Incredibila poveste a soldatului coreean care a luptat în Al Doilea Război Mondial în armatele Japoniei, URSS și Germaniei naziste

 

 

 

Sub titlul ”Misterul lui Yang Kyoungjong, singurul soldat care a luptat pe trei fronturi într-un război”,  publicația https://nationalpost.com/  relatează extraordinara aventură a unui coreean care a participat la cel de-Al doilea Război Mondial de partea japonezilor, a rușilor și  în sfârșit a nemților.

 

 

 

 

 

Foto ARHIVELE NAȚIONALE ALE SUA: Coreeanul Yang Kyoungjong a ajuns  să lupte pentru trei armate străine, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.  

 

În 1938, un bărbat coreean de 18 ani, pe nume Yang Kyoungjong, a fost recrutat în armata japoneză.

În acea vreme Coreea era sub stăpânirea Japoniei iar această țară avea nevoie de soldați, așa că Yang a fost trimis în armata Kwantung din Manciuria, nord-estul Chinei.

Un an mai târziu, el se lupta cu rușii la bătălia de la Halhîn Gol fiind fost capturat de Armata Roșie si trimis intr-un lagăr de munca sovietic.

În 1942, Rusia avea nevoie  disperată de soldați și a început să încorporeze  prizonieri în armată, așa că Yang a fost recrutat pentru a doua oară și trimis să lupte, alaturi de alte mii de prizonieri de război,  contra nemților.  

În 1943, a ajuns la peste 7.000 de kilometri distanță de casa lui, pentru a lupta pentru ruși împotriva Germaniei în bătălia de la Harkov, în Ucraina, unde a căzut din nou prizonier .

Fara sa se mire prea mult cum de un coreean ajunsese sa lupte pentru sovietici, germanii i-au oferit posibilitatea de a alege  sa lupte in Ostbataillon (Batalionul de Est) din cadrul Diviziei 709 Infanterie a Wehrmachtului.

Aceste batalioane de est erau unitati formate din „voluntari” din numeroasele țări europene ocupate de naziști.

În 1944, el a fost   trimis mai departe   în Franța unde s-a alăturat Diviziei 709 Infanterie detașată pentru apararea peninsulei Cotentin, cu putin timp inainte de debarcarea Aliata in Normandia.

Când aceasta s-a produs si Aliatii au luat cu asalt plajele franceze, Yang a fost capturat de soldatii Regimentului 506 Parașutisti al SUA. Initial, locotenentul Robert Brewer, comandantul plutonului care l-a luat prizonier pe Yang si pe alti trei „asiatici”, a crezut ca ei erau japonezi care luptau în  Wehrmachtul german.

 În realitate, ceilalti trei camarazi ai coreeanului proveneau din Turkmenistan si fuseseră, de asemenea, luați prizonieri de germani  de la sovietici.

  A petrecut ceva timp într-un lagăr de război englez , înainte de a fi trimis într-o tabără din Statele Unite, unde va petrece restul războiului.

 A decis să rămână în Statele Unite, devenind cetățean american și s-a stabilit în Cook County, trăind tot restul vieții sale acolo. A murit în Illinois în 1992.

Războiul îl purtase pe Yang pe întregul glob și uimitoarea lui poveste a stârnit interesul multora.

Un realizator sud-coreean a transpus-o în 2011 în filmul  de acțiune  My Way, iar în 2012 istoricul Antony Beevor începea și își încheia cartea Al doilea război mondial , cu povestea lui Yang.

„Yang rămâne poate cea mai frapantă ilustrare a neputinței oamenilor obișnuiți în fața unor   forțe istorice copleșitoare”, a scris Beevor.

 

 

 

 

         Foto ARHIVELE NAȚIONALE SUA: Ani de zile, faimoasa                   fotografie care îl înfățișa pe Yang Kyoungjong capturat în            uniforma Wehrmachtului, a fost considerată  ca aparținând unui „bărbat japonez”. 

 

Yang Kyoungjong deține un record mondial neegalat de nimeni până în prezent, acela că într-un singur conflict – al Doilea Razboi Mondial – el a luptat în trei tabere diferite: Armata Imperială Japoneză, Armata Roșie sovietică si  în Wehrmachtul german.

Publicitate

O ISTORIE A ZILEI DE 21 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

21 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

293: Împărații romani Diocletian și Maximian ii atribuie lui Galerius titlul de Cezar.

 

 

 

 

 

Începe perioada celor patru conducători ai imperiului, cunoscută sub numele de tetrarhie.

Galerius Maximianus (cca. 250 – 5 mai 311), sau Gaius Galerius Valerius Maximianus, a fost un împărat roman în perioada 305-311.

S-a născut în apropiere de Zaicear, pe Valea Timocului (astăzi în Serbia),  într-o familie de țărani, Galerius îmbrățișează cariera armelor, urcă pe scara ierarhiei militare în timpul domniilor împăraților Aurelian și Probus. Se pare că tatăl lui era trac, iar mama sa purta numele de Romula și era de origine dacică.

În cadrul primei tetrarhii este desemnat (1 martie 293) de către Dioclețian, Caesar, răspunzator de guvernarea provinciilor dunărene. Galerius respinge atacurile sarmaților, carpilor, bastarnilor la frontiera danubiană, luând de șase ori titlul de Carpicus Maximius și participă, alături de Dioclețian, la războiul victorios împotriva Persiei Sasanide (297-298). A divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Dioclețian.

A contribuit în mare măsura la reconstituirea Limes-ului dobrogean. Bucurându-se de mare încredere în fața lui Dioclețian, mai ales după victoria împotriva perșilor, Galerius l-a determinat să dea o serie de decrete împotriva creștinilor (303-304).

Augustus al Orientului în cea de-a doua tetrarhie (1 sau 21 mai 305), își consolidează poziția dominantă prin desemnarea lui Flavius Severus ca Augustus în Occident și a nepotului său, Maximinus Daia, Caesar. Proclamarea lui Constantin cel Mare ca împărat de către trupele din Britannia și a lui Maxentius în Italia (306), precum și moartea lui Severus II (307) contribuie la destrămarea treptată a tetrarhiei, încheiată odată cu moartea sa.

A fost un sprijinitor zelos al politicii anticreștine a lui Dioclețian, insa  a promulgat totuși, cu câteva zile înainte de moarte, la 30 aprilie 311, un edict de toleranță față de noua religie.

 

 

 

 

 

 

 

 878: Orașul Siracusa vechea capitală romană și bizantină a Sicilieieste capturat de musulmani din  dinastia arabă a aghlabizilor tunisieni, după un asediu început în anul 878.

A fost un moment important în cucerirea musulmană a Siciliei , asediul și cucerirea Siracusei sunt narate amănunțit de către Theodosie Călugărul, martor ocular al evenimentului.

 Aghlabizii asediaseră Siracusa și anterior, în 827-828, însă eșuaseră în acea tentativă dar ocupaseră treptat regiunile apusene și centrale ale insulei, iar în august 877, comandantul musulman Jafar ibn Muhammad al-Tamini a trecut la conducerea unei puternice forțe împotriva Siracusei.

Orașul, lipsit de sprijinul împăratului bizantin Vasile I Macedoneanul, a căzut în 20/21 mai 878.

După acest eveniment, doar puține avanposturi au mai rămas în mâinile bizantinilor, iar cucerirea musulmană a Siciliei a fost terminată odată cu căderea orașului Taormina în 902.  

 

879: Papa Ioan al VIII-lea îl binecuvântează pe ducele (cneazul) croat Branimir, ceea ce a echivalat cu o recunoaştere internaţională a statului croat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Branimir a fost Knez al croatilor  intre anii  879-892, fiind  recunoscut de către Papa ca Duce al croatilor ( Dux Chroatorum ). 

În timpul domniei sale, Croatia si-a pastrat  suveranitatea atât fata de Imperiul  Francilor cat si fata de cel bizantin şi a devenit un stat pe deplin recunoscut. A  murit in anul  892.

 

 

 

 

996: Otto al III- lea este încoronat la varsta de 16 ani impărat al Sfantului Imperiu Romano-German.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Otto al III-lea (980 – 23 ianuarie 1002), fost cel de-al patrulea conducător al dinastiei saxone sau Ottoniene, fiul lui Otto al II-lea și al reginei Theophanu, nepoata Împăratului Bizantin Ioan I Tzimisces.

A fost încoronat Rege al Germaniei în 983 la moartea tatălui său și încoronat în Catedrala din Aachen în 983 la vârsta de 3 ani. Henric al II-lea de Bavaria, fratele lui Otto cel Mare, a încercat cu ajutorul regelui Franței să obțină regența, dar în cele din urmă aceasta revine mamei sale.

La moartea mamei sale în 991, bunica lui Otto, Adelaida de Italia a devenit regentă până la majoratul acestuia în 994.

A dus o politica de resuscitare a gloriei trecute a Romei antice, cu el în fruntea unui stat teocratic. În 996 vine în Italia pentru a înnăbuși o serie de revolte și este încoronat Rege al Italiei la Pavia și Împărat la Roma pe data de 21 mai.

În anii următori s-a implicat în lupta dintre Papa Grigore al V-lea și Antipapa Ioan al XVI-lea. Își stabilește reședința la Roma și a reanviat o serie de cutume romane și bizantine în cadrul curții sale. În anul 1000 a consfintit  încoronarea lui Ștefan I ca Rege al Ungariei.

În 1002, moare în condiții bizare, în timp ce se întorcea spre Roma dintr-o campanie împotriva rebeliunii din Tibur.

A fost urmat la tron de către Henric II, fiul lui Henric al II-lea de Bavaria, ultimul membru al dinastiei Ottoniene.

 

 

 

 

 

 

 1085: Este fondat orasul suedez Helsingborg.

 

 

  

 

 

 

 1349: Aparitia Codului  lui  Dušan (sau Legile sfantului imparat Dušan).

A fost dupa Codul Sfantului Sava, al doilea text important al Serbiei medievale, care a stabilit legi unice pentru supusii ortodocsi ai Imperiului Sarb, fara a face deosebire intre  sarbi, bulgari, greci, albanezi sau aromani.

Codul a fost completat la 31 august 1354.

 

 

 

 

 

 

1358: În Franţa a început marea răscoală ţărănească „La Jacquerie”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Răscoala (condusă de Guillaume Charles) s-a desfăşurat în nordul şi nord-vestul ţării, a fost înfrântă de armata regelui Carol al II-lea  de Navarra,  şi a fost urmată de o represiune sângeroasă.

 

 

 

 

 

1388 : Este fondată  Universitatea  din Köln .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1420: În calitate de Regentă, soția regelui Franței, Isabeau de Bavaria, semnează Tratatul de la Troyes, prin care își renega propriul fiu,  Delfinul Carol, recunoscându-l pe ginerele ei  Henric al V-lea al Angliei, drept moștenitor al Coroanei franceze.

 

 

 

 

 

 

1471: S-a născut pictorul și gravorul german Albrecht Dürer; (d. 1528).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1471: A murit Regele Henric al VI-lea al Angliei.

Henric al VI-lea (6 decembrie 1421 – 21 mai 1471), a fost rege al Angliei 1422 – 1461 (deși cu un regent până în 1437) și apoi între anii 1470 – 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franței.

 

 

 

 

 

 

 

 

1502: Exploratorul portughez João da Nova descoperă Insula Sfânta Elena din Oceanul Atlantic.

 

 

 

 

 

 

 

 

1527: S-a născut regele Filip al II-lea al Spaniei; (d. 13 septembrie 1598).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost rege al Spaniei în perioada 1556 – 1598, rege al Neapolelui și al Siciliei în perioada 1554 – 1598, rege al Angliei și Irlandei (co-regent cu Maria I) în perioada 1554 – 1558, rege al Portugaliei și al Algarvelor (ca Filip I) în perioada 1580 – 1598 și rege al Capitanatului general Chile (Regatul Chile) în perioada 1554 – 1556.

A fost prinț suveran al Celor Șaptesprezece Provincii din 1556 până în 1581 și a deținut numeroase titluri de duce și conte pentru anumite teritorii.

Cunoscut sub numele Filip cel Prudent, a domnit asupra unuia dintre cele mai mari imperii, care deținea teritorii pe toate continentele cunoscute atunci de europeni.

 

 

 

 

 

 

 

1639: A murit filosoful si teologul italian Tommaso Campanella; (n. 5 septembrie  1568).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tommaso Campanella,  botezat Giovanni Domenico Campanella, a fost un filozof, teolog și poet italian.

Călugăr dominican format sub influența lui Telesio, lucrările sale „Filosofia democrației prin simțuri”, „Cetatea soarelui” (scrisă împreună cu „Poezii Filozofice” în beciurile Inchiziției unde a fost închis în 1599, și torturat timp de 27 de ani, fără să cedeze), constituie o încercare de a organiza rațional societatea preconizînd desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului.

Referitor la cunoaștere Campanella considera – în spiritul noii epoci, că baza ei constă în sensibilitate. Cel mai important dintre simțuri ar fi pipăitul și acesta le include pe toate celelalte.

Ca atare el îndeamna la cunoașterea experimentală și la studierea minuțioasă a naturii.

 

 

 

 

 

 

 

1674: Marele Hatman Ioan III Sobieski este ales de nobilime, rege al Poloniei şi Mare Duce al Lituaniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1688: S-a născut Alexander Pope, poet şi gânditor englez, considerat cel mai de seamă reprezentant şi teoretician al clasicismului englez. A avut o influenţă considerabilă asupra poeziei din secolul XVIII; (m. 1744).

 

 

 

 

 

 

1712: Tarul Petru I muta capitala Rusiei de la Moscova, la Sankt Petersburg.

 

 

 

 

 

 

 

Țarul Petru I (Petru cel Mare) n. 9 iunie 1672 – d. 8 februarie 1725.

 

A condus Rusia din 7 mai 1682,  până la moartea sa.

 

 

 

 

 

 1792: S-a născut Gaspard-Gustave Coriolis (Gaspard Gustave de Coriolis), matematician, fizician, inginer francez, celebru mai ales pentru descoperirea şi cercetarea a ceea ce mai târziu va fi denumit „efectul Coriolis”.

De numele lui se leagă introducerea noţiunii de lucru mecanic; (m. 1843).

 

 

1813: Sfârșitul Bătăliei de la Bautzen  în care  Marea Armată a lui Napoleon I învinge trupele  ruso- prusace comandate de maresalul Wittgenstein .

 

 

 

 

 

 

 

 

1816: Prin decret imperial, A. N. Bahmetev este desemnat în funcția de rezident imperial in  Basarabia țaristă.

 

 

 

 

 

 

 

1826: S-a născut Karl Storck, sculptor român de origine germană (d. 1887).

 

 

 

 

 

 

1851: În Columbia (America de Sud), este abolita sclavia.

 

 

 

 

 

1853: A fost  inaugurat, în incinta Regent’s Park din Londra, primul acvariu public din lume. Deschis la grădina zoologică din Londra, era denumit „Fish House” (“Casa Peştilor”).

Prima utilizare a cuvântului acvariu aparţine lui Philip Henry Gosse care a optat pentru acest termen în schimbul denumirii de  „vivarium acvatic”.

În 1858, Edward Edwards a patentat acvariul cu toate laturile din sticlă şi cu un rezervor dedesubtul acestuia pentru crearea unui curent uşor de circulare a apei în bazin

 

 

 

 

1855: S-a născut poetul belgian de limbă franceză Émile Verhaeren;  (m. 1916).

1858: A murit Charles-Louis Havas, bancher, traducător şi jurnalist francez; creatorul Agenţiei Havas (Paris,1835), prima agenţie de presă din lume; (n. 1783).

 

 

 

1860: S-a nascut Willem Einthoven, inventatorul electrocardiografului, promotor al electrocardiografiei  (1906).

A fost distins Premiul Nobel pentru medicină pe 1924; (m. 1927).

 

 

 

1863 : Crearea oficială a Bisericii Adventiste din Ziua a șaptea .

 

 

 

 

 

1864: Rusia invinge in războiul ruso-cerchez ( 1763-1864).4.000.000 de cerchezi au fost masacrati, iar peste un milion au fost  forţaţi să plece in masa în exil.

Cerchezii sunt populaţia cea mai veche din Caucaz, fiind şi  printre cei mai numeroşi în regiunea Caucazului de Nord in acea vreme.

Potrivit  izvoarelor istorice, acest popor trăieste în regiune din secolul V î.Hr., iar Cultura Maikop din Caucaz datează din anul 4000 î.Hr., fiind printre cele  mai vechi culturi din lume. 

 

 

 

 

 

 

Foto: Drapelul  cerchezilor: Adyge. Cele 12 stele reprezintă cele 12 triburi ale poporului cerchez.

 

 

 

Din ordinul tarului rus Aleksandru  al II-lea, circa 90% din populaţia cerkeza  la momentul acela a fost silita sa se expatrieze. Cei mai multi dintre ei au murit pe drum, victime ale bolii, foamei, şi epuizarii, iar supravietuitorii  s- au  dispersat în întreaga lume.

In 1914, imparatul rus Nicolae al II-lea a sărbătorit aniversarea a 50 de ani de la înfrângerea cerchezilor calificand-o drept una dintre cele mai mari victorii ale Imperiului Rus.

Cerchezii sunt înruditi etnic cu abhazii, ambele popoare făcând parte din grupul adâg.

Moscova refuză să recunoască genocidul popoarelor adâgheie, care au populat în mod tradiţional teritoriul din regiunea oraşului Soci, actualul ţinut Krasnodar.

 

 

 

 

 

 

 

In imagine: un luptator cerchez

 

 

 

 

 

 Teritoriile depopulate de cerchezi au fost colonizate în special cu ruşi, dar şi cu ucraineni, români moldoveni, greci, armeni etc.

Astăzi, peste 4 milioane de cerchezi locuiesc în afara patriei lor, în peste 40 de ţări din întreaga din lume. 

Cei care doresc să revină în spaţiul lor etnogenetic nu o pot face, întrucât nu deţin cetăţenia rusă.

In 1990, cerchezii au desemnat  data de 21 mai Zi de doliu naţional, pentru comemorarea tragediei naţiunii lor .

 

 

 

 

1871: Armata republicană franceză intră la Paris, declanșând lupte  de stradă  împotriva Comunei intrate în istorie sub numele ”Săptămâna Sângeroasă” .

 

 

1873: S-a născut Hans Berger, medic neuropsihiatru german, inventatorul electroencefalografului (1902); (m. 1941).

 

 

 

 

 

 

1878: S-a născut Glenn Curtiss, pilot şi constructor american de avioane, pionier al aviaţiei mondiale; a realizat primul hidroavion (încercat în zbor în 1911); (m. 1930).

 

 

 

 

1880: S-a nascut in Bucuresti Tudor Arghezi (pe nume Ion N. Theodorescu), poet, dramaturg si ziarist roman, autorul „Biletelor de papagal”, al „Cuvintelor potrivite” si al „Florilor de mucegai”.

 Debutul sau literar a avut loc in publicatia „Liga ortodoxa”. Intre 1900-1904, a fost calugar la Cernica chiar daca nu era credincios.

Ulterior, a declarat ca de fapt dorea sa aiba un stil de viata comod. Nu a rezistat prea mult si pleaca fara o tinta precisa in Europa.

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a reintors in tara in 1912, cand a si inceput sa fie activ in viata literara. A publicat in „Facla”, „Viata romaneasca”, „Teatru”.

Intre 1918-1919, a fost inchis, alaturi de alti 11 jurnalisti romani, la Vacaresti pentru acte de tradare.

Primul sau volum – „Cuvinte potrivite” – a aparut in 1927, iar un an mai tarziu scoate pe piata revista „Pilete de papagal”, dupa care publica carte dupa carte. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in 30 septembrie 1943, este din nou inchis, de aceasta data dupa publicarea unui pamflet in care l-a atacat pe ambasadorul Germaniei in Romania.
A fost eliberat peste un an, dar problemele nu au incetat sa il ocoleasca, scriitorul fiind interzis  si de regimul comunist.

Conducatorul comunist  de atunci al Romaniei, Gheorghe Ghorghiu Dej, l-a reabilitat, astfel incat spre finalul vietii a fost ales si membru al Academiei Romane si s-a bucurat de o viata lipsita de griji.
A decedat in 1967, avand parte de funeralii nationale.

 

 

 

 

 

 

 

1891: Dumitru C. Brătianu devine şeful Partidului Liberal din România în urma morţii fratelui său Ion C. Brătianu.

 

 

 

 

Dimitrie C. Bratianu (n. 1818, Pitesti – d. 8 iunie 1892, Bucuresti).

 

 

 

A fost fiul stolnicului Constantin (Dincă) Brătianu din Piteşti si fratele mai mare al marelui om politic Ion C. Brătianu.

 

Dimitrie C. Bratianu  a fost un om politic și diplomat, pentru o scurta perioada prim-ministru al Romaniei, timp in care a prezidat ceremonia de incoronare a regelui Carol I. Este fratele cel mare al lui I. C. Bratianu, impreună cu care a  participat la fondarea Partidului National Liberal.

Intre cei doi frati au existat dintotdeauna disensiuni, astfel ca Dumitru devine lider al disidentilor liberali in timpul lungii guvernări a fratelui sau, pozitie din care a determinat caderea guvernului.

Spre sfarsitul vietii sale are loc o impacare istorica in sanul familiei, iar Dimitrie C. Bratianu devine pentru scurt timp presedinte al Partidului National Liberal, dupa moartea fratelui.

A fost Mason activ al Lojilor: „L’Athénée des Etrangers” si „La Rose du Parfait Silence”.

 

 

 

 

 

 1892: La „Teatro dal Verme” din Milano, a avut loc premiera operei în 2 acte „Paiaţe”, de Ruggiero Leoncavallo, titlul original „Pagliacci”; autorul libretului este chiar compozitorul.

 

 

 

 

 

1892 : A decedat Grigore I. Cobălcescu, întemeietorul şcolii româneşti de geologie (n.  la data de 22 septembrie  1831 la Iasi). 

 

 

 

 

 

Grigore Cobălcescu ( 1831 – 1892)

 

 

 

 

A fost un mare specialist in  geologie şi paleontologie, membru titular al Academiei  Romane din 1886 .

A fost primul profesor de geologie si mineralogie  al Universitatii din Iasi si a  elaborat prima lucrare românească de geologie, Calcarul de la Răpidea (1862).

O insulă din Arhipelagul Palmer  din Antartica  (la graniţa dintre oceanele Pacific şi Atlantic) îi poartă numele (Cobalescou Island), la propunerea  savantului roman Emil Racovita, în timpul expediţiei sale pe vasul Belgica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1897: S-a născut  renumita aviatoare şi paraşutistă română, Smaranda Brăescu; (d. 2 februarie 1948).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Smaranda Brăescu a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu un record de 7200 m la Sacramento, SUA).

 

 

 

 

 

 

 

1904: La Paris, s-a înfiinţat Federaţia Internaţională de Fotbal  (peste două zile, la 23 mai, a fost ales primul preşedinte al FIFA, francezul Robert Guérin).  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: În zilele de 20 si 21 mai regele României Ferdinand I se afla în vizită în Basarabia.

 

 

 

 

 

 

 Regele Ferdinand I (n.1865 – d.1927)

 

 

 

1921: S-a născut  la Moscova, Andrei Saharov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace și luptator pentru drepturile omului in fosta U.R.S.S.; (d. 1989).

 

 

 

 

Andrei Dmitrievici Saharov, (d. 14 decembrie 1989) a fost membru al Academiei de științe a URSS, de 3 ori Erou al Muncii Socialiste, Laureat al premiilor Lenin și Stalin (anulate de autorități în 1980).

 

 

 

 

 

 

 

1927: Aviatorul american Charles Lindbergh a aterizat cu aparatul sau de de zbor „Spirit of St. Louis”, pe aeroportul Le Bourget de lângă Paris, încheind astfel primul zbor individual peste Oceanul Atlantic.

 

 

 

 

 

 

 

 1928: A murit Hideyo Noguchi, cunoscut şi sub numele de Seisaku Noguchi, medic bacteriolog japonez, care a descoperit agentul etiologic al sifilisului în 1911; (n. 1876).

 

 

 

 

 

 1929: A murit arheologul italian Rodolfo Amadeo Lanciani; importante descoperiri la Roma, Tivoli şi Ostia; lui i se datorează harta detaliată a Romei; membru de onoare străin al Academiei Române (1920); (n. 1847).

 

 

 

 

 

1932: Aviatoarea Amelia Earhart a devenit prima femeie pilot care a traversat singură Atlanticul.

În anul 1932 a încercat să urmeze exemplul lui Charles Lindbergh, care a traversat singur pe 20/21 mai 1927 Oceanul Atlantic, însă din cauza timpului nefavorabil și a unor probleme tehnice a trebuit să întrerupă zborul în Irlanda de Nord, neajungând la Paris.

 

 

 

 

 

 

 

Amelia Earhart (n. 24 iulie 1897, Atchison, Kansas – dispărută pe 2 iulie 1937 în Pacific) a fost și o militantă angajată pentru susținerea drepturilor femeii.

 

 

 1940: S-a născut cântăreţul, chitaristul şi compozitorul britanic Tony Sheridan (numele la naştere: Anthony Esmond Sheridan McGinnity), cunoscut pentru colaborarea lui cu trupa „The Beatles”, în anii de început ai acesteia; (m. 2013).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1964: A murit James Franck, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1925, pentru descoperirea legilor care guvernează impactul dintre un electron şi un atom; (n. 1882).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1973: Matematicianul român Grigore Moisil, considerat parintele informaticii romanesti, a incetat din viata la vârsta de 67 de ani. S-a născut la Tulcea in 10 ianurie 1906 într-o familie de intelectuali, tatal sau fiind membru al Academiei Romane.

A studiat in localitatea natala, iar in 1924 a fost admis atat la Politehnica, cat si la Facultatea de Matematica – unde i-a avut ca profesori pe Dimitrie Pompeiu si Gheorghe Titeica.

A abandonat cursurile de inginerie, iar din 1929 s-a dedicat exclusiv matematicii. Un an mai taraziu a inceput sa invete la celebra universitate Sorbona, din Paris, remarcandu-se pentru cunostintele sale. Dupa sustinerea examenului de docenta s-a stabilit la Iași, unde a primit un post de conferentiar la catedra de matematica a universității.

Este autorul a numeroase studii de specialitate, cercetarile sale în domeniul logicii punand bazele scolii de matematica din Romania.

A devenit membru al Academiei Române, dar și al celei din Bologna.

 

 

 

 

 

Grigore Moisil :“Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.”

 

 

 

A introdus algebrele  trivalente şi polivalente, care astazi sunt cunoscut „algebre Lukasiewicz-Moisil”, a elaborat metode noi de analiza si sinteza a automatelor finite si a avut contributii valoroase in domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate.

 

 

 

 

 

 

1982: Trupele britanice au atacat Insulele Malvine (Falkland), declanșând  acţiunea de recucerire a arhipelagului ocupat la 2 aprilie de trupele argentiniene.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Începea  „Războiul Malvinelor”, fapt ce a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări. Războiul s-a încheiat la 15 iunie acelaşi an cu victoria Marii Britanii

 

 

 

 

 

 

1991: A fost asasinat omul politic indian Rajiv Gandhi; (n. 1944).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  prim-ministru al Indiei în perioada 1984-1989 şi preşedinte al partidului aflat la putere, Congresul Naţional Indian; accede la conducerea ţării la 31.X.1984, după uciderea mamei sale, fostul premier Indira Gandhi .

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: A murit împuşcat de un necunoscut în incinta Universității din Chicago, Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor și scriitor român; (n. 1950).

 În 1972 a reuşit să plece la cursurile de vară de la Perugia/Italia, unde a solicitat azil politic.

S-a stabilit apoi în Olanda şi ulterior  în SUA (la începutul anilor ’80), fiind  elevul preferat al lui Mircea Eliade şi urmaş al acestuia la Catedra de istorie a religiilor de la Universitatea din Chicago.

 

 

 

 

 

 

 

S-a stins din viață la numai 41 de ani.

 

 

 

 

 

 

 2000: A murit scriitoarea britanică Barbara Cartland.  

  

 

 

 

 

 

 

 

 

În cei 75 de ani de carieră a scris 723 de romane, iar în apogeul carierei a semnat în medie 23 de romane pe an, motiv pentru care figurează în „Cartea recordurilor” ca scriitoarea cea mai prolifică din lume (n. 1901)

2004: Comitetul ONU împotriva torturii a cerut explicaţii Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii în legatură cu tratamentele inumane aplicate deţinuţilor irakieni.

 

 

 

 

 

2005: Cântăreața română Luminiţa Anghel şi trupa Sistem, reprezentanți ai României, s-au  clasat pe locul trei la cea de-a 50-a  ediţie Eurovision de la Kiev, in  Ucraina, după Grecia și Malta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2006: Populaţia Muntenegrului a votat la referendum cu o majoritate de 55% separarea din uniunea statală cu Serbia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2013: A murit  compozitorul şi producătorul Trevor Bolder, basistul celebrei formaţii rock britanice „Uriah Heep”; (n. 1950).

 

 

 

 

 

 2018: A decedat scriitorul, eseistul, matematicianul, diplomatul și profesorul român Mircea Maliţa, autorul unor importante studii de prognoză socială, de istoria civilizaţiilor şi a diplomaţiei.

A fost preşedintele fondator al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, patronul spiritual al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române „Ion I. C. Brătianu”, membru fondator al Centrului European de Cultură din Bucureşti și membru titular al Academiei Române din 1991; (n. 1927).

 

 

 21 mai este:

– Ziua orașului Constanța din România.

 

 

 

 

Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului), s-a intemeiat o colonie greacă numită Tomis.

Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și redenumită mai tarziu Constantiana, după sora împăratului Constantin cel Mare.

În cursul secolului XIII, Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) era dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ulterior, sub stăpânirea otomană, Constanța a suferit un declin devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi.

Localitatea a redevenit oraș după construirea  portului, în 1865 și căii ferate Cernavodă-Constanța.

După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a intrat in componenta  Regatului României, Constanța, devenită principal port al țării, s- a dezvoltat continuu, deținând acest rol până astăzi.

Din anul  2001, data de 21 mai a fost declarată ziua acestui oraș

 

 

 

 

 – Ziua independenței statului balcanic Muntenegru.

 

 

 

 

Muntenegru este unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii care și-a declarat independența în anul 2005, pe 21 mai, după un referendum național care a hotărât separarea  de Serbia.

Capitala și cel mai mare oraș al acestei țări este Podgorița, iar orașul Cetinie este desemnat  Prijestonica, adică fostă Capitală Regală . 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

Sfinții Împărați Constantin și Elena

 

 

 

 

 

Biserica Ortodoxă îi prăznuieste pe 21 mai pe Sfinții împărați Constantin și mama sa Elena.

Constantin cel Mare s-a născut în orasul Naissus (Nis, Serbia) în jurul anului 274 și a devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu.

Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului  i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu.

Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: „instinctu divinitatis” = „prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului.

Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El.

La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta ( Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.

Impărăteasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena.

Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau.  A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos.

Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort.

Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii.

Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin.

Imparateasa Elena a zidit , Biserica Sfantului Mormant , Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

Semnificatia numelor  Constantin si Elena 

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin grecescul  „helane” („torta”, „faclie”, dar si „foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de alții prin gr. hele („lumina arzatoare a soarelui”).

La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume !

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox;

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

4.e.maramures.ro;

5.Wikipedia org.

6.Rador.ro.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

Dan Dungaciu: ”Cea mai mare dezinformare astăzi e că ne aflăm în plin război informațional”

 

 

Panou de propagandă pro-chineză pe străzile Belgradului cu un mesaj laudativ la adresa liderului de la Beijing scris în limbile chineză și sârbă – „Mulțumesc, frate Xi!” (Business Insider)

 

 

 

Cea mai mare dezinformare astăzi e că ne aflăm în plin război informațional.

În realitate, confruntarea legată de coronavirus și consecințele acestuia nici nu a început cu adevărat.

Dincolo de tentativele Chinei de preluare a inițiativei sau de contra-reacțiile Americii – plus insinuările neconvingătoare și deseori grosolane ale Rusiei -, noi, cel puțin, nu suntem încă nici pe departe „în plin război informațional”.

Dar el stă să vină și norii negrii ai confruntării se adună amenințători.

Faza cea mai complicată a bătăliei de acest tip o vom atinge când criza la care asistăm va ajunge la palierul economic, atunci când șocurile vor fi semnificative, tensiunile vor crește, nemulțumirile vor fi greu de gestionat.

Atunci, pescarii în ape tulburi, de mai aproape sau de mai departe de hotarele UE sau NATO – unii chiar din interior? – își vor arunca momelile false și vor lansa undițele cu ace ascuțite.

Amestecul dintre criza economică și politic a fost de fiecare dată exploziv. Un veritabil Cocktail Molotov…

Ceea ce vedem astăzi, comparativ cu ce va urma, e un preludiu nesemnificativ.

România trebuie să fie pregătită.

Nimeni nu cere demisia unui virus

Criza la care asistăm – e deja limpede – are mai multe paliere.

Primul este palierul medical, cel cu care ne confruntăm acum.

Al doilea, concomitent, este palierul psihosocial (efectele izolării şi ale carantinei).

Al treilea este palierul economic, respectiv criza sau recesiunea economică care stă să vină. Al patrulea este cel politic, respectiv maniera în care aceste crize vor afecta profilul politic al societăților noastre, fie că vorbim despre state naţionale, entităţi precum UE sau chiar la nivelul global.

Ultimul, şi cel mai important pe termen lung, este palierul global, respectiv bătălia dintre două sisteme, reprezentate de China şi Occident (în particular America).

Deocamdată, în faza medicală, a statisticilor sumbre și a presiunilor cotidiene, societatea se retrage, instinctiv, din orice dispută partizană, refuză, iarăși instinctiv, confruntările sau mesajele politice.

Există un bun simț aproape natural al populațiilor care, confruntate cu un inamic nepalpabil, din „altă lume”, nu au cum identifica, urgent, vinovații în „lumea de aici”.

De unde și retractilitatea sănătoasă a societăților, indiferent de regimuri, și, pe cale de consecință, o ineficacitate firească a narațiunilor de tip război informațional care accentuează pe aspecte politice sau strategice. Nu poți să dai în judecată un virus! Și nici nu îl poți pedepsi. De aceea eficiența lor e limitată – deocamdată.

Dar dimensiunea medicală a crizei va trece, la un moment dat. Atunci, o bună parte a populației va căuta culpabilii. Și în acel moment mulți îi vor „ajuta”, pe cei furioși, să îi „identifice” rapid…

Pandemia războiului informațional

O populație stresată de statul acasă, amețită de cifrele dezastrului care o invadează cotidian, bulversată de sunetele de cucuvea care se revarsă sadic de pe ecranele televizoarelor – va ajunge să constate, o parte din ea, că ieri nu putea merge la serviciu pentru că nu avea voie, iar astăzi, pentru că serviciul ei… nu mai există.

În acel moment, cel al crizei economice lucrurile se vor complica inevitabil. Căci un amestec de șomaj, inflație, datorii, rate și ratele ratelor, cu spectrul de a mai rămâne acasă – vai! – încă o perioadă nedeterminată, va duce, fatal, la reacții și nemulțumiri. Trecerea la palierul politic al crizei va urma firesc, la fel – mai greu de sesizat – trecerea la palierul strategic.

Cine vor fi „culpabilii”? Guvernele, Europa, democrația… Iată candidații ideali pentru o descărcare teribilă care cu greu va fi evitată. În acest context tumultuos, pescuitorii în ape tulburi își vor pune la dispoziție serviciile.

Vor avea un teren propice, din păcate, unde să sădească dezamăgirea și neîncrederea – asta este strategia predilectă a războiului informațional – incomparabil mai favorabil decât cel de după criza financiară din 2007-2008 sau criza migrației din 2015.

Vor sugera inamici și își vor „argumenta” alegerile cu teorii simple, directe și, mai ales, „indubitabile”. Nu vor fi procese sau deliberări, ci se va trece automat la „execuții”.

Ținta finală va fi „sistemul occidental” – acolo va juca, în principal, China – reprezentat în primul rând de America (da, de America lui Donald Trump!) și de Uniunea Europeană. Iar guvernele naționale pro-europene, câte vor mai fi fiind, vor deveni și ele țintă, prin asta șubrezindu-se, de la firul ierbii, proiecte mai ample de tip UE sau NATO (de asta se va ocupa în principal Rusia, care, probabil, deja culege date de pe teren, unde se află, nu-i așa, ca să ajute statele europene în timp de criză…).

„Tot ce e fix se risipeşte ca fumul, tot ce e sfânt este profanat…” – cum zicea un clasic.

Cam spre asta doresc unii să ne îndreptăm.

Idioții utili vor fi și ei de față

Și parcă pentru că toate acestea nu vor fi de ajuns, vor apărea și idioții utili. Nu cei care vor înghiți pe nemestecate aceste narațiuni și le vor distribui, cu indignare, mai departe. Vorbim despre alți idioți utili, chipurile, mai sofisticați.

Prima provocare de acest gen va veni din SUA. Pe de-o parte, actualul președinte republican va croi, inclusiv în perspectiva confruntării electorale din noiembrie 2020, o narațiune strategică moralizatoare de tip Rău contra Bine, China versus SUA (de aici insistența pe ideea de „virus chinezesc” sau „kung-flu”), el reprezentând liderul care, în comparație cu orice alt contracandidat –  a se citi democratul Joe Biden! – va putea ține steagul american sus în această bătălie a giganților.

„Wartime president”, cum îi place lui Donald Trump, cu proverbiala lui modestie, să se autodefinească. (Până acum, republicanul e convingător, a crescut în sondaje semnificativ în ultima vreme pe fondul unei ieșiri din scenă, firești, în condițiile crizei, a contracandidatului democrat).

În contrapartidă, democrații tind, tot din rațiuni electorale, să intre într-o narațiune care pune surdină pe geopolitică și accentuează mai degrabă excesele sau eșecurile lui Donald Trump în gestionarea crizei coronavirus, mai puțin implicarea Chinei sau mizele strategice ale acesteia.

Așa cum democrații – mulți dintre ei! – au devenit subit anti-ruși după 2016 (numai) din cauza urii față de Donald Trump, tot așa riscă să devină acum, tot cu ochii la Donald Trump, mult mai înțelegători cu… China, chiar dacă nu o iubesc.

E de urmărit cine va ieși câștigător la Casa Albă din această narațiune strategică globală care va desena și configurația viitoarei ordini mondiale.

A doua categorie de idioți utili care nu ajută în viitoarea confruntare e neaoșă. Ei sunt denunțătorii puri și duri ai „războiului informațional” contra Occidentului. Doar că vor apăra, ridicol și inoperant, un status quo care nu mai există și la care nu mai putem reveni.

Dar când a fost inadecvarea față de realitate vreun impediment serios pentru cei care cred fără rest? Ei sunt „Robespierre”-ii vremurilor care vor veni… Incapabili să înțeleagă evoluțiile, cred că le vor „disciplina” printr-un simplu „fiat”.

Nu vor spune cum stau lucrurile, ci cum cred că ar trebui să stea. Vor cere realității, intempestiv, să „revină la ordine”; iar dacă nu… o vor ignora.

Și pe cei care nu vor face asta, îi vor „judeca” public pentru „colaboraționism”, la tribunalele lor utopice și (cvasi)irelevante.

Din păcate, puțini dintre ei vor sesiza un paradox aproape șocant: narațiunea lor va fi, în oglindă, identică cu narațiunea celor pe care vor să îi combată! Cei care au declanșat războiul informațional și inamicii lor, „Robespierre”-ii, utilizează, de fapt, aceeași argumentație, doar cu semn schimbat.

Inițiatorii „războiului informațional” vor simplifica și vor exagera totul, până la caricatură și absurd, tăind din realitate, abuziv, fragmente disparate, ignorând restul și aruncând în fața publicului doar ce le convine, totul cu scopul de a identifica „limpede” vinovații pe care îi vor ei.

Cei din urmă, „Robespierre”-ii, vor minimaliza și ei totul și se vor uita în altă parte când realitatea se va încrâncena să nu intre în teoria lor îngustă. Ce nu încape în patul lui Procust, nu există! Vor ajunge să servească și ei publicului doar o felie de realitate, cea care, însă, îi va ajuta să găsească pe ei, de data asta, vinovații pentru ce se întâmplă.

Dacă primii vor identifica „străinii” ca vinovații principali pentru provocările curente ale Estului – dominația „cleptocraților” din UE, „diktatul” american sau „ocupația” NATO – cei din urmă vor găsi același lucru la rubrica culpabili, doar că de altă extracție: ruși și chinezi peste tot, vinovați de toate nenorocirile, chiar și acolo unde aceștia nu există (în Consiliul European, de pildă!).

Va fi, pe fond, războiul nemilos al unor narațiuni inoperante și relativ egale în modul. Răspunsuri simple la întrebări/realități complicate. Două populisme, ambele netrebuincioase…

Va fi nevoie, mai mult ca oricând, de echilibru.

Cine va gestiona comunicarea strategică?

Cum faci să găsești echilibrul într-o lume care riscă să devină „nebună, nebună”?…

A nu avea repere, puncte fixe, narațiuni acreditate, poate fi iresponsabil pentru o țară nervoasă ca a noastră.

E nevoie, astăzi mai mult decât oricând, în perspectiva provocărilor care vor veni, de o mai judicioasă aplicare a României față de „războiul informațional” și, implicit față de comunicare publică aferentă.

Următorii pași îi vedem utili:

1. În primul rând, recunoașterea la nivelul oficial cel mai înalt că războiul informațional va deveni – a devenit – o amenințare de securitate care nu (mai) poate fi neglijată. Pe cale de consecință, este nevoie de o mai bună cooperare/coordonare a instituțiilor de profil din România;

2. Este nevoie de o atitudine activă, nu pasivă și reactivă din partea acestora.  Nu e vorba doar de a face „fact check”-ing sau de a contabiliza fake-news-urilor – activități utile, dar insuficiente -, ci de identificare a narațiunilor principale de atac și, cel mai important, a narațiunilor care le pot contracara, echilibrat și eficace, mai ales în perspectiva diseminării acestora în spațiul public.

3. În această perspectivă, ar trebui implicați în acest efort – prin cooptare sau prin invitație periodică – șefii instituțiilor publice de media (TVR, RRA, AGERPRES), directorii posturilor de televiziune importante, directori de cotidiene, site-uri, agenții, comunicatori publici relevanți.

4. Cum se poate comunica coerent în spațiul public democratic în perioada de criză? Aflat în SUA în perioada 2000-2001, autorul acestor rânduri a avut prilejul să înțeleagă cum funcționau aceste tipuri de comunicări într-o criză de proporții: directorii principalelor instituții de comunicare publică erau invitați de către statul american și li se puneau pe masă 3-4 cuvinte cheie/teme importante, pentru o perioadă anume, fără ca să existe, evident, indicații de cum să fie dezbătute. Se sugera o tematică, nu o abordare. Dar aceste întâlniri contribuiau evident la o coerență a comunicării publice, oficiale și neoficiale, o focalizare pe temele cu adevărat importante ale publicului și o protecție împotriva alunecării în subiecte irelevante și fără miză reală pentru stat/societate în vreme de criză.

5. Cel puțin posturile publice (televiziune și radio), vor trebui să pregătească emisiuni special dedicate războiului informațional și comunicării publice.

6. În perspectivă, pe modelul „niciodată să lași o bună criză să se risipească în zadar”, va trebui să fie puse de pe acum bazele unei proiect educațional care să vizeze problematica războiului informațional („digital media literacy”, fake news etc.) și introducerea educației de acest tip în școlile românești.

Un lucru trebuie să ne fie limpede: nici negarea patologică a realităților, nici cenzura aberantă nu pot fi instrumente utile într-un război informațional. Nici măcar sofisticate centre de analiză izolate în turnurile de fildeș ale competenței lor.

Până la urmă, războiul informațional nu este un joc de șah în care se confruntă minți redutabile care încearcă să înțeleagă, cu un pas mai devreme, ce intenționează adversarul, iar cine face primul asta câștigă.

Nici vorbă de așa ceva: războiul informațional înseamnă, în primul rând, efortul pe care trebuie să îl faci DUPĂ ce ai înțeles intențiile și strategiile (narațiunile) adversarului: adică să îţi protejezi societatea, publicul, printr-o minimă educație, să îți educi comunicatorii, să fii capabil să vorbești public eficace.

Adică să faci comunicare strategică.

Într-un asemenea moment de criză, carențele instituționale, lipsa de cooperare sau de coordonare și, mai ales, ratarea comunicării strategice riscă să se transforme în veritabile vulnerabilități într-un război niciodată declanșat oficial și în care Articolul 5 este inoperabil.

Este România suficient de pregătită pentru războiul care va urma? se întreabă Dan Dungaciu, membru în Consiliul de Experți al  LABORATORULUI PENTRU ANALIZA RĂZBOIULUI INFORMAŢIONAL ŞI COMUNICARE STRATEGICĂ; (https://larics.ro/dan-dungaciu-pandemia-razboiului-informational-nu-s-a-declansat-inca).