 

 

1908:  S-a născut scriitorul englez Ian Fleming, creatorul celebrului personaj James Bond; (d. 1964).

 

 

 

 

 

Ian Fleming

 

 

 

 

 

 

 

1913:  S-a născut  George Macovescu, publicist, prozator, diplomat și politician român comunist, fost ministru de externe; (d.2002).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1917: Au  luat sfârsit la Chișinău, gubernia Basarabia,  lucrările Congresului  invățătorilor moldoveni din Basarabia, incepute pe 25   mai.

Au  fost luate hotarari importante privitoare la dezvoltarea invatamantului national in limba  nationala  si raspandirea culturii in randurile poporului.

Raportul despre organizarea instruirii în şcolile naţionale de toate nivelele, prezentat la acest congres, în faţa a 350 de delegaţi, de către Ştefan Ciobanu, „profesor la gimnaziul din Bolgrad şi bun cunoscător al limbii, literaturii şi istoriei neamului” , a fost susţinut cu multă bucurie.

Pe de altă parte, în cadrul forului respectiv, unii învăţători (Buciuşcan, Dimitriu ş.a.) s-au pronunţat împotriva limbii române, încercând, în fel şi chip, să minimalizeze importanţa ei şi să spună că-i săracă şi fără perspectivă.
„Limba moldovenească, – spunea, spre exemplu, învăţătorul Buciuşcan, – e atât de săracă, încât am putea spune că noi nu avem limbă. Ne lipsesc cele mai multe cuvinte… De unde să le luăm? De la mocani ori de la franceji? Nicidecum! Să le luăm de la ruşi, căci cu ei avem de a face”

Acelaşi Ştefan Ciobanu le-a răspuns în felul următor celor alde Buciuşcan şi Dimitriu, care, deznaţionalizaţi fiind, îşi băteau joc de propria limbă fără să se refere la cauzele degradării ei: „Este o greşeală să se creadă că noi nu vom putea începe învăţătura în moldoveneşte din pricina sărăciei limbii.

Limba noastră nu este deloc săracă.

Dimpotrivă, chiar din Basarabia au ieşit mulţi scriitori români mari, care au avut o limbă bogată, ca A. Donici, I. Sârbu, C. Stamati, B.P. Hasdeu şi alţii.”
In cadrul acestui Congres al învăţătorilor din Basarabia, scriitorul Alexei Mateevici (autorul poeziei „Limba noastra”, devenita astazi imnul R.Moldova), polemizând (alături de Ştefan Ciobanu, Pantelimon Halippa, Ion Buzdugan, Iustin Frăţiman, Ion Codreanu ş.a.), cu învăţătorii deznaţionalizaţi, a rostit celebrele fraze:
„Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania” şi „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”

 

 

1918:  Republica Democrată Armeana își declară independența față de Rusia.

 A  fost primul stat modern armean, constituit la 28 Mai 1918. Republica a fost înființată pe teritoriul Armeniei Orientale (gubernia Erevanului si regiunea Kars), din cadrul Imperiului Rus în urma Revoluției din 1917 și a dezmembrării Republicii Federative Caucaziene.

În primele luni ale existenței sale, din iunie 1918 până în noiembrie 1918, majoritatea teritoriilor armene erau sub controlul armatei otomane, doar 12.000 km2 din jurul capitalei, fiind în perioada respectivă sub controlul guvernului de la Erevan.

În urma tratatului de pace dintre turci si Imperiul Britanic din noiembrie 1918, armata otomană s-a retras din majoritatea teritoriilor ocupate.

Republica Armeană a avut multe probleme în scurta perioadă a independenței sale, având de înfruntat o avalanșă de refugiați armeni din calea genocidului comis de autoritățile otomane, precum și războaie de amploare redusă cu vecinii săi, Georgia și Azerbaijan, din cauze teritoriale.

La 10 august 1920, în cadrul tratatului de la Sevres era inclusă o clauză, prin care Armenia urma să fie recunoscută drept stat independent și să primească teritorii extinse din estul și nord-estul Turciei de astăzi, până la orașul-port Trabzon.

Acest tratat   nu a intrat însă în vigoare, datorită contraofensivei Junilor Turci si a lui Mustafa Kemal Attaturk .

În septembrie 1920 începe războiul turco-armean, pe care Armenia avea să-l piardă.

Porțiunea vestică a Armeniei a intrat în componența Turciei, iar restul teritoriului a fost ocupat de către Armata Roșie, intrând în componența Republicii Sovietice Transcaucaziene (și mai târziu ca RSS Armeana in URSS.

 In aceeasi zi  si-a proclamat independenta și Azerbaidjanul.

 

 

 

 

Armenia, Republic - pre-USSR (1918 - 1920) - Dead Country Stamps ...

 

 

 

 

 

 

  1936: Matematicianul englez Alan Turing a trimis spre publicare articolul „Despre numerele calculabile cu aplicații în Entscheidungsproblem”, articol în care a introdus conceptul de mașină Turing, un dispozitiv abstract simplu de manipulare a simbolurilor, capabil de a simula logica oricărui algoritm rulat de un calculator.

 

 

 

 

 

 

1937: Neville Chamberlain a devenit premier al Marii Britanii. Guvernarea sa a ramas in istorie prin numeroasele  cedari in fata pretentiilor agresive ale lui Hitler.

 

 

 

 

 

 

 

A demisionat in mai 1940, invocand probleme de sanatate, in locul sau fiind numit Winston Churchill. A murit putin timp dupa aceea.

 

 

 

 

1937: Este fondata fabrica germană de automobile Volkswagen.

 

 

 

 

 

 

1940: Regele  Léopold al-III-lea, comandantul suprem al armatei belgiene, acceptă capitularea Belgiei în fața Germaniei naziste invadatoare.

Va rămâne prizonier al Germaniei  pe toata durata razboiului.

 

 

 

 

 

1940: Al Doilea Război Mondial: Forțele norvegiene, franceze, poloneze și britanice, recuceresc Narvik în Norvegia. Aceasta este prima victorie a infanteriei aliate in timpul războiului cu Germania nazista.

 

 

 

 

1945: S-a nascut  John Fogerty, lider al  renumitului grup pop  californian  Creedence Clearwater Revival.

 

 

 

 

Creedence Clearwater Revival

 

 

 

 

 

 

 

1948: Printr-un  decret al guvernului comunist român Petru Groza, Regele MihaiI al României şi membrii familiei regale,au fost lipsiţi de cetăţenia română.

 
Pe data de 22 mai 1948, în ședința Consiliului de Miniștri, s-a decis retragerea naționalității române Regelui Mihai și Reginei Elena.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial cu nr 122 ( partea 1 B), din 28 mai 1948 .

 

 

 

 

WP_20150315_006

 

 

Hotărârea a fost luata pe baza Legii privind dobandirea si pierderea cetateniei romane, care a fost promulgata la 19 ianuarie 1939 precum si a decretului-lege din 9 decembrie 1940 privind retragerea nationalitatii romane acelora care in strainatate au purtari potrivnice indatoririi de fidelitate fata de tara.

Ambele acte normative emise de autoritati erau insa neconstitutionale, dupa ce la 31 august 1944 a reintrat in vigoare Constitutia din 1923.

La 30 decembrie 1947  Palatul Regal a fost  înconjurat de trupe sovietice şi unităţi române fidele comuniştilor.

Sub şantaj şi ameninţarea cu pistolul din partea lui Petru Groza, Regele este nevoit să abdice. Comuniştii proclamă Republica Populară.În ianuarie 1948 Regele părăseşte România cu trenul, alături de mama sa şi de caţiva apropiaţi.

Regele Mihai a declarat  la Londra că abdicarea sa a fost obţinută prin forţă şi în consecinţă este nulă.  

In toate cele cinci decenii de exil,regele Mihai I nu a cerut vreunei alte tari sau for oficial o alta cetatenie, pastrandu-si calitatea de cetatean roman.

 

 

 

 

 

Regele Mihai al României

 

 

Decizia Consiliului de Ministri din mai 1948 a fost revocata prin Hotararea guvernului condus de Victor Ciorbea, din 21 februarie 1997, regele Mihai redevenind, “de jure”, cetatean roman.

 

 

 

Guvernul României hotărăşte:
HOTĂRÂRE 29 /1997

privind revocarea Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948
ARTICOL UNIC

Se revoca Decizia Consiliului de Miniştri nr. 797 din 22 mai 1948, publicată în Monitorul Oficial (Partea I B) nr. 122 din 28 mai 1948.

PRIM-MINISTRU

VICTOR CIORBEA

 

 

 

 

 

 

1961: Ziarul britanic The Observer, a publicat articolul avocatului englez Peter Benenson intitulat Prizonierii uitați, declanșând o campanie de scrisori care a stat la baza înființării organizației pentru apărarea drepturilor omului și eliberarea prizonierilor de conştiinţă, Amnesty International.

Organizaţia acţionează (independent de orice guvern, grupare politică, ideologie, interese economice sau credinţe religioase) pe baza Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi a altor documente internaţionale de profil.

 

 

 

 

 

1963: A murit Ion Agârbiceanu, prozator, membru al Academiei Române: “Popa Man”, “Domnişoara Ana”, “File din cartea naturii”; (n.12 septembrie 1882).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1964: A fost creată Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (Ierusalim, 28 mai – 2 iunie 1964).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1968: S-a născut la Melbourne, în Australia, Kylie Ann Minogue,  renumită cântăreață  pop si actriță  australiană.

A devenit cunoscută la sfârșitul anilor 1980  prin rolul jucat în serialul de televiziune australian Neighbours (Vecini), înainte de a deveni artistă pop  în anul  1987.

 

 

 

 

 

 

A  vândut  peste 85 de milioane de albume de muzică usoară și este câștigătoarea unui a unui premiu Grammy.

A fost decorată cu Ordinul Imperiului Britanic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1968: A fost rejudecat „Procesul Pătrăşcanu”; Tribunalul Suprem i-a achitat pe toţi membrii „lotului Pătrăşcanu”, iar comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, executat in timpul regimului lui Gheorghiu – Dej .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: A murit Iuliu Hossu, episcop unit român de Gherla, al cărui nume este legat de Marea Unire a  Transilvaniei cu Țara Mamă, România; (n. 30 ianuarie 1885).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost episcop al Episcopiei romano-catolice de Cluj-Gherla, cardinal,   membru de onoare (din 1945 ) al Academiei Romane.

La  1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la Cluj,  a celor 37 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei, la ordinul lu Stalin și a comunistilor  din România ( de fapt au semnat doar 36 de preoți dintre cei participanți).

La 28 octombrie 1948   a fost arestat din reședința sa episcopală de la Cluj și dus la vila patriarhală de la Dragoslavele , unde a fost ținut închis, sub pază, în foame și frigîmpreună cu ceilalți episcopi greco-catolici arestați.

Atât autoritățile comuniste cât și conducerea BOR  si  patriarhul  Iustinian Marina  personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu    Scaunul Papal de la Roma.

Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Mănăstirea Caldarușani , iar în 1950  la penitenciarul de la  Sighet.

 În anul 1955, a fost dus la Curtea de Arges, iar în anul 1956, la Manastirea Ciorogârla , apoi din nou la Căldarușani , unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.

 

 

 

 

 

 

 

 1971: A fost lansată staţia interplanetară sovietică „Marte-3″, care  a devenit satelit artificial al acestei planete la 2.XII.1971 şi a depus pe suprafaţa ei primul agregat automat destinat comunicarii de  date ştiinţifice din mediul marţian.

 

 

 

 

 

 1972: A murit la Paris, la vârsta de 77 ani,  Prinţul  Edward, Duce de Windsor, fostul suveran britanic care a abdicat  pentru a se căsători cu americana Wallis Warfield Simpson.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1977: A fost inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani şi replica monumentului triumfal roman de la Adamclisi, restaurat de un grup de specialişti români.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1985: A decedat profesorul Şerban Ţiţeica, fizician român, vicepreşedinte al Academiei Române; (n. 1908).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1987: Are loc celebrul zbor al unui avion pilotat de tânărul vest-german Mathias Rust, în vârstă  de numai 19 ani, aviator-amator din Hamburg, care a ridiculizat tot sistemul militar de apărare al Uniunii Sovietice.

A decolat de pe un aeroport din Finlanda la bordul unui mic avion Cessna si s-a indreptat spre Moscova, fără nici o aprobare.

 

 

 

 

25 Years After, Mathias Rust Remembers Historic Flight To Red Square

 

Foto: Mathias  Rust în timpul procesului intentat de autoritățile sovietice.

 

 

 

 

 Dupa ce a parcurs mii de km de teritoriu sovietic, fără a fi detectat de radare, a aterizat in Piața Roșie din Moscova, lăsându-i cu gurile căscate pe milițienii și  kaghebistii în civil ori în uniformă, precum și pe numeroșii turiști prezenți.

 

 

 

 

 

 

 1995: Oraşul rus Neftegorsk a fost lovit de un cutremur cu o magnitudine de 7,6 grade pe scara Richter care a provocat peste 2.000 victime, reprezentând 2/3 din totalul populaţiei.

 

 

 

 

1997: România si Bulgaria au semnat Acordul privind notificarea reciproca a accidentelor nucleare. 

 

 

 

 

 

 

1998: În Pakistan s-au efectuat primele teste cu arme nucleare.

 

 

 

 

 

 

1999: Scandalul dioxinei. Descoperirea unor animale contaminate cu dioxină şi vândute de Belgia câtorva mii de ferme din lume.

 

 

 

 

 

 1999: După 22 de ani de lucrări de restaurare, la Milano, în Italia, Cina cea de Taina, capodopera lui Leonardo da Vinci, a fost expusă din nou publicului. Vizitatorii aveau obligația de a privi de departe pânza, doar pentru 15 minute.

 

 

 

 

La última cena: Leonardo da Vinci

 

 

 

 

 

 

 

2008: A avut loc prima reuniune a Adunării Constituante din Nepal  în care această țară a fost declarată oficial republică, punându-se  capat  monarhiei si totodata domniei de  240 de ani a dinastiei Shah.

 

 

 

Map of Nepal

 

 

 

 

 

 

 

2014: A murit la locuința sa din Winston-Salem în Carolina de Nord. poeta și scriitoarea  americană Maya Angelou; (n. 1928).

 A fost o prietenă apropiată a activistului Martin Luther King și va rămâne apreciată și pentru activitatea sa susținută în lupta pentru dobândirea de drepturi civile pentru persoanele de culoare.

De mai bine de 30 de ani, poeta preda la catedra de studii americane, a Universității Wake Forest în Winston-Salem, din Carolina de Nord.

 

 

 

 

 

The 34 greatest poets of all time - Deseret News

 

 

 

 

 

 

Unele dintre cele mai iubite opere ale autoarei rămân cele două volume autobiografice – „I Know Why the Caged Bird Sings” şi „All God’s Children Need Traveling Shoes”.

Cartea sa de poezii „Just Give me a Cool Drink of Water Fore I Die” a fost nominalizată la premiul Pulitzer.

 

 

 

 

 

 

2017: A decedat actorul de comedie şi scenaristul francez Jean-Marc Thibault (n. 1923).

 

 

 

Roger Pierre, Jean-Marc Thibault | French postcard by J.P.B.… | Flickr

 

 

 

A format, împreună cu comedianul Roger Pierre (30 august 1923 – 23 ianuarie 2010), unul din cele mai populare cupluri comice ale teatrului francez.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2018: A decedat savantul chimist danez, Jens Christian Skou,  laureat al Premiului Nobel; (n. 1918).

 

Chemistry Nobel laureate Jens Christian Skou dies | News ...

 

 

 

 

 

Experimentele lui Jens Skou au pus bazele științifice pentru ceea ce va fi ulterior investigarea și descoperirea transportului activ transmembranar, a diferitelor pompe ATPasic, a gradienților de concentrare și a funcției lor, precum și a transmiterii de semnale nervoase în organism.

El a colaborat cu alți cercetători pentru a-și desfășura cercetările, interacționând chiar cu mari savanți precumAlbert Szent-Györgyi , Severo Ochoa și George Wald.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor

 

 

 

 

Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor

 

 

 

 

În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului.

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca.

Astfel, in toate bisericile, mănăstirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.

Adesea Inaltarea lui Hristos, ca si Invierea Sa au fost intelese ca fiind niste lucrari ale Tatalui asupra Fiului Sau.

Trebuie sa avem in vedere, ca moartea lui Hristos nu a avut ca tinta satisfacerea onoarei jignite a Tatalui, ci transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv.

Evanghelistul Luca spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer (Luca 24,50-51).

Prin aceste cuvinte nu trebuie sa intelegem ca acesta a fost ultimul act al lui Hristos in lume, El nu devine absent in creatie. Inaltarea lui Hristos nu inseamna retragerea din creatie, El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.Temei pentru credinta in Inaltarea lui Hristos avem si in Evanghelia lui Marcu, in versetul 19 din capitolul 16, unde se spune ca Iisus Hristos S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta Tatalui.

Astfel, Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul Duh nu doar ca Dumnezeu, ci si ca om. Prin acesta trebuie sa intelegem ca toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim părtasi la aceasta iubire dumnezeiasca.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. e.maramures.ro;

  5. Wikipedia.ro.â

  6. Rador.ro

 

 

 

 

 

ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

28/05/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

 Cât au costat războaiele Rusiei din secolul al XIX-lea?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După fiecare dintre cele trei mari războaie ale secolului al XIX-lea – cu Napoleon, și cele din  Crimeea și Balcani  – refacerea finanțelor și  economiei Rusiei a durat cca. 20-25 de ani.  
Cu toate acestea, fervoarea militaristă nu a oprit imperiul rus, a cărui conducere era conștientă  de dezastrul economic provocat de cele trei războaie anterioare, să participe la începutul secolului al XX- lea în 1905 la războiul ruso-japonez, care a costat Rusia peste 6 miliarde de ruble, scrie http://ttolk.ru/articles/v_kakie_dengi_obhodilis_rossii_voynyi_v_xix_vek

 
Rusia a petrecut trei sferturi din secolul  al 19- lea în războaie interminabile și nu doar cu  inamici externi, ci și în războaie interne, în războiul caucazian, care sa durat  jumătate de secol și în războiul din Asia Centrală.

În secolul al XIX-lea, războaiele au fost duse, atât pentru colonii, cât și pentru teritorii aparținând  vecinilor.  



Războiul din 1806-1814



Războiul victorios cu Napoleon s-a încheiat cu o prăbușire totală a finanțelor rusești. Emisiunea de monedă care a acoperit cea mai mare parte a cheltuielilor militare, a dus la o cădere  a cursului de schimb al rublei de argint din 1806 până în 1814. de la 67,5 la 20 de copeici.

Numai pentru 1812-1815 s-au emis bani de hârtie în valoare de 245 milioane de ruble.

În plus, în 1810 și 1812, au fost impuse majorări de taxe și taxe noi, în vreme ce bugetele tuturor departamentelor non-militare au fost tăiate de 2-4 ori.

Datoria publică totală până la sfârșitul domniei țarului Alexandru I, în raport cu 1806, a crescut de aproape 4 ori, ajungând la 1.345 miliarde de ruble, în timp ce veniturile la bugetul statului la începutul anilor 1820 se ridicau la doar 400 de milioane de ruble (adică datoria se ridica la aproape 3,5 bugete anuale).

Normalizarea circulației monetare după războiul cu Napoleon a durat mai mult de 30 de ani și a început abia în 1843 cu reformele Kankrin și introducerea rublei de argint.

Războiul Crimeei din 1853-1856

Războiul Crimeii a fost provocat de lupta pentru „moștenirea otomană”, în condițiile prăbușirii  Turciei, care potrivit lui Nicolae I, era „omul bolnav al Europei”.

Cauza imediată a războiului (Casus belli) a fost o dispută privitoare la creștinii din Imperiul Otoman și protecția Locurilor Sfinte, în urma căreia Franța și-a întărit influența în Turcia, fapt pe care Rusia nu a dorit să îl permită.

 

 





 

 

În urma războiului Crimeei, datoria publică a Rusiei a crescut de trei ori  ceea ce a dus la faptul că, după război, cheltuielile și plățile aferente acestuia au reprezentat 20% din veniturile bugetului de stat care nu au scăzut până în anii 1880.

În timpul războiului, au fost emise bilete de credit pentru 424 de milioane de ruble, iar emisia acestora  s-au dublat și mai mult (până la 734 de milioane de ruble).

În 1854 a fost oprit schimbul gratuit de bani de hârtie pentru aur, iar  acoperirea cu argint a biletelor de credit a scăzut de peste două ori de la 45% în 1853 la 19% în 1858, pentru ca intr-un final schimbul lor pentru argint să fie oprit.

A fost posibil să depășească inflația ridicată provocată de război abia în 1870, iar un standard metalic cu drepturi depline nu a putut fi restabilit până la următorul război ruso-turc.

Războiul, a dus la o criză economică profundă, din cauza blocării comerțului exterior (în principal exportul de cereale și alte produse agricole), fapt care a provocat o scădere a producției și ruina a numeroase întreprinderi rurale și industriale din Rusia.

Războiul ruso-turc din 1877–78

În ajunul războiului ruso-turc, ministrul rus al Finanțelor, M. Reiter, a exprimat categoric împotriva acestuia. În nota sa adresată suveranului, el a arătat că războiul va influența imediat negativ  rezultatele a 20 de ani de reformă, iar atunci când a început războiul, M. Reiter a depus o scrisoare de demisie.

Războiul cu Turcia a fost susținut de slavofili. Unul dintre liderii acestora, N. Danilevsky scria în 1871:

„Experiența amară recentă a arătat unde se află călcâiul lui Ahile al Rusiei. Răpirea litoralului sau chiar a Crimeei ar fi suficientă pentru a provoca daune substanțiale Rusiei, paralizând forțele sale. Posesia Constantinopolului și strâmtorile ar elimina acest pericol ”.

F. Dostoievski a cerut, de asemenea cu insistență  în numeroase articole război cu turcii, argumentând că „un organism atât de puternic precum Rusia ar trebui să strălucească și  să aibă o semnificație spirituală enormă”, care ar trebui să conducă la „reunificarea lumii slave”.

 

Pentru război,se pronunța și Turgheniev: „Pentru dezvoltarea largă a civilizației viitoare, Rusia are nevoie de mai multe spații cu vedere la mare. „

Aceste cuceriri ar putea îmbogăți Rusia și ar putea deschide poporului rus noi mijloace importante de progres. Aceste cuceriri vor deveni victorii ale civilizației asupra barbariei.”

 

 





 

 

 

 Cu toate acestea,  multe persoane publice s-au opus războiului. Spre exemplu, celebrul jurnalist V. Poletika scriă: „Am ales să renunțăm la ultimii bănuți ai unui țăran rus. Noi înșine, lipsiți de toate semnele libertății civile, nu ne-am obosit să vărsăm sânge rusesc pentru eliberarea altora . „

Finanțistul V. Kokorev a protestat împotriva războiului arătând că: „Istoricul rus va fi surprins că ne-am pierdut puterea financiară în cea mai neînsemnată afacere, pornind în secolul al XIX-lea, de două ori în fiecare domnie, pentru a lupta cu  turcii, ca și cum acești turci ar putea veni la noi sub forma unei invazii napoleoniene.”

Cancelarul german O. Bismarck a avertizat de asemenea țarul rus că „ Dacă la Sankt Petersburg vor să tragă o concluzie practică din toate eșecurile experimentate până acum, ar fi firesc să ne limităm la succesele mai puțin fantastice care pot fi obținute prin puterea regimentelor și a armelor.

Popoarele eliberate nu sunt recunoscătoare, ci exigente și cred că în condițiile actuale va fi mai corect în problemele orientale să fie ghidat de considerente de natură mai tehnică decât fantezistă. „

Istoricul E. Tarle a fost și mai categoric: „Războiul din Crimeea, războiul ruso-turc din 1877-1878 și politica balcanică a Rusiei din 1908-1914 sunt un lanț de acțiuni care nu au avut nici cel mai mic sens din punct de vedere al intereselor economice sau de altă natură imperativă a poporului rus”.

Un alt istoric, M. Pokrovsky, credea că războiul ruso-turc a reprezentat pentru economia națională o risipă de „mijloace și forțe complet sterpe și dăunătoare ”.

Skobelev a susținut că Rusia este singura țară din lume care își permite luxul de a lupta dintr-un sentiment de compasiune, iar prințul P. Viazemski a spus că : „Sângele rusesc este pe plan secund, iar înn prim plan a fost pusă  dragostea slavă. Războiul religios este mai rău decât orice război și este în prezent o anomalie, un anacronism”.


Războiul a costat Rusia 1 miliard de ruble, adică de 1,5 ori mai mare decât veniturile bugetului de stat din 1880.

Pentru a fi mai clar, putem face o analogie în zilele noastre cu bugetul Federației Ruse de 16 miliarde  ruble care ar trebui să susțină financiar un război  care ar costa  într-un an  24 de miliarde de ruble.

În plus, pe lângă cheltuielile pur militare, Rusia a suportat alte 400 de milioane de ruble, reprezentate de pierderile cauzate pe coasta de sud a statului, turismului, industriei, agriculturii și transporturilor.

 

 

 

 

 

La sfârșitul anului 1877, se făceau auzite voci care spuneau că: „Nenorocirile experimentate acum de Rusia nu sunt suficiente pentru a smulge prostiile din capul pan-slaviștiloe noștri întăriți. Voi (pan-slaviștii) trebuie să vă amintiți că pietrele aruncate de voi vor trebui  să fie scoase de oameni  cu prețul sacrificiilor sângeroase și al epuizării „.

În timpul războiului din 1877-1878 emisiunile monetare au crescut de 1,7 ori, iar normalizarea circulației banilor în Rusia va veni abia peste 20 de ani, în baza unor împrumuturi externe și introducerii rublei de aur în 1897.

Dar această recuperare a finanțelor și a economiei nu a durat mult. Șapte ani mai târziu, Rusia s-a repezit „cu bucurie” într-un alt război, cel ruso-japonez , care va fi pierdut.

Războiul ruso-japonez din 1904-1905

Numai cheltuielile militare directe în cele 20 de luni ale războiului ruso-japonez s – au ridicat la 2,4 miliarde de ruble, iar datoria publică a Imperiului Rus a crescut cu o treime. 

 

Dar pierderile generate de un război pierdut nu s-au limitat doar la costuri directe. În conflictul cu Japonia, Rusia a pierdut  nave militare a căror valoare se ridica la un sfert de miliarde de ruble.

La acestea trebuie adăugate plățile pentru achitarea unor  împrumuturi, precum și pensiile pentru persoanele cu handicap și familiile victimelor.
Contabilul Trezoreriei Statului, Gavriil Dementiev, a calculat scrupulos toate costurile războiului ruso-japonez,avansând cifra de 6553 miliarde de ruble.

Dacă nu ar fi fost revoluția și refuzul bolșevicilor de a plăti datoriile imperiale, plățile la împrumuturile de stat contractate în perioada războiului ruso-japonez ar fi trebuit să fie achitate  până în 1950, ridicând costul total al războiului cu Japonia la 9-10 miliarde de ruble.

 

 

 





 

 

În Primul Război Mondial sarabanda risipei a continuat, cu consecințele cunoscute asupra economiei și stabilității sociale a Rusiei. 

28/05/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: