CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

20 aprilie 1990: Alegerile din Duminica Orbului, au deschis calea spre putere nomenclaturiștilor din eșalonul doi al PCR


 

 

Ion Rațiu, Ion Iliescu și Radu Câmpeanu, principalii candidați la alegerile prezidențiale din 20 mai 1990 (evz.ro)

   

 

 

Alegerile din 20 mai 1990 sau alegerile din Duminica Orbului, cum au fost numite în presa de Opoziție, au adus consolidarea puterii reprezentanților formațiunii formate în jurul lui Ion Iliescu.

În 20 aprilie 1990, peste 14 milioane de cetățeni români și-au exercitat dreptul de vot.

Alegerile au avut loc în condiții nedemocratice, după o campanie electorală marcată de intimidarea reprezentanților Opoziției și de utilizarea mass-mediei de stat drept mijloace de propagandă pentru formațiunea neocomunistă FSN.

Cu toate acestea, au fost considerate alegeri democratice, deși ele s-au desfășurat în condițiile în care Frontul Salvării Naționale (FSN), cel care preluase puterea imediat după Revoluția din decembrie 1989  participa la scrutin, deși Ion Iliescu, fost nomenklaturist comunist, promisese că organizația ”emanată” în zilele revoluției nu se va transforma în partid politic și nu va participa la primele alegeri libere.

Promisiunea nu a fost însă ținută în pofida protestelor opoziției și celor din Piața Universității.

Alegerile au avut loc și în contextul marii manifestații-maraton din Piața Universității, unde se cerea, pe lângă punerea în practică a Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara și ca FSN să nu se transforme în partid politic și să nu candideze.

Întreaga perioadă de până la alegeri a fost marcată de conflicte, care au prefațat sciziunea profundă din societate, nevindecată nici după 30 de ani.

În 29 ianuarie, ca răspuns la un miting organizat cu o zi înainte de opoziție în Piața Victoriei, noua putere a mobilizat minerii din Valea Jiului și muncitori de la Intreprinderea de Mașini Grele București (IMGB) și de pe alte platforme industriale care au ”restabilit ordinea” la sediile PNȚCD și PNL.

Corneliu Coposu, care fusese închis 20 de ani în temnițele comuniste, a fost ”salvat” de premierul de atunci, Petre Roman, care a trimis un TAB al armatei să-l scoată din sediul partidului, pentru a nu fi bătut de agitatorii care strigau ”Căposu, roade osu”, ”IMGB face ordine!”, ”Boșorogii fără dinți vrea să fie președinți” și „Noi muncim, nu gândim!”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Încă din ianuarie 1990 se reînființase Partidul Național Liberal (PNL), condus de Radu Câmpeanu și Partidul Național Țărănesc (PNȚCD), al cărui lider era Corneliu Coposu. Frontul Salvării Naționale  controla întreaga putere în stat: armata, forțele de ordine, justiția, economia și Televiziunea Română. 

Nu a existat prag electoral.

În Senat au intrat șapte formațiuni politice, iar în Camera Deputaților au intrat 27, inclusiv 10 formațiuni ale minorităților naționale.

UDMR era cel de-al doilea partid parlamentar după FSN, iar Opoziția începea să se coaguleze în jurul PNL și al PNȚCD.

Scrutinul din Duminica Orbului, a adus la putere eșalonul doi al nomenclaturii comuniste, fapt care a abătut România de la un drum democratic și european, spre deosebire de alte țări din fostul bloc comunist.

FSN deținea 67,53 la sută din mandatele parlamentare și a avut puterea să impună o Constituție care a stârnit multe dezbateri, pentru că  a instituit o serie de reguli care, teoretic, nu pot fi schimbate.

Așa ar fi forma republicană de guvernământ sau instituirea unei Curți Constituționale formate din persoane care nu sunt magistrați de profesie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La alegerile prezidențiale, care s-au ținut în aceeași zi, candidatul FSN, Ion Iliescu, a câștigat alegerile cu 85,07 la sută.

Candidatul PNL, Radu Câmpeanu, a obținut 10,64 la sută din voturi, iar candidatul PNȚCD, Ion Rațiu, a câștigat 4,29 la sută din voturi.

Primele șapte partide politice în România, după ponderea parlamentară, erau FSN, UDMR, PNL, Mișcarea Ecologistă din România, PNȚCD, PDAR, PER și PSDR.

Opoziția democratică a suferit o înfrângere drastică, însă aceste alegeri au adus în atenția publică o serie de figuri publice în jurul cărora se va coaliza coaliția capabilă, în 1996, să îi înfrângă pe moștenitorii Partidului Comunist Român, scrie http://www.rfi.ro/pagina-de-istorie.

 

 

 

Dezbaterea prezidențială

 

 

 

 

 

 

 

Dezbaterea dintre cei trei candidați la prezidențiale (Ion Iliescu, Ion Rațiu și Radu Câmpeanu) a rămas celebră prin lecția de democrație oferită de Ion Rațiu.

Astăzi dezbaterea stârnește zâmbete ironice: cei doi candidați din opoziție nu i-au reproșat lui Iliescu nici violențele din Piața Universității, nu au pomenit de trecutul lui de secretar județean comunist și nu i-au spus ”cine a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush”.

E drept, nici moderatorii dezbaterii, Răzvan Theodorescu, președintele TVR numit în post de FSN, nici Emanuel Valeriu și Victor Ionescu nu au pus astfel de întrebări stânjenitoare. Erau însă zorii democrației.

Lui Ion Iliescu i se mai vedea urma de la șapca proletară, iar limbajul trăda deprinderea ședințelor PCR, poate de aceea a și câștigat cu 85%.

În schimb, Ion Rațiu, cu zâmbetul pe buze, a dat o definiție a democrației care i-ar fi fost utilă nu doar lui Iliescu, ci și tuturor președinților care i-au urmat:

Chintesența democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”

 Ion Rațiu, a consemnat în jurnalul său frauda masivă din 20 mai 1990 .

În 21 mai, a organizat o conferință de presă pentru ziarele străine în care a prezentat dovezile, scrie https://romania.europalibera.org/a/de.

 

”Arătăm filmul pregătit special în cursul prânzului, în care se văd nenumărate neregularități, inclusiv construirea de urne de vot. Vroiau gazetarii să știe de ce urnele nu erau goale și legitim făcute pentru centrele de votare. Am repetat porțiunea filmului și le-am atras atenția asupra unor detalii. Am tradus cuvintele distinct auzibile.

Ai noștri sosiseră tocmai când încărcau niște urne, afară, în stradă. Au alertat Poliția. Imediat discuția a început. Ce facem? Le ducem înăuntru. Le băgăm în curte. Și așa au făcut.

După sosirea Poliției, atelierul a fost inspectat. Foarte mult material disponibil, pentru construirea de multe urne, peste tot. Comentariul meu, adresat gazetarilor: Dacă operația a fost legitimă, de ce au oprit-o?…

Urnele erau sau pline cu buletine de voturi false, sau urmau să fie duse pentru a fi umplute cu voturi pentru Front, și apoi livrate Centrelor Electorale pentru a fi numărate”, scria Ion Rațiu în jurnalul său.

23/05/2020 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: