CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un „element al progresului socialist” sovietic în Basarabia cotropită -confiscarea pământurilor de la țărani și de la instituțiile bisericești

 

 

 

  A fura pământul de la oameni era considerat de către cotropitorii sovietici ai Basarabiei un „element al progresului socialist” scrie George Mărzencu în http://www.timpul.md 

În august 1940, când la Moscova a fost creată Republica Sovietică Moldovenească și noua putere s-a anunțat stăpână în Basarabia pentru vecie, aici a fost suprimată activitatea tuturor partidelor politice, în afară de cel comunist-bolșevic – o formațiune de sorginte teroristă.

După cum ne-am convins și din alte materiale, trimișii bolșevicilor pe pământurile noastre aveau mână liberă în toate.

Sarcina lor era să distrugă tot ce a existat până la ei sub pretextul că instaurează „ordinea muncitorilor și țăranilor”. 

 Una din cele mai dureroase forme de atac sovietic împotriva popoarelor cotropite a fost confiscarea terenurilor de la țărani și de la instituțiile bisericești.

Înainte de aceasta, proprietarii pământului erau înștiințați printr-un anunț inopinat că li se va lua tot ce au avut timp de o viață sau au moștenit din generație în generație.

Potrivit unei note informative a sovieticilor, în doar șase luni ale anului 1940, în raionul Strășeni au fost confiscate circa 3500 hectare de pământ, dintre care 750 ha aparțineau bisericilor și mănăstirilor.

De regulă, aceste terenuri se repartizau apoi gratis țăranilor fără pământ, inclusiv celor care îl vânduseră de curând sau îl pierduseră din cauza datoriilor.

Confiscările în masă au avut loc în a doua jumătate a anului 1940, tocmai în perioada recoltelor.

Prin urmare, noilor proprietari, le-au fost transmise ogoarele pline de roadă.

 

Călugării de la Mănăstirea Căpriana, bătuți de golanii satului

Împărțind pământurile furate de la gospodari, comuniștii erau ajutați de sărăcimea satelor.

În fiecare localitate venise mai întâi câte o subunitate de militari înarmați, care aveau misiunea de a supraveghea procesul și de a zădărnici orice fel de revoltă.

Cu toate acestea, rezistența celor deposedați de terenuri s-a manifestat de la bun început.

Unul dintre aceștia a fost și Spiridon Magari din Recea, care tocmai achitase un credit substanțial la o bancă românească, împrumut ce i-a permis să cumpere și să prelucreze mai multe terenuri pârlogite din jurul satului.

Peste câteva săptămâni, după venirea sovieticilor, când aștepta nerăbdător roada, gospodarul a fost lipsit de jumătate din moșia sa, fără să-i fie recompensate pierderile suportate.

  Spiridon a făcut parte din organizația de rezistență armată antisovietică „Armata din Pădure”, însă, la momentul în care a aderat la aceasta, el avea numai cinci hectare de pământ, două vite și șase capre…

Într-o notă a comitetului raional de partid se vorbește despre gestul disperat al călugărilor din Căpriana, care au închis drumul sătenilor sosiți pe câmp pentru a-și însuși pământuri străine.

Monahii au fost agresați și călcați în picioare de către golanii satului, care s-au făcut că nu aud apelurile la credința în Dumnezeu ale victimelor lor.

Mai mult decât atât, comuniștii au anunțat neîntârziat că acțiunile călugărilor reprezintă provocări față de noul mod de viață socialist.

Astfel, în două zile, pământul Mănăstirii Căpriana, legiferat încă de Ștefan cel Mare, a fost împărțit în parcele și dăruit tuturor lașilor, care au salutat întronarea puterii sovietice.

Cum acționau gospodarii pentru a nu-și pierde pământul

În unele localități, brutalitatea sovieticilor îi determina pe gospodari să recurgă la diferite stratageme.

La Strășeni, Roșcani, Ciuciuleni, Lozova și în alte părți, aceștia apelau la solidaritatea și bunul simț al consătenilor, de la care sperau că vor avea susținere.

Îi arătau cu degetul pe pretendenții la ogoarele pline de roadă, accentuându-le trăsăturile de leneși, bețivi, oameni lipsiți de spiritul țărănesc, care oricum vor lăsa în păragină terenurile dobândite în mod mișelesc.

Cu toate astea, cei dornici de avere străină se bucurau de tot sprijinul noii puteri și mergeau pe contraatac.

La Strășeni, bunăoară, aceștia l-au calomniat pe gospodarul Sârbu până când bietul om a fost arestat, iar pământurile i-au fost confiscate în întregime.

Petrea Țârdea din Tătărești, care, pe lângă cele vreo 10 hectare de pământ, avea și oloiniță, i-a propus primarului sovietic, Ion Calancea, un teren de-al său, pentru a nu fi înscris în „lista neagră”.

Acela a refuzat să primească darul, replicându-i săteanului că pământ are și el îndeajuns, dar nu are timp să-l prelucreze, și a acceptat în schimb doar bani.

Iar Alexandru Lungu din Zubrești i-a propus jumătate din recoltă primarului Dumitru Bulgar, pentru ca acesta să nu pună la evidență tot pământul pe care îl avea.

Primarul a fost de acord cu singura condiție ca roada ce i se cuvenea din tocmeală să-i fie culeasă și adusă acasă.

Din cauza că gospodarul a cerut timp să se mai gândească, Bulgar l-a denunțat la NKVD, precum că ar fi încercat să-l mituiască. Soarta de mai departe a lui Alexandru Lungu este clară…Preotul Buruiană, parohul bisericii din Recea, o persoană de vârstă înaintată, avea și el vreo 10 hectare de pământ.

Când repartizau altora terenul locaşului de cult, proletarii satului au cerut să fie confiscate și ogoarele pline de roadă ale preotului, motivând că ei le-au prelucrat, chiar dacă au fost remunerați pentru aceasta. Fireşte că bolşevicii i-au susţinut pe acești lumpeni și l-au lăsat pe părinte fără nimic.

Vânătoarea de cadre românești

După iunie 1940, dezrădăcinarea valorilor naționale ale basarabenilor s-a produs pe mai multe căi.

Nomenclatura bolşevică, vorbitoare de limbă rusă, a pornit o amplă campanie de teroare împotriva intelectualilor, pe care îi numea „elemente chiaburești și contrarevoluționare”.

La fiecare adunare de partid, se distrugeau destinele unor minunați specialiști, care erau eliberaţi din serviciu şi nu mai puteau fi angajaţi în instituţiile sovietice.

Vânătoarea de specialiști români se numea, în limbaj sovietic, „operațiune de curățire a instituțiilor socialiste”.

Aceasta şi-a dat startul după ce, odată cu începerea anului școlar, comuniştii au descoperit că instituţiile de învăţământ erau dominate de cadre didactice vechi. Atunci s-a pus problema concedierii lor cu scopul de a nu „altera” generația nouă.

La Străşeni, la o ședință raională de partid din 17 decembrie 1940, un oarecare Strelțov, șeful punctului raional de achiziții, un venetic cu trei clase, se plângea că 90 la sută dintre învăţătorii raionului reprezintă „elemente burgheze antisocialiste”, deoarece au lucrat și până la venirea comuniștilor.

Prezent la ședință, bolșevicul Kojevnikov, președinte al uniunii raionale a cooperativelor de consum, s-a lăudat că a demis 48 de specialiști români din personalul de 138 de muncitori ai asociației pe care o conduce.

În aceeași zi, a fost arestat agentul financiar Ivanov, un rus care a emigrat în România după revoluția bolșevică. Motivul invocat de călăii săi a fost evident – a lucrat cu românii.

17/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Una din cele mai grave şi odioase crime pe care le-a săvârşit Rusia ţaristă după 1812 – colonizarea forţată cu populaţii străine

 

 

 

                               

 

 

 

Una din cele mai grave şi odioase crime pe care le-a săvârşit Rusia ţaristă în Basarabia după 1812 a fost colonizarea forţată a acestei regiuni cu populaţie eterogenă, străină intereselor naţionale a românilor basarabeni, scrie  dr. hab. în istorie, prof. univ. Anton Moraru, în articolul Colonizarea forţată a Basarabiei după 1812 publicat în ziarul CUVÂNTUL md.

Noi numim şi comparăm colonizarea cu fenomenul „tsunami”, care distruge totul în calea lor. Unii istorici scriu că chipurile „schimbarea componenţei etnice a populaţiei Basarabiei a adus la „dezvoltarea demografică a ţinutului”.

Se intensifică simţitor procesul de urbanizare”. „Din 1819 până la 1856 populaţia urbană a crescut de la 43 mii până la 196 mii de oameni, circa de 4,6 ori” (Istoria Republicii Moldova…, Chişinău, 1997, p. 100).

Însă în realitate, Rusia ţaristă ducea o politică meschină, sângeroasă de colonizare şi schimbare a componenţei etnice a populaţiei, lichidarea populaţiei româneşti din această regiune.

După 1812, Basarabia a fost transformată într-o simplă gubernie rusească. Elita politică a Rusiei ţariste (Alexandru I, Mihail Kutuzov, Ivan Garting, Alexandru Bahmetiev, Filip Vighel, Mihail Voronţov, Ivan Inzov, Ivan Lipromdi, Pavel Ciceagov, A. Kornilevici, S. Tucikov şi mulţi alţii) s-a ocupat cu colonizarea Basarabiei. În multe documente scrise şi trimise la Petersburg se afirma precum că Basarabia este o regiune „pustie”, ceea ce nu corespundea realităţii.

La 22 ianuarie 1814, Alexandru I a permis strămutarea de colonişti nemţi în Basarabia, dându-le aceleaşi drepturi, acordate bulgarilor şi sârbilor care s-au aşezat în această oblaste românească mai înainte.

În 1814 coloniştii nemţi întemeiază în sudul Basarabiei prima lor colonie, Tarutino, iar din 1815 sunt formate coloniile nemţeşti Krasnoe, Culmea, Maloiaroslaveţ, mai apoi, din 1816, s-au format localităţile nemţeşti Brien, Arciz, Borodino, Leipzig, Kleistitz, Verschanpenaus şi Berezino, iar coloniştii bulgari întemeiază satul Valea Perjei. Colonia Katzbach a fost întemeiată în 1821, iar colonia Sarata în 1812.

În acest an, prin decretul lui Alexandru I coloniştii nemţi şi bulgari sunt scutiţi de plata taxei către stat pe lemnul adus din Herson pentru a-l utiliza la construirea caselor de locuit şi a clădirilor publice.

Mai târziu au fost formate coloniile nemţeşti Maloiaroslaveţ II şi Verschanpenaus (1823), Gnadental (1830), Friedenstal (1833) etc. La 23 februarie 1832, Nicolae I a aprobat denumirile coloniilor bulgare şi găgăuzeşti: Ferapontovka, Tvardiţa, Chiuriutnea, Tabac (Bolgrad), Vaisal, Derment-Dere, Iserli, Devlet-Agaci, Pandacli, Glavans, Galiţî, Selioglu, Traianul Vechi, Ciumlechioi, Ghiulmen, Cuporom, Burgugi, Deljelere, Iscopolos, Beimagala, Dragodan, Trapoclu, Camcic, Culevcea etc.

Mai apoi, la 29 decembrie 1819, Alexandru I a emis un decret privind stabilirea în Basarabia a bulgarilor şi altor colonişti.

Toţi aceşti venetici, sosiţi în Basarabia aveau „toate drepturile şi privilegiile acordate străinilor declaraţi colonişti, aşezaţi în guberniile Novorosiei şi în Basarabia”.

Aceşti colonişti au fost scutiţi pe un termen de trei ani de impozitele de stat şi prestaţiile în folosul statului. Mai mult. Toţi coloniştii care au venit în Basarabia în timpul războiului de cotropire din 1806–1812 au beneficiat „de aceeaşi scutire pe un termen de şapte ani” (Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente, 1812–1940. Chişinău, 1998, p. 101).

Tot pământul din sudul Basarabiei a fost împărţit într-un mod arbitrar în patru districte.

1. Districtul Prut cu 14 localităţi; 2. Districtul Cahul cu 12 sate; 3. Districtul Ismail cu 13 localităţi şi 4. Districtul Bugeac avea 19 sate.

Din toate aceste 58 de localităţi, 26 erau sate româneşti, iar 32 erau sate bulgăreşti, ruseşti, ucrainene, găgăuzeşti. Din această perioadă s-a pus baza răpirii sudului Basarabiei şi alipirea lui la Novorosia, iar mai apoi la Ucraina sovietică în 1940. Colonizarea Basarabiei a adus la schimbarea denumirii satelor.

Comuna Tabac a fost în 1819 botezată în Bolgrad, iar satul Bairamcea ruşii l-au numit Nicolaevka-Novorossiiskai, pentru că aici veniseră hoardele de cazaci din Novorosia.

Cea mai mare primejdie pentru românii basarabeni a fost colonizarea Basarabiei cu populaţie rusească şi ucraineană.

Ţarismul a decis ca prin colonizarea acestei provincii cu populaţie slavă s-o transforme mai apoi în „pământ rusesc”.

În iulie 1812, Pavel Ciceagov l-a obligat pe noul numit guvernator al Basarabiei Scarlat Sturdza, să aibă grijă de colonizarea acestei regiuni cu populaţie străină, să atragă „atenţia popoarelor vecine asupra acestei provincii” şi să supună sub controlul Rusiei „sufletul acestor popoare” (Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente, 1812–1940. Chişinău, 1998, p. 66–67, 112).

În 1825 Mihail Voronţov a format o Comisie specială de stat care se ocupa cu ocârmuirea coloniştilor („Oficiul coloniştilor din Basarabia”).

În 1833 acest Oficiu a fost desfiinţat, iar pentru administrarea tuturor coloniilor din sudul Rusiei a fost menţinut Comitetul tutelar al coloniştilor străini din Rusia, sub preşedinţia lui Ivan Inzov, având reşedinţa la Odesa.

Prima categorie de ţărani ruşi care au venit în Basarabia au fost aşa-numiţii ţărani „fugari”. În secolele XVIII–XIX în Basarabia au năvălit ca lăcustele foarte mulţi ţărani ruşi şi ucraineni. În Rusia ţaristă se răspândeau diferite „zvonuri”, „ştiri false” („sluhi”) precum că Basarabia „are un pământ de aur”, „este un pământ de rai”, „de paradis” (C.V. Cistov, Russkie narodnâe soţialino-utopiceskie leghendî, M., 1967).

De aceea aceşti ţărani şerbi nu mai vroiau să lucreze gratis, degeaba la boierii ruşi. Ei lăsau casele lor, moşiile boierilor şi se refugiau în Basarabia.

Numai în 1810–1811 au venit în Bugeac peste 15 mii de ţărani fugari ruşi şi ucraineni (Anţupov I.A. Russkoe naselenie Bessarabii i levoberejnogo Podnestrovia v konţe XVIII–XIX v., Chişinău, 1996, p. 14).

Dacă în 1812 în 12 sate ruseşti din Bugeac locuiau 312 familii, apoi în 1822 deja locuiau peste 1248 familii ruseşti. (ANRM, f. 1, inv. 1, d. 3998, f. 18–23; f. 5, inv. 3, d. 747, f. 182–186).

A doua categorie de ţărani ruşi care au colonizat Basarabia erau „rascolnicii”, reprezentanţii credinţei de rit vechi ortodox. Ei nu au acceptat reforma bisericească a patriarhului Nikon din 1655–1656 şi s-au refugiat în mai multe regiuni ale ţărilor vecine, inclusiv în Basarabia.

Trăiau izolat de moldoveni, se ocupau cu agricultura, vităritul şi manufactura de casă, nu au studiat limba română, aplicau obiceiurile ritului vechi ortodox. În 1868 în Basarabia locuiau 9800 de rascolnici.

După datele publicate de I.A. Anţupov în 1861–1865 în judeţul Orhei trăiau 865 de rascolnici, inclusiv 250 în comuna Teleneşti. De asemenea mai activau în satele Ivancea şi Izbeşti. Din 1656 şi până în 1903, în zona de nord a Basarabiei s-au refugiat circa 10 mii de rascolnici.

A treia categorie de ţărani ruşi care au venit în Basarabia au fost ţăranii colonişti aduşi de către administraţia ţaristă. La 21 septembrie 1826 a fost confirmată decizia cu privire la strămutarea în Basarabia a 20000 de ţărani din guberniile Cernigov, Poltava, Oriol, Kursk, Kaluga, Tula şi Reazan.

Această decizie ne vorbeşte despre faptul că ţarismul a decis să mărească numărul coloniştilor ruşi ca un mecanism eficient de consolidare a regimului de ocupaţie rusesc.

O mare parte de ţărani ruşi şi ucraineni se angajau ca muncitori agricoli, alţii lucrau la întreprinderile industriei alimentare, în construcţie, la calea ferată etc. Ei foloseau orice formă de lucru pentru a rămâne în Basarabia.

Colonizarea era calea mai fină de subjugare totală a românilor basarabeni. Pentru a se camufla adevăratul scop al colonizării, ea era prezentată ca o necesitate de a valorifica aceste pământuri, chipurile, slab populate.

În realitate densitatea populaţiei Basarabiei de 1,2 oameni la km2 era mai mare decât în guberniile ruseşti, precum Vologda, Arhanghelsk, Kubani, Stavropol etc. (Basarabia şi basarabenii, p. 164).

Pe de altă parte, ţarismul a împărţit mai mult pământ la colonişti decât aveau ţăranii români din Basarabia. Conducerea imperială nu se putea baza numai pe elementele nobilimii autohtone. Ţarismul a atras de partea sa acele elemente ruse, care erau străine tradiţiilor şi intereselor populaţiei româneşti din Basarabia.

El le-a atribuit sub formă de cadou pământul românilor basarabeni. În 1812–1835 ţarul a dăruit contelui Karl Neselrode, generalului Ivan Sabaneev, principelui Volkovski câte 10000 de desetine de pământ în Basarabia; generalul Mihail Roler a primit 3000 desetine, consilierul de stat Constantin Catacazi, moştenitorii generalului Cornilovici, Dumitru Moruzi au primit câte 6000 desetine, colonelul Canarin – 25000, generalul Alexandru Benkendorf – 28000, colonelul Afanasiev – 7000 desetine de pământ arabil (Basarabia şi basarabenii, p. 166–168). În această perioadă ţarismul a donat boierilor ruşi şi celor rusificaţi 300560 de desetine de pământ.

Acest pământ aparţinea ţăranilor basarabeni. Dar acest teritoriu a fost colonizat de boierimea rusească.

Către 1843–1844, în Basarabia locuiau 48963 de evrei, 15410 ruşi, 64686 bulgari şi găgăuzi, 119248 ucraineni, 15477 germani, 2356 armeni, 2824 greci şi 2612 – alte etnii (ANRM, f. 2, inv. 1, d. 4126, f. 10–22).

În rezultatul colonizării forţate a Basarabiei, deportării populaţiei autohtone în această regiune în 1897 locuiau: 47,5% de români moldoveni, 19,62% ucraineni, 11,79% evrei, 8,05% ruşi, 5,33% bulgari, 3,11% nemţi, 2,88% turci (găgăuzi), alte etnii – 1,1% (D. Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente, 1812–1940. Chişinău, 1998, p. 126).

Colonizarea ţaristă a influenţat asupra componenţei populaţiei din judeţul Orhei. Către 1901 în acest judeţ locuiau 191766 români moldoveni, 17539 ruşi, 26005 evrei, 296 armeni, 493 polonezi şi 189 găgăuzi.

În concluzie vom menţiona că sistemul colonial ţarist a format o bază socială eterogenă, care a apărat regimul de ocupaţie rusesc în Basarabia în 1812–1917.

Autocraţia ţaristă a creat în Basarabia mai multe probleme naţionale, care până astăzi nu sunt rezolvate.

Problema ruşilor, ucrainenilor, bulgarilor şi găgăuzilor îşi trage rădăcinile din perioada războiului de ocupaţie ruso-turc din 1806–1812, care s-a desfăşurat pe pământul românesc fără nici un drept legal.

Încercarea de a rezolva aceste probleme trebuie să înceapă cu studierea istoriei apariţiei acestor etnii pe teritoriul suveran al Ţării Moldovei şi mai apoi al Basarabiei.

Datele statistice, documentele istorice ne arată că sudul şi parţial nordul Basarabiei, Transnistria şi oraşele Ismail, Akkerman, Tighina, Orhei, Bălţi, Soroca, Hotin şi Chişinău au devenit în timp de 200 de ani de dominaţie rusească centrele principale de colonizare, rusificare, denaţionalizare şi distrugere a populaţiei româneşti din această regiune.

Colonizarea a concentrat puterea ţaristă şi sovietică în aceste centre basarabene, a format anumite focare de promovare a politicii expansioniste a Federaţiei Ruse, de distrugere a limbii, istoriei românilor, vieţii spirituale, naţionale româneşti, de implementare a tuturor atrocităţilor celui mai antiuman regim ruso-sovietic de ocupaţie.

Regimul colonial ţarist şi sovietic timp de 200 de ani totuşi nu a fost în stare să stopeze, să blocheze năzuinţa şi aspiraţiile românilor basarabeni spre o prosperare naţională şi socială, spre unirea liberă, de bunăvoie cu ţara noastră – România.

 

 

 

 

17/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 17 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

 

17 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

1395: A avut loc bătălia de la Rovine una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești şi prima mare confruntare armată între români şi otomani, desfăşurată în contextul expansiunii otomane în Balcani.

 

 

 

Mircea cel Bătrân,Țării Românești 

    Sultanul turc Baiazid I

 

Comandanții în Bătălia de la Rovine 

 

Acţiunile lui Mircea cel Bătrân în spaţiul balcanic, cât şi relaţiile acestuia cu regele Ungariei şi cu emirii anatolieni – care primejduiau poziţia otomană încă nesigură pe teritoriul european – l-au făcut pe Baiazid să întreprindă o expediţie personală de cucerire a Ţării Româneşti, în primăvara lui 1395.

Pentru a-şi spori posibilităţile de acţiune, la 7 martie 1395, Mircea cel Bătrân şi regele Sigismund de Luxemburg, au încheiat la Braşov un tratat de cooperare militară antiotomană.

Cronicile nu oferă prea multe informaţii istorice cu privire la desfăşurarea bătăliei.

Cronicarul grec  Laonic Chalcohondil scrie că, după ce a dus populaţia în munţi, Mircea a hărţuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii şi-au aşezat tabăra. După cronicile turceşti lupta s-a dat pe râul Argeş, cu pierderi mari de ambele părţi.

Cronica bizantino-bulgară relatează un alt deznodământ: văzând râul însângerat de mulţimea cadavrelor, Baiazid s-a înspăimântat şi a fugit.

In lupta  la Rovine a cazut si unul dintre vasalii lui Baiazid, prinţul sârb Marko Kralevici.

 

 În privinţa datării, localizării şi deznodământului luptei de la Rovine, istoricii au păreri împărţite deoarece izvoarele existente (cronici turceşti, sârbeşti şi bizantine) menţionează două date la care ar fi putut avea loc bătălia – 10 octombrie 1394 (pe baza cronicilor sârbeşti), respectiv, 17 mai 1395 (izvoare bizantine), şi două locaţii posibile: râul Argeş, respectiv, râul Jiu. Unii istorici (Şerban Papacostea, Neagu Djuvara) nu exclud posibilitatea existenţei a două bătălii diferite una pe Argeş, la 10 octombrie 1394, alta pe Jiu, la 17 mai 1395.

Totuşi, istoricii Al. V. Diţă şi D. I. Mureşan, susţin ca dată a desfăşurării bătăliei ziua de 17 mai 1395, pe baza unor izvoare athonite care se referă la moartea unui vasal al sultanului, Konstantin Dragas.

 

 

 

 

1510: A murit Alessandro Filipepi , cunoscut sub numele de Sandro Botticelli, unul dintre cei mai mari pictori al Renaşterii florentine (n.1 martie  1445).

 

Giovanni Pico della Mirandola "Oration on the Dignity of Men"-Year ...

 

 

 

 

 

În anul 1464, la vârsta de 19 ani, devine ucenic al celebrului pictor Fra Fillipo Lipi, pe care îl va ajuta să picteze frescele din catedrala de la Prato.

După ce maestrul său, Fillipo, a plecat la Spoleto, a început să lucreze în atelierul pictorului şi sculptorului Andrea del Verrocchio, în fapt, momentul primelor sale lucrări „independente”.

 

 

 

 

 

 

Reprodukcja Madonna with Child and the young Saint John - Sandro ...

 

 

 

În anul 1469, Botticelli va realiza capodopera „Madona cu Pruncul“, una din temele preferate ale artistului, pe care o va mai aborda în alte lucrări ale sale.

În 1470 deschide propriul său atelier. 

Lucrările lui Botticelli pierd din popularitae în ultimii ani ai vieții sale, fiind împinse în planul al doilea de operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio și Michelangelo.

Creația marelui maestru florentin, uitată la începutul secolului al XVI-lea, este redescoperită decenii mai târziu, când se dezvoltă stilul cunoscut sub numele de manierism.

Pictorii englezi din secolul al XIX-lea – Prerafaeliții – vor fi entuziasmați de frumusețea figurilor lui Botticelli.  

 

 

 

1536: Este anulată căsătoria regelui Henry VIII al Angliei, cu Anne Boleyn.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anne Boleyn (n. cca. 1501 – decedata la  19 mai 1536), a fost regina a Angliei intre anii 1533-1536, fiind  a doua soție a regelui Henric al VIII- lea.

Executia ei sub acuzatia de tradare si adulter, este considerata începutul Reformei protestante engleze .

 

 

 

 

 1536: George Boleyn, fratele reginei consort Anne Boleyn, cumnat al regelui Henric VIII și unchiul matern al viitoarei  regine Elisabeta I a Angliei, a fost executat. 

A fost o  figură proeminentă în politica engleza si a fost acuzat de incest cu sora sa Anne si înaltă trădare. 

 

 

 

 

 

 

1590: Regina Ana a Danemarcei a fost încoronată regină a Scoției  la Edinburgh.

 

 

 

 

Fișier:Anne of Denmark mourning the death of her son Henry in 1612.jpg

 

 

 

 

 Ana a Danemarcei (n. 12 decembrie 1574 – d. 2 martie 1619) a fost regină a Scoției, a Angliei și a Irlandei ca soție a regelui Iacob I al Angliei.

Ana s-a căsătorit cu Iacob la vârsta de paisprezece ani și a avut patru copii.

 

 

 

 

 

1642: A fost fondat oraşul canadian Montréal.

Un grup de călugări, maici şi colonişti francezi au fondat, pe locul Pointe-à-Callière, satul Ville-Marie, la ordinul lui Paul Chomedey de Maisonneuve (1612-1676  Ville Marie de Montreal.

Asezarea Ville-Marie a fost intemeiata pe malul de sud a insulei Montreal, iar  Maisonneuve a fost  primul ei guvernator.

De 1685, Ville-Marie a fost avea deja  600 de coloniști, majoritatea trăind în case modeste din lemn.

Așezarea a devenit un centru pentru comerțul cu blănuri și o bază pentru continuarea expansiunii franceze in Canada.

 

 

 

 

 

 1655: Colonia spaniola Jamaica este ocupata de Anglia.

 

 

 

 

 

1673: Louis Joliet și Jacques Marquette încep explorarea fluviului Mississipi din America de Nord. 

 

 

 

 

 

 1727: A murit imparateasa Ecaterina I a Rusiei, născută Marta Helena Skowrońska,  ţarină a Rusiei din 1725 până la moartea sa; (n. 1683 sau 1684).

Nu se cunoaste precis ascendența Caterinei. Majoritatea istoricilor spun ca  s-a  născut in localitatea Ringen, aflata în prezent în Estonia,  care  făcea parte  in acea vreme din Letonia suedeză.

Era fiica lui Samuel Skowroński, un țăran leton de origine poloneză.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La vârsta de 17 ani s-a căsătorit cu un dragon suedez, cu care a stat măritată opt zile în 1702, moment în care trupele suedeze au fost retrase din Marienburg.

 Când trupele ruse au cucerit Marienburgul, pastorul luteran Ernest Gluck, în casa cărui lucra Marta, a fost chemat la Moscova ca traducător în serviciul mareșalului Boris Sheremetev.

Mai târziu ea a devenit slujitoare în casa prințului Alexandru Menșikov, bun prieten al lui Petru cel Mare și primul guvernator al orașului Sankt Petersburg.

În 1703 Petru   a întâlnit-o pe Marta in casa Menșikov, iar la scurtă vreme, i-a devenit amantă.

În 1705 ea s-a convertit la ortodoxism și și-a luat numele de Ecaterina Alexeievna.

Ecaterina și Petru s-au căsătorit în secret  în 1707 si au avut nouă copii dintre care doar două fete au ajuns la maturitate, Ana și Elisabeta.

Petru a murit (28 ianuarie 1725 stil vechi) fără să numească un succesor.

Ecaterina a fost prima femeie care a condus Imperiul Rus, deschizând calea legală a celor șaptezeci de ani (aproape tot secolul al XVIII-lea) de domnie a femeilor în Rusia; toate au continuat politica lui Petru I de modernizare a Rusiei.

 

 

 

 

 1729: A murit filosoful englez Samuel Clarke (n. 11 octombrie 1675).

 A fost un filozof englez și cleric anglican, considerat o figura majora  în filozofie alaturi de  John Locke și George Berkeley.

 

 

 

 

 

 

1749: S-a născut în Berkeley,Gloucestershire, Edward Jenner, medicul britanic  care a descoperit vaccinul impotriva variolei și a pus astfel bazele imunologiei moderne.

 

 

 

 

 

Figure 1

 

 

 

 

 

Lui i se datorează o descoperire care avea sa salveze o multime de vieti. Medicul a observat ca pacientii care dezvoltau un tip de variola – a taurinelor – erau protejati impotriva bolii.

El a efectuat  un experiment care a constat in vaccinarea unui copil de 8 ani cu puroiul unei persoane bolnave de variola, dovedind ca acesta este protejat.

Jenner a dat numele de “vaccin” solutiei descoperite, numele provenind din latinescul „vacca”, tradus vaca. Importanta descoperirii lui Jenner a fost recunoscuta rapids si in circa zece ani, procedeul a inceput sa fie utilizat pe scara larga.

Ulterior, in omagiul medicului, Louis Pasteur a propus ca numele de vaccinare sa fie utilizat pentru toate procedurile de protejare impotriva bolilor cu transmitere.

1792: S-a inființat  Bursa de pe Wall Street, devenita cel mai important sediu  de  bursa la nivel mondial.

Bursa era o organizaţie exclusivistă, membrii care doreau să adere fiind votaţi de membrii deja existenţi.

 La acea dată, 24 din cei mai puternici comercianţi ai New York-ului s-au întâlnit în secret pentru a discuta modalităţile prin care ar putea să pună în ordine piaţa titlurilor tranzacţionate. Legenda spune că reuniunile lor aveau loc sub un platan.

La New York, grupul a închiriat o cameră pe Wall Street, la numărul 40, şi în fiecare dimineaţă preşedintele bursei, Anthony Stockhol, citea acţiunile care urmau să fie tranzacţionate.

Două luni mai târziu, comercianţii au semnat un document (Button Wood Agreement) prin care cei 24 erau de acord să nu tranzacţioneze titluri de valoare decât între ei, să fixeze preţuri pentru titluri şi să nu participe în alte licitaţii de titluri.

Ei au fondat astfel ceea ce a devenit ulterior Bursa de Valori New York (New York Stock Exchange).  

Prima bursă de valori din America a fost fondată însă în 1790, în  orașul Philadelphia.

 

 

 

dsc05972 File:NY stock exchange traders floor LC-U9-10548-6.jpg

 

 

Astăzi, Bursa din New York este de departe  cea mai mare bursă de valori din lume prin volumul capitalului companiilor sale, care sunt listate pe piață la 30.100.000.000.000 $ .

Valoarea medie zilnică de tranzacționare în 2013 a fost de aproximativ US $ 169 miliarde de euro.

 

 

 

 

1808: Împăratul Napoleon Bonaparte a anexat la Imperiul francez, Statul  Pontifical.

 

 

 

 1814: Norvegia adopta prima sa constituţie , iar prințul danez Christian Frederik este ales rege de către Adunarea Constituantă norvegiană.

 

 

 

 1819: În Basarabia țaristă, este sfințită biserica Sfantul Gheorghe din satul Grădiște, ținutul Hotărniceni, înălțată de căpitanul Cociu din satul Copceac ”cu a sa cheltuială”.

 

 

 

 

 

 

1838: A murit marele diplomat francez Charles Maurice de Talleyrand;  (n. 1754).

 

 

 

 

 

 

Provenit dintr-o familie din înalta nobilime franceză, s-a orientat spre cariera ecleziastică la sugestia unchiului sau, arhiepiscopul de Reims.

Devine preot si  apoi episcop de Autun, dar în timpul Revoluției franceze a abandonat viața clericală .

A ocupat diferite înalte functii de consilier, ambasador, ministru de externe, președinte al CONSILIULUI de Ministri, servind sub diferite regimuri.

 A reprezentat Franţa la Congresul de la Viena (1814-1815), reuşind să frâneze tendinţele de expansiune teritorială ale Prusiei şi Rusiei pe baza afirmării „principiului legitimităţii”.

 

 

 

 

1848: Se încheie Marea Adunare Naţională de la Blaj, in Transilvania, la care au  participat  40 000 de români, preponderent ţărani, in timpul careia românii se declară naţiune de sine stătătoare.

 

 

 

 

 


Ioan Lemeni (n.1780-d.1861)              Andrei Șaguna (n.1808 – d.1873),

 

 

                               

                                       

Adunarea a avut loc pe Cîmpia Libertăţii, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna.

Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc.

Marea adunare națională de la Blaj fixează programul social-politic (burghezo-democratic) al revoluţiei din Transilvania. Programul revendică, în cele 16 articole, următoarele:

  • dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;

  • dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;

  • emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sîrbeşti;

  • desfiinţarea iobăgiei;

  • desfiinţarea breslelor;

  • libertatea cuvîntului şi a tiparului;

  • asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;

  • înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;

  • libertatea industriei şi a comerţului;

  • învăţămînt de toate gradele în limba română;

  • impozit proporţional cu veniturile;

  • etc.

Ideea centrală a programului Marii adunări naţionale de la Blaj era „Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare…„.

Note :

  • Ioan Lemeni (n. 22 aprilie 1780, Dezmir, comitatul Cluj – d. 29 martie 1861, Viena) a fost între 1833-1853 episcop român unit al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia (cu sediul la Blaj), suspendat din funcție de autoritățile austriece în anul 1848, ca urmare a trecerii sale de partea Revoluției de la 1848 și a guvernului revoluționar de la Pesta.

  • Andrei Șaguna (n. 20 ianuarie 1808, Miscolț, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române. Andrei Șaguna, în fruntea unei delegații, duce petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph.

 

 

 

 

1848: La  4 mai / 16 mai – 5 / 17 mai 1848 are loc la Lugoj, Adunarea românilor din comitatul Caraş, cu participarea unor moldoveni şi munteni,in timpul careia se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.

  

 

 

 

1848 : La 17 mai stil vechi , (29 mai 1848, stil nou), Dieta din Cluj, Transilvania, votează fără a ține cont de cererea Adunării de la Blaj, unirea Principatului Transilvaniei cu Ungaria, act politic pe care împăratul Ferdinand al Austriei o sancționează la 29 mai 1848, stil vechi (10 iunie 1848, stil nou).

 

 

 

 

1873: S-a născut scriitorul francez militant comunist, Henri Barbusse  ; (m. 1935).

 

 

 

 

 

1876, 17/29: A murit Friedrich (Christian) Diez, lingvist şi filolog german (n. 1794), creatorul lingvisticii romanice ca disciplină ştiinţifică, autor al primei gramatici şi al primului dicţionar etimologic al limbilor romanice.

A aplicat metoda comparativă-istorică în studiul limbilor romanice; a subliniat, în repetate rânduri, latinitatea limbii române; membru de onoare străin al Societăţii Academice Române (1872) .

 

 

 

 

 

 

 

 1900: În al doilea razboi anglo-bur, asediul Mafekingului a fost ridicat dupa 217 zile.

A fost o  victorie britanică decisivă împotriva burilor,o populatie de origine olandeza, care colonizase Africa de Sud.

Al Doilea Război al Burilor a fost un  conflict desfasurat intre 11 octombrie 1899 si  31 mai 1902 intre Imperiul Britanic urmasii colonistilor olandezi din Africa de sud ( burii)  Cele doua republici independente ale burilor: Republica Sud-Africana (Republica Transvaal) si  Statul Liber Orange au sfarsit prin anexarea lor de Către Imperiul Britanic si formarea Uniunii Africii de Sud ca parte a Commonwealtului britanic.

Împreună cu Primul Război al Burilor (decembrie 1880 – martie 1881), acest conflict este  cunoscut sub numele de „Războaiele Burilor”.

 

 

 

 

 

 

1901: S-a nascut sculptorul  roman Romul Ladea, profesor universitar la Cluj; ( d. 27 august 1970, Joița, județul Giurgiu).

 Este adeseori considerat, de către mulți critici de artă, a fi fost format la „școlile” unor mari sculptori ai secolului 20, așa cum ar fi Constantin Brâncuși și Auguste Rodin, și deci fiind unul dintre continuatorii sculpturii figurative moderne.

 

 

 

 

 

 

1902: Arheologul grec Valerios Stais descoperă Mecanismul de la Antikythera, un calculator mecanic antic, conceput pentru calculul pozițiilor astronomice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest mecanism este considerat un fel de computer mecanic anticconceput pentru calculul pozițiilor astronomice. Acest mecanism a fost recuperat  dintr-o epavă aflata in adanuc marii, lângă insula Antikythera.

Importanța și complexitatea mecanismului au fost înțelese abia câteva decenii mai târziu.

Perioada sa de construcție este în prezent estimată a fi între 150 și 100 î.Hr.

Gradul de sofisticare mecanică este comparabil cu a unui ceas elvețian din secolul al XIX-lea.

Artefacte tehnologice cu manoperă și complexitate similară nu au mai fost create  până în secolul 14 e.n., atunci când ceasurile mecanice astronomice au fost construite în Europa.

 

 

 

 

 

 

1904: S-a născut marele actor francez Jean Gabin; (d. 1976).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Printre filmele memorabile în care a jucat, se numără „Clanul sicilienilor”, „Mizerabilii”și serialul „Maigret’.

 

 

 

 

1914: Principatul de Monaco este ocupat de trupele austriece.

 Principatul Monaco, numit  Munegu în dialectul local, este a doua cea mai mică țară din lume (1,98 km2), dupa Vatican, situată între Marea Mediterană și Franța, pe Riviera franceză numita si Coasta de Azur.

 

 

 

 

 

 

 

Old map of Monaco in 1913. Buy vintage map replica poster print or ...

 

 

Constituit din vechiul oraș Monaco și zonele construite ulterior, principatul este și cea mai dens populată țară din lume.

 

 

 

 

 

 

1920: S-a născut poetul român Geo Dumitrescu ; (d. 28 septembrie 2004).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A debutat în 1941, la doar douăzeci și unu de ani (cu placheta Aritmetică). Cinci ani mai târziu îi apare Libertatea de a trage cu pușca, conținând poeme scrise între anii 1940-1943. Publicat după încheierea războiului, volumul (care purta inițial titlul Pelagra) fusese scris în timpul acestuia, însă cenzura îi interzisese apariția.

A fost și un talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinerețe, când a fost redactor la ziarul „Timpul”, apoi la mai multe ziare și reviste literare, printre care Flacăra, „Almanahul literar” (Cluj), „Gazeta literară” (devenită „România literară”).

A mai colaborat și la alte publicații, începând cu „Vremea”, „Curentul literar”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească” și continuând cu revistele „Contemporanul” și „Luceafărul”. Rubrica Atelier literar, susținută ani la rând, rămâne ca un model de orientare a debutanților, cu o generoasă exigență. A fost director al revistei „România literară”.

 

 

 

 

1923 : În  București, România, are loc inaugurarea Monumentului Ostașului Necunoscut în Parcul Carol.

 

 

 

Fișier:Parcul Carol vechi.jpg

 

 

 

Mormântul Ostașului Necunoscut este  opera sculptorului Emil Wilhelm Becker,  devenind loc național de pelerinaj și de reculegere în memoria celor 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României.

La data inaugurării, 17 mai 1923, au  fost prezenti  familia regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și un numeros public.

In timpul constructiei  „Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”, regimul comunist a dispus demontarea  Mormântului  Ostașului Necunoscut în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a strămutarea acestuia  la Mausoleul de la Mărășești.

La  26 octombrie 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I din Bucuresti.

 

 

 

1924 : La Chișinău, în România unita, se editează revista literară, științifică, socială, bilunară, Gîndul neamului. Revista a aparut  pană în aprile 1928.

 

 

1932: In Romania, a intrat in vigoare Legea pentru organizarea Institutului Superior de Educatie Fizica, cu durata cursurilor de patru ani.

 

 

 

 

1936: A fost deschis publicul Muzeul Satului din Bucuresti, la initiativa profesorului Dimitrie Gusti.

Concomitent, a fost inaugurat si Parcul Herastrau.

 

 

 

 

 

 

Foto: prof. Dimitrie Gusti

 

 

 

 1936: In România se promulgă Codul penal și Codul de procedură penală care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 1937.

 

 

 

 

 

 

 

1936: S-a nascut actorul si regizorul american Dennis Hopper; (d. 29 mai 2010)

A apărut și în două filme cu James Dean, ‘Rebel Without a Cause” (1955) și „Giant’ (1956).  A regizat și jucat în „Easy Rider’ (1969) câștigând un premiu la Festivalul de la Cannes, fiind și nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original ca și coscenarist al filmului.

A fost apreciat pentru rolurile din Blue Velvet și Hoosiers, pentru cel din urmă fiind chiar nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar.

 

 

 

 

 

Dennis Hopper | American Pop Culture iconoclastic figureheads.

 

 

 

 

 

Era consumator de droguri si  avea accese de furie si o  înclinație pentru violență conjugală, ceea ce l-au făcut un paria la Hollywood.

În 1982 a fost internat timp de trei luni într-un spital de boli mintale.

Hopper a decedat pe data de 28 mai 2010 de cancer la prostată în localitatea Venice, California

 

 

 

 

 

 

 

1940:  Al doilea război mondial – Germania ocupă oraşul Bruxelles, capitala Belgiei.

 

 

 

 

 

1946: A avut loc constituirea Blocului Partidelor Democrate (BPD), o  alianta electorala alcatuita din PCR, PSD, PNL- Gh. Tatarescu, PNT-Anton Alexandrescu, Frontul Plugarilor si PNP, fiecare partid pastrandu-si ideologia si programul propriu.

 Platforma-program, data publicitatii la 20 mai, prevedea: asigurarea regimului democratic in cadrul monarhiei constitutionale; respectarea libertatii individuale; respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti; libertatea cuvantului, a scrisului, a intrunirilor si a dreptului de asociere; libertatea religioasa.

 

 

 

 

 1957: Regizorul Ion Popescu-Gopo a fost premiat la Cannes cu Marele Premiu Palme d’or pentru scurt metraj, pentru filmul de desen animat „Scurtă istorie”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1961: S-a născut  Enya (Eithne Ni Bhraonain), solistă vocală irlandeză.

 

 

Enya, vocea cristalină a unui talent uriaș : Vibe FM

 

 

 

 

 

 

La data respectiva a fost artista cu cele mai mari vânzări din Irlanda și oficial a 2-a la exportul de albume muzicale, după trupa U2. Numărul de albume vândute se situează la 85 milioane de exemplare.
Activitățile ei i-au dobândit, pe lângă alte lucruri, 4 premii Grammy și o nominalizare Oscar (pentru contribuția ei la primul film din trilogia Stăpânul Inelelor).

Pănă acum se știe că a cântat în 10 limbi diferite, dintre care una inventată de Enya și textiera ei, Roma Ryan. Enya este a 9-a artistă ca număr cu cele mai mari vânzări de albume în America, combinând 30 milioane de exemplare ale albumelor în SUA.

 

 

 

 

 

1970: S-a născut actrița, poeta și militanta siriană Fadwa Suleiman; cunoscută pentru conducerea manifestațiilor împotriva regimului dictatorial al lui Bashar Al-Assad; (m. 2017).

 

 

 

 

Fadwa Soliman: Syrian actress (1970-2017) - Biography and Life

 

 

 

 

Încă de la începutul răscoalei antiguvernamentale siriene din 2011, Soliman a fost una dintre puținele actrițe militante împotriva guvernului Assad. A  dorit să respingă propaganda  guvernului potrivit căreia cei care  participaula proteste erau islamiști sau teroriști înarmați.

A apărut la mitinguri prin care a cerut înlăturarea lui Assad, împărțind podiumul cu starul de fotbal Abdelbasset Sarout , una dintre alte vedete siriene care susțineau revolta.

A  murit de cancer în exil la Paris, în vârstă de 47 de ani.

 

 

 

 

 

1973: Afacerea Watergate: încep audierile televizate în Senatul Statelor Unite.

Afacerea Watergate este denumirea atribuită unui scandal politic și  mediatic al anilor 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică majoră care a culminat cu demisia președintelui Statelor Unite, Richard Nixon.

Ziarul Washington Post și reporterii Bob Woodward și Carl Bernstein au primit premiul Pulitzer pentru ancheta desfășurată.

Denumirea Watergate provine de la numele hotelului în care s-a comis o spargere, a cărei investigare a fost punctul de pornire al scandalului.

 

 

 

 

 

 

1980: Din cauza demonstrațiilor la nivel național pentru democratizarea Coreei de Sud, regimul dictatorului Chun Doo-hwan declară stare de urgență. În următoarele zile va avea loc  masacrul de la Gwangju.

Revolta de la Gwangju  se referă la o revoltă populară în orașul Gwangju, Coreea de Sud care s-a desfasurat  intre  18-27 mai, 1980. Estimările vorbesc de  606 persoane ucise.

 1394 de persoane au fost arestate  și 427 au fost puse sub acuzare. Dintre acestea, 7 au primit condamnări la moarte și 12 au primit condamnări pe viață.

Revolta a avut un impact profund asupra politicii sud-coreene, iar legitimitatea dictatorului Chun Doo-hwan, care preluase puterea in urma unei lovituri de stat,  s-a deteriorat în continuare.

Mișcarea a deschis calea pentru mișcările de mai târziu din anii 1980, care în cele din urmă au adus democrația în Coreea de Sud. Revolta de la Gwangju  a devenit un simbol al luptei sud-coreenilor împotriva regimurilor autoritare și al luptei  pentru democrație.

 

 

 

 

 

 

1983:  Libanul  si  Israeul semneaza in prezenta reprezentantului   Statelor Unite ale Americii, un acord privind retragerea armatei israeliene  din Liban.

 

 

 

 

 

 1987: A murit economistul suedez Gunnar Myrdal , autorul unor importante studii în domeniul teoriei economice şi al relaţiilor economice internaţionale, asupra crizelor economice şi a echilibrului monetar; (n. 1898).

A fost distins cu Premiul Nobel pentru Economie în anul 1974, împreună cu austriacul Friedrich von Hayek.

 

 

 

 

 

1990: Organizația Mondială a Sănătații (OMS) a scos homosexualitatea din nomenclatorul bolilor.

 

 

 

 

 

1992: Demonstrații în Bangkok împotrivă regimului militar.

Trei zile de proteste populare împotriva guvernului  prim-ministrului Thailandei, Suchinda Kraprayoon, încep în Bangkok. Represiunile  militarilorprovoaca 52 de decese confirmate oficial, multe dispariții, sute de raniti, și peste 3.500 de arestări.

 

 

 

 

 

1995: Pentru prima data un român, Constantin Lacătușu, a reușit să ajungă pe cel mai înalt vârf al lumii, Everest.

Alpinistul a urcat pe „Acoperișul lumii”, la  8.848 metri, după alte două încercări.

 

 

 

 

Povestea primului român care a atacat Everestul. Constantin ...

 

 

 

 

Cu un an inainte, acesta a avut o tentativa de escaladare a Everestului pe un traseu in premiera mondiala, dar nu a depasit 8.100 de metri.

La „Jubileul de Aur Everest 2003″, a primit o medalie din partea Printului nepalez Paras Bikram Shah Dev ca semn al recunoasterii meritelor sale.

S-a nascut in 21 februarie 1961, la Piatra-Neamt, si este casatorit cu vedeta TVR, Irina Pacurariu.

A inceput sa practice alpinismul in facultate, in 1981 facand primul traseu de escalada.

In 1990, prin Federatia Romana de Alpinism a avut prima sa iesire din tara, in Caucaz, pe Virful Elbrus.

Au urmat apoi alte expeditii, prima mare reusita venind in 1992 cand a fost primul roman „optmiar”, reusind sa ajunga pe Varful Broad Peak (8.047 m) din Himalaya.

In anii care au venit a cucerit varf dupa varf, fiind de departe cel mai mare alpinist al Romaniei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1995: Jacques Chirac a devenit președinte al Franței

 

 

 

 

 

Jacques René Chirac (n. 29 noiembrie 1932 la Paris) a  fost ales președinte al Republicii Franceze în 1995 și 2002 si totodată co-principe al Andorrei, dupa ce vreme de 18 ani a fost primar al Parisului.

 A candidat pentru postul de președinte fără succes în 1981 si 1988.

Jacques Chirac a fost colaborator al președinților francezi Georges Pompidou în anii 1960 și Valéry Giscard d’Estaing în anii 1970. A fost primar al Parisului din 1977 până în 1995 și prim-ministru în 1974 – 1976 și 1986 – 1988.

 

 

 

 

 

 

1997: Trupele rebele ale lui Laurent Kabila au intrat în capitala țării Kinshasa, proclamând Republica Democrată Congo, numita până atunci Zair.

Fostul dictator, președintele  Mobutu Sese Seko, a fost  nevoit sa fugă din țară.

 

 

 

Foto: Liderul rebel congolez Laurent Kabila

 

 

 

 

 

 

 

 

2004: Liderul luptatorilor  ceceni pentru independenta, Samil Basaev, a revendicat atentatul comis la Groznâi la 9 mai, în timpul căruia a murit preşedintele prorus al Ceceniei, Ahmad Kadarov şi a anunţat că pregateşte noi atentate împotriva Rusiei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2012: A decedat renumita cântareață si compozitoare americana LaDonna Adrian Gaines (n. 31 decembrie  1948), mai bine cunoscută sub numele de scenă, Donna Summer.

A fost de cinci ori castigatoare a  premiilor Grammy si a vândut  peste 140 de milioane de înregistrări, fiind  una dintre cele mai bine cotate cantarete din toate timpurile, fiind cunoscuta  sub numele de „Regina Disco”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Printre cele mai apreciate cântece interpretate  de ea se numara : Hot StuffShe Works Hard for the MoneyI Feel LoveLast DanceHeaven Knows.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2014: A murit biologul american Gerald (Maurice) Edelman, un pionier în domeniul imunologiei, embriologiei, biologiei moleculare și neuroștiinței;  (n. 1929).

A efectuat importante  cercetări asupra anticorpilor și a fost distins cu Premiul Nobel pentru medicină pe 1972, împreună cu biochimistul britanic Rodney Robert Porter, pentru descoperirea structurii anticorpului (a moleculei de imunoglobulină).

 

 

 

 

  2017: A murit cântăreţul american Chris Cornell (nume real: Christopher John Boyle), solistul trupelor „Soundgarden”, „Audioslave” şi „Temple of the Dog”; unul dintre pionierii curentului grunge (subgen al rockului alternativ); (n. 1964).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfântul Apostol Andronic

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Andronic a fost unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli si ruda a Sfantului Apostol Pavel.

Despre Andronic, Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani, spune: „Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, cei de neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos“ (16, 7).

Sfantul Andronic a fost hirotonit episcop al Panoniei, fara a avea tronul episcopal intr-un loc anume. El calatorea si predica Cuvantul pe intreg cuprinsul Panoniei.

Impreuna cu Sfânta Iunia, a luptat împotriva inchinarii la idoli și vindecau prin Sfântul Duh toate bolile și suferințele din popor.

Sfintele lor moaște s-au descoperit în regiunea Evgheniei, iar Sinaxarul face pomenire de ele pe 22 februarie.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox .ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. e.maramures.ro;

  5. Wikipedia.ro

  6. Rador.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

17/05/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: