CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 14 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

 

14 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul 964: A decedat Papa Ioan al XII-lea; (n. cca. 937).

 Ioan al XII-lea (Octavian de Spoleto, n. 937 sau 939), a fost papă al Romei din 16 decembrie 955,  până la demiterea  lui in data de  4 decembrie  963, pentru motivul de „nedemnitate”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Este considerat singurul papă care a obținut această funcție ca adolescent si a fost primul pontif care a uns împărat un  principe  german .

Papa Ioan a avut parte de o moarte violentă, fiind  ucis  potrivit unor relatari  cu un ciocan de către un soț  înșelat tocmai în timp ce făcea amor cu nevasta acestuia, o  nobilă din Roma.

După decesul lui Ioan, a fost  ales papă  Benedict al V-lea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1316: S-a născut impăratul Imperiului romano-german Carol al IV-lea; (d. 29 noiembrie 1378).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu.

A organizat statele imperiului sub forma unor confederații pacifiste, în care orașele imperiale aveau un rol important.

A reușit să obțină dominația imperială asupra frontierelor estice printr-o succesiune de tratate cu Habsburgii , prin cumpărarea Brandemburgului și prin asigurarea vasalității statelor cruciate din Prusia și Livonia.

În timpul domniei sale a fost adoptată Bula de Aur, textul constituțional fundamental al Sfântului Imperiu Roman de natiune germana.

În anul 1348 a întemeiat Universitatea din Praga, prima universitate din Europa Centrala. Universitatea se numește și astăzi  ” Unicersitatea Carolina” , în amintirea sa.

 

 

 

 

 

 

 

1553: S-a născut  Margaret de Valois, regină a Franţei şi Navarrei, soţia lui Henric al IV-lea (d. 161).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Margaret de Valois

 

 

 

 

Margareta de Valois (d. 27 mai 1615, Paris), cunoscută și sub numele de Regina Margot, a fost mai întâi regină a Navarrei, apoi regină a Franței și ducesă de Valois.

Era  fiica lui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici si aparținea ramurii Valois- Angoulême din dinastia Capețienilor. Trei din frații săi au devenit regi ai Franței: Francisc al II-lea, Carol al IX-lea și Henric al III-lea. Sora sa, Elisabeta de Valois, va deveni cea de-a treia soție a regelui Filip al II-lea al Spaniei.

Prin căsătoria cu Henric al III-lea de Navarra (care mai târziu va deveni rege al Franței cu numele de Henric al IV-lea) , Margareta devine regină a Navarrei.

Căsătoria, care trebuia să celebreze reconcilierea dintre catolici și hughenoți, va fi umbrită de masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu și de dezordinile religioase ce reîncep. Episodul descris în Marea Cronică (La Grande Chronique), a fost folosit ca sursă de documentare pentru scriitorii secolului al XIX-lea.

După moartea fratelui său, Henric al III-lea al Franței, ea rămâne ultimul vlăstar al ramurii de Valois.

Latinistă excepțională, de o inteligență sclipitoare, a jucat un rol semnificativ în viața culturală de la curte, mai ales după întoarcerea din exil în 1605.

A trăit  în exil, la Auvergne, aproape douăzeci de ani (1586-1605), perioadă în care și-a scris memoriile.

Contemporanii săi au recunoscut că dintre toți copiii Caterinei de Medici, Margareta era singura care avea frumusețe (a fost supranumită „perla Valois”), sănătate (a trăit cel mai mult dintre toți membrii familiei Valois), inteligență și energie.

 

 

 

 

 

 

1536: Umanistul, istoriograful și omul  politic de origine  română Nicolaus Olahus  (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu — d. 15 ianuarie 1568, Pojon, astăzi Bratislava), editează lucrarea istorică “Hungaria”, pe care a redactat-o  la Bruxelles, în care tratează printre altele  despre latinitatea poporului român şi a limbii române.

 

 

 

 

 

Oameni care au fost… Umanistul și istoricul Nicolaus Olahus -

 

 

 

A fost  prima abordare în scris de către un român, a unităţii de neam şi a originii latine comune a muntenilor, ardelenilor şi moldovenilor.

 

 

 

 

 

 

1608: Este fondată în Auhausen,  Uniunea protestantă,  o coaliţie a protestantilor germani,  formata  după ce împăratul  Maximilian I de Bavaria a  restabilit romano-catolicismul  în Donauwörth .

Principii  protestanti reuniti la Auhausen , lângă Nördlingen  au  format o Ligă militara sub conducerea lui Frederick al IV-lea  de Palatinat.

Ca răspuns, o Liga Catolică a fost constituita  în anul următor, în frunte cu ducele Maximilian al Bavariei.

 

 

 

 

 

 

 

 

1610: Moare asasinat de un fanatic religios regele Henric al IV-lea al Franţei; (n. 1553).

 

 

 

 

 

Craniul regelui francez Henric IV, gasit in casa unui pensionar ...

 

 

1643: A murit Regele Ludovic al XIII-lea al Franţei; (n.27 septembrie  1601).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1643: Ludovic al XIV-lea, supranumit „Regele Soare”, devine rege al Frantei la varsta de 4 ani, dupa moartea tatalui sau, Ludovic al XIII-lea.

 

 

Portrait officiel de Louis XIV | Histoire et analyse d'images et ...

 

 

 

 

Ludovic al XIV-lea (1638 -1715), rege al Franţei  intre anii  1643 – 1715.

 

 

 

 

 

1771: S-a nascut Robert Owen, reformator social si filantrop englez.  

 

 

 

 

 

 

A picture of Robert Owen

 

 

 

 

 

Robert Owen (decedat pe 17 noiembrie 1858) a fost unul dintre fondatorii socialismului şi a mişcării cooperatiste.

A  incercat sa infiinteze in Marea Britanie si apoi in SUA, comunitati cooperatiste, dar acestea au esuat. 

 

 

 

 

 

 

 

1796: Medicul britanic Edward Jenner efectueaza prima vaccinare antivariolica reușită (dupa ce a descoperit modalitatea de a crea la om imunitatea fata de variola), punand bazele imunologiei moderne. 

 

 

 

 

 

 

 

 edward_jenner_2_pd

 

 

 

 

 

1811: Statul sud american Paraguay își câstigă independența față de Spania.

 

 

 

 

 

 

 

1812: S-a născut scriitorul şi omul politic Costache Negri, fruntaş al mişcării unioniste din Moldova; (d. 28 septembrie 1876).

 

 

 

 

 

 

În 1834, a fost trimis pentru studii în  Franta si Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841, iar in anul 1842, era Venerabilul unei loji masonice  din Barlad.

 Izbucnirea revolutiei de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris , unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc.

În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului  moldovean Mihail Sturza.

În 1855, a fost trimis ca delegat al domnitorului  Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și la Viena  pentru a susține Unirea Principatelor Române.

În 1856 a făcut parte din Comitetul Unirii, la Iași, iar în 1857 a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunarii Ad Hoc , convocate prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris, 1856.

Negri a fost de mai multe ori îndemnat să candideze la tron, dar a refuzat de fiecare dată, cu o integritate morală ce nu pare a mai fi fost întâlnită în politica românească.

În 1859 a fost trimis la Constantinopol, ca reprezentant al țărilor unite pentru a obține recunoașterea stării de lucruri creată prin votul de la 24 ianuarie și deci a dobândi unirea definitivă.

Prieten bun cu  Alexandru Ioan Cuza  a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri , să renunțe la viața politică.

S-a retras la Targu Ocna  și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: Numismatica  și colecționarea de tablouri.

Costache Negri decedat pe 28 septembrie 1876, iar Mormântul său se găsește la Manastirea Raducanu  din Targu Ocna , construită de către Radu Racoviță în 1664.

Mihai Eminescu a spus despre  Costache Negri ca fa fost „unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor”.

 

 

 

 

 

1900: Se deschid Jocurile Olimpice de vara de la Paris.

 

 

 

 

 

 

 

 Au fost primele Jocuri Olimpice la care au participat si femei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1911: O  echipă de gimnaști români participă la concursul internațional de gimnastică de la Torino, Italia ( 11-14 mai), cucerind cupa de argint. Aceasta a fost  prima participare internațională a unei echipe românești.

 

 

 

 

 

 

1912:  A decedat dramaturgul suedez Johan August Strindberg; (n. 1849).

 

 

 

 

 

 

Opera sa a avut o importanta  influență asupra literaturii universale a secolului al XX-lea.

 

 

 

 

 

 

 

 

1939: Lina Medina,  o fetita din Peru, devine la varsta de cinci ani cea mai tanara mama din lume.

 

 

 

 

 

Lina Medina (născuta la 27 septembrie 1933, în Ticrapo, Peru ), este cea mai tanara mama din  istoria medicinei.

A dat naştere  unui copil  la vârsta de cinci ani, sapte luni si 17 zile. 

 Medina a fost adusa  la  spital de părinţii ei, datorită creşterii anormale a  dimensiunilor abdomenului sau.

 Iniţial s-a crezut că are o tumora, dar medicii  si-au dat seama  ca  era  în luna a saptea de sarcina.

Dr. Gerardo Lozada a luat-o la Lima, înainte de intervenţia chirurgicală, pentru a avea  confirmarea altor  specialişti  ca fetita  era însărcinată.

O lună şi jumătate mai târziu, la 14 mai 1939, ea a nascut sub anestezie prin cezariana, un băiat, care a cantarit 2.7 kg  şi a primit numele de Gerardo, dupa prenumele doctorului Lozada.

Copilul  a fost crescut crezând că  Lina este sora lui, dar la vârsta de 10 ani a aflat  că Lina este  de fapt mama lui.

Lina Medina  nu a dezvaluit niciodată  cine este  tatăl copilului si nici imprejurarile in care a ramas gravida.

  Tatăl ei a fost arestat sub suspiciunea de viol si incest, dar a fost eliberat ulterior din cauza lipsei de dovezi.

 

 

 

 

 

1940: Orasul  olandez  Rotterdam este bombardat de aviatia germana.

Bătălia pentru Olanda se termină cu capitularea acestei tari .

 

 

 

 

1944: S-a nascut George Lucas, regizor, producator american .

 

 

 

1948: Marea Britanie isi incheie mandatul in Palestina. David Ben Gurion a  citit Declarația de independență a Israelului în Sala Independenței din Tel Aviv si se constituie un guvern provizoriu. 

 

 

 

 

 

 

Fișier:Declaration of State of Israel 1948.jpg

Foto: Sala  din Tel Aviv în care s-a citit Declarația de independență a Israelului  

 

 

 

Imediat după Declaraţia de independență, Israelul a fost atacat de către statele arabe vecine, declanşându-se razboiul arabo-israelian din 1948 .

 

 

 

 

 

 1948: Noaptea de 14/15 a marcat în România ”populară” un val de arestări care viza opozanții regimului,  în special  studenţimea, organizaţiile patriotice considerate subversive, Mişcarea Legionară, dar şi Biserica, cultele religioase şi partidele politice.

În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi peste 10.000 de tineri, anchetaţi, ulterior condamnaţi şi repartizaţi în puşcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea.

Arestările au continuat pe tot parcursul anului ’48, când loturi masive de oameni au fost duşi în aresturile miliţiei şi securităţii comuniste, apoi la anchete, condamnaţi şi expediați în sinistrele închisori și lagăre de muncă forțată.

Listele cu opozanţii regimului au fost întocmite cu multe luni înainte şi au fost folosite și pentru a forţa abdicarea Regelui Mihai, care a fost amenințat că în cazul în care va refuza să părăsească tronul și țara, se va trece la executarea studenților anticomuniști.

Astfel, în ziua de 30 Decembrie 1947 primul ministru, Petru Groza şi secretarul Partidului Comunist, Gheorghiu Dej au folosit în scop de şantaj politic listele cu opozanţii comuniştilor .

  Printre cei care au pătimit în temniţe se numără nume mari, ca cel al părintelui Nicolae Steinhardt, al pastorului Richard Wurmbrand, al episcopului greco-catolic Iuliu Hosu, al părintelui greco-catolic Tertulian Langa, al politicianului Iuliu Maniu, al poetului Radu Gyr şi al soţiei sale sau al lui Mircea Vulcănescu ș.a.

 

 

 

 

 

 

Prin Legea 127 / 2017, 14 mai a devenit Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.

Potrivit legii, sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai poate fi marcată de autorităţile centrale şi locale, precum şi de instituţiile publice de cultură din ţară, prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte manifestări menite să cinstească memoria acestor martiri, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.

Totodată, în această zi, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni şi materiale informative despre evenimentele petrecute în perioada prigoanei comuniste în ziua de 14 mai 1948.

 

 

 

 

 

 

 

1948: S-a inființat clubul sportiv Dinamo București.

 

 

1954: A murit generalul german de tancuri  Heinz Guderian, unul dintre comandantii armatei naziste in cel de-al doilea razboi mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

Heinz Wilhelm Guderian (n. 17 iunie 1888), a fost un teoretician militar si specialist în tancuri al armatei Germaniei naziste,

A scris mai multe lucrari  , dintre care cea mai cunoscută este intitulata Achtung – Panzer !

A deținut postul de comandant al Corpului de tancuri, comandant al armatei Panzer, Inspector-General al Trupelor Blindate, și Șef al OKH.

A avansat până la rangul de general (Generaloberst) sau general-locotenent în iulie 1940.

Deși nu a devenit niciodată Feldmareșal, Guderian este recunoscut ca unul din cei mai de seamă generali ai celui de-al doilea război mondial.

 

 

 

 

1955: Opt  ţări ale  blocului comunist  in frunte cu  Uniunea Sovietică, semneaza un pact de apărare reciprocă numit Pactul de la Varşovia .

Numit oficial „Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală” („Tratatul de la Varșovia”) semnat de Albania (retrasă în 1968), Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria și Uniunea Sovietică, a intrat în vigoare la 5 iunie 1955.

În urma  schimbărilor politice fundamentale intervenite in Europa Centrală și de Est in anii 1989 și 1990, „Tratatul de la Varsovia” și-a încetat existenta la 1 iulie 1991.

 

 

 

 

 

1957: Moare scriitorul român Camil Petrescu, romancier, dramaturg, teoretician literar , cunoscut pentru romanele ale “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, “Patul lui Procust”, “Turnul de fildeş”, “Jocul ielelor” ; (n. 22 aprilie 1894).

 

 

 

 

 

 

 

 

Camil Petrescu  rămâne în literatura noastră unul dintre  inițiatorii  romanului modern.

Cu vădite și temeinice inclinații spre filosofie, formația spirituală a scriitorului și-a pus amprenta asupra intregii sale creații literare.

 

Detalii… Camil Petrescu, biografie.

 

 

 

 

 

 

1962: Pretendentul la tronul spaniol, Juan Carlos de Bourbon și Prințesa Sofia a Greciei se căsătoresc la Atena.

 

 

 

 

 

 

 

 

1962: S-a născut vocalistul englez de muzica pop-rock, Ian Astbury; (The Cult, The Doors).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1968: Are loc vizita oficiala in Romania socialista a presedintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle.

 

 

 

 

    

 

 

 

 

 

 

1969: S-a născut actrița Cate Blanchett.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Catherine Élise „Cate” Blanchett, este o actriță și director de teatru originara din Australia, câștigătoare a numeroase premii, printre care două premii Oscar, trei Globuri de Aur, trei premii BAFTA, trei premii Screen Actors Guild, precum și un premiu pentru interpretare feminină (Volpi Cup) în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Veneția.

Între 1998 și 2010 Blanchett a fost nominalizată de cinci ori la Premiul Oscar.

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: Se constituie în Germania federală, gruparea terorista de orientare marxista intitulata Fracțiunea Armata Roșie.

 

 

File:RAF-Logo.svg

 

 

 

 

Fracţiunea Armata Roşie (în germana: Rote Armee Fraktion ),  cunoscuta la inceput ca Grupul  Baader-Meinhof , a fost una dintre cele mai violente  grupari  teroriste de stânga.  RAF a fost fondată în 1970 de către Andreas Baader , Gudrun Ensslin , Horst Mahler , şi Ulrike Meinhof  care au descris-o  ca fiind o miscare  comunista şi anti-imperialistă de ”gherilă urbană “, angajata  în rezistenţă armată împotriva a ceea ce ei consideră a fi un stat fascist.

 

 

 

 

 

 

1973: S-a născut cantăreața canadiană Natalie Jane Appleton;  (All Saints) .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1973: A fost lansată pe o orbita circumterestră, “Skylab”, prima stație spatială sub pavilion SUA.

 

 

 

 

 

1981: Cosmonautul Dumitru Prunariu este lansat in spatiul cosmic  cu nava Soiuz–40, devenind primul roman devenit primul și pana acum singurul român care a zburat  în cosmos.

Zborul a durat 7 zile, 20 de ore si 42 de minute, activitatea spatiala desfasurandu–se la bordul statiei orbitale “Saliut 6″ .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1987: A murit Rita Hayorth, o actriță americană de film  faimoasă în anii ’40 ai secolului trecut, considerată sex simbolul acelei perioade; (n. 17 octombrie  1918)

 

 

 

 

 

 

 

 

A decedat în urma maladiei Alzheimer, la vârsta de 68 de ani.

 

 

 

 

 

1998: Este inaugurat în București, primul hotel de cinci stele din România, Athénée Palace – Bucharest Hilton, construit în 1924, modernizat și extins în 1936 si 1965.

 

 

Athenee Palace Hilton Hotel Bucuresti, Romania

 

 

 

 

 

1998:  Moare în urma unui atac de cord, celebrul cântareț si actor american de origine italiana Francis Albert “Frank” Sinatra (n. 1915) . 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se spune ca a fost înmormintat într-un costum albastru, iar apropiații i-au lăsat cateva obiecte personale– o sticla de whisky Jack Daniels, un fișic de monede de 10 cenți, un pachet de gumă de mestecat  Black Jack, un inel pe care se citea cuvântul “Dream”, un pachet de tigări Camel și o brichetă Zippo.

 

 

 

 

 

 

2002:  Preşedinţii Rusiei, Armeniei, Belarusului, Kazahstanului, Kîrgîzstanului şi Tadjikistanului, reuniţi la Moscova, au decis să transforme Tratatul de securitate colectivă din care faceau parte statele lor, într-o “organizaţie internaţională” după modelul NATO.

 

 

 

 

 

 

14 mai este:

 

 

 

 

 

 În republica sud americană Paraguay: Ziua naţională. Aniversarea proclamării independenţei (1811).

 

 

 

 

Map of Paraguay

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În Israel: Ziua naţională – Aniversarea proclamării independenţei (1948).

 

 

israel-map | Haifa, Amman, Tel aviv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN  ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Sfântul Mucenic Isidor

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Isidor din Hios

 

 

Sfântul Isidor s-a nascut in Alexandria si a fost conducator în armata impăratului Deciu (249-251).

Ostasul Iuliu este cel care ii vestește comandantului armatei ca Isidor este crestin.

Lui Isidor i s-a cerut sa renunte la credinta crestina si sa jertfeasca idolilor. Refuza, motiv pentru care i se taie limba.

In chip miraculos, chiar fara limba, Isidor Il mărturisea pe Hristos. Isidor a fost condamnat la moarte in anul 251. A primit cununa muceniciei prin tăierea capului.

 

Sfinții putneni: Iacob, Sila, Paisie si Natan

 

 

 

Pe 14 mai 2017, a avut loc la Mănăstirea Putna, proclamarea solemnă a canonizării sfintilor putneni: Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, si a colaboratorilor sai, Cuviosii Sila, Paisie si Natan. În ședința din 6-7 iunie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în rândul sfinților a Mitropolitului Iacob Putneanul al Moldovei, cu zi de prăznuire 15 mai, și a colaboratorilor săi, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, cu zi de prăznuire 16 mai.

 

 

 

 

 

Mitropolitul Iacob Putneanul a fost un mitropolit sfânt al Moldovei, un ctitor al învățământului românesc și un ales părinte duhovnicesc, care a vegheat asupra vieții monahale de la Mănăstirea Putna și așezămintele ei, Sihăstria Putnei, Sihăstria Ursoaia și așezământul din jurul Bisericii Dragoș Vodă, numit „Mănăstirea veche”, la mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Mitropolitul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 și, la numai 12 ani, în 1731, a intrat în viața monahală la Mănăstirea Putna. Acest tânăr cu înțelepciune de bătrân și viață aleasă a fost tuns în schima mică în 24 martie 1733 și apoi hirotonit diacon. A fost hirotonit întru preot la numai 17 ani, a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la 25 de ani și episcop de Rădăuți la 26 de ani.

După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei de la Iași. Între 1750 și 1760, desfășoară o intensă activitate pastorală și socială, promovează cultura și tiparul românești și veghează la traducerea de cărți folositoare de suflet.

Reușește să deschidă o tipografie, unde în 10 ani a tipărit mai bine de 15 cărți de slujbă și de învățătură în limba română. Ele s-au folosit în bisericile și în mănăstirile din toate zonele locuite de români și au fost de un deosebit folos în apărarea identității ortodoxe a românilor din Transilvania.

În 1755 tipărește Bucvarul, primul Abecedar din Moldova, iar în 1759, la propunerea lui, se înființează în satul Putna prima școală elementară rurală din Moldova atestată documentar, școală care funcționează fără întrerupere până astăzi.

În perioada dificilă a domniilor fanariote, a intervenit împreună cu ceilalți ierarhi pentru eliminarea mai multor impozite foarte împovărătoare, în primul rând a văcăritului, legând cu blestem pe domnii țării să nu revină asupra acestora. Mitropolitul Iacob a intrat astfel în conflict direct cu unii conducători politici din acei ani, renunțând în cele din urmă la scaunul mitropolitan, în anul 1760, și s-a retras la Putna.

El a refăcut mănăstirea aproape în întregime, devenind al doilea mare ctitor al ei, după Sfântul Ștefan cel Mare. În această lucrare a fost sprijinit de către monahii mănăstirii și de cei ai sihăstriilor.

În general, în lucrarea sa pastorală și misionară, Mitropolitul Iacob nu a fost singur. Doar sprijinindu-se unul pe altul, lucrându-și fiecare talantul dat de Dumnezeu, Mitropolitul Iacob și monahii putneni, între care s-au remarcat arhimandritul Vartolomei Mazereanu și Cuvioșii Sila și Natan, au reușit să scrie o pagină sfântă în istoria zbuciumatului secol al XVIII-lea din Moldova, fiind împreună-ctitori ai vieții monahale putnene.

 

 

 

 

 

Surse:

  1. Crestin Ortodox.ro
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
  3. e.maramures.ro.
  4. Istoria md.
  5. Wikipedia.ro
  6. Rador.ro

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

14/05/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 13 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 13  mai, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1373 –  Mistica engleza Julian Norwich are viziuni care sunt ulterior transcrise în Revelatiile Iubirii Divine (o carte care poartă de asemenea titlul Apocalipsa dragostei).

Acesta carte include șaisprezece viziuni și contemplații mistice pe iubirii universale.

Publicata în 1395, este prima carte publicată în limba engleză scrisa  de o femeie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Julian Norwich (n.cca.8 noiembrie 1342 – d. 1416) este considerata  sfânta in Biserica Anglicană, desi nu există nici o dovadă a unei posibile beatificării si este privita ca un important mistic creștin. Este venerată în bisericile anglicane și luterane. 

 

 

 

 

 

 

 

1476: După strălucita victorie de la Vaslui repurtată de Ștefan cel Mare al Moldovei, sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul însuși, pornește cu oastea din Adrianopol și deschide marea campanie împotriva Moldovei.

 

 

 

 

Ştefan cel Mare (n.1433-d.1504), domn al MoldoveiMehmed II-lea Cuceritorul, sultan al Imperiului Otoman

Stefan cel Mare (n.1433-d.1504), domn al Moldovei

Mehmed II-lea Cuceritorul, sultan al Imperiului Otoman

 

 

 

La 13 mai 1476, după strălucita victorie de la Vaslui (10 ianuarie 1475) repurtată de Ștefan cel Mare al Moldovei, însuși sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul pornește cu oastea din Adrianopol și incepe marea campanie împotriva Moldovei.

În primăvara 1475, Veneția încheie pace cu imperiul Otoman, astfel ca  acesta primește răgazul necesar pentru operațiuni militare la Marea Neagră.

Mehmed II-a, cuceritorul Constantinopolului, atacă Crimeea genoveză, cucerind pe rînd cetățile Caffa, Tana și Mangop și Hanul Crimeei devine dependent de Poartă.

Astfel la 1476, Tătarii atacă Moldova din est iar însăși sultanul conduce Armata otomană din sud. Ștefan cel Mare este nevoit să perimită grosului armatei formate din răzeși să-și apere casele de tătari rămînînd cu armata de curte în fața inamicului principal.

Urma să aibă loc Bătălia de la Valea Albă (Bătălia de la Războieni) la 26 iulie 1476.

Scopul atacului otoman, susținut și de tătari, era preluarea cetăților Chilia și Cetatea Albă și înlocuirea lui Ștefan cu alt domnitor loial Imperiuliui. Ștefan cel Mare a solititat ajutor militar țărilor creștine ale Europei, dar majoritatea lor au refuzat. Polonia a păstrat neutralitatea, fiind amenințată de otomani.

Unicul ajutor a venit de la Matei Corvin, regele Ungariei. Oastea sutanului număra 150 000 oameni, din care 90 000 luptători, la care se adăugau 12 000 de munteni a lui Laioltă Basarab și forțele tătărești de 30 000 călăreți.

Tuturor le se opune oastea moldavă a lui Ștefan cel Mare numărînd 40 000 oșteni.

Oastea sultanului a urmat itinerarul Adrianopol-Varna-Dobrogea-Vadul Obluciței. Înaintarea pe teritoriul Moldovei a început la 10 iulie 1476 pe direcția Prut-Siret-Suceava.

Din cauza inferiorității mari de forțe, Ștefan rămas doar cu 10 000 boieri, se retrage, satele din calea dușmanului fiind părăsite și ogoarele arse. La 25 km nord-vest de Roman, pe un platou împădurit, Ștefan orzanizează o tabără întărită cu un șanț, val de pămînt și trunchiuri de copaci.

Un obstacol de model husist a fost executat din carele oștirii legate între ele la adăpostul cărora se trăgea cu tunurile în otomani.

Prin această amplasare a liniei de apărare Ștefan își asigura o cale de retragere în Transilvania.Bătălia a durat 2 zile după care Ștefan cu oastea se retrage în pădure, pierzînd 200 morți și 800 prizonieri, în schimb otomanii au pierdut 30 000 oameni.

Bătălia a fost cîștigată de sultan dar acesta nu a putut nimici oastea Moldovei.

Garnizoanele Cetăților Nemț, Suceava și Hotin au reușit să respingă atacurile otomane. Ștefan a refăcut o armată de 16 000 oșteni și a hărțuit otomanii pînă la retragerea sultanului peste Dunăre, o parte din prăzi fiind recuperată.

 

 

 

 

 

 1497: Papa Alexandru al VI-lea îl excomunică pe Girolamo Savonarola, un călugăr dominican italian, predicator, critic și reformator al moravurilor religioase și sociale catolice; (n. 21 septembrie 1452, Ferrara, d. 23 mai 1498, Florența).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La vârsta de 20 de ani publică prima sa lucrare, „De ruina mundi”, în care critică corupția și decadența moravurilor societății din vremea sa.

  În 1482, Lorenzo di Medici „Magnificul” – la îndemnul lui Pico della Mirandola – îl cheamă la Florența, unde devine prior al mănăstirii San Marco. Aceasta nu-l împiedică să denunțe în predicile ținute de la amvonul bisericii Santa Maria Novella însăși corupția familiei di Medici, susținând un model de viață auster și atrăgându-și prin aceasta simpatia populației.

Prestigiul lui a crescut   o dată cu ocuparea Florenței de trupele regelui Carol al VIII-lea al Frantei și alungarea de la putere a Medicilor.

El instituie   „Repubblica Fiorentina” cu un regim zis „democratic”, în care însă Savonarola deține puterea absolută.

În această calitate, ia o serie de măsuri printre care abolirea luxului și a cămătăriei, crearea unui ” Munte de Pietate” și perceperea impozitelor pe avere. Structura politică arepublicii concentrează puteri ample în mâinile organului conducător, „Consiglio Maggiore”, în timp ce Savonarola, cu un fanatism  religios excesiv, pe care astăzi l-am numi fundamentalism , arde pe rugul „Vanității” în Piazza della Signoria instrumente ale „păcatului”: oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de artă, cărți considerate imorale și textele în manuscris ale cântecelor laice.

Savonarola luptă nu numai împotriva desfrâului și a modului de viață ostentativ opulent, ci și împotriva cultului păgân antic și, ca o consecință, împotriva artei insuficient pătrunsă de spiritualitatea creștină.

Călugărul înzestrat cu un talent oratoric de excepție a captivat masele, înspăimântându-le cu viziuni apocaliptice. El impune oamenilor rigoare morală și un ascetism religios radical, fiindcă acestea pot salva orașul de catastrofă.

Chiar și pictorul Sandro Botticelli  își aruncă în foc propriile tablouri pe teme mitologice cu nuduri feminine.

In predicile sale, devine tinta insusi Papa Alexandru al VI-lea „Borgia” și întreaga Curie romană.

Modul său de interpretare a Sfintei Scripturi îi atrage în 1495 acuzația de erezie. Cum Savonarola refuză să dea ascultare papei, acesta îi interzice să mai predice, interdicție pe care Savonarola o ignoră.

Între timp situația politică la Florența devine tot mai critică, partizanii vechii oligarhii a Medicilor, „gli Arrabbiati” („Înfuriații”) și populația nemulțumită de rigorile morale, „i Compagnacci” se revoltă.

În 1497, în momentul culminant al luptei pentru putere, sosește de la Roma vestea excomunicării lui Savonarola, pe care acesta o declară nevalabilă.

Sub noua putere politică instaurată în 1498, Savonarola este arestat, judecat de un tribunal inchizitorial, torturat și condamnat la moarte pentru erezie.

În ziua de 23 mai 1498, după ce a fost spânzurat, trupul lui a fost ars pe rug în Piazza de la Signoria iar cenușa lui a fost aruncată în apele râului Arno.

La locul supliciului se poate vedea astăzi o mică placă comemorativă.

 

 

 

 

 

 

 

1607: Căpitanul John Smith şi un batalion de soldaţi debarcaţi  la Jamestown, în Virginia, au  pus bazele primei colonii englezeşti în Lumea Nouă

 

 

 

 

 

 

1655: S-a născut Papa Innocenţiu al XIII-lea; (d. 1724).

 

 

 

CatholicSaints.Info » Blog Archive » Beatified by Pope Innocent XIII

 

 

 

Papa Inocențiu al XIII-lea ( d. 7 martie 1724, Roma, Statele Papale  a fost un papă al Romei, având numele la naștere Michelangelo dei Conti, a fost ales papă la 8 mai 1721, luându-și numele de Inocențiu al XIII-lea (în latină Innocentius XIII,   în amintirea papei Inocențiu al III-lea, unul dintre strămoșii săi.

Inocențiu al XIII-lea l-a proclamat Doctor al Bisericii pe Sfântul Isidor din Sevilla, în anul 1722. În anul 1723, a protestat, zadarnic, contra invadării de către împăratul Carol al VI-lea a ducatelor de Parma și de Piacenza, care se aflau sub suzeranitate papală.

A refuzat să retragă bula papală Unigenitus. Papa Inocențiu al XIII-lea l-a sprijinit pe episcopul român unit cu Roma Ioan Giurgiu Patachi, în demersurile acestuia pentru promovarea independenței Bisericii Române Unite cu Roma față de episcopiile și arhiepiscopiile de rit latin din Ungaria.

Sfârșitul vieții Papa Inocențiu al XIII-lea a dus o luptă continuă împotriva cardinalului rebel francez Noailles și împotriva altor episcopi francezi rebeli. Întrucât situația se tărăgăna, Papa a murit de supărare, la 7 martie 1724, la Roma.

 

 

 

 

 

1717: S-a născut Arhiducesa de Austria, Maria Terezia, din dinastia Habsburgilor; (d. 1780).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  împărăteasă a Sfântului Imperiu Romano- German.

 

 

 

 

 

 

 

 1792: S-a  nascut Papa Pius al IX-lea (Giovanni Maria Mastai-Ferretti, d. 7 februarie 1878, Roma).

 

 

 

 

 

 

 

A fost Papă timp de 31 de ani din 16 iunie 1846 până la moartea sa si a avut cel mai lung  pontificat din istoria Bisericii. A convocat Conciliul Vatican I în 1869, care a declarat dogma infailibilității papale.

Papa Pius al IX-lea a definit și conceptul a Neprihănitei Zămisliri a Feciorei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit).

Pontificatul sau a coincis cu mișcări revoluționare în Italia și în toată Europa. A fost nevoit să părăsească Roma, iar în 1870 a pierdut Statele Papale în favoarea Italiei.

El a renunțat la Legea Garantării din partea Italiei, care presupunea finanțarea Vaticanului și dependența politică a acestuia.  A încheiat concordate cu Austro-Ungaria, Portugalia, Spania, Ecuador, Venezuela, Honduras, Salvador și Haiti.

 

 

 

 

 

1806: A murit Samuil Micu supranumit si  Klein, cărturar iluminist, filolog şi traducător, reprezentant  de seama al Şcolii Ardelene;  (n. septembrie 1745).

 

 

 

 

 

Samuil Micu Klein a fost nepotul episcopulului roman Inocentiu Micu Klein.

A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric și lingvistic , prin care urmărea să informeze pe învățații străini despre originea romană a poporului și a limbii române, despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei  Dacii și, influențat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte națiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei, numărându-se  printre autorii cunoscutului memoriu oficial numit Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae din  1791.

 

 

 

 

 

 

 

 1840: S-a nascut scriitorul francez Alphonse Daudet.

Alphonse Daudet  s-a nascut  in orasul  Nimes, intr-o familie instarita care a saracit insa in perioada cand acesta era la scoala astfel ca nu a mai reusit sa ii mai achite cursurile. Daudet nu a reusit din acest motiv sa isi ia diploma de bacalaureat, iar ca sa se intretina s-a angajat ca pedagog intr-un colegiu din Ales.

Ulterior, s-a stabilit in Paris, unde a si debutat ca scriitor cu un volum de versuri romantice. Succesul a venit insa in anul 1869, cand a publicat ciclul de povestiri „Scrisori din moara mea”.

Este autorul celebrei trilogii „Tartarin”, dar si a altor lucrari satirice, fanteziste ori romane de moravuri. Boala l-a determinat sa renunte la stilul trepidant de viata si, impreuna cu familia, s-a retras in mica localitate Champsrosay, in 1872. Doar romancierul Victor Hugo a reusit sa il determine sa vina din cand in cand la Paris.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daudet se inscrie printre cei mai acerbi scriitori anticlericali ai secolului, dar este cunoscut si pentru  criticile aduse de el impotriva Academiei franceze.

A incetat din viata in 15 decembrie 1897, la Paris, ultimul sau roman fiind „Nemuritorul”, publicat in 1888.

 1846: Statele Unite declară război Mexicului.Este inceputul razboiului  mexicano american.care e a avut loc între 1846 și 1848 în urma anexarii în 1845 de către Statele Unite a Texasului.

Mexicul a revendicat Texasul ca provincie mexicană și a refuzat să recunoască secesiunea acesteia și dobândirea independenței pe cale militară de către Texas în 1836.

 

 

 

 

 Harta Texasului

 

 

 

Cea mai importantă consecință a războiului pentru Statele Unite au reprezentat-o termenii capitulării Mexicului în conformitate cu Tratatul de la Guadalupe Hidalgo , prin care teritoriile mexicane Alta California si Santa Fe de Nuevo Mexic  au fost cedate Statelor Unite.

 În plus, raul Rio Grande  a devenit graniță între Texas și Mexic, iar Mexicul nu a mai revendicat niciodată Texasul.

 

 

 

 

 

 1860: Bătălia de la Catalafim: trupele de voluntari patrioti italieni conduse de Giuseppe Garibaldi, înfrâng armata regatului Neapole.

 

 

 

 

 

Foto: Giuseppe Garibaldi

In 1861, trupele lui  Garibaldi au  cucerit Sicilia și Neapole, care s-au unit astfel cu regatul Sardiniei și Piemontului.

In fapt, in  anul 1861 întreaga Italie, cu excepția Romei (aflată sub autoritatea Papei) și a Veneției (rămasă sub control austriac), a fost unificată.

 

 

 

 

 

 

1860: A fost adoptata legea cu privire la principiile si la modul de desfasurare a instructiei in armata Principatelor Unite, care „vor fi de acum inainte uniforme”.

 

 

 

 

 

1882:  S-a născut pictorul francez Georges Braque, întemeietor alături de Pablo Picasso, al curentului cubist in pictura(d. 31 august 1963).

 

 

 

 

 

 

 

 1888: In Brazilia se da Legea abolirii sclaviei, cunoscuta si sub denumirea de “Legea de aur”(Lei Áurea).

 

 

 

 

 

 

1904: S-a nascut Elvira Godeanu, o cunoscută actriță română de film, radio, teatru  formată la generația de aur a marilor artiști interbelici; (d. 3 septembrie 1991).

A interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât și din cea română. Elvira Godeanu rămâne una din marile interprete ale rolului Zoe Trahanache din comedia lui Ion Luca Caragiale. A fost căsătorită cu Emil Prager, un cunoscut inginer constructor și arhitect din perioada interbelică.

 

 

 

 

 

 

 1917: La Fatima, important loc de pelerinaj din Portugalia, trei copii, cu vârste între 7 şi 10 ani, au avut viziuni cu Fecioara Maria.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cei  3 tineri vizionari de la Fatima: Jacinta, Francisco şi Lucia.

În 1930 aceste viziuni au fost recunoscute de Biserica Catolică, iar pe  locul respectiv s-a ridicat o biserică.

 

 

 

 

 

 

1926: Primul zbor in balon peste Polul Nord. Américanul  Lincoln Ellsworth, norvegianul  Roald Amundsen, italianul Umberto Nobile, alaturi de alti  12 membri ai echipajului,  au survolat  cu dirijabilul Norge,  Polul Nord.

 

 

 

 

 

 

1930: A murit Fridtjof Nansen, explorator şi om politic norvegian, laureat al Premiului Nobel (n. 1861).

 

 

 

 

 

 

 

 

1929: In  România este emits un Decret prin care sunt amnistiate toate infracțiunile politice încercate sau săvîrșite de către cetățeni români pînă la 2 decembrie 1928.

Decretul a fost completat prin Legea pentru amnistie din 6 iunie și Decretul din 11 iunie prin care erau grațiate toate infracțiunile politice săvîrșite în intervalul  8 mai – 6 iunie 1929.

 

 

 

 

 

 

 1938: A murit Charles Edouard Guillaume, fizician elveţian, laureat al Premiului Nobel (n. 1861).

 

 

 

 

 

 

 1938: S-a nascut  la Cluj, tenorul roman Ludovic Spiess;  (d. 29 ianuarie 2006).

 

 

 

Ludovic Spiess – Arii din operete | Disc Vinil

 

 

 

 

 

 

 

1940: Al Doilea Război Mondial: Armata germană traversează Meuse declanșând operațiunile de cucerir ea Franței.

Premierul britanic Winston Churchill ține faimosul discurs „sânge, trudă, lacrimi și sudoare” în Camera Comunelor de la Londra.

 

 

 

 

1940: Regina Wilhelmina a Țărilor de Jos își părăsește țara refugiindu-se în  Marea Britanie după invazia nazistă.

Prințesa Juliana își duce copiii în Canada pentru siguranță.

 

 

 

 

 

 

1942: S-a născut Constantin Vaeni, regizor, scenarist şi actor român.

 

 

 

 

 

 

 

 

Intre creațiile sale reprezentative se numara :

 

  • Zidul (1974)

  • Buzduganul cu trei peceți (1978)

  • Vacanța tragică (1979)

  • Ancheta (1980)

  • Intrusul (1983)

  • Imposibila iubire (1983)

  • Acasă (1985)

  • Drumeț în calea lupilor (1988)

 

 

 

 

 

 

 

1943: Lipsita de sprijin de la Berlin, Armata germană din Africa de Nord (Afrika Korps), aflata  sub conducerea mareşalul Erwin Rommel, capitulează în faţa aliaţilor anglo-americani.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Erwin Johannes Eugen Rommel  (n. 15 noiembrie 1891 – d. 14 octombrie 1944) a fost unul dintre cei mai remarcabili feldmareșali ai Germaniei, in cel de-al doilea război mondial.

A fost comandatul general al trupelor germane din Africa, trupele Wehrmacht-ului cunoscute sub numele de Deutsches Afrikakorps,fiind  supranumit „vulpea deșertului”(în germană, Wüstenfuchs), datorită campaniilor militare reușite pe care le-a repurtat pentru armata germană în Campania din Africa de nord.

Dupa sfarsitul campaniei armatei germane in Africa de Nord, a fost numit comandantul forțelor germane menite să se opună invaziei aliaților din Normandia.

 

 

 

 

 

 

 1950: S-a născut renumitul cântăreţ  şi compozitor american Stevie Wonder.

 

 

 

 

 

 

 

Si-a schimbat  numele în Stevland Hardaway Morris.

Este un  muzician multilateral,fiind  cantaret,compozitor, multi-instrumentist si producator. Este orb din naștere. A semnat un contract cu casa de discuri Motown la vârsta de 11 ani și continuă să cânte pentru aceasta și în ziua de azi.

 

 

 

 

 

 

 1954: S-a născut  in Australia  cântăreţul  şi compozitorul  irlandez Johnny Logan (pe numele său real Seán Patrick Michael Sherrard) .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A câștigat concursul muzical Eurovision de două ori: în 1980 și în 1987.

 

 

 

 

 

 

 

 1960: Prima ascensiune a vârfului Dhaulagiri, Nepal cel de-al şaptelea munte ca înălţime din lume. 

Este un munte din masivul Himalaya care are altitudinea de 8.167 m deasupra nivelului marii.

 Inălțimea muntelui Dhaulagiri a fost pentru prima oară măsurată în anul 1809 de locotenentul William Spencer Webb și căpitanul John Hodgson, care au măsurat 8190 m.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Prima ascensiune a fost făcută de o expediție elvețiană si  austriacă condusă de Eiselin Max.

A fost prima ascensiune in Himalaia cu ajutorul unui avion, care dupa ce i-a depus pe alpinisti pe un versant al muntelui,în cele din urmă sa prăbușit în partea de nord a muntelui în timpul decolarii și a fost abandonat.

 

 

 

 

 

 

 

 

1961: A murit renumitul actor american de cinema Frank James ; (n. 7 mai 1901).

 

 

 

 

 

 

A jucat in o sută de filme si a obținut de doua ori Premiul Oscar pentru cea mai buna interpretare, in 1941 si 1952.

 

 

 

 

 

1968: S-a nascut cântăreaţa de muzica ușoara şi actriţa română, Oana Sârbu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1968: Muncitorii francezi se alătura  protestului studentilor din Paris, declarand  o grevă generală de o zi.

 

 

Mai 68
 

Sesizând oportunitatea, Partidul Comunist a susţinut mişcările îndreptate împotriva administraţiei de Gaulle.

De asemenea, două puternice uniuni sindicale au anunţat proteste pentru 13 mai.

La 13 mai 1968, mai mult de un milion de persoane, studenți, profesori și muncitori au mărșăluit prin capitala franceză cerând demisia guvernului  lui  Charles de Gaulle și au protestat  fata de  brutalitatea poliției în timpul  manifestatiilor  din ultimele zile, făcându-l pe premierul Georges Pompidou să anunţe personal eliberarea studenţilor reţinuţi şi redeschiderea Universităţii Sorbona, dar hotărârea nu a stins protestul.

La redeschiderea universităţii, studenţii au ocupat-o şi au declarat-o „universitatea poporului”.

Invitaţi la televiziune, studenţii s-au comportat ca „oameni iresponsabili cu idei utopice, care doreau să distrugă din rădăcini societatea de consum”, după cum se scrie în lucrarea „Cum a evitat Franţa războiul civil”, a lui Mattei Dogan, sociolog şi politolog francez de origine română, decedat în 2010.

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=BcDCsCGdOm4

 1981: A avut loc o tentativă de asasinare a Papei Ioan Paul al II-lea de către teroristul turc Mehmet Ali Ağca, agent al serviciilor secrete comuniste  bulgare .

 

 

 

 

 

 

Vătămată Papa ajutat de asistenții în Piața Sf. Petru

 

 

 

In Piata Sfantul Petru de la Vatican, cu putin timp inainte de inceperea slujbei, Papa Ioan Paul al II-lea  a fost impuscat de Mehmet Ali Agca, un turc in varsta de 23 de ani.

Atentantul, care s-a soldat cu ranirea grava a Papei Ioan Paul al II-lea, s-a petrecut in timp ce acesta se deplasa cu papa-mobilul prin multimea de credinciosi care astepta inceperea slujbei. Atacatorul a tras patru focuri de arma in suveranul pontif, insa doar doua gloante l-au atins – unul a intrat in abdomen, iar un altul in bratul stang. Celelalte gloante au ranit doua femei, o americanca si o jamaicanca.

Oamenii au reusit sa il imobilizeze pe turc inainte sa fie prea tarziu.Papa Ioan Paul al II-lea a fost transportat imediat  la spital, unde a fost supus unei operatii de  urgenta.

La proces, acesta si-a recunoscut vinovati si a declarat ca a actionat de unul singur. In iulie 1981 a fost condamnat la detentiune pe viata. Dovezi ulterioare au indicat ca atentantul a fost pus la cale de serviciile secrete sovietice KGB-iste si de cele bulgare, insa nu exista dovezi clare in acest sens.

 

 

 

 

 

Foto: Papa il iartă pe Agca

Papa Ioan Paul al II-lea a avut puterea sa il ierte pe Mehmet Ali Agca, in 1983 vizitandu-l in inchisoarea in care isi ispasea pedeapsa.

 

 

 

 

 

 

 

1990: Sfatul Frontului Popular din republica sovietica Moldova a facut o declaratie de adeziune la  Proclamatia de la Timisoara.

 

 

 

 

 

 

 

2005: Masacrul de la Andijan

Timp de câteva săptămâni,   bărbaţi, femei şi copii din Uzbekistan au participat la manifestaţii pasnice antiguvernamentale în oraşul Andijan. 

Forte ale  Ministerului de Interne şi ale Serviciului Naţional de Securitate din Uzbekistan  au  încercuit piaţa din centrul oraşului si au deschis focul  asupra  mulţimii.

Estimările privind numarul celor ucisi variaza de la  187, cifra comunicata de  oficiali ai guvernului, şi 5.000 de oameni, dar cele mai multe rapoarte  estimeaza  câteva sute de morţi.

Un dezertor din serviciul secret al Uzbekistanului  a susţinut că au fost ucişi 1500 de oameni.

Cadavrele celor mai mulţi dintre cei care au a murit in urma masacrului ar fi fost aruncate  în gropi comune.

“Trag asupra oamenilor paşnici…. Sunt ucişi oameni…. Soldaţii vin în transportoare blindate de personal, dar lumea stă pe loc”…. relata un manifestant.

În acea seară la Andijan au fost ucise aproximativ 500 de persoane. Guvernul uzbek a declarat că ziariştii occidentali au denaturat adevărul, dar înregistrarile apelurilor telefonice ca cel de mai sus nu pot fi negate.

Pentru vizionare, accesati  linkul de jos:

 

http://www.youtube.com/watch?v=thdWPvxMyyk

 

2008: A murit marele actor român  originar din Basarabia, Colea Răutu. A jucat in filmele  “Moara cu noroc”, “Răscoala”, “Neamul Şoimăreştilor”, “Mihai Viteazul”, “Cel mai iubit dintre pământeni”; (n. 28 noiembrie 1912).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2008: A decedat  Costică Toma, fost portar al echipei CCA, actuala Steaua Bucureşti, şi al reprezentativei României; (n. 1 ianuarie 1928).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

13 mai  în lume :

 

 

 Ziua Independenţei Ecuadorului; (1830).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfânta Muceniță Glicheria

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfanta Mucenita Glicheria

 

Sfanta Glicheria a trăit in secolul al II-lea, in timpul împaratului Antonin si a guvernatorului Savin. Sfanta Glicheria a fost fiica unui guvernator roman.

Dupa moartea tatalui s-a stabilit in cetatea Traianopole din Tracia. Glicheria a fost pusa sa aduca jertfe inaintea idolului lui Zeus. Refuza si la rugaciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus si a sfaramat-o.

Prefectul a poruncit sa fie batuta si aruncata in temnita. Dorea ca Glicheria sa moara prin infometare. Insa, ingerul Domnului se pogora din cer si ii aducea hrana. Temnicerul Laodicius vazand aceasta minune, L-a marturisit pe Hristos in fata prefectului.

Pentru aceasta marturisire temnicerului i se va taia capul. Sfânta Glicheria a fost aruncata în foc  într-un cuptor din care a iesit nevatamata, iar mai târziu a fost aruncata la fiare.

Rugându-se lui Dumnezeu, aceasta sfânta muceniță si-a dat sufletul in mâinile lui Dumnezeu.

Din sfintele ei moaște curgea mir înmiresmat, care vindeca tot felul de boli grele.

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Istoria md;

  4. Petre Otu, 100 de mari bătălii din istoria României, Editura Orizonturi, București 2009.

  5. Wikipedia org.

  6. Rador.ro

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

14/05/2020 Posted by | ISTORIE | Un comentariu

Ungaria, Transilvania, România și Tratatul de la Trianon. Revizionismul – Obsesia de 100 de ani a Budapestei

Foto: Delegația Ungariei la semnarea Tratatului de la Trianon (sursa historice.ro)

Tratatul de la Trianon, obsesia de 100 de ani a Budapestei.

Așa-zisa Ungarie Mare și ”transilvănismul”- înșiruiri de mituri fără fundament istoric și logică

 

Obsesia de o sută de ani a Ungariei privind revizuirea Tratatului de la Trianon este o capcană istorică din care ungurii nu pot ieși, avertizează istoricul și jurnalistul George Damian, într-o amplă analiză postată pe  blogul  său, historice.ro, preluat de publicația  http://www.podul.ro, prilej cu care explică, punctual și cu argumente, de ce discursul Budapestei privind așa-zisa Ungarie Mare și Transilvania nu reprezintă altceva decât o înșiruire de mituri lipsită de orice fundament istoric și logic. 

Iată în cele ce urmează, excepționala analiză a istoricului și jurnalistului George Damian:

Tratatul de la Trianon, Ungaria și Transilvania

 

 

”De 100 de ani Ungaria are ca obiectiv revizuirea Tratatului de la Trianon, într-o formă sau alta, indiferent de contextul internațional. Asta este o capcană istorică din care ungurii nu pot ieși, și nici nu cred că vor ieși vreodată, asta le este soarta. Până când vor dispărea din istorie vor continua să încerce anularea Tratatului de la Trianon.

Ungurii au intrat în capcana asta încă de la venirea în Europa: un popor migrator cu o economie pastorală și de jaf. Calul, principala platformă de luptă a ungurilor, era crescut în turme care aveau nevoie de câmpii.

Stabiliți în Câmpia Panonică ungurii au avut de rezolvat problema apărării și soluția a fost apărarea prin atac.

O zonă de câmpie nu poate fi apărată decât prin controlarea obstacolelor naturale care o înconjoară, de aici împrăștierea radială în toate părțile a primelor generații de unguri, până la atingerea obstacolelor naturale.

Exercitarea controlului pentru zonele de frontieră se realiza în funcție de capacitatea de acoperire a distanțelor, capacitatea de mobilizare a unor forțe coercitive, colonizarea punctelor cheie și controlul prin intermediul unor oameni atașați ideologic (solidaritate tribală, ulterior feudalism).

Centrul de putere al ungurilor a pendulat inițial între Imperiul Bizantin și regatul Bavariei (incluzând aici vasalii Habsburgi care s-au ridicat ulterior).

Zarurile au căzut de partea bavarezilor, ungurii devenind o marcă de apărare a acestora (în aceste războaie civile inițiale ale ungurilor între partida pro-bizantină și cea pro-bavareză cel mai important rol în stabilirea victoriei l-a jucat distanța și capacitatea de a interveni rapid; dacă ungurii s-ar fi stabilit la sudul Dunării cu siguranță ar fi fost ortodocși și ar fi avut o istorie asemănătoare cu bulgarii).

Ungurii și-au ratat de două ori misiunea de apărare a Europei Centrale, prima oară în fața tătarilor, a doua oară în fața turcilor otomani.

De fiecare dată statul ungar a fost spulberat și cordonul sanitar pe cursul mijlociu al Dunării a fost restabilit cu intervenția și sprijinul unor forțe exterioare.

Oricum, între 1526 și 1867 statul ungar nu a existat, ungurii făcând parte din diverse provincii aflate sub stăpânirea directă a Imperiului Otoman sau a Imperiului Habsburgic. Singura provincie care și-a păstrat autonomia a fost voievodatul, ulterior principatul Transilvaniei.

Iar Transilvania a fost dintotdeauna o chestie aparte, inclusiv în vremea regatului arpadienilor, aici se resimțea foarte mult influența politică bizantină.

Colonizările cu secui și sași au transformat Transilvania medievală într-o regiune afectată periodic de conflicte politice, economice, confesionale și etnice, ne lipsește o istorie a războaielor civile din voievodatul/principatul Transilvaniei, dar rebeliunea împotriva puterii pretinse de regalitatea ungară era un fenomen curent, asta din cauza faptului că regiunea era orientată către sud, aflându-se pe orbita Imperiului Bizantin, ulterior a Imperiului Otoman.

În esență, Ungaria Mare a fost de fapt un protectorat german (de factură habsburgică) cu o durată istorică extrem de scurtă, între 1867 și 1918. Implozia acestei Ungarii Mari a fost întârziată de voința politică și militară a habsburgilor, însă toată perioada a fost marcată de conflicte interetnice care nu au atins intensitatea celor din 1848 doar mulțumită impresiei că habsburgii au destulă forță să țină lucrurile sub control.

Când slăbiciunea și criza internă a habsburgilor a devenit evidentă în Primul Război Mondial, Ungaria Mare s-a făcut bucăți. Ar fi putut fi ținută la un loc doar cu forța, dar ungurii nu au fost niciodată germani, când germanii i-au abandonat din cauza propriilor probleme, stăpânirea ungară s-a evaporat.

Ceea ce unii numesc ”dreptul istoric” în realitate este o ficțiune, nu există așa ceva. Este ca și cum ai spune că revendici Grădina Raiului în calitate de moștenitor direct al lui Adam. Exercitarea autorității unui stat asupra unui anumit teritoriu nu are nici o legătură cu ”dreptul istoric”.

Un stat (în calitate de organizație care pretinde monopolul în exercitarea legitimă a forței asupra unei comunități și unui teritoriu în interesul respectivei comunități – definiția mea preferată) există într-un teritoriu în baza altor considerente.

Legitimitatea în fața celor care i se supun (cetățenii să fie de acord să facă parte din acel stat), capacitatea de a se apăra de intervenții externe (de orice natură, e vorba de intervenții agresive), un cadru legal, administrativ și economic care să asigure un nivel de bunăstare perceput ca adecvat de populațieși nu în ultimul rând recunoașterea internațională (acordul comunității statelor pentru exercitarea suveranității). Este un echilibru delicat între aceste considerente care asigură existența unui stat.

Poți fi foarte puternic și să nu ai nevoie de acordul comunității statelor pentru a-ți exercita suveranitatea asupra unui teritoriu (Rusia și Crimeea de exemplu). Sau poți fi foarte puternic și să nu mai ai nevoie de legitimitate în fața cetățenilor (Coreea de Nord). Sunt multe combinații posibile, ideea este că un dezechilibru între aceste elemente duce la apariția sau perpetuarea conflictelor internaționale, trecerea la forme violente de manifestare.

Ceea ce se numește ”drept istoric” are un rol în existența unui stat, însă acesta scade foarte mult în fața considerentelor expuse mai sus, care atârnă mult mai greu în balanță atunci când se pune sub semnul întrebării existența unui stat, revizuirea forntierelor sau cedarea de suveranitate.

Dacă ești un stat legitim, funcțional, deții putere militară și beneficiezi de recunoaștere internațională este destul de greu pentru oricine să-ți modifice frontierele.

(Mai există un aspect destul de imponderabil, respectiv voința de a lupta a unui stat, dar asta e o altă discuție, mult mai lungă).

Ceea ce contează aici este altceva: istoria nu justifică în sine existența unui stat; înșiruirea de fapte din trecut reprezintă manifestările de voință ale unor oameni care au murit în cadrul unor condiții care nu se mai regăsesc în prezent. Această înșiruire de fapte reflectă o serie de procese (economice, tehnico-științifice, ideologice) care au desfășurări în timp și se influențează reciproc cu manifestările de voință ale oamenilor.

Ceea ce numim ”istorie” este rafinarea din cadrul unei cantități mari de informație întinsă pe o durată lungă a unor ”permanențe” (așa le zicea Iorga). ”Incidențele” (asasinarea arhiducelui la Sarajevo) afectează ”permanențele” și le pot influența, le pot afecta curgerea, însă nu în mod fundamental (Primul Război Mondial ar fi izbucnit oricum, Imperiul Austro-Ungar era destinat dispariției fiind incapabil să se reformeze). (Iorga zicea că există 3 permanențe: pământul – respectiv geografia, caracteristicile teritoriului; rasa – caracteristicile populației; ideile).

Pentru chestiunea în discuție istoria are rolul de a dezvălui permanențele, de a ne indica modul în care acestea au fost afectate de incidențe, de a ne da un sens asupra proceselor desfășurate într-o anumită regiune. Pe termen lung nu prea poți lupta împotriva permanențelor, foarte rar se întâmplă să fie acestea afectate printr-un act de voință umană.

De exemplu Vlad Țepeș a încercat să modifice în interes propriu echilibrul comercial stabilit la Dunărea de jos în zona tampon (de ambreiaj?) reprezentată de Valahia între Imperiul Otoman și Europa Centrală.

Actul său de voință a fost unul impresionant și a știut să-și urmărească obiectivul cu o aplicare extremă a violenței – însă l-au înfrânt geografia și interesele economice. În fiecare perioadă istorică există condiționări care sunt dincolo de voința umană.

Ca să scurtez acest excurs teoretic: istoria nu acordă drepturi atunci când vine vorba de sistemul juridic internațional, istoria ne spune cum și de ce s-a ajuns în actuala configurație, ne poate da o hartă a divergențelor și convergențelor de interese cu desfășurarea lor în timp.

Drepturile și le manifestă și apără fiecare în funcție de capacități. Iar dreptul internațional nu are o constituție și un cod penal, este o permanentă negociere a manifestărilor de interese și forțe. (Bun, istoria mai are și rolul de potențare a voinței de a lupta a unui stat, dar deviază prea mult raționamentul meu).

Revenind la ungurii noștri: cu Trianonul și Transilvania și-au ridicat la nivel de politică de stat o mitologie pe care și-o repetă până dincolo de orice nivel de saturație.

Întregul discurs ungar despre Transilvania este o înșiruire de mituri. De exemplu mitul toleranței confesionale din Transilvania, care chipurile ar fi fost un model protocronist al respectării drepturilor omului.

Fals, confesiunea ortodoxă avea statutul de religie tolerată (autoritățile admiteau că există, dar doreau extirparea ei).

Tentativele de convertire forțată a românilor din Transilvania la altă confesiune sunt considerate acte de cultură.

Periodicele războaie civile din Transilvania (de multe ori războaie interetnice) sunt pur și simplu ignorate.

Mitologia ungară a transilvanismului ne prezintă o istorie falsă a unei Transilvanii tolerante și prospere, în care toate comunitățile etnice trăiau într-o superbă armonie. Imaginea asta idilică are rolul de a fi pusă în oglindă cu ”epurarea etnică” și ”abuzurile” practicate de autoritățile române în ultimii 100 de ani (din nou o construcție istorică extrem de falsă care necesită foarte multe corecții).

Am arătat mai sus că Ungaria Mare milenară nu corespunde sub nici o formă istoriei, așa zisa Ungarie Mare a existat câteva generații în vremea regilor arpadieni și s-a confruntat de la bun început cu o serie de tendințe centrifuge care au făcut ca niciodată acest stat să nu fie unul centralizat în mod real, a fost o colecție de provincii legate printr-un sistem vasalic.

Apoi avem dezbaterea din jurul ”reconcilierii istorice”. Așa cum este promovată, reconcilierea istorică vine pe mai multe planuri: pe de o parte avem insinuarea mitologiei transilvaniste ungare în discursul istoric românesc, pe de cealaltă avem aspectele mult mai practice ale retrocedărilor de clădiri și terenuri.

Povestea cu retrocedarea clădirilor și terenurilor este exemplul perfect pentru încurcăturile pe care le generează considerarea istoriei drept izvor de drept.

De-a lungul timpului dreptul de proprietate pentru clădiri și terenuri a fost contestat, unele drepturi de proprietate au fost modificate prin proceduri de drept civil, altele prin tratate internaționale, în unele cazuri s-au plătit despăgubiri.

În cazul unei revendicări depinde foarte mult pe ce documente și din ce perioadă îți întemeiezi cererea de revendicare: se poate ajunge la decizii abuzive, la retrocedarea aceleiași proprietăți către mai multe persoane diferite, la încălcarea unor tratate internaționale.

Și toate acestea dacă nu luăm în calcul corupția și abuzurile. Insinuarea mitologiei transilvaniste în discursul public românesc merită o discuție separată.

Ideea este că reconcilierea istorică nu poate fi altceva decât un mit al spațiului public, în realitate ascunde interese ideologice și materiale.

Povestea acestei mitologii istorice ungare devine îngrijorătoare în momentul în care este ridicată la nivelul politicii de stat în Budapesta.

 

 

 

 

 

Felvidéki Trianon-megemlékezések | Felvidék.ma

 

 

 

 

 

 

Ungaria își construiește în prezent o politică externă fundamentată pe o mitologie istorică prin care încearcă revizuirea Tratatului de la Trianon.

Este un joc extrem de periculos propaganda prin care se reclamă o traumă la nivelul unui întreg popor, dacă unor oameni sănătoși le repeți până la saturație că ei de fapt sunt bolnavi, până la urmă chiar se vor îmbolnăvi.

Și este fascinantă revenirea Ungariei la revizionism în ultimii 100 de ani. Indiferent de sistemul internațional, de regimul politic intern, de ideologia dominantă, Ungaria a revenit de fiecare dată la o politică revizionistă, la ideea de contestare a tratatelor existente.

Au existat mai multe paliere ale discursului revizionist ungar, de la celebrul ”Nu, nu, niciodată!” la actuala ”reconciliere istorică” și ”autonomie regională”, dar obiectivul principal a fost de fiecare dată revizuirea Tratatului de la Trianon.

Condițiile tehnico-științifice s-au schimbat în ultimii 1000 de ani, calul nu mai este principala platformă de luptă, un popor semi-nomad nu mai are nevoie să caute controlul asupra obstacolelor naturale pentru a-și asigura securitatea spațiului central.

Foarte multe s-au schimbat de-a lungul secolelor, și totuși Ungaria relansează periodic câte o campanie pentru schimbarea tratatelor de la sfârșitul Primului Război Mondial.

Cred că asta trebuie luată în considerare drept una din permanențele istorice ale vecinilor noștri”.

 

14/05/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: