Vasile Șoimaru: În 1990, eram gata să dispărem de pe glob, și limba noastră, și istoria, și tradițiile noastre în aceste locuri.
Eram numai buni de rusificat complet, dar, iată, a venit acest Pod de Flori și ne-a dat multă speranță
Astăzi se împlinesc 30 de ani de la primul Pod de Flori peste Prut, zi în care pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte. În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, detaliu care a și dat numele acelor manifestări.
Peste un milion de români au trecut de o parte și de alta a Prutului fără vize și au sărbătorit revederea cu rudele, prietenii, după o jumătate de secol de dezbinare. Despre acele evenimente își amintește unul dintre deputații primului Parlament ales în mod democratic, Vasile Șoimaru.
Într-un interviu oferit pentru Radio Chișinău, el a remarcat că Podurile de Flori au fost unele dintre evenimentele importante care au împiedicat rusificarea totală a populației dintre Prut și Nistru.
„Într-adevăr, a fost o zi plină de emoții, noi ne amintim cu dragoste de acea zi, de acele clipe. Această, zi de 6 mai, din îndepărtatul an 1990 s-a întâmplat cam la două săptămâni de la începutul activități primului Parlament ales în mod democratic, la două săptămâni de la votarea Tricolorului ca drapel de stat și cu două săptămâni înainte de a-l alege pe Mircea Druc prim-ministru al R. Moldova, lider al Frontului Popular.
Iar la 23 iunie 1990 s-a votat prima Declarație de Suveranitate a R. Moldova.
Nu a avut încotro și acceptat această idee Comitetul Central al Partidului Comunist de aici. Nu au avut încotro, pentru că afară erau sute de mii de oameni.
Aștepta lumea schimbări radicale, după atâția ani de la anexare și noi nu mai puteam scăpa.
Eram gata să dispărem de pe glob, și limba noastră, și istoria noastră, și tradițiile noastre în aceste locuri.
Eram numai buni de rusificat complet, dar, iată, a venit acest Pod de Flori și ne-a dat multă speranță.”
Amenzile date în timpul stării de urgență sunt neconstituționale a decis Curtea Constituţională după ce Avocatul Poporului, d-na Renate Weber, i-a înaintat o sesizare cu privire la articolul din Ordonanţa Militară despre amenzile stabilite în starea de urgență – „constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.”
În perioada stării de urgență, s-au dat peste 300.000 de amenzi, valoarea lor ridicându-se la 120 de milioane de euro.
Cei 9 judecători ai Curții Constituționale au stabilit astăzi că amenzile date în timpul stării de urgență sunt neconstituționale.
Decizia Curții se aplică doar pe viitor. De acum înainte nu mai pot fi date amenzi în asemenea cuantum, însă cele care au fost date până în acest moment trebuie anulate de o instanță de judecată.
Fostul președinte al CCR, Augustin Zegrean, a comentat, pentru DCNEWS, decizia instituției cu privire la neconstituționalitatea amenzilor uriașe aplicate în starea de urgență. El a a afirmat că prin decizia CCR de astăzi ”toate amenzile stabilite prin ordonanță nu se mai aplică timp de 45 de zile, după care Guvernul va trebui să pună în acord ordonanța cu decizia CCR”.
”Cei care au fost deja amendați, dacă au făcut contestație, justiția le va admite și va anula toate amenzile, pe motiv că au fost date în baza unei legi neconstituționale” a subliniat fostul judecător CCR, pentru DCNEWS.
”Prin decizia CCR nu se anulează procesul verbal prin care s-a dat amenda” a subliniat judecătorul. Augustin Zegrean a mai precizat:
”Numai justiția poate anula amenzile. Nici măcar dl ministru Vela nu le poate anula, numai justiția.”
”Și astăzi care fac contestație, și de mâine care fac contestație, dacă mai sunt în termenul de a contesta – n.r. justiția le va admite și va anula toate amenzile” a precizat Augustin Zegrean.
Termenul de contestare, de regulă, e 15 zile de la data comunicării procesului verbal.
”Astăzi încă pot fi date amenzi, până când va apărea decizia CCR în Monitorul Oficial, dar le dau degeaba, pentru că toată lumea le va contesta și vor fi anulate.” a mai spus fostul președinte al CCR.
„Aici și mieamenzile mi se pare că s-a exagerat, este specific românesc, s-a sărit calul. Amenzile sunt mult prea mari raportat la câștigurile populației și nu cred că populația va putea să plătească.
De unde bani? Mai ales acum în perioadă de criză. Pe de-o parte, statul le dă bani la oameni ca să supraviețuiască, prin șomajul tehnic, pe de altă parte, le dai amenzi de nu se pot încadra în bani în niciun fel. Probabil că CCR va fi de acord cu Avocatul Poporului și atunci, sigur, mă întreb cine va mai plăti aceste amenzi.
Dacă obiecțiile referitoare la articolul despre amenzi vor fi acceptate de CCR, fiind declarate neconstituționale, toate amenzile vor fi anulate practic, pentru că vor fi date în baza unei legi neconstituționale, dar, pentru asta, fiecare cetățean va trebui să sesizeze instanța, deci să le conteste în justiție dacă crede că nu au fost corect aplicate”.
1405: S-a născut eroul poporului albanez Gerge Kastrioti (Gjergj Kastrioti); ( d. 17 ianuarie 1468).
Cunoscut mai ales sub numele de Skanderbeg, a condus între 1443 si 1468 lupta albanezilor împotriva Imperiului Otoman, obținând victorii în mai multe bătălii sângeroase și eliberând mare parte din teritoriul țării sale, cu centrul în orașul Krujë.
1501: S-a născut la Montefano, în talia, Papa Marcel al II-lea; (d. 1555).
Papa Marcel al II-lea ( d. 1 mai 1555, Roma), a fost Papă al Romei timp de 22 de zile, fiind succedat pe tronul pontifical de Papa Paul al IV-lea.
1574: S-a născut Papa Inocenţiu al X-lea; (d. 7 ianuarie 1655).
Pictura de Diego Velasquez
Papa Inocentiu al X-lea a condus Biserica Catolică între anii 1644-1655.
1527: Trupele lui Charles, duce de Burbon, au invadat Roma, ucigând peste 4.000 de locuitori și jefuind bogații inestimabile.
Roma fost devastata de armatele imparatului Sfântului imperiu roman de națiune germană, Carol Quintul.
Garda Elvetiana care apara Vaticanul s-a baricadat in curtea Bazilicii Sf.Petru si a aparat Sfantul Scaun in fata asediului a mii de soldati .
Au cazut eroic in lupta 147 luptatori din Garda Elvetiana, supravietuind numai 42.
Papa a fost salvat printr-un pasaj secret lung de 750 metri, existent si in zilele noastre, care leaga Vaticanul de Castelul Sant’Angelo.
Aceasta lupta eroica este celebrata la fiecare 6 mai, data care a devenit ziua prestarii juramantului pentru noii recruti din Garda Elvetiana.
1600: Mihai Viteazul îl alunga pe Ieremia Movila si ocupa Moldova, realizand astfel prima unire politica a celor trei tari Romane intitulandu-se “domn al tarii Romanesti si al Ardealului si a toata tara Moldovei”.
La 21.X/1.XI.1599 Mihai îsi facuse intrarea triumfala în Alba Iulia, întreg teritoriul Transilvaniei trecand sub autoritatea sa în urma victoriei de la Selimbar din 18/28.X.1599.
1638: A murit Cornelius Otto Jansen, filosof şi teolog olandez; (n. 1585).
1639: A fost încheiată construcţia Bisericii “Trei Ierarhi” din Iaşi, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, adevărată bijuterie arhitectonică.
Aici se află mormintele domnitorilor Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Cantemir şi Vasile Lupu.
1682: Ludovic al XIV-lea al Franţei îşi mută întreaga curte la palatul Versailles.
Palatul Versailles (în franceză Château de Versailles) este un palat regal construit la Versailles, în Franţa. A fost reşedinţa regilor Franţei Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea.
Acest palat se înscrie printre cele mai remarcabile monumente din Franţa, nu numai prin frumuseţe, ci şi prin prisma evenimentelor al căror teatru a fost.
Devine reşedinţă regală permanentă începând cu anul 1682, când regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de la Paris, până în 1789, când familia regală a fost forţată să se întoarcă în capitală, cu excepţia câtorva ani din timpul Regenței.
Palatul Versailles reprezintă un simbol al sistemului monarhiei absolute adoptat de către Ludovic al XIV-lea.
În acest castel, în Camera Oglinzilor, a fost semnat Tratatul de la Versailles. În 1837 palatul a devenit primul muzeu de istorie al Franţei. ( wikimapia.org ).
1758: S-a nascut mareşalul francez Masséna, erou al razboaielor napoleoniene; (d. 1817).
1758: S-a născut revoluţionarul francez Maximilien Robespierre; (d. 1794).
Maximilien François Marie Isidore de Robespierre ( decedat la 28 iulie 1794),dupa Calendarul Republican, 10 thermidor an II), a fost executat prin ghilotinare în Piața Revoluției, astăzi Place de la Concorde).
A fost unul din discipolii lui Jean-Jacques Rousseau si una dintre cele mai cunoscute figuri ale revoluției franceze. .
Sa născut la Arras, într-o familie înstărită. Avocat, el a fost ales deputat al Stării a treia, devenind cunoscut prin discursurile sale din clubul iacobin și la procesul regelui.
A fost, supranumit “Incoruptibilul” pentru că ducea o viață austera si ales lider al grupării radicale iacobine.
Maximillian Robespierre
În 1793, a provocat căderea grupului girondinilor, iar ca membru al Comitetului Salvării Publice a fost adeptul și apologetul unei politici de teroare împotriva adversarilor politici, care a dus la decapitarea prin ghilotinare a multor reprezentanți de frunte ai Revoluției franceze.
Robespierre rămâne in istorie un personaj controversat, prezentat de unii ca idealist iar de alții ca un fanatic.
1791: Este emis Decretul prin care Palatutul Luvru din Paris a fost transformat în muzeu.
1849: Trupele maghiare conduse de maiorul Hatvani au fost înfrânte decisiv de Armata revoluţionară a lui Avram Iancu.
Foto: Craişorul muntior – Avram Iancu
1856: S-a născut psihiatrul austriac Sigmund Freud; (d. 1939).
Sigmund Freud, medic austriac de origine evreiasca , f ondator al psihanalizeiNascut Sigismund, acesta isi va schimba numele la varsta de 22 de ani pentru ca nu ii placea sonoritatea celui primit la botez.
A absolvit ”summa cum laude” studiile secundare in 1873, dupa care se inscrie la Universitatea din Viena unde studiaza medicina. In aceeasi perioada incepe sa studieze modul de functionare al sistemului nervos.
Dupa absolvirea scolii, a lucrat o perioaca ca medic in spitale de psihiatrie, pentru ca apoi sa plece la Paris, cu o bursa din partea statului austriac, unde s-a specializat in diagnosticarea afectiunilor sistemului nervos.
Primele cercetari asupra glandelor sexuale, la anghile insa, le face in 1876, pentru ca un an mai tarziu sa publice rezultatul analizelor sale.
Incepe sa studieze psihiatria in 1879, iar doi ani mai tarziu isi obtine doctoratul in medicina. In 1885, foloseste hipnoza ca tratament intr-o clinica privata. Incepe sa isi publice mare parte din cercetari, starnind antipatii in randul colegilor care il acuza pentru practicile sale medicale. In 1902, Freud a fost numit profesor la Universitatea din Viena, multi dintre studentii sai preluandu-i ideile.
Tot in aceasta perioada, medicul si-a dobandit faima in lume, in clinica lui venind sa se trateze inclusiv americani. Succesul nu il ocoleste, astfel incat in 5 martie 1902 imparatul Franz-Joseph semneaza nominalizarea lui Freud ca „profesor extraordinarius”.
La opt ani dupa acest eveniment are loc congresul de constituire a Fundaţiei internationale de psihanaliză. Cu ajutorul discipolilor sai, Freud a reusit sa pună bazele Societatii Internationale de Psihanaliza in anul 1910.
A fost numit membru de onoare al Societatii regale de medicina din Anglia. S-a refugiat in Londra dupa ocuparea tarii sale de catre nazisti, iar in acelasi an – 1939 – in data de 23 septembrie a incetat din viata.
1859: A decedat naturalistul şi exploratorul german Alexander von Humboldt; (n. 1769).
Alexander von Humboldt
1861: S-a născut Rabindranath Tagore (Thakur Rabindranath), scriitor şi poet indian, laureat al Premiului Nobel ; (d. 1941).
Motivaţia juriului pentru acordarea Premiului Nobel:
„în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete şi frumoase, prin care, cu un meşteşug desăvârşit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezeşti, o parte integrantă a literaturii occidentale”.
Tagore a fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali cât şi în limba engleză, în care şi-a tradus unele opere concepute în bengali.
Traduceri în limba română:
– Henriette Yvonne Stahl, Gora, Bucureşti, Editura pentru literatură universală, 1965.
– Ghirlanda dragostei, Biblioteca pentru toţi, nr. 70, Editura Minerva, 1961. Prefaţă de Alexandru Oprea.
1868 (stil nou, 18 mai): S-a născut Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei; (d. 1918).
Nikolai al II-lea a venit la tron în 1894, şi a condus ţara într-o perioada dificila pentru Rusia. După Revoluţia din Rusia din 1917, a fost arestat şi trimis la Tobolsk, un oraş din Siberia, şi mai târziu la Ekaterinburg.
La data de 16 iulie 1918, fostul ţar Nikolas II-lea, sotia sa Aleksandra, cele patru fiice, ţareviciului Alexis, au fost asasinaţi în subsolul casei Ipatiev din Eaterinburg, la ordinul personal al lui Lenin.
Foto: Casa Ipatiev din Ecaterinburg
Rămăşiţele lor au fost duse intr-o padure din afara orasului iar cadavrele au fost arse dupa ce asasinii au incercat să le dizolve în acid. În cele din urmă au fost aruncate într-o mină inundată.
Trupurile au fost descoperite abia în 1979, dar din motive politice nu au fost exhumate decât in 1991, exact la o zi după preluarea puterii în 1991 de către președintele Boris Eltin.
Mai multe echipe de experţi, ruşi, britanici şi americani au investigat aceste rămasite timp de 10 ani, expertizele ADN confirmand ca oasele apartin ta rului Nikolai, sotiei sale A leksandra, celor patru fiice, ţareviciului Alexei, si a patru slujitori.
Pe 4 august 2000, Nicolae și membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați de sinodul bisericii ortodoxe ruse, drept „cuvioși (supuși pătimirii)”.
Ei erau deja venerați de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei cu câțiva ani înaintea canonizării lor.
1872: A fost înființată agenția diplomatica română de la Berlin.
1885: A fost emis un Decret regal privind aprobarea Tomos–ului, prin care Patriarhia din Constantinopol recunoștea autocefalia Bisericii Ortodoxe din Regatul României.
In urma unui schimb de scrisori, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 26 aprilie 1885 a cerut Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol recunoaşterea formală a autocefaliei Bisericii noastre, păstrând principiile canonice ale Bisericii Răsăritului, în care se spune că «în unire cu datinile cele vechi Biserica Ortodoxă Română a fost declarată autocefală, bucurându-se de o independenţă legală cu aceea a celorlalte Biserici autocefale» şi doreşte ca Patriarhia Ecumenică să binevoiască «a da binecuvântarea acestui fapt şi a recunoaşte Biserica autocefală a României ca soră în acelaşi rit şi credinţă întru toate» şi să comunice «acest fapt celorlalte scaune patriarhiceşti a Răsăritului şi tuturor Bisericilor autocefale».
Prin acest act Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române declară că «va ţine intacte dogmele sacre ale Sfintei noastre credinţe ortodoxe şi tradiţia Bisericii şi va da Preasfinţitului Tron Ecumenic şi Patriarhicesc din Constantinopol întâietatea onorifică şi va pomeni numele Patriarhului, stând în legătură dogmatică şi canonică cu acesta şi cu toate Bisericile Ortodoxe Autocefale.
Patriarhul Ioachim al IV-lea la 28 aprilie înştiinţa că «luând în considerare» împreună cu Sfântul Sinod Patriarhal cererea trimisă şi «chibzuind asupra ei» a găsit-o «întemeiată în drept şi corespunzătoare cu aşezămintele bisericeşti» şi binecuvintează Sfânta Biserică a României «recunoscând-o autocefală şi întru toate de sine administrată» şi proclamă Sfântul ei Sinod «de frate preaiubit întru Hristos».
Totodată trimite şi tomosul sinodal de recunoaştere şi înştiinţare că a făcut cunoscut acest lucru şi celorlalte Biserici ortodoxe autocefale
Etapele recunoasterii Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane au fost în principal urmatoarele :
– 1872 – Biserica Ortodoxă Română devine autocefală, prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei și Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonică față de Patriarhia Constantinopolului.
– Mitropolitul Ungrovlahiei, totodată arhiepiscop de București, devine mitropolit-primat al României. Este constituit oficial Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
– 1878-1885 Schimb de scrisori între Patriarhia Ecumenică, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Guvernul român, pe tema proclamării unilaterale a autocefaliei de către Biserica română.
1885, 28 aprilie – Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea al Constantinopolului recunoaște în mod solemn autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.
1888: Savantul român Victor Babeş face primele vaccinări antirabice la Bucureşti.
1889: Turnul Eiffel este deschis oficial spre vizitare publicului în timpul Expoziţiei Universale din Paris.
Ideea construirii turnului a aparut cnd guvernul francez a decis ca pentru comemorarea centenarului Revolutiei franceze, sa organizeze o expozitie internationala.
Autoritatile au initiat si un concurs de proiectare a unui monument care sa fie amplasat in centrul Parisului, in Champ-de-Mars.
Au fost trimise peste 100 de proiecte, in final fiind selectat cel trimis de Gustave Eiffel, un inginer necunoscut la acea vreme. El a propus comisiei construirea unui turn de otel care sa depaseasca ca inaltime orice cladire din capitala Frantei.
Structura a fost construită între anii 1887-1889 din fier forjat, (după o tehnologie descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu). A fost inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai.
Turnul a fost cea mai inalta constructie din lume pana in 1930 cand a fost finalizata cladirea Chrysler din New York. Turnul Eiffel este inalt de 984 de picioare si este asamblat din peste 18.000 de piese metalice, legate intre ele cu mai mult de un milion de nituri.
Structura de otel este sustinuta de patru stalpi de piatra, din care se ridica patru coloane care se unesc, formand un singur turn vertical.
Platformele, fiecare cu cate o punte de observatie, sunt situate la trei nivele. Ascensoarele urca in curba de-a lungul stalpilor.
In 1909, celebra constructie a fost salvata de la demolare doar pentru ca pe aceasta era montata antena pentru transmisiunile radio.
Proprietarii terenurilor pe care era construit turnul au cerut ca acesta sa fie mutat sau distrus, pentru a putea sa isi reintre in drepturi, pentru ca incheiasera cu organizatorii expozitiei universale un contract de inchiriere pe 20 de ani.
1895: S-a născut Rudolph Valentino, celebrul actor american de origine italiană; d. 23 august 1926, New York City, New York) .
A fost unul dintre cei mai populari actori care au jucat în filmele mute si a ajuns la apogeul carieierei sale jucand in filmul „The Sheik”( Seicul) în anul 1921 .
Renumele lui de cuceritor cu temperament meridional, idol al sexului frumos s-a conturat prin rolurile jucate de el în filmele L’aquila (Acvila), The Son of the Sheik (Fiul șeicului). Moartea sa timpurie, cauzată de o pneumonie, a provocat o isterie în masă printre admiratoarele sale din SUA.
1899: Au loc lucrările primei Conferințe a păcii la Haga, cu participarea a 109 reprezentanți din 26 state printre care și România. Scopul Conferinței de la Haga a fost semnarea unei convenții asupra reglementării pașnice a conflictelor internaționale.
Delegația română, din care faceau parte: Alexandru Beldiman, ministru la Berlin, și Ion Papianu, agentul diplomatic de la Belgrad, a semnat documentele cu rezerve.
1910: A murit regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit.
Eduard al VII-lea (n. Albert Edward, la 9 noiembrie 1841) a fost rege al Regatului Unit şi al dominioanelor britanice şi împărat al Indiei de la 22 ianuarie 1901, până la moartea sa, la 6 mai 1910.
El a fost primul monarh britanic din Casa de Saxa-Coburg-Gotha, care a fost redenumită în Casa de Windsor de fiul său, George V.
1910: George al V-lea devine rege al Angliei după moartea tatălui său, Eduard al VII-lea.
George Frederick Ernest Albert (n. 3 iunie 1865 – d. 20 ianuarie 1936), a fost primul monarh britanic al Casei de Windsor, care a fost creată din Casa de Saxa-Coburg-Gotha.
A fost primul împărat al Indiei și primul rege al Statelor Libere Irlandeze.
A domnit din 6 mai 1910 până la moartea sa în 1936.
1915: S-a născut Orson Welles, regizor, scenarist şi actor american; (d. 10 octombrie 1985).
A devenit faimos pe plan național, după emisiunea radio din 30 octombrie 1938, în care a prezentat cartea „Războiul lumilor” al lui H. G. Wells, provocând panică printre auditori.
Este cunoscut în special pentru clasicul său film din 1941 „Cetățeanul Kane”, care a fost nominalizat în 1942 la Premiile Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu și cel mai bun actor, dar și pentru rolul lui Falstaff, interpretat în 1965, în filmul cu același nume.
1919: În Afganistan începea al Treilea Război anglo-afgan. Se va termina cu un armistițiu la 8 august 1919.
Afganii infrng toate trupele de ocupaţie, alungandu-i pe britanici înapoi în India.
Coroana Britanica îşi recunoaste infrângerea în tratatul semnat la 19 august la Rawalpindi.
Este data la care in prezent afganii îşi sărbătoresc independenţa.
1925: În România Unita a fost infiinţată Mitropolia Basarabiei.
Legea şi Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, a fost votata de corpurile legiuitoare, la 24 martie 1925 – în Senat, şi, la 3 aprilie acelaşi an – în Cameră, şi promulgata la 6 mai 1925, acestea fiind primele acte legislative în care ideea înfiinţării mitropoliei Basarabiei a capătat consacrare juridică.
Conform acestor documente, din punct de vedere canonic şi administrativ, Patriarhia Română se compunea din cinci mitropolii. Ultima din ele, ordinea ierarhică stabilindu-se, după cum se știe, în funcţie de vechimea scaunului, era Mitropolia Basarabiei, cu două eparhii: Arhiepiscopia Chişinăului şi Episcopia Cetăţii Albe – Ismail17.
Astfel, Mitropolia Basarabiei, de jure, ia fiinţă în 1925, odată cu adoptarea principalelor documente de organizare şi funcţionare a B.O.R. Dar până la transpunerea în viaţă a prevederilor Statutului şi Legii au trebuit să treacă încă trei ani.
Chiar la sesiunea ordinară din toamna anului 1925, Adunarea Eparhială şi Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului insista asupra aplicării legii: „A sosit vremea ca acestei sfinte mitropolii să i se dea mitropolitul la care o îndreptăţeşte legea”. Paralel cu cerinţa de aplicare a legii în ceea ce privește ridicarea Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului la treapta de Mitropolie a Basarabiei se purtau discuţii şi în privinţa desemnării titularului scaunului mitropolitan de la Chişinău.
Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Chișinăului din 22 mai 1927 şi-a exprimat „în mod hotărât” dorinţa „de a vedea Arhiepiscopia Chişinăului ridicată la rangul de mitropolie”, aşa cum prevedea Legea organizării bisericeşti din 1925, înaintând, concomitent, şi propunerea „ca odată cu aceasta să fie rugate autorităţile înalte bisericeşti şi de stat ca în scaunul Mitropoliei Basarabiei să fie aşezat Î.P.S. Episcop Gurie”.
Această doleanţă a fost adusă la cunoștința Preafericitului Patriarh al României Miron Cristea, dlui prim-ministru, general Alexandru Averescu, şi dlui Vasile Goldiş, ministru al cultelor. Era pentru prima oară când clerul din Basarabia făcea o propunere nominală la scaunul mitropolitan de la Chişinău.
Candidatura Arhiepiscopului Gurie a fost susţinută de majoritatea clerului, credincioşilor, precum şi de oamenii politici din eparhie. Meritele arhiepiscopului în opera culturală, naţională şi bisericească a Basarabiei nu puteau fi contestate.
Fireşte, Arhiepiscopul Gurie avea însă şi duşmani şi, cu regret, unii destul de rău porniți, adversarul principal era guvernul liberal, cu care arhiepiscopul intrase cândva în conflict, numindu-l din nou pe profesorul Constantin Tomescu, adversar politic al liberalilor, în funcţia de secretar al administraţiei eparhiale, după ce acesta fusese demis disciplinar din respectivul post de un ministru liberal, titular al Departamentului culte.
La şedinţa din 25 iunie 1927, Sfântul Sinod al B.O.R. a satisfăcut cererea Adunării eparhiale a Arhiepiscopiei Chişinăului din 22 mai 1927 şi a hotărât ca Î.P.S. Arhiepiscop Gurie să fie ridicat la rangul de mitropolit, autorizându-l pe Patriarhul Miron Cristea „să stabilească momentul şi modalitatea îndeplinirii acestei hotărâri”.
Gurie Grosu (n. 1 ianuarie 1877, Nimoreni, Lăpușna – d. 14 noiembrie 1943, București (înmormântat la Cernica), mitropolit român, primul titular al Mitropoliei Basarabiei după 100 de ani de ocupație rusă.
Numele său de botez era Gheorghe, iar numele de Gurie l-a luat atunci când s-a călugărit.
A fost un om extrem de evlavios și unul din promotorii românismului în Basarabia.
În cele din urmă, după îndelungate tergiversări, Sfântul Sinod şi Guvernul au hotărât ridicarea în scaunul de mitropolit de la Chişinău a Î.P.S. Arhiepiscop Gurie (Grosu), fixând ziua de 28 aprilie 1928 drept dată a instalării sale.
Acest eveniment de mare importanţă bisericească a coincis cu împlinirea a 10 ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România şi a 25 de ani de activitate cărturărească şi patriotică a primului mitropolit al Basarabiei.
1928: La Alba Iulia, a avut loc o mare adunare convocată de Partidul National Țărănesc, cu scopul de a obliga guvernul liberal să demisioneze.
1931: Se constituie la București în România, Partidul Țărănesc-Democrat sub conducerea lui Constantin Stere.
La 13 iulie 1933 acesta fuzionează cu Partidul Țărănesc-Radical, condus de Grigore Iunian.
1937: Aeronava Hindenburg, cel mai mare dirijabil construit vreodată, ia foc în timp ce încerca să aterizeze la Lakenhurst, New Jersey. Victime, 36 de pasageri şi membri ai echipajului.
1940: Scriitorului american John Steinbeck i se decerneaza premiul Pulitzer pentru romanul său “ Fructele mâniei “.
John Steinbeck (1902-1968)
1942: Al Doilea Război Mondial – În Corregidor, ultimele forțe americane din Filipine se predau japonezilor.
1943: S-a născut Laurenţiu Ulici, critic literar si om politic român.
Laurențiu Ulici a fost senator în legislatura 1996-2000 din partea Partidului Alternativa României si președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până la decesul sau in 16 noiembrie 2000.
Moartea sa a fost accidentală, prin intoxicare cu oxid de carbon, din cauza unei sobe stricate, și s-a produs în Făgăraș, unde președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor se afla la o reuniune a scriitorilor. Împreună cu el a decedat și șoferul său.
1945: Începe Ofensiva Praga, ultima bătălie majoră pe frontul de est din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
1949: A decedat Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck, poet , eseist și dramaturg belgian de limbă franceză.
Este considerat cel mai important dramaturg al simbolismului; (n. 29 august 1862). În anul 1911 a primit Premiul Nobel pentru Literatură.
1953: S-a născut Tony Blair, fost prim-ministru al Marii Britanii şi lider al Partidului Laburist din această ţară.
1954: Atletul britanic Roger Bannister a devenit primul om din lume care a alergat o milă (1.601 metri), în mai puţin de patru minute.
Roger Bannister
1961: Se stinge din viață poetul, dramaturgul şi filozoful român Lucian Blaga; (n.9 mai 1895,satul Lăncrăm, jud.Alba).
Lucian Blaga (n.1895-d.1961)
Lucian Blaga este considerat unul dintre cei mai mari poeţi pe care i-a avut poporul român şi care vă dăinui veşnic prin operele sale.
1984: Are loc, la Palatul Sporturilor din Bucureşti, gala de adio a gimnastei Nadia Comăneci. Cu prilejul retragerii sale din activitatea competiţională, marea noastră gimnastă primeşte din partea preşedintelui Comitetului Internaţional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, Ordinul Olimpic.
1990: Evenimentul “Podul de flori” de peste Prut – prima deschidere a frontierelor dintre România şi actuala Republica Moldova.
În 1990 românii basarabeni erau gata să dispară de pe glob, odată cu limba, istoria, și tradițiile lor. Rusificarea lor se afla într-o fază avansată.
Primul Pod de Flori peste Prut, a fost prima zi în care pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte în ambele sensuri.
În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, detaliu care a și dat numele acelor manifestări.
Peste un milion de români au trecut atunci de o parte și de alta a Prutului fără vize și au sărbătorit revederea cu rudele şi prietenii, după o jumătate de secol de divizare forţată.
1991: A murit Virgil Calotescu, regizor român de filme documentare și de ficțiune, multe dintre acestea realizate pe scenarii scrise de Francisc Munteanu ; (n. 16 ianuarie 1928).
1992: A murit renumita actriță și cantareață germana Marlene Dietrich; (n. 27 decembrie 1901).
VIDEO:
1994: A murit Moses David Rosen, rabin şef al Cultului Mozaic din România; (n.23 iulie 1912).
A fost șef-rabinul Cultului Mozaic din România (1948-1994) și președinte al Federației Comunităților Evreiești din România (1964-1994). În anul 1957 a devenit deputat în Marea Adunare Națională și în 1992 Membru de Onoare al Academiei Române.
Încă din adolescenţă intră în vizorul Siguranţei ca element suspect, propagandist socialist şi subversiv, fiind arestat în 1927 si condamnat în 1928 la o lună de închisoare, pentru lezmajestate.
Înainte de instaurarea dictaturii antonesciene, a fost internat în lagărele de la Miercurea Ciuc şi Caracal (iulie-septembrie 1940), fiind considerat periculos din cauza simpatiilor sale comuniste.
După 23 august 1944 a activat din nou în cadrul PSD, făcând parte din gruparea pro-comunistă. Din 1945 până în 1946 a obţinut trei funcţii religioase importante în cadrul comunităţii evreieşti din Capitală: rabin la Sinagoga Mare din Capitală, membru al Sfatului Rabinic şi preşedintele Secţiei Cultului, iar în iunie 1948 a fost ales şi apoi învestit la Templul Coral şef-rabin al cultului mozaic, după ce l-a discreditat ruşinos pe fostul rabin-şef Dr. Alexandru Şafran, având susţinere totală din partea PMR (PCR), din rândurile căruia făcea parte din februarie 1948.
A colaborat sistematic cu regimul comunist, susţinând politica internă şi externă a partidului, propaganda şi diplomaţia comunistă, inclusiv emigrarea masivă a etnicilor evrei (practic, vânzarea lor pe mărfuri sau valută, astfel că în 1990 mai rămăseseră în ţară vreo 3% din cei cca. 400.000).
A tolerat sau chiar a negociat uneori demolarea a 63 de temple şi sinagogi bucureştene (de exemplu, Templul Mic Spaniol, sinagogile Reşit Daat, Beth El, Aizic Ilie, Adat Ieşurun, Gaster,Spilman, Caritatea, Hirsch, Malbim, Zissu), în cadrul politicii guvernamentale de sistematizare din anii ’80 !
A fost un propagandist major al minciunilor regimului comunist privind situaţia religioasă din Romania si a sprijinit acţiunile Securităţii de dezinformare a Occidentului în toate contactele sale oficiale cu străinii.
A conlucrat la conceperea şi aplicarea strategiei Securităţii pentru deconspirarea şi distrugerea reputaţiei preotului ortodox Valerian Trifa, participant la rebeliune ca lider al tineretului legionar, care era în America liderul ortodocşilor români ce refuzau vehement să intre sub ascultarea Patriarhiei Ortodoxe Române, deteminând grăbirea expulzării din SUA a acestuia şi, implicit, slăbirea exilului românesc şi a rezistenţei sale faţă de regimul Ceauşescu.
Din 1957 a fost ales regulat deputat în Marea Adunare Naţională, până în 1989.
În septembrie 1980, a fost editat în România vol. IX al Operelor lui Mihai Eminescu, cuprinzând publicistica, cu articolele antisemite scrise de Eminescu.
Moses Rosen s-a adresat Academiei Române cerând interzicerea publicării acestui volum și retragerea lui din tipografii.
La data de 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei victime ale Holocaustului de pe teritoriul României (inclusiv Transilvania de nord).
Atunci a fost menționată pentru prima dată cifra de 400.000 evrei victime ale Holocaustului din România. Întrebat de ce nu s-a menționat pănă atunci această cifră, Moses Rosen a afirmat că „din 1941 până în 1991 nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost așa de terorizați în România, încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morții lor”.
Pe baza acuzațiilor sale, Senatul Statelor Unite ale Americii a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare), o rezoluție care „condamnă resurecția antisemitismului și a intoleranței etnice din România”.
Câteva citate din “opera” controversata a acestui rabin :
„Datorită cârmuirii înţelepte şi pline de omenie a domniei voastre (tov. N. Ceauşescu) aţi acordat şi acordaţi bunăvoinţă şi înţelegere problemei reunirii familiilor evreeşti în Ţara Sfântă, dând posibilitatea oricărui evreu ce o doreşte.”
„Alături de credincioşii celorlalte culte, vă exprimăm şi cu acest prilej profunda recunoştinţă pentru deplina libertate religioasă de care ne bucurăm, pentru posibilităţile largi de a ne cultiva tradiţiile, de a ne respecta credinţa şi de a trăi în armonioasă frăţie cu credincioşii celorlalte culte, uniţi prin comunitate de idealuri în serviciul patriei comune.”
S-a vorbit aici despre libertatea cultelor religioase din ţara noastră. Îmi exprim indignarea faţă de faptul că unii mai vorbesc despre lipsa libertăţii religioase într-o ţară cu atât de multe lăcaşuri de cult şi cu posibilităţi de a ne ruga oricând dorim. De aceea nu trebuie să tăcem când auzim astfel de lucruri.”
1994: Inaugurarea oficială a tunelului de sub Canalul Mânecii, considerat de experţi ca “lucrarea secolului”.
Eurotunelul, cu o lungime de 50,3 km, situat la o adâncime cuprinsă între 25 si 45 de metri sub fundul mării, a costat 10 miliarde de lire sterline
A fost nevoie de 13.000 mii de oameni si 6 ani pentru finalizarea lucrarilor, iar pentru constructia sa au fost exacavati 4 milioane de metri cubi de calcar.
Pana in momentul inaugurarii, inginerii au visat la darea in folosinta a unui asemenea tunel de prin 1800. O prima tentativa s-a inregistrat in 1880, dar din cauza dificultatii proiectul a fost rapid abandonat.
Eurotunelul acopera distanta dintre Kent (Anglia) si Normandia (Franta), adica 50 km, dintre care 39 trec pe sub fundul Canalului Manecii.
In prezent tunelul este cea mai lunga linie de metrou subacvatic din lume.
2001: Papa Ioan Paul al II-lea devine primul papă care intră într-o moschee. Evenimentul a avut loc în timpul unei călătorii în Siria.
2003: A fost inaugurată, la Moscova, prima staţie de metrou din lume aflată la cea mai mare adâncime.
Staţia Park Pobedi (Piaţa Victoriei) este construită la 90 de metri sub pământ.
2007: Nicholas Sarkozy este ales presedinte al Frantei, dupa ce a învins-o în cursa electorală pe socialista Segolene Royal, cu 53% din voturile exprimate.
2012: În timpul alegerilor prezidențiale din Franța are loc al doilea tur de scrutin desfășurat între candidaţii Sarkozy și Hollande.
Președintele ales al Franței a fost Francois Hollande, care a obținut 51,62% din voturile exprimate, față de 48,38% cât a obținut Sarkozy.
2013: A decedat Giulio Andreotti, jurnalist şi politician, fost prim ministru al Italiei; (n. 1919).
2015: A decedat muzicianul Errol Brown, membru al formaţiei de succes jamaicane de muzică pop, Hot Chocolate;(n.11 decembrie 1943).
2016: S-au deschis lucrările Congresului Partidului Muncii (comunist), un congres al partidului unic din Coreea de Nord menit să consacre regimul absolut al lui Kim Jong-Un şi „prestigiul ţării” ca putere nucleară, relatează AFP într-un amplu comentariu.
Media oficială a salutat cu această ocazie ultimul test nuclear nord-coreean, desfăşurat la 6 ianuarie, mărturie a „măreţiei şi prestigiului”Coreii de Nord „în calitate de stat nuclear”
Liderul nord-coreean Kim Jong-Un a renunţat la uniforma lui stalinistă şi a îmbrăcat un costum occidental, cu tot cu cravată.
Congresul a confirmat, ca doctrină a partidului, strategia „byungjin” iniţiată de Kim Jong-Un, respectiv urmărirea în tandem a obiectivului dezvoltării economice şi a programelor nuclear şi balistic.
Pregătirile pentru congres au mobilizat întreaga ţară timp de 70 de zile, campanie denunţată ca muncă forţată de organizaţia pentru apărarea drepturilor omului Human Rights Watch
Ultimul Congres al comuniştilor nord coreeni fusese organizat în anul 1980, pentru a-l desemna pe Kim Jong-Il, tatăl liderului actual, drept moştenitor politic al tatălui său, Kim Il-Sung, fondatorul acestei dictaturi dinastice veche de aproape 70 de ani.
Kim Jong-Un, atunci în vârstă de 33 de ani, nu era născut în 1980 când a avut loc ultimul eveniment de acest gen.
2018: S-au derulat alegeri legislative în Liban, alegeri municipale în Tunisia şi al doilea tur al alegerilor din Polinezia franceză.
CALENDAR CREŞTIN ORTODOX
Sfântul şi Dreptul Iov
Sfantul si dreptul Iov a trait in Avsitida, teritoriu intre Arabia si Idumeea. Tatal sau se numea Zaret, iar mama sa, Vosora. Persoana lui Iov este una istorica, nu este o legenda sau un mit.
Despre existenta istorica a lui Iov ne certifica Iezechiel care il aminteste pe Iov drept unul dintre cei mai mari drepti ai Vechiului Testament, alaturi de Noe si Daniel; Isus, fiul lui Sirah – Iov a tinut fara abatere toate caile dreptatii; Iacob – Iov este un model de rabdare pentru cei credinciosi.Sfantul si dreptul Iov a fost un barbat cinstit, drept si temator de Dumnezeu, si foarte bogat.
Cand a implinit 70 de ani, Dumnezeu a ingaduit sa cada asupra lui cumplite ispite aduse de diavol. Intr-o singura zi, Iov si-a pierdut toata averea, si in aceeasi zi i-au murit toti fiii si fiicele. Dupa aceea el insusi a cazut in niste boli cumplite, trupul lui prefacandu-se tot intr-o rana din cap pana in picioare.
Dar Iov nu a grait nimic rau impotriva lui Dumnezeu, ci a indurat tot chinul cu rabdare pana la sfarsit. De amintit sunt si cuvintele lui: “Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in pamant”.
Dupa toate cele indurate, Dumnezeu i-a intors deplin sanatatea, i-a dat bogatii mai mari decat avusese inainte, si i-a daruit alti sapte fii si trei fiice, tot atatia copii cati ii murisera.
Sfântul şi dreptul Iov a trăit inca 170 dupa aceasta mare incercare, ajungand pana la varsta de 248 de ani.
În toţi anii vieţii lui pe pamânt dreptul Iov a adus neîncetat slava lui Dumnezeu.
Sfantul şi Dreptul Iov este socotit de toată creştinătatea ca pildă de răbdare în incercarile îngaduite de Dumnezeu.
Bibliografie (surse) :
Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
Crestin Ortodox.ro;
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 