CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Trupe de șoc în mediul virtual cu misiunea de a răspândi teze propagandistice pro-ruse în Republica Moldova

 

 

Proiectul propagandistic ,,Moldova nu e România”

Hackerii ucraineni au scos la iveală din computerul unui activist pro-rus de la Minsk un plan de șapte pagini pentru crearea unei trupe de șoc în mediul virtual cu misiunea de a răspândi teze propagandistice pro-ruse în Republica Moldova scrie https://larics.ro/proiectul-propagandistic-moldova-nu-e-romania/.

Cel mai probabil planul (care datează din anul 2015, detalii suplimentare aici http://moldnova.eu/ro/planul-fabricii-de-trolli-prorusi-de-la-chisinau-directiile-propagandei-moscovite-in-republica-moldova-13390.html/) nu a fost pus în aplicare exact așa cum a fost propus – de altfel ar fi fost și imposibilă atingerea obiectivului de crearea la Chișinău a unei comunități de 200 de bloggeri care să răspândească în mod coordonat un set de mesaje.

Cine cunoaște mediul publicistic online din Republica Moldova știe foarte bine că pur și simplu nu există 200 de persoane care să creeze, redacteze și mențină fiecare un blog pe teme politice, atractiv și actualizat permanent în Republica Moldova.

Blogosfera de la Chișinău este extrem de redusă – atât ca dimensiune cât și ca influență – și până la urmă reflectă dimensiunile și caracteristicile spațiului în care există.

Stabilirea unui obiectiv irealizabil arată de fapt că autorii planului propagandistic din 2015 nu cunosc foarte bine realitățile din Republica Moldova.

O altă slăbiciune majoră a planului în cauză este reprezentată de ignorarea factorului lingvistic.

Planul nu menționează în ce limbă vor fi transmise mesajele preconizate și pare să pornească de la ipoteza că limba de comunicare va fi rusa – o altă eroare în condițiile în care dezbaterile politice de la Chișinău sunt dominate evident de limba română.

Nu în ultimul rând trebuie observată dimensiunea cvasi-militară a planului: instruirea unei trupe care să răspundă la comenzile unui centru de coordonare conform unui set de teze ideologice fixe – o altă dovadă a faptului că autorii, în ciuda biografiei afișate (un istoric, un ziarist și un blogger) nu prea înțeleg publicistica online de factură occidentală sau că și-o închipuie ca fiind în mare măsură asemănătoare cu cea din Rusia.

Dacă pe de o parte este vizibil faptul că nu au apărut din anul 2015 încoace cei 200 de blogeri preconizați, totuși setul ideologic din planul amintit este cât se poate de prezent în spațiul public de la Chișinău. Semnificativ este faptul că actualele relee de re-transmisie a tezelor propagandistice pro-moscovite au fost incluse în planul din 2015: Igor Dodon (ales între timp președinte) și Partidul Socialiștilor, „Partidul Nostru” al lui Renato Usatîi, organizația „Garda Tânără, Mitropolia Moldovei, autoritățile și societatea civilă din regiunea găgăuză.

Merită enumerate tezele propagandistice ale proiectului amintit:

  1. România dorește să asimileze și să distrugă identitatea politică și culturală moldovenească; în perioada în care au făcut parte din România moldovenii au fost lipsiți de orice fel de drepturi, Moldova este mult mai apropiată de Rusia ortodoxă decât România care s-a aflat sub jugul turcesc; în epoca modernă au apărut mai multe diferențe decât asemănări între cele două țări.

  2. În Al Doilea Război Mondial, România a fost aliata Germaniei naziste, în vreme ce Moldova sovietică a fost anti-fascistă

  3. Găgăuzia este un ”butoi cu pulbere” pentru Moldova pro-românească, o regiune autonomă care a votat la referendum pentru integrarea eurasiatică. Precedentul Crimeea și Donbas demonstrează ce poate păți un guvern care își duce țara în Uniunea Europeană.

  4. Transnistria se va reapropia de Chișinău doar în cazul în care aici va exista o guvernare stabilă pro-rusă.

  5. Statutul limbii ruse: trebuie creată o platformă care să acționeze în direcția declarării limbii ruse drept limbă oficială în Republica Moldova.

  6. Exemplul ucrainean, ce s-a întâmplat în Ucraina după lovitura de stat de la Kiev și apropierea europeană, cu rezultatele cunoscute de toată lumea.

  7. Moldova ar trebui să fie un stat social. Scandalul de corupție trebuie să elimine Partidul Comuniștilor, iar toate forțele politice orientate social să se supună Partidului Socialiștilor.

  8. Conform datelor oficiale, cca 500.000 de moldoveni muncesc în Rusia, aceștia putând deveni agenți de influență.

În esență se dorea pictarea unui tablou de ansamblu în care Republica Moldova este un stat asediat de un vecin hrăpăreț (România!) cu care nu are nici o afinitate istorică, lingvistică și culturală; contraexemplul dezastrului din Ucraina pentru care este învinovățită Uniunea Europeană; posibilitatea unei evoluții asemănătoare în regiunea găgăuză și Transnistria, apropierea cu orice preț a Republicii Moldova de spațiul cultural și economic controlat de Rusia.

Tezele propagandistice de mai sus conțin în egală măsură amenințări și recompense care îngrădesc un drum cu o singură direcție – către est – sub conducerea Partidului Socialiștilor.

Fiecare din aceste teze poate fi demontată cu ușurință – însă nu asta este important, ceea ce contează este asigurarea unei frecvențe ridicate a transmiterii acestor mesaje asupra unei plaje cât mai largi de populație.

Cum spuneam, cel mai probabil planul din 2015 nu a fost pus în aplicare așa cum a fost preconizat, însă tezele enumerate aici au rămas valabile până în ziua de azi pentru propaganda pro-rusă desfășurată la Chișinău.

George Damian

George Damian este membru al Consiliului de experți LARICS.

03/05/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA, POLITICA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Planul Kós Károly, transilvanismul şi epidemia de hungaro-virus amenință regiunea

 

 

 

Dan Dungaciu: „Epidemia de hungaro-virus amenință regiunea. Un document al guvernului ungar, „decorat” de… Miklós Horthy”.

 

 

 

 

Foto: Stânga: „Planul Kós Károly” al Budapestei din 2017 (denumit după promotorul „transilvanismului” Kós Károly), dedicat maghiarilor din România. Dreapta: decorația „Nemzetvédelmi Kereszt” (Crucea Apărării Naționale), primită de Kós Károly în 1941, după Diktatul de la Viena, de la regentul Miklós Horthy.

Decorația a fost instituită pentru răsplătirea acelora careîn teritoriile smulse (din corpul „Ungariei Mari” n.n.) și ulterior revenite sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare, au luptat cu credință și cu riscul vieții lor împotriva forțelor străine, pentru maghiarime și susținerea Ungariei”.

„Ce știa tot satul, dar nu știa bărbatul” a devenit astăzi public. „Planul Kós Károly”, adică proiectul prin care Budapesta își asuma explicit prezența socială, culturală și economică în Transilvania este astăzi la dispoziția tuturor.

„Ce știa tot satul, dar nu știa bărbatul” era că planul vizează explicit cetățenii de etnie maghiară, nu toată populația Transilvaniei, cum ni se sugera, pudibond și nărod, în 2017, la vremea lansării acestuia.

Planul Kós Károly detaliază și concretizează, după cum o și spune: „decizia guvernului ungar de a iniția un program de revitalizare economică pentru cetățenii maghiari din România (subl. N.)” 

Mai clar nici că se putea. Deci, vecina noastră Ungaria, parteneră în NATO și colegă de UE, inițiază și aplică un plan amplu (doar) până la Carpați – acolo unde se termină pentru Viktor Orban Europa Centrală -, dedicat expres (doar) cetățenilor de etnie maghiară.

Un plan în care nu apare niciodată, explicit, nici „statul român”, nici „guvernul României” și care poartă numele unuia dintre personalitățile maghiare – inițiatorul și promotorul „transilvanismului” – a cărei posteritate politică este un fals grosolan.

Simbolistica documentului e totul. Căci tot planul, de la un cap la altul, este un discurs politic, o doctrină, un proiect strategic.

O cărămidă solidă în efortul de de-suveranizare a României în Transilvania și revitalizarea „transilvanismului”, așa cum a fost gândit în realitate de inițiatorii acestuia: „calea spiritului ungar în Transilvania trianonică”.

 

Cine a fost Kós Károly? Transilvanismul ca ideologie de substitut

 

Foto: afiș de propagandă ungurească anti-Trianon

 

Documentul este așezat sub egida lui Kós Károly și numele personajului ales spune tot. Oficial, totul e frumos și luminos.

După cum scrie, cu inocență ingenuă, presa de la București:

„A fost un arhitect maghiar, scriitor, grafician, etnograf și politician exponent al transilvanismului din Austro-Ungaria și România. El a militat constant pentru integrarea comunității maghiare din Transilvania în societatea din România și pentru buna înțelegere între comunitățile etnice”.

Poți să nu lăcrimezi? În această linie de interpretare, Kós Károly este considerat un adept al multiculturalismului, susținătorul unui Ardeal în care românii, maghiarii și germanii să trăiască în armonie, împreună etc. etc.

Așa îl prezintă oficial – cum altfel? – și UDMR-ul, care îi face un portret atât de alb, încât ai impresia că te uiți la o reclamă pentru detergenți pentru mașinile de spălat.

Iar guvernul de la Budapesta, pe aceeași narațiune, cu un râs disprețuitor și cinic, a decis să îl așeze pe „iubitorul” de români, Kós Károly, pe frontispiciul planului său dedicat exclusiv maghiarilor din Transilvania.

În realitate, totul este un fake-news. Căci arhitectul maghiar din Timișoara, altminteri neamț după tată, nu era un adept al conviețuirii armonioase cu majoritatea românească, ci al „transilvanismului”, ceea ce e cu totul altceva.

Ce este „transilvanismul”? O ideologie care acreditează un specific al regiunii care trebuie prezervat cu orice preț (în raport cu statul român, evident, dar asta nu se spune), iar mobilizarea maghiarimii trebuia făcută în numele acestui ideal.

Diversitatea etnică a Transilvaniei ar fi un atu major, o emblemă specifică, de aceea orice alterare a acestuia ar fi un sacrilegiu.

Dar nu trebuie să ne luăm după aparențe. În realitate „transilvanismul” este o ideologie de substitut. Rădăcina ei majoră nu a fost în niciun caz „prezervarea diversității etnice a Ardealului”, cât… înfrângerea Imperiului Austro-ungar, destrămarea imperiului și unirea Transilvaniei cu România. Intrarea regiunii în statul român este rațiunea „transilvanismului”.

„Transilvanismul” a fost, de fapt, singura ideologie care a mai rămas intelectualității maghiare pentru a NU accepta, fie și tacit, integrarea regiunii în statutul român, pentru a nu legitima 1 decembrie 1918, pentru a ridica o baricadă chiar și atunci când era evident că lupta era pierdută…

Cum avea să spună un senator maghiar de la Budapesta în interbelic, „a fi transilvanist înseamnă a trăi periculos si a rămâne maghiar.”

Acesta a fost, de fapt, mesajul lui Kós Károly, și de aceea a fost el decorat după Diktatul de la Viena de către alt „multiculturalist” celebru, Miklós Horthy.

În realitate, Kós Károly nu dădea doi bani nici pe români, nici pe multiculturalism.

Proba? Niciodată, înainte de 1918, marele arhitect nu a pledat pentru o recunoaștere reală și o integrare armonioasă a majorității românești – pe care nu o menționa niciodată și de care nu îi păsa. Transilvania însemna până atunci doar unguri, sași și secui.

„Revelația” transilvanismului ca mod de relaționare cu românii a venit doar atunci când Transilvania a intrat, prin Unire, în componența Regatului României.

Și nici asta nu s-a petrecut brusc, ci pe etape, adică doar atunci când Kós Károly s-a convins că altă posibilitate nu mai este.

Primul său gest „multicultural” îl face în primăvara lui 1919, când organizează așa numita „republică de la Călata”, o entitate de autoguvernare maghiară apărută ca reacție la Unirea de la 1 decembrie 1918. Evident, asemenea inițiative marginale nu aveau nicio șansă.

Așa că devine „transilvanist”. Recunoaște, la începutul anului 1921 – împreună cu Paál Árpád și Zágoni István – că lupta pare pierdută și că nu mai poate fi dusă ca înainte.

De aceea a adresat un apel către maghiarimea ardeleană cu titlul de Kiáltó szó (Glasul care strigă), iar una din enunțurile-cheie ale documentului sună astfel:

„Trebuie să ținem cont de forțele noastre, să ne organizăm munca, trebuie să știm scopul pe care vrem să îl atingem”.

Iar Kós Károly îl știa foarte bine, că de asta a fost decorat ulterior. Nu e deloc întâmplător că acest citat din 1921, ambiguu, dar limpede în ambiguitatea sa, este și motto-ul din 2017 al Planului guvernului maghiar de acțiune în Transilvania.

Încă un episod, tot relevant. „Transilvanismul” s-a manifestat și în literatură din inițiativa contelui János Kemény care, în 1926, a invitat în castelul său din Brâncovenești personaje literare maghiare din România.

Acolo a fost fondată asociația culturală Helikon, la reuniunile căreia Kós Károly se întreținea cordial cu un alt „multiculturalist” notoriu… Albert Wass, persoană condamnată printr-o sentință definitivă pentru crime de război.

 

„Aţi înnebunit? Aici nu va călca picior de valah sau jidan!”

 

 

Foto: Kós Károly.

Și în 1940 vine testul suprem pentru „transilvanism”, adică Diktatul de la Viena. Ce face Kós Károly? Simplu, se implică activ. Este decorat urgent cu cea mai importantă decorație a regimului Horty, Crucea Apărării Naționale (Nemzetvédelmi Kereszt), (ziarul „Ellenzék”, Cluj, 16 iun. 1941) după care este numit profesor universitar prin crearea la Academia Agricola din Cluj a unei catedre speciale de Construcții agricole și devine, în acest fel, și membru al Senatului

Învățământului Superior, calitate în care, spun cei care l-au cunoscut, „s-a opus numirii vreunui român ori evreu in învățământul superior”:

„În același timp… a acceptat și exercitat cu o autoritate dictatorială potrivită atmosferei epocii, funcția de președinte al «Breslei Miklós Barabas», singura organizație de artiști plastici permisă în Transilvania de Nord, în care nu a admis primirea artiștilor români și evrei”, declarând explicit unor solicitanți pentru intrarea în organizație:

Aţi înnebunit? Aici nu va călca picior de valah sau jidan!”

Cei care au înțeles cel mai bine alura strategică a „transilvanismului” și valoarea sa de ideologie de substitut au fost istoricii unguri care l-au evaluat retrospectiv.

În 1942, cunoscutul istoric László Makkai, scria în studiul său „Calea spiritului ungar in Transilvania trianonica” (A magyar szellem útja a Trianoni Erdélyben, revista „Hitel”, Cluj, nr. 7, 1942):

„Transilvanismul a avut dreptate nu atunci când ademenea românimea cu sloganuri democratice și umaniste de circumstanță să intre într-un ocol comun (cu ungurii n.n.), ci atunci când credea cu fermitate că geniul transilvan, ca principiu organizatoric al conviețuirii popoarelor, poate fi inspirat exclusiv de ungurime.

Prin „transilvanism” Ardealul și-a creat propria-i ideologie sanstefaniana (…) Statul nu poate fi altceva decât expresia spirituală a unui singur popor, iar acel stat care poartă spiritul națiunii ungare constituie singura forma de viață și pentru popoarele nemaghiare din bazinul carpatic…”.

Acesta este Kós Károly, inițiatorul „transilvanismului”, cel pe care autorii Planului din 2017 – guvernul ungar și UDMR-ul -, au decis să îl transforme în steag de luptă.

Limbajul documentului

 

 

Foto: premierul Viktor Orban arătând harta „Ungariei Mari” care tronează în biroul său.

Nu doar numele ales de oficialii maghiari este un semnal elocvent, ci și tonul întregului text. Iată doar câteva elemente care, fiecare, se constituie într-un mesaj politic indubitabil:

  1. În document nu apare niciodată, explicit, „statul român”. Este surprinzător că Budapesta își bazează acțiunile pe un document care vizează cetățeni români trăitori în România, dar în text nu se face nicio referire explicită la „statul român” (doar la România, când aceasta apare în denumiri oficiale). Este o performanță greu de egalat.

  2. Transilvania devine… o țară. Iată ce spune documentul: „În economia de piață care s-a instaurat după schimbarea de regim (din 1989), deși una dintre condițiile competitivității este capacitatea de cooperare, cultura unei înalte cooperări la nivel înalt, specifică statelor occidentale, s-a format cu greu în fostele state comuniste, și așa a fost și în Transilvania”. Această afirmație contorsionată, ambiguă, care dislocă Transilvania din geografia ei firească, are un singur scop, de a evita utilizarea sintagmei „România” și evidențierea în continuare a unei entități politice și economice distincte, respectiv „Transilvania”.

  3. În document nu se face nicio referire la guvernul României. Nici guvernul României nu este menționat niciodată în document. Iată cum vede Budapesta implementarea documentului pe teritoriul României și cine ar fi partenerii: „Planul de acțiune finală bazat pe principiile acestui document va fi posibilă prin colaborarea dintre guvernul Ungariei, UDMR, reprezentanții bisericilor ungurești istorice din Transilvania, respectiv asociațiile fermierilor unguri din România și a Uniunii oamenilor de afaceri maghiari din România”. Guvernul României? Care guvern? Care Românie?…

  4. Acreditarea ideii de „Ținutului Secuiesc”. Dacă nu menționează statul român și nu se sinchisește de guvernul României, de ce documentul ar avea vreo sensibilitate față de poziția Bucureștiului și în alte chestiuni? De pildă, așa zisul „Ținut Secuiesc”. Poziția oficială a României e cunoscută: nerecunoașterea așa-zisului „Ținut Secuiesc”, care nu există ca unitate administrativ-teritorială în România şi nu are fundament constituţional, legal sau chiar istoric. Documentul unguresc îl abordează ca pe o realitate certă, incontestabilă, în răspăr vădit cu pozițiile românești, fără măcar să introducă o notă de subsol. Descrierea e amplă, cuprinzătoare. Chiar te întrebi pentru cine e făcut documentul dacă necesită o asemenea prezentare detaliată – totul făcut, evident, din perspectiva maghiară. Cu ceva vreme în urmă (2011), Ministerul Român de Externe convoca ambasadorul Ungariei pentru clarificări privind găzduirea reprezentanței „Ținutului Secuiesc” în Casa regiunilor maghiare din Bruxelles… Nu e clar care vor fi implicațiile acceptării (?) de către partea română a unui document în care așa-zisul „Ținut Secuiesc” este prezentat pe larg ca o realitate concretă.

  5. Ceangăii sunt secui. Dacă tot e vorba să se scrie un plan exclusiv din perspectivă ungară și să fie acceptat de partea română, de ce să nu se „clarifice” toate chestiunile, inclusiv cea a ceangăilor? Iar autorii documentului exprimă și aici, fără nicio tresărire, strict poziția maghiară pe această chestiune: ceangăi nu sunt români maghiarizați, ci secui sau urmașii lor, consecință a migrației uneori în masă a acestora inclusiv în Moldova. De ce este nevoie ca într-un document „tehnic” să fie menționată și chestiunea ceangăilor, aparent e greu de înțeles. Dar răspunsul este clar: Planul Kós Károly este orice altceva, dar nu (doar) un document „tehnic”.

  6. Partenerul direct al Guvernului Ungariei în România este UDMR. Autorii care semnează acest studiu sunt membrii UDMR (Borboly Csaba, Horváth Anna, Kozma Mónika, Molnár Zsolt, Pásztor Sándor, Péter Ferenc, Tamás Sándor, Winkler Gyula). Practic, aceștia semnează un document programatic care să fundamenteze/concretizeze o decizie a guvernului ungar. Ideea subliniată este aceeași: Budapesta lucrează în Transilvania direct, fără intermediari, având un partener nemijlocit acolo, în Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR). Budapesta decide direcția, UDMR execută și scrie planul, Budapesta trece la implementare. Cine mai are nevoie de statul român?

Un șir lung de confuzii, bâlbâieli și ambiguități

 

Planul a fost elaborat în 2017, acceptat – fie și tacit! – de către partea română. În 2018, partea maghiară mulțumește oficialilor români pentru sprijinirea proiectului.

Agenția maghiară de presă MTI scria că „Levente Magyar, secretar de stat pentru relaţiile cu parlamentul în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Comerţului Exterior din Ungaria, a considerat important faptul că guvernul român a primit în mod pozitiv programul şi manifestă în continuare o atitudine pozitivă”.

În septembrie 2019, Péter Szijjártó, ministrul maghiar de Externe, a anunțat că guvernul Ungariei va extinde în aproape tot vestul României programul de dezvoltare economică transilvăneană, care până acum se derulase doar în Ținutul Secuiesc.

Două luni mai târziu, în noiembrie 2019, ambasadorul României la Budapesta, Marius Lazurca, i-a transmis public vicepremierului maghiar Zsolt Semjen că programul guvernului Ungariei nu a fost discutat cu guvernul României și că România nu şi-a dat acordul pentru implementarea acestor măsuri.

Ambasadorul a fost ferm: „În consecință, o spunem din nou, România NU şi-a dat acordul pentru implementarea acestor măsuri şi, prin urmare, solicită ca acest program să fie derulat doar cu implicarea autorităților române, în mod transparent și nediscriminatoriu”.

Proiectul guvernului Ungariei e gestionat în România de fundația Pro Economica, condusă de Monica Kozma (membru UDMR).

Directorul executiv al Fundaţiei, care canalizează milioane de euro către fermierii din Transilvania, a reacționat, la vremea respectivă, la declarațiile ambasadorului român, afirmând că pentru derularea programului „nu este nevoie de niciun acord bilateral, conform normelor europene”.

Într-un interviu din decembrie 2019 acordat cotidianului Krónika, Hunor Kelemen, președintele UDMR, îl contrazice și pe ambasadorul român și pe Monica Kozma și confirmă că partea română și-ar fi dat acordul pentru programul inițiat de Ungaria pentru investițiile din Transilvania.

Ați înțeles ceva? Planul este lansat în 2017, intră în implementare, în 2018 Budapesta mulțumește oficial autorităților române pentru sprijin, în 2019 Budapesta vrea extindere, un oficial român (ambasadorul României la Budapesta) spune că statul român nu și-a dat acordul pentru plan, o deputată UDMR (cea prin care se implementează programul) spune că nu este nevoie de niciun acord bilateral, iar liderul UDMR (adică șeful celor care l-au scris/semnat) spune că Bucureștiul oficial și-ar fi dat acordul!…

Ne poate și pe noi lămuri cineva, până la urmă?

 

Există vreo celulă de criză pentru pandemia hugaro-virusului?

 

Foto: premierul ungar Viktor Orban și amiralul Miklós Horthy.

Am mai avertizat asupra faptului că o Ungarie în care Soros e obsesie națională și 70% dintre cetățeni votează FIDES și JOBBIK își pierde direcția din multe puncte de vedere (analiza aici).

România ar trebui să intervină din timp, preventiv – inclusiv în parteneriate cu Bruxelles-ul și Washington-ul – pentru ca această pierdere a busolei să nu genereze acțiuni care necesită sau vor necesita reacții dure ale Bucureștiului și care riscă să escaladeze într-o spirală a violenței pe care Ungaria lui Viktor Orban o dorește. Era/este nevoie de acțiuni ferme tocmai pentru ca un rău mai mare să nu se producă.

Ce urmează după publicarea Planului Kós Károly?

  1. Simplu fapt că Budapesta își permite să așeze întregul ei travaliu din Transilvania sub egida unui personaj disprețuitor la adresa românilor și care a fost decorat de Miklos Horty ar fi trebuit să atragă după sine o respingere fără discuții a acestui document și, pe cale de consecință, a acțiunilor care derivă din acesta.

  2. Faptul că Budapesta aplică documente privitoare la cetățeni români care trăiesc în România fără să menționeze explicit statul român sau guvernul României este, dincolo de desconsiderare vădită, o tentativă strategică de a muta liniile roșii în relația bilaterală, respectiv de a se prezenta ca actor legitim să trateze chestiunea Transilvaniei indiferent de atitudinea statului român. Este ceea ce am numit de-suveranizarea României în Transilvania.

  3. Acceptarea acestui document în 2017 și lipsa de reacție ulterioară au fost, din această perspectivă, o eroare strategică. Faptul că un plan fără nicio referință la România și la guvernul de la București intră în vigoare și se implementează, este, pentru Ungaria, deja o victorie în acest joc al de-suveranizării României și a transmiterii mesajului că Budapesta este, cel puțin, co-participantă la decizie în regiune (pasul spre co-suveranitate).

  4. Planul Kós Károly este parte a unui proiect asumat și urmat consecvent de diplomația maghiară a regimului Orban. Inclusiv înincidentul recent cu Ambasadorul României – deocamdată nu pe speța Planului – Ministrul de externe ungur Szijjártó Péter a profitat de prilej pentru a retransmite, în postarea sa de pe FB, cel mai important mesaj al diplomației maghiare: „…și ambasadorul român – adică România, n.n. – trebuie să înțeleagă limpede ca apa că maghiarii din afara granițelor sunt parte a națiunii maghiare. De aceea, și în viitor îi vom ajuta exact cum am făcut-o și până acum”;

5. Își mai amintește cineva de faimoasa declarație din anii 90, a așa numitului „guvern de istorici” de la Budapesta, în care șeful guvernului se identifica drept „premierul a 15 milioane de unguri”?

La vremea respectivă, mesajul a stârnit reacții furioase, deși, atunci, oficialii unguri nu îndrăzneau să facă afirmații atât de tranșante – declarația completă a premierului era că „sunt premierul, în spirit, a 15 milioane de unguri”.

Acum, oficialii maghiari spun asta cotidian, fără să le tresară niciun mușchi, și fără să aibă vreo teamă de consecințe. O tempora…

6. Uluitor este altceva. Cum se face că un regim precum „regimul Orban”, care a fost și este pus sub oprobiu de instituțiile europene, contestat – nu de România! – la nivelul familiei politice din care face parte, un regim care dansează cu Moscova de câte ori are prilejul și a adus investiții rusești de zeci de milioane în UE și NATO, și, în plus, este recipientul cel mai deschis investiților chineze în regiune – cum se face deci că un asemenea regim complexează incredibil Bucureștiul și paralizează încă o reacție firească?

Tăcerile care s-au acumulat până astăzi, de la acceptarea fără reacție a investițiilor rusești de la Centrala nucleară de la Paks, lăsarea slobodă a oricărui oficial maghiar să se plimbe prin România ca la el acasă și să spună ce vrea, acceptarea umilitoare, fără reciprocitate, a refuzului părții maghiare de a ne onora Ziua Națională pe 1 decembrie, până la Planul Kós Károly – sunt inexplicabile din perspectivă românească, dar, din perspectivă ungurească, au fost citite, de fiecare dată, ca o încurajare. Și Budapesta a mers tot mai departe, iar Bucureștiul pare acum fără replică.

7. Cu un an în urmă, LARICS prezenta în Aula Academiei Române, Barometrul de opinie publică un tablou amplu al percepţiei chestiunii maghiare la nivelul publicului din România: circa 62% din populaţia României crede că Budapesta doreşte, într-o formă sau alta, controlul Transilvaniei, se implică nepermis în treburile interne ale României, are interesul ca România să fie un stat slab şi nu poate fi considerată un prieten al ţării noastre.

În acelaşi timp, Rusia este privită negativ şi în termeni inamicali de circa… 64-65% dintre români. Păstrând proporţiile, în termeni de percepţii publice, avem de-a face cu „o altă Rusie“, aproape la fel de negativ privită de către populaţia românească.

Sigur, Ungaria nu este Rusia, dar, tocmai de aceea, temerile aproape egale ale românilor faţă de Budapesta şi Moscova ar trebui obligatoriu să devină subiect de clarificare publică.

8. Vremurile care vin nu vor fi nici calme, nici liniștite. Criza economică care se prefigurează va fi momentul perfect pentru cei care vor să pescuiască în ape tulburi.

Astăzi, prin implicarea sa nemijlocită, aproape nefiltrată de către statul român – de la expunere mediatică la investiții în agricultură, de la baze sportive la grădinițe, de la terenuri de fotbal la cetățenii –dependența și loialitatea maghiarilor din Transilvania față de regimului Orban este mai mare ca oricând.

Asta îi va permite lui Viktor Orban la un moment dat să joace cartea naționalistă și revizionistă (referendumuri pentru autonomie teritorială etc.) inclusiv pentru a-și acoperi eventuale probleme politice interne.

Nu e vorba că va reuși ceva concret. Dar încă un eșec unguresc nu va consola pe nimeni: e vorba că riscă să arunce în aer stabilitatea unei regiuni și așa complicată.

Și aici e bomba care ticăie astăzi și trebuie dezamorsată până nu e prea târziu. (autor: Dan Dungaciu, sursa: LARICS). 

Dan Dungaciu este membru în Consiliul de Experți LARICS.

03/05/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 3 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

 3 mai, istoricul zilei

 

 

 

 

612:  S-a născut împăratul bizantin Heraclius Konstantin (Constantin al  III- lea);  (d. 641).

Constantin a fost numit co-împărat pe 22 ianuarie 613   timp de 9 luni .

În 629  s-a căsătorit cu verisoara sa de gradul doi, Gregoria, cu care a avut doi copii: Constans și Theodosiu.

În  641 la moartea lui Heraclius, a devenit împărat împreună cu fratele său mai mic, Heraklonas .

El a dat mai mult de 2 milioane de solidi  ca să fie distribuiți soldaților, pentru a asigura fiului său tronul.

După patru luni a murit de tuberculoza, lăsându-l pe Heraklonas unic împărat.

La scurt timp celalalt fi al său, Constans, avea sa  devina  împărat.

 

 

 

1270: A murit regele Bela al IV-lea al Ungariei; (n.1206).

 

 

 

 

 

 

Béla IV

 

In timpul domniei sale a avut loc marea invazie mongola din 1241, dar moartea lui Ogudai han (al treilea fiu al lui Gingis Han), a determinat retragerea trupelor mongole.

Lui Béla al IV-lea i se datorează reconstrucția țării, printr-o politică de repopulare a tarii aducand  în Ungaria coloniști din Franta,Valonia si Renania.

A confirmat drepturile  cumanilor refugiați în Ungaria din calea marii invazii mongole, cumani care au constituit importante corpuri de armată în confruntările ulterioare.

 

 

 

 

 

1415: S-a nascut Cecily Neville, mama regilor Angliei  Edward al IV -lea şi  Richard al III-lea ; (d. 31.05.1495).

 

 

 

 

 

 

1469: S-a născut scriitorul, omul politic și istoricul italian Niccolò Machiavelli, un reprezentant ilustru al renascentismului; (d. 1527).

 

 

 

Maquiavel - Biografia - Cola da Web

 

 

 

Opera sa capitală, Il principe („Principele”), este considerată primul tratat modern de politică.

 

 

 

 

 

1481: A murit sultanul otoman Mahomed al II-lea;  (n.1432).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A ajuns sultan la vârsta de 19 ani si a condus Imperiul  Otoman între 1444 și 1446, și între 1451 și 1481, fiind unul dintre cei mai puternici sultani din istoria  Imperiului Otoman.

Cucerirea Constantinopolului in 1453 l-a transformat pe Mahomed în cel mai renumit conducător în lumea musulmană. În următorii 30 de ani el a încercat nu numai să facă din noua capitală cel mai important și mai frumos oraș din lumea întreagă, ci și să devină el însuși  conducătorul absolut al unui imperiu în plină expansiune.

Pentru a realiza acest lucru, el a început prin a distruge tot ceea ce reamintea de puterea bizantină.

In timpul domniei sale turcii au patruns  adanc in Balcani, purtand lupte crancene cu Serbia, Bulgaria, Albania si Tarile Romane.

 

 

 

 

 

 

1494: Navigatorul Cristofor Columb  descoperă insula Jamaica.

 

 

 

 

 

 

 

1560: Diaconul Coresi și Tudor diacul, încep la Brașov tipărirea (până la 30 ianuarie 1561), a primului „Tetraevangheliar” în limba română.

 

 

 

 

Foto: Diaconul Coresi, lucrare în bronz a sculptorului Radu Ciobanu  

 

 

Textul celor patru Evanghelii a fost tiparit cu titlul : Tetraevanghelul romanesc, iar la traducerea lui din slavonă au contribuit şi preoţii români din Scheii Braşovului.

 

 

 

 

 

1758:  A murit Papa Benedict al XIV-lea; (n. 1675).

A scris numeroase lucrări de drept canonic și a dezvoltat studierea științelor la Roma.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A protejat artele și industria, cât și literele pe care le cultiva el însuși. A lăsat un mare număr de lucrări, care au fost publicate  în anul 1788 (15 volume in-folio).

 

 

 

 

 

1826: S-a născut Regele Carol al XV-lea al Suediei. A detinut concomitent  şi coroana Norvegiei, sub numele de Carol al IV-lea ; (d. 1872).

 

 

 

Carl XV (1826-1872) - Find A Grave Memorial

 

 

 

 

1847: Are loc la Iaşi, in Principatul Moldova, premiera comediei „Piatra în casă”, de Vasile Alecsandri.

 

 

 

 

 

1848: Începe  Marea  Adunare Nationala de la Blaj, în urma căreia românii ardeleni s-au  declarat naţiune de sine stătătoare si au adoptat Programul Revoluției române din Transilvania, intitulat  „Petițiunea Națională“.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La  Marea adunare naţională de la Blaj, in  Transilvania, au participat peste 40 000 de români, preponderent ţărani.

 

 

Andrei Șaguna (n.1808 - d.1873), mitropolit ortodox al Transilvaniei, sursa:asaguna.ro

Andrei Șaguna (n.1808 – d.1873), mitropolit ortodox al Transilvaniei, sursa:asaguna.ro

Ioan Lemeni (n.1780-d.1861), episcop român unit al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia

Ioan Lemeni (n.1780-d.1861), episcop român unit al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia

 

 

La 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) începe Marea adunare naţională de la Blaj, Transilvania, cu participarea a 40 000 oameni, preponderent ţărani.

Adunarea a avut loc pe Cîmpia Libertăţii, fiind prezidată de episcopii Ioan Lemeni și Andrei Șaguna.

Adunarea a ales un Comitet Național, din care făceau parte Avram Iancu (venit la adunare cu 10 000 de moți), Andrei Mureșanu (1816-1863, autorul poeziei Un răsunet / Deșteaptă-te române, devenită după 1989 imnul de stat al României), Simion Bărnuțiu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu etc.

Marea adunare națională de la Blaj fixează programul social-politic (burghezo-democratic) al revoluţiei din Transilvania. Programul revendică, în cele 16 articole, următoarele:

  • dreptul românilor de a fi reprezentaţi în dietă;

  • dreptul de a folosi limba română în legislaţie şi administraţie;

  • emanciparea bisericii ortodoxe române de sub jurisdicţia mitropoliei sîrbeşti;

  • desfiinţarea iobăgiei;

  • desfiinţarea breslelor;

  • libertatea cuvîntului şi a tiparului;

  • asigurarea libertăţii personale şi a întrunirilor;

  • înarmarea poporului şi înfiinţarea gărzii naţionale;

  • libertatea industriei şi a comerţului;

  • învăţămînt de toate gradele în limba română;

  • impozit proporţional cu veniturile;etc.

Ideea centrală a programului Marii adunări naţionale de la Blaj era “Naţiunea română se declară şi se proclamă ca naţiune de sine stătătoare…“.

Note:

  • Ioan Lemeni (n. 22 aprilie 1780, Dezmir, comitatul Cluj – d. 29 martie 1861, Viena) a fost între 1833-1853 episcop român unit al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia (cu sediul la Blaj), suspendat din funcție de autoritățile austriece în anul 1848, ca urmare a trecerii sale de partea Revoluției de la 1848 și a guvernului revoluționar de la Pesta.

  • Andrei Șaguna (n. 20 ianuarie 1808, Miscolț, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române.

  • Andrei Șaguna, în fruntea unei delegații, duce petiția de la Blaj la Viena, împăratului Franz Joseph. 

     

 

 

 

 

 

1849 : S-a născut Bernhard von Bulow, om politic, cancelar al Reichului și prim–ministru al Prusiei  între anii 1900–1909; (d. 28.10.1929).

 

 

 

 

 

 

1851: Nicolae Bălcescu ţine la Paris conferinţa intitulată “Mişcarea românilor din Ardeal la 1848″ (titlul original era “Discursul cetăţeanului Balcescu” şi a aparut în publicaţia “Junimea română”, la rubrica “Dare de seama asupra banchetului studentilor români din 3/15 mai 1851″).

 

 

 

Camera de citate.ro - Autorii acestor citate ...

 

 

 

 

 

Cuvantarea lui Balcescu rememora atunci experienţa personală, trăită printre revoluţionarii ardeleni la 1848.

Al.I. Odobescu a retipărit această cuvîntare în volumul ce conţinea opera capitală a lui N. Bălcescu, „Românii supt Michai vodă Viteazul”.

 

 

 

 

 

 

1868: Are loc Conferinţa de la Blaj, a fruntaşilor politici ai românilor din Transilvania, in cadrul careia  se adoptă un act de protest împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria (Pronunciamentul de la Blaj).

In cadrul aceleiasi conferinte a fost revendicata autonomia Transilvaniei pe baza “Diplomei leopoldine” si a “Pragmaticei sanctiuni”.

1870: Este încheiată construcţia şi este sfinţită biserica Sfîntului Duh de la mănăstirea Hîrbovăţ, in  Basarabia ţaristă.

 

 

 

 

 

 

 

1898: S-a nascut Golda Meir,  fostă prim ministru al statului Israel.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost prima femeie din Israel și a treia din lume care a ocupat o astfel de funcție importantă.

A demisionat asumându–şi responsabilitatea pentru deciziile sale din timpul Razboiului Arabo–Israelian (1973); (d.08.12.1978).

 

 

 

 

 

 

1891: Se înființează Fundația Universitară Carol I, actuala Bibliotecă Universitara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1903: S-a născut popularul  actor şi cântăreţ american Bing Crossby; (d,14 octombrie 1977).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1917: S-a născut Kiro Gligorov, om politic din R.Macedonia (FYROM).

 

 

 

 

 

1920: S-a născut  Ray “Sugar” Robinson (Walker Smith), boxer american, de şase ori campion mondial; (d.12.04.1989).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: S-a născut compozitorul român Alexandru Pașcanu; (d.1989)

 Din 1952 a predat la Conservatorul din Bucuresti  teoria muzicii și solfegiu, iar din 1966 devenit profesor de armonie.

Pe lângă alte articole de teorie muzicală, a publicat și un Tratat de armonie, în două volume, reeditat de mai multe ori.

 

 

 

 

 

 

1928:  S-a născut  cântăreîul american de culoare James Brown, o legendă a muzicii rock.

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

1933: S-a născut  George Constantin, actor român de teatru și film; (d.30 aprilie 1994).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1934: S-a născut compozitorul și cântărețul francez de origine greacă Georges Moustaki

A compus pentru Edith Piaf melodia cântecului de succes „Milord”; (d. 23 mai 2013).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1937: Romanul „Pe aripile vântului” al scriitoarei americane Margaret Mitchell, câștigă prestigiosul premiu Pulitzer.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1946: Potrivit rechizitoriului din 29 aprilie, începe audierea în procesele de la Tokyo, împotriva militarilor  japonezi din armata imperială și a foștilor oficiali guvernamentali învinuiţi de crime de război.

 

 

 

 

 

 

 

1948: Președintele SUA, Harry Truman, semnează legea privind instituirea „Planului Marshall” (planul a fost prezentat la 5 iunie 1947,  de secretarul de stat George Marshall).

 

 

 

 

 

 

1950: S-a născut cântareaţa britanică de muzică pop, Mary Hopkin.

 

 

 

 

 

 

 

 

1955: S-a născut  chitaristul şi vocalistul britanic Steve Jones; (Sex Pistols, Professionals, Generation X, Iggy Pop). 

 

 

 

 

 

 

 

1960: A intrat în vigoare  Convenţia de la Stockholm privind  crearea Asociaţiei Europene pentru Liber Schimb (AELS),  din care făceau parte Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia şi Marea Britanie.

 

 

 

 

 

1975: Nadia Comăneci devine la vârsta de 13 ani și jumătate, campioană absolută a Europei la gimnastică, precum și la aparate (sărituri, paralele și bârnă).

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1976: S-a născut gimnasta română de talie mondială Vanda Maria Hadarean,  laureată cu argint olimpic la Barcelona 1992.

 

 

 

 

 

 

 

Locuiește în prezent  în Canada și practică fitness-ul. Este Miss Fitness Canada 2008 și pe 11 septembrie 2008 a fost încoronată Miss Fitness World în Las Vegas, pentru a doua oară.

 

 

 

 

 

 

1979: Margaret Thatcher a câștigat alegerile și a devenit prima femeie prim–ministru din istoria Marii Britanii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Margaret Thatcher, nascuta Margaret Hilda Roberts, a fostsupranumita „Doamna de Fier”, (n. Grantham, 13 octombrie 1925 d. Londra, 08 aprilie 2013)

A deținut  funcția de prim ministru  până la 22 noiembrie 1990.

 

 

 

 

 

1987: A murit cântareaţa franceză de origine italiană, Dalida.

 

 

 

 

 

 

 

 

Dalida (n. Iolanda Cristina Gigliotti, 17 ianuarie 1933), a fost o cântăreață și actriță franceză.

S-a născut în Egipt din părinți italieni, dar și-a petrecut o mare parte a vieții în Franța, unde, după ce a primit cetățenia franceză, a avut numele Yolanda Gigliotti.

Ea a primit 55 de discuri de aur și a fost prima cântăreață care a câștigat un disc de diamant. Dalida s-a sinucis cu barbiturice pe data de 3 mai 1987,in Franta,Paris.

Ea a scris un bilet de adio, prin care isi cerea iertare pentru  gestul sau.

 

 

 

 

 

1990: Demonstranții din Piața Univesității din Bucuresti primesc un mesaj de solidaritate de la Paris, din partea scriitorului  Eugen Ionescu  care se declara „academician golan“, după ce Ion Iliescu, preşedintele FSN de atunci îi calificase drept „golani”.

 

 

 

 

 

 

Foto: Academicianul francez de origine română, Eugen Ionescu 

 

 

În timpul  protestelor anticomuniste din Piaţa Universităţii, pe cand Ion Iliescu i-a numit “golani” pe demonstranţii pentru democraţie, au apărut în lumea întreagă numeroase gesturi internaţionale de simpatie cu cauza României.

Printre ele a fost preluarea, cu mândrie, a titlului infamant de către mulţi artişti reputaţi s-au declarat la rândul lor “golani”.

Eugen Ionesco, de la Academia Franceză, s-a solidarizat şi el cu protestatarii anticomunişti, purtând însemnul “academician golan”.

 

 

 

 

 

 

 

1991: Se semnează la 3.V.1991, “Declaraţia de la Windhoek” (Africa de Sud), care sublinia ca “o presa libera, pluralista si independenta, este o componenta esentiala a oricarei societati democratice”.

 

 

 

 

 

1997: Şahistul rus Garry Kasparov  începe la New York un meci de 6 partide cu supercomputerul IBM Deep Blue. 

  Evenimentul a fost urmărit de milioane de oameni în timp real pe site-ul IBM. Din șase partide desfășurate pe parcursul a nouă zile, Kasparov nu a reușit să învingă computerul decât în prima partidă; în următoarea a fost invins, după care au urmat 3 remize.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În jurul acestui meci s-a produs un scandal care nu a facut obiectul unor investigații riguroase  adevărul din spatele înfrangerii lui Kasparov de către computer rămânând necunoscut.

Campionul rus a acuzat o neregulă în partida cu numărul doi, când, după o pauză de 15 minute, partea calculatorului a făcut o mutare atipică, pe care Kasparov o bănuiește ca asistare a computerului de către un om.

În cursul următoarelor partide s-au produs nereguli, precum intervenția unei echipe tehnice la momentul blocării computerului în timpul jocului.

Poziția IBM nu a fost exprimată printr-o contraargumentație pe bază de dovezi, acuzele lui Kasparov fiind respinse doar ca speculații calomnioase.

 

 

 

 

 

1997: Se smneaza la Kiev, de către miniștrii de externe ai  Romaniei si Ucrainei, Tratatul  cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre cele doua ţări.

  Documentul, precum și un Acord conex, au fost semnate ulterior, la Neptun, la data de 2 iunie 1997, de către președinții celor două state, Emil Constantinescu şi Leonid Kucima. 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest Tratat a fost considerat la momentul respectiv de opinia publică, un act de trădare națională, care consfințea de bună voie, pentru totdeauna, pierderea tuturor teritoriilor răpite României, de sovietici, prin Pactul tâlhăresc  Ribbentrop-Molotov, și făcute cadou Ucrainei: Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin şi judeţele din sudul Basarabiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest Tratat a fost semnat si de presedintii  SENATULUI si ai  ADUNĂRII DEPUTAŢILOR , Alexandru Barladeanu si Martian Dan.

La 14 iulie 1997 a apărut Legea nr. 129, de ratificare, tratatul intrând în vigoare la 22 octombrie 1997

 

 

 

 

 

 

2004: Organizația arabă a drepturilor omului – OADH – a solicitat ONU să formeze o comisie de anchetă cu privire la „torturile sistematice practicate de forțele de ocupație din Irak”.

 

 

 

2014: A murit economistul şi profesorul american Gary Becker;(n. 1930), laureat al premiului Nobel pentru economie în  1992, pentru lucrările sale privind aplicarea principiilor economiei la o gamă largă de comportamente umane .

 

 

 

Gary Becker Biography - Childhood, Life Achievements & Timeline

 

 

 

 

 Gary Becker a folosit analiza economică pentru a studia subiecte precum crima, discriminarea, dependenţa, populaţia şi familia.

 

 

 

 

 2016: A murit pictorul şi sculptorul suedez Carl Fredrik Reuterswärd,autorul lucrării din bronz „Non-Violenţa”, înfăţişând un revolver supradimensionat înnodat, expusă în faţa sediului Naţiunilor Unite din New York; (n. 1934).

 

 

 

Carl Fredrik Reutersward, Known for Knotted-Gun Sculpture, Dies at ...

 

 

 

 

 

3 mai este:

 

 

– “Ziua mondiala a libertăţii presei” (World Press Freedom Day).

  Marchează semnarea, la 3.V.1991, a “Declaraţiei de la Windhoek” (Africa de Sud), care sublinia ca “o presă liberă, pluralistă si independentă este o componentă esenţială a oricarei societăţi democratice”.

A fost hotărâtă de Adunarea Generala a ONU în anul 1993, la propunerea Conferinţei generale a UNESCO din 15.X.1991.

 

 

 

 

 

– Sărbătoarea națională a Poloniei (adoptarea, în 1791, a „Constituției de la 3 Mai” – a doua constituție democratică din lume, după SUA și prima din Europa).

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Sfântul Irodion de la Lainici, Sfintii Mucenici Timotei şi Mavra

 

 

 

 

 

Sfantul Irodion de la Lainici, Sfintii Mucenici Timotei si Mavra

 

 

 

Sfântul Cuvios Irodion

 

Cuviosul Irodion s-a nascut in 1821, in Bucuresti si a primit la botez numele de Ioan. La varsta de 20 de ani, a intrat ca frate in Manastirea Cernica. Primeste ingerescul chip al calugăriei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion.

In septembrie 1850 staretul sau, Calinic, este hirotonit episcop la Ramnicu Valcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alaturi de alti vietuitori si pe Irodion.

In anul 1854 îl numeşte stareţ al schitului Lainici. A păstorit cu mici întreruperi 41 de ani,între anii 1854-1900.

Menţionăm ca după moartea duhovnicului Sfântului Calinic, Irodion devine din ucenic, duhovnic al Sfântului Calinic.

Cuviosul Irodion a trecut la cele veşnice pe 3 mai 1900.

 

 

 

 

Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra

 

 

 

 

Acatistul Sfintilor Timotei si Mavra CrestinOrtodox.ro

 

 

 

 

Sfintii Mucenici Timotei si Mavra au dobandit moarte martirica la anul 286, in vremea persecutiilor din timpul împăratului Diocletian.

Sfintii Mucenici Timotei si Mavra erau casatoriti de numai doauzeci de zile atunci cand au fost prinsi si dusi inaintea guvernatorului cetatii Tebaida, Arianus.

Acesta intrebandu-l pe Timotei cine este, mucenicul a raspuns ca este crestin si ca fusese citet in biserica. Atunci guvernatorul a incercat sa-l intimideze, aratandu-i toate instrumentele de tortura ce se gaseau la fata locului.

Insa Timotei, l-a intrebat la randul sau pe guvernator cum de nu vede multimea ingerilor din jurul sau care il intaresc.

Din acea clipa, Arianus a poruncit ca Timotei sa fie supus la numeroase chinuri. La patimirile sfantului a fost de fata si sotia sa Mavra, care a marturisit la randul ei credinta in Hristos.

Dupa multe alte torturi, Timotei si Mavra au fost rastigniti fata in fata.

Au ramas astfel timp de zece zile, graind unul catre celalat si intarindu-se, iar apoi au trecut la cele vesnice.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  4. e.maramures.ro

  5. Wikipedia.ro

  6. Rador.ro

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: AZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

03/05/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: