CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ANUL 1940 ȘI RĂNILE NEVINDECATE ALE ISTORIEI NOASTRE

 

 

 

 

 

 

 

1940 – Drama României. Rapt, umilinţă, presiuni și amenințări externe

 

 

Presiunile şi ameninţările statelor revizioniste la adresa integrităţii teritoriale a României s-au intensificat după ce Germania și Uniunea Sovietică au încheiat pactul de neagresiune din 23 august 1939, art. 3 al Protocolului secret prevîzând „interesul U.R.S.S. faţă de Basarabia”, respectiv „dezinteresul politic total faţă de aceste regiuni” din partea Germaniei, scrie Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu în prestigioasa publicație on line https://www.art-emis.ro.

La scurt timp, diplomați germani și sovietici, dar și cei ai puterilor occidentale democratice, au făcut cunoscut (tot mai des) că nu vor interveni în sprijinul României.

Chiar şi numai simpla enumerare a evenimentelor/declaraţiilor este concludentă în acest sens:

– 19 septembrie 1939. Sub impactul agresiunii sovietice în Polonia, România decide concentrarea trupelor pe valea Siretului, Armand Călinescu consemnând: „Avansarea ruşilor schimbă situaţia. Pericolul german s-a îndepărtat. Acum pericolul rusesc este principal”.

– 30 septembrie 1939. Csáky István, ministrul ungar de Externe, cere lui Frederic Villani, ministrului ungar de la Roma, să-l informeze pe Galeazzo Ciano că în cazul în care România ar ceda Basarabia Uniunii Sovietice, producându-se haos şi destrămarea ţării, Ungaria nu ar rămâne neutră, intervenţia sa urmând a fi motivată pentru „pacificare”.

– 14 octombrie 1939. Regele Carol al II-lea continuă să se îmbete cu apă rece: „Astăzi, când Germania e încă puternică, ea poate fi, şi este, o pavăză a noastră contra U.R.S.S.”.

– 3 noiembrie 1939. Sir Reginal Hoare, ministrul Marii Britanii la București, informează pe Grigore Gafencu, ministrul român al Afacerilor Străine, că guvernele englez și francez nu credeau în „posibilitatea de a interveni activ în apărarea României împotriva Rusiei”.

– 4 decembrie 1939. Wilhelm Fabricius, ministrul german la București, declară lui Grigore Gafencu că „dacă războiul se va intensifica în Vest, Rusia Sovietică nu va putea fi împiedicată să-și realizeze anumite planuri”.

– 5 decembrie 1939. V.P. Potemkin, locțiitorul comisarului pentru Afaceri Externe, apreciază, într-o discuție cu ambasadorul Franței la Moscova, că Odessa era „un punct mort” de când a pierdut hinterlandul Basarabiei.

– 8 decembrie 1939. Grigore Gafencu declară lui Kokuliev, însărcinatul cu afaceri sovietic, că România era dispusă să întreţină raporturi directe cu Uniunea Sovietică pentru a înlătura „orice neînţelegeri”.

– 9 decembrie 1939. După ce Numan Rifaat Menemencioglu, secretar de stat în Ministerul de Externe al Turciei, i-a spus lui Alexander Cadogan că „frontiera turcă” începe la granița cu Bulgaria, și nu cu România, diplomatul englez a concluzionat: „Turcii vor arunca România lupilor”.

– 13 decembrie 1939. Carl Clodius, însărcinatul economic al Reich-ului pentru sud-estul Europei, a declarat lui Ernest Urdăreanu, ministrul Palatului Regal, că Germania nu va apăra România „în momentul când Sovietele vor trece Nistru”. Informat, regele Carol al II-lea va consemna: „Aceasta ne arată că există o înţelegere germano-rusă”.

– 19 decembrie 1939. Consiliul Militar ungar discută (până la 22 decembrie) Planul de intervenţie militară în situaţiile în care: armata română s-ar destrăma şi în ţară ar izbucni revoluţia, minoritatea maghiară din Transilvania ar fi în primejdie, România ar face concesii teritoriale Ungariei şi Bulgariei.

– 1 ianuarie 1940. Antal Ullein-Reviczky, şeful presei ungare, declară că politica externă a Ungariei are o singură problemă: Ardealul. Această problemă o rezolvăm în orice împrejurare şi cu orice preţ”.

– 5 ianuarie 1940. La Veneţia, Csáky István, ministrul de Externe al Ungariei, declară lui Galeazzo Ciano că guvernul ungar avea un program maximal (78.000 kmp) şi unul minimal (50.000 kmp) de revendicări teritoriale faţă de România.

– 2-4 februarie 1940. Cu prilejul sesiunii ordinare (şi ultima) a Consiliului Permanent al Înţelegerii Balcanice, desfăşurată la Belgrad, Grigore Gafencu respinge încercările miniştrilor de Externe ai Iugoslaviei şi Turciei de a-l determina să fie mai „”înţelegător” faţă de pretenţiile teritoriale ale Ungariei şi Bulgariei.

– 7 martie 1940. Raoul Bossy, ministrul României la Roma, face cunoscut că ambasadorul german Mackensen i-a declarat „cu titlu personal”: „Noi vrem pacea în sud-est și problema Basarabiei trebuie închisă. Acum câteva luni erați dispuși să stați de vorbă cu rușii, acum refuzați pentru că evenimentele din Finlanda vă încurajează la rezistență. Dar să știți că armata sovietică nu este de disprețuit. Dacă vă atacă, ce faceți?”.

La răspunsul ministrului român („Vom face ca finlandezii. Dacă e să murim, vrem să murim frumos. Dar sunt sigur că nu vom pieri. În afară de rezistența noastră, cred că am fi ajutați de toți cei potrivnici penetrației sovietice în Balcani, în primul rând de Germania, care nu poate avea interese să i se taie drumul spre Strâmtori și Răsărit”), diplomatul german a replicat: „Nimeni nu vrea ca rușii să ajungă în Balcani, în primul rând Germania, care nu poate avea interes să i se taie drumul spre Strâmtori și Răsărit, dar, în general, se socotește că Balcanii încep la Prut” și a precizat: „Pentru Basarabia nu va lupta nimeni. De aceea, cred, personal, că ar trebui să vă înțelegeți cu rușii, dacă ridică chestiunea Basarabiei… Tocmai pentru că România este un element de mare valoare în bazinul dunărean trebuie evitat de a o lăsa să alunece într-o situație primejdioasă. Sau vă simțiți oare apărați de garanția britanică? Englezii vă vor sprijini prin campanii de presă, dar nu prin campanii militare”.

– 29 martie 1940. V.M. Molotov, comisarul sovietic al Afacerilor Străine, declară în ședința Sovietului Suprem al U.R.S.S.: „Printre țările meridionale vecine, pe care eu le-am citat, este una cu care noi nu avem un pact de neagesiune, România. Aceasta se explică prin existența unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de Uniunea Sovietică, cu toate că aceasta nu a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară. Altfel, nu există niciun motiv de agravare a relațiilor sovieto-române”.

– 13 aprilie 1940. Pellegrino Ghigi, ministrul Italiei la Bucureşti, informează pe Galeazzo Ciano, că Wilhelm Fabricius a admis „posibilitatea unei acţiuni în Basarabia” din partea Uniunii Sovietice. La rându-i, Atașatul de presă al Legației sovietice la București declară Agenției „Stefani” că dacă România „nu va accepta nici acum propunerea sovietică, de data aceasta va vedea că lucrurile nu mai merg ca în trecut”.

– 15 aprilie 1940. V.M. Molotov îl informează pe Friedrich Werner von Schulenburg, ministrul german la Moscova, că problema Basarabiei nu era închisă.

– 18 aprilie 1940. Armata 4 română primeşte ordin să execute recunoaşteri în vederea organizării de capete de pod la est de Prut pentru „a ajuta retragerea armatei”.

– 19 aprilie 1940. V.M. Molotov convoacă din nou pe Gheorghe Davidescu şi-l avertizează cu privire la incidentele de la frontiera sovieto-română (provocate, de fapt, de trupele sovietice).

– 4 mai 1940. Într-o discuţie avută cu Carl Clodius, împuternicitul german pentru sud-estul Europei, regele Boris al III-lea îşi exprimă convingerea că Bulgaria îşi poate îndeplini „obiectivele naţionale” numai alături de Germania şi speră „ca acest război să nu se termine fără ca Bulgaria să-şi fi realizat cel puţin una din aspiraţiile sale naţionale”. Această tendinţă fusese sesizată din timp de către analiştii militari români care au informat organele de decizie superioară că „nu este exclus ca Bulgaria să pună pe tapet chestiunea revendicărilor teritoriale asupra Dobrogei”.

– 20 mai 1940. Referindu-se la situaţia României în contextul internaţional al epocii, regele Carol al II-lea consemnează:

„Primejdia pentru noi rămâne tot graniţa răsăriteană şi ne găsim în situaţia de a nu putea primi niciun ajutor de nicăieri, deci – dacă nu avem o atitudine binevoitpare din partea Germaniei – suntem complet în aer”.

– 22 mai 1940. Grigore Gafencu atrage atenţia lui Wilhelm Fabricius asupra masivelor concentrări de trupe sovietice de la graniţa cu România şi cere lămuriri cu privire la „politica orientală” a guvernului de la Berlin. Diplomatul german răspunde că „pacea şi liniştea României” depindeau în acel moment, într-o mare măsură de înţelegerea la care ar ajunge România cu vecinul său din est.

Întrebat cum se va putea realiza acest lucru, acesta face cunoscut că Moscova invoca mereu faptul că Odessa era prea aproape de frontiera vestică a Uniunii Sovietice, după care adăugă cu subînţeles: „Cum nu se poate muta Odessa de la locul ei, s-ar putea muta frontiera ceva mai departe”.

– 23 mai 1940. Sesizând pericolul care plana asupra României, generalul Florea Ţenescu prezintă regelui Carol al II-lea un Memoriu în care apreciază: „Pactul ruso-german lasă Rusiei posibilitatea de a ataca Basarabia. Este ultimul moment ca guvernul să comunice Marelui Stat Major dacă Basarabia trebuie apărată sau evacuată. De această alternativă depinde pregătirea dispozitivului de apărare sau de evacuare în timp util a materialului militar şi bunurilor mobile. Răspunsul impune extremă urgenţă”.

Prin urmare, autoritățile de la București au fost informate din timp despre intențiile sovieticilor și despre poziția pe care urmau să o adopte marile puteri și statele aliate. Ce măsuri au luat (dacă au luat) este o altă problemă!

De neconceput este şi faptul că şeful Marelui Sat Major român nu ştia (cu o lună înainte de agresiunea sovietică pe care o intuia) dacă să apere sau nu Basarabia.

 

 

 

 

28 iunie 1940, cedarea Basarabiei. Și totuși, dacă am fi tras ...

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie

 

– Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1992.

– Ion Giurcă, 1940. Drama României Mari, Bucureşti, editura Pro Transilvania, 2000.

– Alesandru Duţu, Maria Ignat, Drama României. Rapt şi umilinţă, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 2000.
– Alesandru Duţu, Armata română de la Prut la Stalingrad şi înapoi la Prut (1941-1944), Chişinău, Editura Lexon-Prim, 2015.

25/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Oamenii care au făurit România Mare: Alexandru Vaida-Voevod. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

Istoria ne învață că determinarea și voința sunt primii pași în împlinirea unui vis. Așa am ajuns la primii 100 de ani. La fel, cu aceeași iubire de a evolua împreună, scriem și următorii 100 de ani de România.Istoria o fac oamenii politici ridicați din mijlocul poporului lor. Unul dintre ei a fost Alexandru Vaida voievod.

Alexandru Vaida-Voevod   (n. 27 februarie 1872 la Olpret (azi Bobâlna) – d. 19 martie1950), medic, publicist și mai ales  unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc.

A fost un ferm susţinător pentru drepturile naţionale a românilor din Ardeal, fiul lui Dionisie Vaida, participant la mişcarea naţională a românilor transilvăneni, care se înrudea cu episcopii români uniți Ioan Bob și Ioan Lemeni. Bunicul lui a fost Alexandru Bohățel, participant la Revoluția de la 1848, iar vărul său primar, preotul Gavril Vaida, era bunicul mamei lui Corneliu Coposu.

A fost membru al organizaţiei studenţeşti „România jună”, devenind preşedintele acesteia. La vârsta de douăzeci de ani s-a angajat în mişcarea naţională alături de colegii săi de la universitate.

Asupra lor a avut o influenţă aparte juristul şi politicianul Aurelian C.Popovici care se afla la studii în oraşul Graz.

Alexandru Vaida-Voevod a colaborat cu Aurel C. Popovici la elaborarea în 1891 a „Replicii” junimii academice române către studenţii maghiari ca răspuns la „Memoriul” studenţilor maghiari de la universităţile din Budapesta şi Cluj. „Replica” s-a bucurat de succes în rândul opiniei publice internaţionale, iar în 1892 a fost tipărită în cinci limbi de circulaţie europeană.

Prin acest document, bazat pe legile şi datele statistice oficiale ale statului maghiar erau evocate autonomia naţională, federalismul şi separarea românilor şi a ungurilor din punct de vedere politic, astfel încât fiecare să aibă propriul teritoriu naţional în cadrul Imperiului Habsburgic.

În 1893 a vizitat România şi a luat parte la Sibiu la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, partid de care şi-a legat destinul. La Conferinţa de la Sibiu, preşedinte al partidului a fost ales dr. Ioan Raţiu şi s-a hotărât elaborarea unui „Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena. „Memorandumul” a fost redactat pentru a susţine revendicările românilor din imperiu şi a denunţa politica de asuprire naţională şi intoleranţa practicată de guvernul de la Budapesta .

Alexandru Vaida-Voevod a asistat la elaborarea proiectului de către Iuliu Coroianu în casa bunicului său, Alexandru Bohăţel. Împăratul Franz Joseph a refuzat să acorde o audienţă delegaţiei, iar semnatarii şi conducătorii acţiunii au fost trimişi în judecată. Ascensiunea politică.

Activitatea de partid A făcut parte dintr-un Comitet Naţional care a ţinut locul celor întemniţaţi, iar pe manifestul lansat în timpul procesului de la Cluj apare semnătura sa, alături de cea a preotului Vasile Lucaciu.

  În 1896, Vaida a reuşit să-i determine pe colegii săi români de la Universitatea din Viena să pregătească manifestaţiile împotriva Mileniului, sărbătoare a Ungariei care marca un mileniu de la stabilirea maghiarilor pe teritoriul ţării.

Iniţiativa studenţească a fost sprijinită de cercurile naţionaliste austriece şi de presa vieneză.

A reuşit să mobilizeze studenţimea pentru a lua parte la trei adunări de protest la Universitate, în sala Wimberger şi în Prater.

  În 1899, după terminarea studiilor, a început să practice medicina, în timp desfăşurând şi activitatea în cadrul Partidului Naţional Român, unde s-a situat până la moartea lui Ioan Raţiu în gruparea care îl susţinea pe preşedinte.

  S-a implicat în pregătirea şi desfăşurarea Conferinţei Partidului Național Român din Transilvania din 10 ianuarie 1905 de la Sibiu care a adus triumful noului val militant din care mai făceau parte Iuliu Maniu, Aurel Vlad şi Nicolae Comşa.

Ulterior, nepotul Alexandru Bohăţel, cel mai apropiat colaborator al lui Avram Iancu, a fost ales deputat în 1905 în Parlamentul de la Budapesta.

Între liderii ardeleni care au făcut Unirea de la 1918, medicul Alexandru Vaida-Voevod a fost omul-cheie.  

Când în 1907, la Budapesta, contele Apponyi, ministrul Instrucţiei Publice în guvernul maghiar, a dat un pachet de legi ale educaţiei al căror efect, în spaţiul ardelean, ar fi fost o maghiarizare a claselor primare, tânărul deputat Alexandru Vaida Voevod, ales în Cameră numai cu un an înainte, s-a ridicat împotriva actului lui Apponyi, pe care l-a „combătut nu numai din punctul de vedere naţional, ci şi democratic şi social, fiindcă ele nu urmăreau ridicarea nivelului cultural, ci frustrarea cetăţenilor nemaghiari de posibilitatea de a putea prin ridicarea lor culturală, să poată beneficia în concurenţa liberă pentru existenţă, de aceiaşi posibilitate ca fiii claselor privelegiate orăşeneşti“.

 La această lege, Al. Vaida Voievod a protestat în parlamentul ungar, spunând:

„Votaţi şi această lege, dar ziua şi noaptea sună-vă în urechi şi neliniştească-vă în conştiinţă protestul nostru, care este glasul timpului! Şi daţi-vă seama că omul poate prânzi cu minciuna, dar cina nu poate. Daţi-vă seama că spiritul timpului, voinţa oamenilor e mai puternică decât voinţa unui ministru, căci ministrul şi legea lui azi este, mâine nu va mai fi, milioanele însă şi voinţa lor sunt eterne şi nepieritoare”.

Până în 1918, cât a fost membru al legislativului de la Budapesta, în grupul român, Vaida Voevod s-a opus tuturor iniţiativelor care lezau interesele transilvănenilor şi a militat pentru o democratizare a politicii imperiului.

De pildă, a militat pentru adoptarea unei legi electorale de care să beneficieze şi cetăţenii „desmoşteniţi şi scoşi din cadrele constituţionale ale vieţii statale“, precum şi femeile.

Incomod la Budapesta, dar influent la Viena, Alexandru Vaida-Voevod  a fost printre fruntașii românilor ardeleni care au condus şi  perfectat Unirea Transilvaniei cu România.  

Când  în toamna lui 1918, programul Wilson începe să fie dezbătut în lumea întreagă, are revelaţia unei adevărate accelerări a istoriei: în loc ca liderii Partidului Naţional Român să ceară respectarea drepturilor naţiunii lor în Transilvania, sau să accepte diverse formule de federalizare a Austro-Ungariei, ei trebuiau să ceară direct Unirea Transilvaniei cu România.

Cu alte cuvinte, în loc de politica paşilor mărunţi, viteză maximă. Cu acest gând în minte, pune pe hârtie ciorna a ceea ce avea să devină un discurs istoric.  

Cumpănind argumentele, liderii ardeleni au înlocuit propoziţia cea mai concretă şi mai dură cu una mai generală:

„Din ceasul acesta, oricum vor decide Puterile lumii – naţiunea română din Ungaria şi Transilvania este hotărâtă a pieri mai bine decât a suferi mai departe sclavia şi atârnarea”.

Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-au desfăşurat lucrările Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român, în cadrul acestora  hotărându-se ca naţiunea română din Austro-Ungaria, „liberă de orice înrâurire străină”, să-şi aleagă „aşezarea ei printre naţiunile libere”.

Rezoluţia Comitetului Executiv a fost citită de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie.

Pe 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde cei 1228 de delegaţi aleşi ai românilor „din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” au votat Rezoluţia Unirii care „decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România” .

După acest eveniment istoric, Vaida devine membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu Vechiul Regat şi s-a numărat între cei patru delegaţi ardeleni care au adus regelui Ferdinand I Rezoluţia Unirii pentru a fi ratificată.

  În primele guverne după Marea Unire, este numit ministru de stat pentru Transilvania.

În alegerile de la începutul lunii noiembrie 1919, primele pe baza votului universal, PNR a obţinut 169 mandate de deputat şi 76 mandate de senator, cel mai mare număr dintre partidele participante.

Pe 1 decembrie 1919, noul guvern este alcătuit sub conducerea lui Alexandru Vaida-Voevod, vicepreşedinte al Partidul Național Român, în timp ce Iuliu Maniu își păstra funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent.

Pe 29 decembrie, Parlamentul României ratifica legile prin care se consfinţea Marea Unire .

Pe 10 ianuarie 1920, primul ministru a trebuit să plece în străinătate pentru a obţinea recunoaşterea internaţională a actelor unirii, iar în locul său a rămas Ştefan Cicio Pop. 

Prestigiosul ziar britanic The Times scria la 29 ianuarie 1920 :

„Dr. Alexandru Vaida Voevod, deși încă relativ tânăr și puțin cunoscut în Europa occidentală, a jucat de mult un rol important în Europa sud-estică, și în special în politica Ungariei. Când Românii din Transilvania simțeau întreaga forță a opresiunii maghiare el a fost dintre cei dintâi lideri ai politicei transilvănene. Un bărbat de un caracter demn și independent, posedând calități alese și o inteligență politică rară, a fost capabil să se împotrivească tuturor sforțărilor autorităților maghiare de a-l intimida sau de a-l discredita. Înzestrat cu o mare abilitate oratorică, a devenit un orator elocvent în românește, ungurește și nemțește.

Activitatea guvernamentală în timpul guvernărilor naţional-ţărăniste Pe 10 octombrie 1926 are loc istorica fuziune dintre PNR şi PŢ, noua formaţiune intitulându-se Partidul Naţional Ţărănesc.

Vaida-Voevod se impune imediat ca unul dintre liderii acestui partid.

În activitatea sa politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat în Guvernul  României Unite, timp de trei mandate funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri, remarcându-se şi la conducerea Ministerului de Interne şi a Ministerului de Externe. 

Pe 24 martie 1945 a fost arestat de autorităţile comuniste, iar în 1946 va fi pus în arest la domiciliu la Sibiu, unde îşi va petrece restul vieţii, până la moartea sa în 1950, la vârsta de 78 de ani. 

Rămăşiţele sale pământeşti au fost înhumate într-o criptă secretă din subsolul capelei Romano-Catolice din Cimitirul Municipal Sibiu, fiind descoperite abia 40 de ani mai târziu, la dorința urmașilor săi, în urma cercetărilor preotului ortodox de atunci al Bisericii dintre Brazi, fiind reînhumate în anul 1990, în cimitirul Bisericii dintre Brazi.

 

 

Dumnezeu să-l odihnească în pace! 

 

 

 

 

Foto. Alexandru Vaida-Voevod (27 februarie 1872 –  19 martie 1950)

 

 

Surse:

 

Enciclopedia României

https://www.historia.ro/ /cum-a-ajuns-alexandru-vaida-voevod-intaiul-premier-al-romaniei-mari-in-locul-lui-iuliu-maniu

http://www.rador.ro/ personalitati-care-au-creat-romania-mare-alexandru-vaida-voevod/

 

 

 

 

 

25/05/2020 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 25 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

 

25 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

Anul  567 i.I Hr: Regele Romei, Servius Tullius, sărbătoreste triumfal victoria asupra etruscilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Conform legendelor, din cei 7 regi legendari ai Romei, 3 erau de origine etruscă. Servus Tullius a fost cel de-al șaselea rege roman, fiind urmașul lui Tarquinius Priscus.

  A preluat tronul în anul 578 î.H. si a domnit pana in anul 534 î.H., fiind considerat înfăptuitorul unor reforme importante.

Legendele mai spun că  ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se crede că tot el a construit un zid în jurul orașului.

Una dintre importantele sale reforme a fost împărțirea locuitorilor Romei, fie plebei, fie patricieni, în 6 categorii censitare, având la bază centuria.

 

 

 

 

 

 240 i.I Hr : Prima menționare  de către astronomi chinezi a trecerii cometei Halley, cea mai faimoasă dintre cometele periodice, care poate fi văzută aproximativ la fiecare 75–76 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cometa Halley și-a făcut apariția  pe cerul Angliei si in anul 1066,  fiind privită, se pare, de regele Harold al II-lea  și de suita sa, înainte de batalia de la Hastings, in urma careia  Anglia a fost cucerita de normanzi.

A  fost numită după astronomul englez Edmond Halley, care  a reușit să stabilească cu succes data aproximativă a următoarei reîntoarceri a cometei.

Din anul 240 î.Hr. și până în prezent, cometa a fost observată de aproximativ 30 de ori, următoarea sa apariție fiind în 28 iulie 2061.

 

 

 

615: A murit Papa Bonifaciu  al IV-lea; (n. cca. 550).

 fost Papa de la 25 octombrie 608 la moartea sa în 615 si este venerat ca sfânt în Biserica Romano – Catolică, cu o sărbătoare universală care se încadrează în fiecare an la 25 mai.

 A fost contemporan cu fondatorul religiei islamice, Muhammad care a  răspândit mesajului Islamului în aceasta perioada.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timpul pontificatului sau Panteonul  din Roma a fost transformat într-o biserică creștină dedicata Fecioarei Maria și tuturor  Martirilor.

A  fost pentru prima dată la Roma, cand un templu păgân  a fost transformat într-un loc de cult creștin.

Douăzeci și opt de corpuri ale unor martiri crestini au fost scoase din catacombe și puse  sub mare altar.

Bonifaciu si-a transformat propria casă într-o mănăstire, unde sa retras și a murit.

A fost înmormântat în  Bazilica Sf. Petru de la Roma. 

 

 

 

 

 

 

 

902: A murit  Mieszko I,  duce al polanilor, primul conducător atestat al statului polonez din dinastia Piast.

A fost tatăl primului rege polonez încoronat Boleslaw I cel viteaz. Este  de asemenea tatăl probabil al reginei Świętosława (Sigrid), o regină nordică, și bunicul fiului ei, Knut cel Mare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mieszko I al Poloniei a fost botezat în anul 966 de misionari crestini  din Regatul Ceh.

Creștinarea  polonezilor a început în această perioadă și s-a desfășurat concomitent cu combaterea credințelor slave păgâne.

Primul domnitor istoric al Poloniei, Mieszko I este considerat creatorul de facto al statului polonez.

El a continuat politica atât a tatălui său cât și pe cea a bunicului său, cei doi strămoși ai săi fiind conducători ai triburilor păgâne situate în zona Poloniei Mari din zilele noastre.

Fie prin alianțe sau prin folosirea forței militare, Mieszko a extins cuceririle în curs de desfășurare și la începutul domniei sale a cucerit  Kujawy si Pomerania  și probabil Gdansk si Masowia .

 

 

 

 

 

 

 

 1085: Alfons al VI-lea, rege al Leonului şi Castiliei, cucereşte de la arabi oraşul Toledo.

 

 

 

 

 

 

 

1085: A murit Papa Grigore al VII-lea .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Se numea Hildebrand de Soana si era din regiunea Toscana – Italia, nefiind cunoscuta   data exacta a nasterii sale, aceasta fiind  stabilita cu aproximatie intre anii 1019-1030.

 A  fost   Papa al Bisericii romano-catolice  între anii 1073-1085.

Grigore al VII-lea a continuat reformele iniţiate de înaintaşii săi si a acţionat energic în directia centralizării Bisericii Catolice ceea ce a condus la contradicţii cu imparatul Imperiului romano-german care nu voia să renunţe la privilegiul numirii episcopilor.

Astfel a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea, în aceasta chestiune, ajungandu-se pana acolo ca  împăratul l-a demis pe Papă la Worms, în anul 1076, iar Papa Grigore al VII-lea  l-a excomunicat la rândul  sau pe imparat, Henric al IV-lea  fiind nevoit să se umilească, aşteptând ridicarea excomunicării sale timp de trei zile, în localitatea italianăCanossa (până la21 ianuarie 1077) .

În timpul mandatului său a încercat să pună capăt scandalurilor  cauzate de preoţii căsătoriţi sau a  copiilor nelegitimi de episcopilor. A fost canonizat sfânt al Bisericii Catolice.

 

 

 

 

 

 

 

1411: La Roman, în ţinutul Vasluiului din  Moldova, se încheie tratatul moldo-polon ce prevedea reînnoirea alianţei îndreptate împotriva Ungariei şi obligaţia pe care şi-o asuma Wladyslav al II-lea Jagelo faţă de Alexandru cel Bun al Moldovei, de a restitui în doi ani restul sumei pe care o datora din timpul lui Petru I, în caz contrar obligandu-se sa cedeze tinutul  Pocuţia, Moldovei.

 

 

 

 

 

 

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, fragment frescă de la mănăstirea Suceviţa

 

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, fragment de frescă de la mănăstirea Suceviţa.

 

 

 

 

Tratatul de la Roman se încadra în politica externă a lui Alexandru cel Bun al Modovei care recunoştea suzeranitatea lui Wladyslav Jagello, şi care a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 făgăduindu-i acestuia sfat şi ajutor împotriva oricarui duşman.

Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecînd prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.

În urma numeroaselor complicaţii politice şi militare cu care se confrunta regele maghiar l-au obligat să înceapă negocieri cu regele Poloniei concretizate prin tratatul semnat la Lublau la 15 martie 1412. În schimbul promisiunii ca nu-i va mai sprijini pe teutoni, Sigismund al Ungariei dorea să realizeze o întelegere cu privire la extinderea stapînirii sale asupra Valahiei şi Moldovei.

Rezistenţa lui Iagello a condus la o soluţie de compromis. În eventualitatea ca voievodul de la Suceava nu li s-ar fi alăturat în lupta împotriva turcilor, Moldova ar fi fost împărţită: nord-estul cu Suceava, Iaşi şi Cetatea Alba ar fi revenit regelui Poloniei, iar sud-vestul cu Romanul, Bacăul, Barladul şi Chilia lui Sigismund, interesat să ia în stapînire gurile Dunării şi să-şi asigure o legătură convenabilă cu comerţul oriental.

Relaţiile moldo-polone s-au consolidat prin sprijinul acordat de Alexandru cel Bun armatelor lui Iagello în anul 1411 dar şi la asediul cetăţii Marienburg (1422) – 400 de calareţi-arcaşi.

Aici, cronicarul polon Ion Diugosz, relatează vitejia moldovenilor din luptă dar şi faptul că au învins o oaste mult mai numeroasă a teutonilor.

 

 

 

 

 

 

1420: Prințul portughez Henric Navigatorul este numit printr-o Bulă emisă de Papa Martin al V-lea, guvernatorul Ordinului lui Hristos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ordinul lui Hristos sau Ordem de Cristo, era cea mai puternica structura bancara a vremii si succesoare a Ordinului Templierilor.

A  fost fondat  in 1318, la putina vreme dupa suprimarea Ordinului Templierilor in 1312.

Sediul sau, sub titulatura oficiala de Ordem dos Cavaleiros de Nosso Senhor Jesus Cristo, se afla in Manastirea Tomar din centrul Portugaliei.

Ordinul lui Hristos s-a stabilit prima data in localitatea Castro Marin, la Algarve, provincia favorita a infantelui, ce tinea de dioceza Faro.

La 1357 s-a mutat definitiv in orasul Tomar, langa Santarem. Dupa alte surse, miscarea s-a produs in 1366 sub al saselea maestru, Dom Nuno Rodrigues.

Dupa 1417, la solicitarea expresa a Papei, regele Joao I ii incredinteaza fiului sau functia de Mare Maestru, administrator si guvernator al Ordinului lui Hristos.

Henric deveni stapanul ducatului Coimbra si exploata ca feude insulele Madeira din 1433, ulterior Azorele.

Toate expeditiile de colonizare intreprinse la sud de Capul Bojador intrau efectiv sub monopolul sau exercitat intre anii 1443-1460.

De aici si veniturile sale pentru finantarea vastelor proiecte nautice initiate in aceasta perioada.

 

 

 

 

 

 

 

 1521: Dieta de la Worms (28 ianuarie și 25 mai 1521), a interzis scrierile  teologului reformator Martin Luther,  gasindu-l vinovat de erezie.

Edictul de la Worms , promulgat de împăratul german Carol al V-lea, condamna ca eretica  învățătura teologului Martin Luther .

 La 31 octombrie 1517, Luther a afișat pe ușa principală a bisericii din Wittenberg cele 95 de teze prin care invoca  interdicția comerțului de indulgențe papale.

Aceste teze au circulat repede prin Germania și au cauzat o mare controversă in randul clerului catolic si al credinciosilor.

Papa  i-a cerut să-și retracteze cele 95 de teze, dar  Luther a replicat că și le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel care greșește.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Martin Luther

 

 

 

 

 

În 1521, prin Bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, Papa i-a cerut împăratului Carol al V-lea  să dispună executarea lui Luther.

Împăratul, în loc să dea curs cererii papei, a convocat o adunare pentru cercetarea lui Luther.

Oficialitățile din dietă i-au cerut să-și retragă declarațiile. Luther a refuzat , iar membrii dietei l-au declarat indezirabil, el reusind   să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului său, guvernatorul  Saxoniei care l-a ascuns în castelul Warburg.

În timpul șederii în Wartburg, Luther a început să traducă Noul Testament in limba germana.

 

 

 

 

 

 

1555: A murit   la Hagetmau la 25 mai 1555. al II-lea de Navarra; (n.18 aprilie 1503).

A fost fiul cel mare al lui Ioan al III-lea de Navara și a soției acestuia, Caterina I de Navara, care era sora și moștenitoarea lui Francis Phoebus, rege al Navarei.

 

 

 

 

 

 

Henry II of Navarre | World Monarchs Wiki | Fandom

 

 

 

 

 

 

Când Caterina a murit în exil în 1517, Henric a fost proclamat rege al Navarei, titlu pretins și de Ferdinand al II-lea de Aragon, care a invadat regatul în 1512.

Sub protecția regelui Francisc I al Franței, el și-a asumat titlul de rege al Navarei și a fost încoronat la Lescar,  în ciuda pretenției regelui Ferdinand.

În 1525, a fost luat prizonier în Bătălia de la Pavia, dar în urma unei deghizări a reușit să scape.

Henric al II-lea, care avea o puternică simpatie pentru hughenoți, s-a căsătorit în 1526, cu Marguerite de Angouleme, sora regelui Francisc I și văduva lui Charles, Duce de Alençon.

Henric și Margareta au avut copii pe Ioana a III-a de Navara și  Jean.

Prin fiica sa, Henric a devenit bunicul viitorului rege Henric al IV-lea al Franţei.

 

 

 

 

 

1681: A murit la Madrid, în Spania, Pedro Calderon de la Barca, unul dintre cei mai mari dramaturgi și poeți de limbă spaniolă; (n. 17 ianuarie 1600,  Madrid, Spania).

Destinat de către familia sa  profesiunii de preot Calderón a studiat în cadrul Colegiului Imperial de iezuiți din Madrid, continuând în universitățile din Alcalá și Salamanca, dar în 1620 abandonează studiile religioase și optează pentru cariera militară, spre supărarea tatălui său.

Este posibil ca acest eveniment să fi fost reflectat mai târziu în operele dramatice ale lui Calderón, în care se regăsesc conflicte între tați și fii.

 

 

 

 

Pedro Calderón de la Barca - Students | Britannica Kids | Homework ...

 

 

 

 

 

 

A fost numit de către rege Cavaler al Ordinului Santiago și s-a remarcat ca soldat în serviciul Ducelui de Infantado, în timpul asediului de la Fuenterrabía (1638) și a războiului civil din Catalonia (1640). Hitoronisit preot în 1661, la puțin timp a fost numit capelan la Reyes Nuevos de Toledo. Pe atunci era deja dramaturgul cel mai apreciat la Curte, iar în 1663 regele l-a desemnat capelanul său onorific, ceea ce îl obligă pe Calderón să-și mute reședința la Madrid, unde va muri în 1681.

Creațiile dramatice ale lui Calderón de la Barca reprezintă o culme a modelului teatral baroc creat spre sfârșitul secolului XVI de către Lope de Vega.

A scris remarcabilele lucrări  Primarului din Zalamea,   „El mayor monstruo” („Cel mai mare monstru”),„El médico de su honra” („Doctorul onoarei sale”) s.a.

A scris și  peste 120 de comedii, dintre care se numără: “Viața e vis”, “Prințul constant”.

 

 

 

 

 

1693: A murit scriitoarea franceză Marie-Madeleine Pioche de La Vergne, contesă de La Fayette (Madame de La Fayette), cunoscută în special pentru „La Princesse de Clèves”, primul roman istoric din această ţară şi unul dintre primele romane din literatura universală; (n. 1634).

 

 

 

 

1789: A murit botanistul suedez Anders Dahl, al cărui nume a inspirat  denumirea florii de dalie; (n. 1751).

 

 

 

Anders Dahl imagesthumbsthefullwikiorgPiePierreAntoine

 

 

 

În 1770, a intrat la Universitatea din Uppsala, și în 1786, a primit doctoratul de la Universitatea din Kiel, Germania.

Din 1787, a predat medicina la Universitatea din Turku/Åbo.

 

 

 

 

 

1803: S-a născut Ralph Waldo Emerson, filosof, publicist şi poet american, fondatorul curentului transcendentalismului (curent filosofic iniţiat de acesta în anul 1836, caracterizat prin religiozitate panteistă şi spirit umanitar); (d. 1882).

 

 

 

 

 

Texts - Ralph Waldo Emerson

 

 

 

 

 

 

 

1818: S-a născut Jacob Christoph Burckhardt, scriitor şi istoric elveţian, unul dintre cei mai importanţi istorici elveţieni ai culturii, specializat în istoria culturii europene (m. 1897).

 

 

 

 

 

 

 

1819: Este promulgată Constituția Argentinei .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1827: Românul Petrache Poenaru brevetează la Paris “condeiul portaret fara sfirsit, alimentandu-se insusi cu cerneala”, precursorul stiloului de mai tarziu. 

 

 

 

 

 

Petrache Poenaru (1799-1875)

 

 

 

 

 

Personalitate de o rară predilecţie pentru varii domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”.

A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris. si a participat  la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.

A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcţionează apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească.

La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi devine astfel deţinătorul primului brevet de invenţie obţinut de un român.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Brevetul dat lui P. Poenaru  pentru inventarea tocului rezervor (Nr. 3208, Paris, 25 mai 1927), cu titlul „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”.  Se păstrează la Muzeul Naţional Cotroceni.

 

 

 

 

Aceasta inventie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni.

Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru”, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.

Mai târziu, Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l in 1884, într-un stilou cu un flux mai sigur de cerneală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1833: Este promulgată Constituția statului Chile.

 

 

 

 

 

 

 

1846 : Prințul  Louis Napoléon Bonaparte evadează din închisoarea Ham (Somme), deghizat în muncitor.

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873) a fost primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat in 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea.

 

 

 

 

 

 

 

Louis-Napoléon Bonaparte, Prince Imperial of France. The only son ...

 

 

 

 

 

 

A  fost nepotul de frate al împăratului Napoleon I, fiul fratelui său, Louis Bonaparte, care s-a căsătorit cu Hortense de Beauharnais, fiica din prima căsătorie a soției lui Napoleon, Joséphine de Beauharnais.

 

 

 

 

 

 1848: S-a născut filologul ceh Jan Jarnik,  profesor la Catedra de Romanistică a Universităţii din Praga (1882-1919), membru corespondent străin din 1879 şi membru de onoare străin al Academiei Române din 1919 (m. 1923)

A înfiinţat un seminar pentru cercetarea limbii şi literaturii române; a întreprins cinci călătorii în România, ocazii cu care a luat contact direct cu limba şi folclorul românesc. Împreună cu Andrei Bârseanu a editat, în 1885, colecţia de „Doine şi strigături din Ardeal”, la care a alcătuit şi un amplu glosar în limba franceză.

 

 

 

 

 

1856: A luat fiinţă la Socola, lângă Iaşi, in Moldova, societatea Unirea, al cărei scop principal era  organizarea luptei pentru unirea Moldovei cu Valahia într-un singur stat.

 

 

 

 

 

 

 

 

1862: Mihail Kogalniceanu a tinut in Parlament, celebrul discurs despre «îmbunătățirea soartei teranilor», în care se pronunța pentru improprietarirea acestora și abolirea clăcii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1865: S-a născut  fizicianul olandez Pieter Zeeman, laureat al Premiului Nobel; (d.1943 ).

 

 

 

 

 

 

1895: Dramaturgul britanic Oscar Wilde este acuzat de „comiterea de acte indecente grave cu alte persoane de sex masculin”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost condamnat în temeiul unei legi datând din 1885 care interzicea homosexualitatea la o pedeapsa  de doi ani de muncă grea.

 

 

 

 

 

 

1908: S-a născut Costin Kiritescu, economist român, membru al Academiei Române; (d.2002).

 

 

 

 

 

 

1917: La Chișinău, in  gubernia Basarabia, s-au desfășurat lucrările Congresului Învățătorilor moldoveni din Basarabia;(25-28 mai).

 

 

 

 

 

 

Foto: Alexei Mateevici

 

 

 

La Congres, preotul si profesorul Alexei(Alecu) Mateevici a tinut o cuvantare inflacarata subliniind:

”Ei bine, daca ati luat asupra D-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel întreg învatamîntul e fara rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însa facem parte din marele trup al românismului asezat prin România, Bucovina si Transilvania (aplauze).

Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupa locurile în care traiesc, ci-si zic români. Asa trebuie sa facem si noi (aplauze)…

Trebuie sa stim de unde ne tragem, caci altfel sîntem niste nenorociti rataciti. Trebuie sa stim ca sîntem români, stranepoti de-ai romanilor si frati cu italienii, francezii, spaniolii si portughezii.

Aceasta trebuie sa le-o spunem si copiilor, si tuturor celor neluminati. Sa-i luminam pe toti cu lumina dreapta…”

 

 

 

 

 

1919: Prima audiție, la București, a Simfoniei a III-a de George Enescu, sub bagheta compozitorului.

 

 

 

 

 

 

 1920: Este  inaugurata Opera Naționala din Cluj, cu spectacolul Aida de Giuseppe Verdi, interpretat  în limba romana.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1925: Procesul Maimuțelor: Profesorul John T. Scopes este pus sub acuzare pentru predarea teoriei evoluției a lui Charles Darwin.

 

 

 

1927: S-a născut scriitorul american Robert Ludlum, autorul u nor romane de aventuri și de spionaj de mare succes internațional; (m. 2001).

 

 

1929: S-a născut soprana americană de origine română Beverly Sills; (m. 2007).

 

 

 

 

 

 

1930: Pilotul român Mircea Cantacuzino considerat  intemeietorul turismului aerian, s-a prăbușit cu avionul, accidentandu-se mortal  pe când executa un zbor de școala  (n. 15 martie 1900) .

 

 

 

 

 

 

 

 

Era detinatorul Brevetului de turism aerian nr.1 si in memoria sa a fost instituit concursul anual dotat cu Cupa M. Cantacuzino.

 

 

 

 

 

1941: S-a nascut  Vladimir Voronin,  fost general al ministerului sovietic de interne, fost presedinte al R,Moldova, actualul conducator al partidului comunistilor din R.Moldova.

 

 

 

 

1946: Parlamentul din Transiordania îl alege pe tronul Transiordaniei pe emirul Abdullah I.

 

 

 

 

 

Foto: Regele Abdullah bin Al-Hussein (1882-1951)

 

 

 

Abdullah I al Iordaniei (Abdullah ibn Hussein) a fost un emir (1921-1946), rege (1946-1949) al Transiordaniei și rege al Iordaniei (1949-1951).

 

 

 

 

 

 

 

1949: Conducerea Partidului Muncitoresc Român  ia decizia de incepere a lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Ponderea detinutilor in numarul total al lucratorilor de la Canal a crescut de la 19,2% la 1 septembrie 1949 la 82,5%, adica 20.768 de persoane in noiembrie 1952 .

Insusi Stalin ii sugerase lui Gheorghiu-Dej inceperea constructiei Canalului, cu ocazia unei vizite facute de acesta in 1948 la Kremlin, iar sistarea lucrarilor , la fel ca si inceperea lor, a fost tot la initiativa Kremlinului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa moartea lui Stalin, cu ocazia vizitei din iulie 1953 la Moscova, Hrusciov i-a cerut lui Gheorghiu-Dej sa renunte la lucrarile din Dobrogea, intrebandu-l la ce le trebuie romanilor acel Canal…

Indata dupa intoarcerea la Bucuresti, Gheorghiu-Dej a infiintat, in iulie 1953, Comisia Guvernamentala pentru inchiderea lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra.

 

 

 

 

 

 

1953:  În poligonul din deșertul Nevada, Statele Unite se efectuează primul și singurul  test de artilerie nucleară.

 

 

 

 

1954: A murit calcând pe o mină, in timpul războiului purtat de Franîa în Indochina, fotograful maghiar  Robert Capa,  unul dintre cei mai renumiîi fotografi de război ai secolului al XX -lea ; (n.22 octombrie 1913).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A facut reportaje  in timpul conflictelor majore ale sec.XX: războiul civil spaniol, razboiul chino-japonez, al doilea razboi mondial, războiul arabo-israelian din 1948, războiul  din Indochina.

 

 

 

 

1955: Are loc prima ascensiune a Kangchenjunga (8.586 m.), al treilea vârf ca înălțime din lume, de către o expediție britanică condusă de Joe Brown și George Band.

 

 

 

 

 1961: Presedintele John F. Kennedy a anuntat  în faţa  Congresului american, initierea  Programului spatial  Apollo, care îşi propunea ca până la sfârşitul acelui deceniu să ducă un om pe  Luna  şi să-l aducă înapoi în siguranţă.

 

 

 

 

 

 

president-kennedy

 

 

 

 

 

 

 

1963: A fost înfiinţată Organizaţia Unităţii Africane, destinată să unească eforturile ţărilor membre pentru a asigura stabilitatea continentului african.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1977: Are loc premiera filmului “Razboiul stelelor”, in regia lui George Lucas , care avea sa devina unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1979: Are loc premiera filmului american de succes „Alien”, avandu-i in rolurile principale pe Tom Skerritt si Sigourney Weaver. 

 

 

 

 

 

 

1979: Cel mai mare accident aviatic civil din istoria americana.

Un avion aparțiând companiei aviatice American Airlines se prabușeste, ucigand 271 persoane aflate  la bord si alte doua persoane la sol, aflate intr-un parc de rulote. 

 

 

 

 

 

1981: La Riyadh, în Arabia saudită, se creează Consiliul de Cooperare al Golfului între Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

 

 

 

 

 

 

 

 1984: A murit Henriette Yvonne Stahl, (n. 1 septembrie  1900  in Franta), romancieră, scriitoare şi traducătoare română.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  sora sociologului H.H.Stahl .

 

 

 

 

 

 

1985: Un ciclon tropical a provocat în Bangladesh  moartea a aproximativ 10.000 de oameni. 

 

 

 

 

 

 

1987: Vizita oficiala de prietenie a lui Mihail Gorbaciov, secretar general al P C U S, la Bucuresti.

 

 

 

 

1990: Mircea Druc  este ales prim-ministru al RSS Moldovenesti  de către Sovietul Suprem al acestei republici sovietice.

 

 

 

 

 

 

 

2002: A decedat  Stefan Augustin Doinaș, apreciat poet, eseist și traducător român, autorul lucrărilor  “Cartea mareelor”, “Anotimpul discret”, “Interiorul unui poem”.

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut la 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din judeţul Arad.

 

 

 

 

2006: Are loc la București, Bienala Internațională de Artă Contemporană. 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit la vârsta de 84 de ani Victor Firea, primul reprezentant al României în structurile Federației Internaționale de Atletism; (n.Margineni, jud.Neamț).

 

 

 

 

 

Socrul Gabrielei Firea a fost un mare campion de atletism! Victor

 

 

 

 

 

Victor Firea a dat examen în 1946 la Institutul de Cultură Fizică din capitală, unde a reuşit printre primii. 

De-a lungul carierei de sportiv a obţinut peste 30 de titluri de campion naţional (dintre care 8 la 3.000 m obstacole), şi a participat în anul 1952, la JO de la Helsinki. 

A fost primul atlet roman   care a  parcurs proba de 3.000 de metri obstacole sub zece minute (9:38.02).

În anul 1951 s-a căsătorit cu Elena Dumitriu, viitor decan şi rector al Institului de Cultură Fizică Bucureşti, vicepreşedinte al Federaţiei Române de Gimnastică. Fiul lor, Răsvan, absolvent al ANEFS Bucureşti (în ianuarie 2010 a decedat la vârsta de 54 de ani, după un transplant de rinichi), a fost timp de 17 ani soţul cunoscutei jurnaliste Gabriela Vrânceanu-Firea, politician, primar al Capitalei României.

In 1952 a făcut parte din lotul tricolor pentru JO de la Helsinki și a primit titlul de maestru al sportului, iar in 2003 a devenit antrenor emerit.

Ulterior, a detinut mai multe funcții importante în cadrul Federației Române de Atletism: vicepreședinte (1985-1990), secretar general (1952; 1976-1982), secretar federal (1965-1976) si membru al Biroului Federal. În 1980 a fost ales ca membru in Comisia de Cros a Federației internaționale de atletism, fiind primul roman care a detinut o functie in structurile de conducere ale acesteia.

 

 

 

 

 

2008: Nepalezul Min Bahadur Sherchan, in varsta de 77 de ani, a ajuns pe varful Everest, impreuna cu cei 12 serpasi care l-au insotit,  devenind  cel mai in varsta om care s-a catarat pe „acoperisul lumii”, doborand recordul stabilit in 2007 de alpinistul japonez Katsusuke Yanagisawa, la 71 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

Everestul, cel mai inalt varf din lume (8.848 metri), se afla la granita dintre Nepal si Tibet, fiind cucerit prima oara in 29 mai 1953 de britanicul Edmund Hillary si nepalezul Tenzing Norgay. 

 

 

 

 

 

2008: Regizorul român Marian Crişan a câştigat premiul Palme d’Or al Festivalului de la Cannes, pentru scurtmetrajul “Megatron”.

 

 

 

 

2009: Coreea de nord comunistă a testat al doilea dispozitiv nuclear, în urma căruia s-au creat tensiuni în comunitatea internațională.

 

 

 

 

 

  2014: A murit generalul Wojciech Jaruzelski, ultimul președinte comunist al Poloniei; (n. 6 iulie 1923).

 

 

 

 

 

 

 

 

 S-a născut într-o familie nobiliară cu tradiţie militară. Dupa invazia sovietica in Lituania unde se afla in refugiu in urma atacarii Poloniei de catre Germania nazista, familia Jaruzelski este capturată de Armata Roşie şi deportată în Siberia.

Datorită condiţiilor grele de trai din zonele asiatice ale URSS, tatăl lui Jaruzelski moare, în 1942,iar el este înrolat în armata poloneză, pusă sub comandă sovietică in 1943  şi luptă în războiul anti-hitlerist, luând parte la eliberarea Varşoviei şi la bătălia pentru Berlin.

Devine  ofiţer al Armatei Poloneze, după ce urmează Şcoala de Infanterie. La sfârşitul războiului, avea gradul de locotenent. Se încadrează politic în cadrul Partidului Muncitoresc Unit Polonez (Polska Zjednoczona Partia Robotnicza-PZPR) în 1948.

 După Război, ia parte la reprimarea mişcării poloneze de rezistenţa anticomunistă,devine membru al Comitetului Central al PZPR şi, oin 1968 este numit Ministru al Apărării, comandând trupele poloneze în timpul invaziei  in  Cehoslovacia a trupelor Pactului de la Varsovia.

După creşterea popularităţii sindicatului Solidaritatea, în 1981, Jaruzelski devine secretar general al PZPR şi prim-ministru.  

Pe 13 decembrie 1981, impune Legea Marţială şi începe operaţiunile de represiune militară împotriva protestatarilor reuşind să împiedice astfel  intervenţia trupelor sovietice.

A format un Consiliu Militar al Salvării Naţionale, al cărui preşedinte a fost,iar  proclamarea legii marţiale a fost o încercare de a suprima sindicatul Solidaritatea.

În 1982 îl eliberează pe liderul sindicatului Solidaritatea (Solidarność), Lech Wałęsa şi îi dă dreptul să lucreze la Şantierul Naval din Gdansk, ca electrician.

   În 1985, demisionează din funcţia de prim-ministru şi de ministru al Apărării Naţionale şi devine preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone.

Încearcă  crearea unei mari coaliţii între Partidul Comunist şi miscarea sindicala Solidaritatea, însă Lech Wałęsa refuză.

În 1990 demisionează, Lech Wałęsa luându-i locul în funcţia de şef al statului. Din 1999, a fost membru al Alianţei Stângii Democrate din Polonia.

În 2010 este acuzat de crimă comunistă pentru faptul că a impus legea marţială, dar starea sa de sănătate îl împiedică să asiste la proces. Un an mai târziu, este diagnosticat cu cancer limfatic.

 

 

 

 

 

2014: Între 25 şi 26 mai, a avut loc vizita Papei Francisc la Bethleem şi Ierusalim, o nouă etapă pe drumul unităţii creştine.

Cu prilejul acestei vizite, considerate istorice, Papa Francisc şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, au semnat o declaraţie comună la împlinirea a 50 de ani de la întâlnirea dintre Papa Paul al VI-lea (1897-1978) şi Patriarhul Athenagoras (1886-1972), în urma căreia s-a deschis calea unei colaborări pe linia refacerii unităţii creştine.

În acest sens, la 7 decembrie 1965, prin declaraţii citite în Catedrala „Sfântul Petru“ din Roma şi Biserica „Sfântul Gheorghe” din Fanar (Istanbul), s-au ridicat anatemele din 16 şi 24 iulie 1054 (când s-a produs Marea schismă dintre cele două biserici creştine: Biserica de Răsărit, de la Constantinopol, şi Biserica de Apus, de la Roma).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

25 mai este:

 

 

 


Ziua mondiala a copiilor dispăruți. 

 

 

În dimineata zilei de 25 mai 1979, Etan Patz, din New York, in varsta de 6 ani, dispare in drum spre scoala si de atunci nimeni nu l-a mai vazut. Povestea zguduie intreaga opinie publica americana. Este lansata cea mai ampla campanie de cautare a vreunei persoane disparute. Recompensa oferita a fost fabuloasa. 

 

 

 

 

 

MySafeKid-Solutii complete siguranta copil - parinti responsabili

 

In 1980, mai multe organizatii americane au patronatmanifestari în amintirea lui Etan, iar la 25 mai 1983, președintele Ronald Reagan declara ziua de 25 mai Ziua naționala a copiilor disparuți (Missing Children’s Day).

Ulterior, tot mai multe state europene au luat aceeasi hotărâre, astfel ca 25 mai a devenit Ziua Internationala a Copiilor Disparuti. 
Scopul marcarii acestei zile este de a transmite un mesaj de speranta si solidaritate parintilor ai caror copii au disparut, de a determina opinia publica sa se gandeasca in aceasta zi la toti copii disparuti si de a impulsiona autoritatile publice si ONG-urile sa continue demersurile pentru combaterea si prevenirea disparitiilor de copii.

Floarea de Nu-Ma-Uita a fost aleasa ca simbol al “Zilei Nationale a Copiilor Disparuti” ca urmare a actiunii desfasurate in Canada in 1995, cu ocazia Summit-ului pe Probleme de mediu de la Halifax.

Cu aceasta ocazie, au fost distribuite copiilor 50000 de afise biodegradabile pe care erau fixate 2 milioane de seminte de Nu-Ma-Uita, care plantate au inflorit. 

Din 2002, la 25 mai – Ziua Internationala a Copiilor Disparuti, Child Focus distribuie ecusoane sub forma florii de Nu-Ma-Uita ca gest de solidaritate cu parinții ai căror copii au disparut. 

–  Ziua Naţională a Republicii Argentina – aniversarea începutului revoluţiei pentru independenţa naţională din 1810 , care a culminat, la 9 iulie 1816, cu proclamarea independenţei „Provinciilor Unite de la Rio de la Plata” care, prin Constituţia din 1826, au primit denumirea de Republica Federativă Argentina.

 

 

 

 –  Ziua Naţională a Regatului Haşemit al Iordaniei; aniversarea proclamării independenţei – 1946.

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 A  TREIA AFLARE A CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZATORUL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A treia aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul este sarbatorita pe 25 mai.

Din Sfanta Scriptura aflam ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei sale de nastere, a poruncit taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei.

Amintim ca Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau.

In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Pentru ca se temea ca Botezatorul ar putea invia daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la mare adancime.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.

Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah luandu-si numele de Inochentie.

Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan.

Dorind sa-si zideasca o chilie, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap, ce prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul.

El a cinstit cu evlavie acele sfinte moaste, apoi le-a ingropat la loc acolo unde le-a gasit.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat in biserica din aceasta cetate.

Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

In timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea impăratului Mihail.

Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. e.maramures.ro;

  5. Istoria md.

  6. Wikipedia.ro

  7. Rador.ro




 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

25/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: