CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 28 APRILIE. VIDEO

 

 

 

 

28 aprilie, istoricul zilei

 

 

Anul 32: S-a născut împăratul roman Marcus Salvius Otho (d.69 i.Hr.).

 

 

 

 

Marcus Salvius Otho (32-69) - Find A Grave Memorial

Marcus Salvius Otho ( n.28 aprilie 32 – d.16 aprilie 69)

 

 

 

A domnit de la 15 ianuarie, pâna la 16 aprilie 69, fiind al doilea împărat din aşa numitul An al celor patru împăraţi.

 

 1069: A decedat Magnus Haraldsson (n. 1048 ) regele Norvegiei din 1066 până în 1069.

A fost primul dintre cei doi fii ai regelui Harald Hardrada și a soției sale, Tora Torbergsdatter.

 

 La începutul anului 1067, a fost proclamat rege și   alături de  Magnus, fratele sau Olaf.

Deși  cei doi frați urmau să conducă regatul fără diviziune, în practică, Olaf a guvernat peste Viken (partea de sud-est a Norvegiei), în timp ce Magnus a controlat zonele înalte și Trøndelag (părțile de mijloc din Norvegia), împreună cu Norvegia de Vest și de Nord.

În ciuda acestei impartiri , nu a existat  nici un semn de ostilitate între frați, iar relația lor pare să fi fost pașnică.

După ce a domnit timp de mai puțin de trei ani, Magnus s-a îmbolnăvit și a murit la Nidaros, pe 28 aprilie 1069.

Cronicile raportează că Magnus a murit de pecingine, însă oamenii de știință moderni susțin că ar fi putut să moară de ergotism (o otrăvire cu ciuperci Claviceps).

1192: Moare asasinat de doi ismaeliţi, prinţul  Conrad de Montferrat sau Conrad I al Ierusalimului, (n. cca 1140), nobil din nordul Italiei, unul dintre principalii participanți la  a reia Cruciada.

 

 

 

 

 

Conrad de Montferrat (1145-1192) - Find A Grave Memorial

 

 

 

 

 

A  fost de facto rege al Ierusalimului, prin căsătoria sa  cu Isabella de Ierusalim, începând cu 24 noiembrie 1190 , dar a fost ales oficial abia în 1192, cu câteva zile înainte de a muri. Începând cu 1191  a purtat titlul de marchiz de Montferrat.

Fiica lui Conrad, Maria de Montferrat  s-a nascut dupa moartea tatalui sau in vara anului 1192. Pentru a nu ramane regatul  fara  conducere,vaduva sa Isabella , gravida, s-a remaritat la 2 mai 1192 cu Hemric al II-lea de Champagne.

Conrad a fost subiectul cantecelor  trubadurilor Bertran de Born si Peirol.

 

 
 
 
 

1442: S-a născut  Regele Eduard al IV-lea al Angliei.

 

 

 

 

 

Fișier:Edward IV Plantagenet.jpg

 

Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470  şi, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa.

 

 

 

 

 

1502: Se încheie traducerea în limba germană a Letopisețului slavon al domniei lui Stefan cel Mare  – „Die Kronicke des Stephan Voyvoda” – cunoscut  sub numele de  „Cronica moldo–germană” sau „Cronica lui Ștefan cel Mare„.

Cronica începe cu prezentarea anului 1457, an în care Ştefan cel Mare ocupa scaunul domnesc al Moldovei.

Urmează o prezentare cronologică a războaielor purtate de Ştefan, exceptând unii ani neimportanţi pentru autor (1458, 1459, 1460 etc.).

Printre evenimentele prezentate se numără: campania împotriva secuilor, cucerirea cetăţii Chilia, luptele de la Vaslui şi Valea Albă, confruntările cu ungurii, precum şi luptele dintre moldoveni şi armata Ţării Româneşti.

 

 

 

Scrisă la curtea lui Ștefan cel Mare, ea relatează evenimentele domniei acestuia cuprinse între 1457 și 1499.

Este cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova păstrate pînă azi si a fost descoperită de profesorul polonez Olgierd Górka, în anul 1937.

În anii ’30, conform lui Ştefan  Ciobanu, cronica era păstrată în Biblioteca Statului din München, la nr. 952.

 

 

 

 

 

 

 

 

1503: Victoria spaniolilor împotriva armatei franceze în Bătălia de la Cerignola, în apropiere de Bari, în Italia.

 

 

 

 

 

 

 

A fost  prima bătalie din istorie, în care victoria a fost obţinuta datorita utilizarii armelor portabile care utilizau praf de puşcă.

 

 

 

 

 

 

 

1545: S-a născut amiralul coreean Yi Sun-sin, mort la 16 decembrie 1598 in timpul bătăliei  de la No Ryang, împotriva Chinei.

 

 

 

Yi Sun-shin Royalty Free Stock Images - Image: 15725479

 

 

 

 

 

Este considerat de coreeni un erou naţional de talia amiralului englez Nelson, sau al Ioanei d’Arc în Franţa.

 

 

 

 

 

 

1611: Se înfiinţează Universitatea Pontificală şi Regală SantoTomas din Filipinecea mai mare universitate catolică din lume.

 

 

 

UST Museum of Arts & Sciences - Museums of the Philippines

 

 

 

 

În prezent aceasta este o instituţie de învăţământ privată, situată în Manila capitala ţării, are peste 39000 de studenți şi este considerată una dintre cele mai bune universități din Filipine.

 

 

 

 

 

1653: Se întrerupe domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova, aceasta fiind disputată de  domnul Vasile Lupu.

 

 

Gheorghe Ştefan, domn al Moldovei

 

 

 

La 28 aprilie 1653, stil vechi (8 mai 1653, stil nou), s-a întrerupt domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova.

În următoarele luni (aprilie-octombrie 1653), scaunul domnesc din Iaşi a fost activ disputat între fostul domn Vasile Lupu şi boierul Gheorghiţă, logofătul acestuia.

Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, de rînd cu alte evenimente ce vizau atît Ţara Moldovei, cît şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe otomani să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel şi nu pe Vasile Lupu , care domnise aproape două decenii .

Sirianul Paul din Alep, martor ocular al “răzmeriţelor moldovene”, nota în jurnalul său de călătorie:

Logofătul nu înceta a trimite mesagii, a intriga şi a face toate silinţele pentru a atrage în partidul său pe toţi oamenii cei mai însemnaţi…, care urau foarte mult pe Vasile şi pe nobilii săi, dimpreună cu toţi grecii lor...”.

Ţinut sub pază la închisoarea Şapte Turnuri din Constantinopol, Vasile Lupu îi scria cu indignare “succesorului” său: 

“...Mi-ai stricat şi mi-ai dezrădăcinat şi neamul cu morţi rele şi cumplite, ai stins şi avuţia şi odoara agonisită din tinereţele mele pînă la bătrîneţe…”.

 

 

 

 

 

 

 

1758: S-a născut James Monroe, al cincilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii între anii 1817 şi 1825 (m. 4 iul. 1831). Este autorul asa numitei Doctrine Monroe.

 

 

 

 

 

 

Preşedintele SUA James Monroe

 

Doctrina Monroe a  Statelor Unite,  proclama pe 2 decembrie 1823 că puterile europene nu vor mai coloniza și nu se vor mai amesteca în afacerile interne ale continentelor americane.

 Președintele SUA James Monroe a fost primul care a prezentat public această doctrină în timpul celui de-al șaptelea discurs anual asupra stării Uniunii ținut în fața Congresului SUA.

Acesta este considerat unul dintre cele mai importante momente ale  istoriei  politicii externe ale SUA.

 

 

 

 

 

 

1859: Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, dă un decret pentru înfiinţarea Biroului de statistică a Valahiei, şi îl numeşte şef al acestuia pe Dionisie Pop-Marţian.  

 

 

 

 

 

1884: A decedat Omul politic român Lascăr Rosetti (n. 7 septembrie 1816  1884), fost  ministru în guvernul lui Vasile Sturdza de la Iaşi.

 

 

 

 

Despre noi – Liceul Teoretic „Lascăr Rosetti” Răducăneni

 

 

 

 

Era al treilea fiu al hatmanului Răducanu Roset şi al Eufrosinei Manu.

În timpul revoluţiei paşoptiste din Moldova a participat la Adunarea românilor transilvăneni de la Blaj din 3 mai 1848.

În anul 1859 a participat activ la alegerea domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza,pe tronul Moldovei, fiind ulterior numit  ministru. 

 A fost înhumat la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

 

 

 

 

 

 

 1887: A intrat în vigoare Legea pentru înfiinţarea  la Bucureşti a Institutului de Bacteriologie, a cărei conducere a fost încredinţată medicului Victor Babeş.

În prezent, această instituţie  poartă numele de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş” (28.IV/10.V).

 

 

 

 

1889: S-a născut Antonio de Oliveira Salazar, dictator  in Portugalia  în perioada 1932-1968; (m. 27 iulie 1970).

 

 

 

 

 

 

 

 

1900: S-a născut  Maurice Thorez, om politic comunist francez, lider al Partidului Comunist Francez din 1930 până la moarte.

 

 

 

 

Formons nos cellules , une contribution de Maurice Thorez toujours ...

 

 

 

A decedat subit în ziua de 12  iulie 1964, pe vaporul  care îl transporta de la Istanbul pe Marea Neagră către URSS, unde urma să-şi petreacă vacanţa.

A fost înmormântat pe 16 iulie 1964 la Paris.

 

 

 

 

 

 

1908: S-a înfiinţat la Bucureşti, Societatea Scriitorilor Români.

 

 

 

 

 Fișier:Cincinat Pavelescu - Foto01.JPG

 

 

 

Primul său preşedinte (foto) a fost ales Cincinat Pavelescu (28.IX.1908-2.IX.1909), fiind urmat în mai multe rânduri de Mihail Sadoveanu (2.IX.1909-25.XI.1911; 21.X.1917-24.II.1919;17.VI.1923-15.VI.1924)

Între anii 1908-1947, Societatea Scriitorilor Români a avut doisprezece preşedinţi, aleşi în 36 de adunări generale.

Dintre cei doisprezece scriitori care au ocupat funcţia de preşedinte al Societăţii au fost deci realeşi de adunările generale: Liviu Rebreanu – de şapte ori; Corneliu Moldovanu – de şase ori; N. I. Herescu – de cinci ori; Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, N. M. Condiescu şi Mihail Dragomirescu – de câte trei ori.

După evenimentele de la 23 august 1944 se face o nouă adunare generală a Societăţii – a cărei activitate încetase de câteva luni, „prin fuga din ţară, la Lisabona, a preşedintelui N.I. Herescu”. Adunarea a avut loc în ziua de 24 septembrie 1944.

La începutul anului 1948, scriitorii, apreciind noile orientări ale literaturii române, convoacă o adunare generală a Societăţii – la 9 ianuarie 1948 – şi hotărăsc constituirea Societăţii Scriitorilor din România, organizaţie care lua locul fostei Societăţi a Scriitorilor Români.

În noua sa formă, Societatea îşi mărea sfera de activitate, aducând printre membrii săi şi pe scriitorii de alte naţionalităţi, care activau atunci la noi, precum şi pe toţi membrii Societăţii Autorilor Dramatici, cu întregul său patrimoniu.

Comitetul ales atunci a fost format din: Zaharia Stancu – preşedinte; Ion Călugăru – secretar general; Gala Galaction, N.D. Cocea, Gaal Gabor şi Al. Şahighian – vicepreşedinţi.

Acest comitet a funcţionat până la data de 27 martie 1949, când s-a constituit Uniunea Scriitorilor din RPR.

 

 

 

 

1920: Azerbaidjanul  este înglobat în  URSS. 

 

 

 

Map of Azerbaijan

 

 

 

 

 

1923: A fost inaugurat Stadionul Wembley din Londra, cu ocazia finalei Cupei FA între Bolton Wanderers  și WestHam United.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost demolat în 2003, după care a început construcţia unui stadion modern.

După câteva întârzieri, noul stadion Wembley a fost finalizat, fiind deschis oficial pe 19 mai 2007.

 

 

 

 

 

 

1930: România a semnat la Paris, patru acorduri prin care erau reglementate complet şi definitiv obligaţiile financiare ce îi reveneau Ungariei, potrivit prevederilor Tratatului de la Trianon şi armistiţiului din data de 3 noiembrie 1918.

 

 

 

 

1932: A fost conceput vaccinul uman pentru imunizarea împotriva febrei galbene.

 

 

 

 

1937: S-a născut Saddam Hussein, preşedinte al Irakului în perioada 1979–2003 .

 

Baghdad, Iraq, date unknown..Photograph recovered by Bruno Stevens in the looted "Triumphant Leader" museum in Baghdad, entirely dedicated to the glory of Saddam Hussein.

Acuzat de crime în masă, a fost găsit vinovat şi a fost executat prin spânzurare, în ziua de  30 decembrie 2006.

 

 

 

 

 

1945: A fost executat de partizanii comunişti Benito Mussolini, conducătorul Italiei fasciste (n. 29 iulie 1883).

Impreuna cu el a fost executata si amanta sa, Clara Pettacci.Cei doi incercau sa fuga din Italia ca urmare a prabusirii statului fascist italian.

Fuseseră capturaţi cu o zi mai devreme, ascunşi într-un convoi al armatei germane în retragere.

Corpurile lor au fost expuse la Milano lîngă o benzinărie în Piazza Loreatto, atîrnate cu capul in jos şi profanate…

Scena i-a ideterminat pe Hitler şi Eva Braun să ceară să le fie incinerate corpurile, pentru a nu avea o soarta similara.

 

 

 

1946: A decedat la Saint-Sébastien în Franţa, Isère, Maurice Janin (n. 19 octombrie 1862, la Paris), generalul francez care a condus Misiunea Militară Franceză din Rusia în timpul Primului Război Mondial şi al Războiului Civil Rus

A fost, de asemenea, comandantul-şef al Legiunii cehoslovace din Rusia şi comandantul-şef al trupelor aliate de pe teritoriul rus.

 

 

 

 

Файл:Генерал Жанен.png — Википедия

 

 

 

A făcut parte din mai multr delegaţii oficiale trimise în Rusia, fiind una dintre autorităţile de prestigiu ale Franţei în  problemele militare ruseşti şi o figură proeminentă – dar în mare parte cu un rol destul de puţin eficient, în contextul intervenţiei aliaţilor în Războiul Civil din Rusia.

Numele său însă, a devenit în acest context strâns asociat cu lupta cehoslovacilor pentru autonomie.  În ochii unora dintre istorici, poartă pe umeri responsabilitatea pentru executarea amiralului Alexandr Kolceak.

 Această chestiune însă – conform lui Winston Churchill, trebuie interpretată prin prisma tuturor dificultăţilor poziţiei deţinute de Janin, ofiţer care în realitate nu ar fi avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context.

 

 

 

 

 

1952: A intrat în vigoare tratatul de la San Francisco, prin care s-a pus capăt ocupației Japoniei după Al Doilea Război Mondial.

Tratatul de la San Francisco, între Japonia și o parte a Puterilor Aliate, a fost semnat oficial de 48 de țări la 8 septembrie 1951, la War Memorial Opera House din San Francisco, California și a intrat în vigoare la 28 aprilie 1952.

Uniunea Sovietică a luat parte la conferința de la San Francisco, iar delegația sovietică a fost condusă de viceministrul de externe Andrei Gromîko.

Încă de la începutul conferinței, Uniunea Sovietică și-a exprimat opoziția față de textul propus al tratatului pregătit de Statele Unite și de Regatul Unit.

Delegația sovietică a făcut mai multe tentative procedurale nereușite de a tergiversa conferința. Obiecțiile URSS au fost detaliate într-o lungă declarație dată de Gromîko la 8 septembrie 1951.

Declarația conținea mai multe afirmații și revendicări ale Uniunii Sovietice: că tratatul nu dă nicio garanție împotriva revenirii militarismului japonez; că nu a fost invitată China comunistă  să participe, deși a fost una dintre principalele victime ale agresiunii japoneze; că Uniunea Sovietică nu a fost consultată suficient la pregătirea tratatului; că tratatul face din Japonia bază militară americană și că atrage Japonia într-o coaliție militară îndreptată împotriva Uniunii Sovietice; că tratatul era în fapt un tratat de pace separat; că tratatul încalcă acrodul de la Ialta, nerecunoscând suveranitatea Uniunii Sovietice asupra Sahalinului de Sud și asupra Insulelor Kurile.

Abia la 19 octombrie 1956, Japonia și URSS au semnat o Declarație Comună prin care au pus capăt războiului și au restabilit relațiile diplomatice.

 

 

 

 

 1957: S-a constituit, la Aix-les-Bains (Franţa), Federaţia Mondială a Oraşelor Înfrăţite (FMOI), cu sediul la Paris.

Începând din 1985, se sărbătoreşte, în ultima duminică a lunii aprilie, „Ziua Mondială a Oraşelor Înfrăţite” .

 

 

 

 

1969:  Generalul Charles de Gaulle demisioneaza din funcţia de  preşedinte al Franţei.

 

 

 

 

Charles de Gaulle

 

 

 

 

1978: Președintele Afganistanului, Mohammed Daoud Khan,este răsturnat de la putere și asasinat în urma unei lovituri  de stat conduse de rebeli comunisti.

 

 

 

 

 

1981: S-a născut actriţa americană de film Jessica Alba.

 

 

 

 

 

Jessica Alba - - Biography

 

1990: Consiliul European adoptă o declarație comună, prin care hotărăște extinderea relațiilor cu țarile Europei Centrale și de Est, printre care și România.

 

 

 

 

 

1992: Se încheie procesul fostului şef al Securităţii, Iulian Vlad, care este condamnat la 12 ani închisoare şi degradare militară.

 

 

 

 

Iulian N. Vlad (n. 23 februarie 1931 în satul Gogosiţa  judeţul Dolj– d. 30 septembrie 2017,  Bucureşti) a fost un general, Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne şi şef al Departamentului Securităţii Statului (3 octombrie 1987-6 ianuarie 1990).

 Si-a început cariera ca activist al partidului comunist  încă de la vârsta de 16 ani, deţinând mai multe funcţii pe linie de partid până la încadrarea în Ministerul Afacerilor Interne/Securitate, la 1 mai 1952.

Ascensiunea sa a fost prefigurată încă din 1956-1957, când a urmat un curs de securitate în Uniunea Sovietică.

Majoritatea ofiţerilor de Securitate care au deţinut funcţii de conducere în prima parte a regimului comunist au urmat astfel de „specializări”.

După acest curs, a fost numit în august 1957 locţiitor al şefului Serviciului învăţământ din Direcţia Cadre, iar după aceea şef al acestui serviciu.

În 1960 a fost promovat locţiitor al şefului Direcţiei cadre, iar în iunie 1967 şef al Direcţiei Învăţământ din Consiliul Securităţii Statului.

 În paralel cu ascensiunea sa profesională, Iulian Vlad a fost ridicat în grad militar (23 august 1954 – locotenent major, 23 august 1957 – căpitan, 23 august 1962 – maior, 23 august 1964 – locotenent colonel, 30 decembrie 1967 – colonel, 6 iunie 1971 – general maior)

În 1974, Iulian Vlad a fost numit comandant al Şcolii militare de ofiţeri activi de la Băneasa, iar în mai 1977 a fost avansat la gradul de general locotenent şi propulsat în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne, răspunzând de activitatea de contraspionaj

A  fost implicat în campania de urmărire şi represiune declanşată de Securitate împotriva cunoscutului disident anticomunist, Vasile Paraschiv, dar şi asupra intelectualilor Ana Blandiana, Dorin Tudoran şi Gheorghe Ursu.

De asemenea, a fost unul dintre ofiţerii de Securitate cu funcţii de conducere în aparatul represiv al statului comunist, care a participat la elaborarea măsurilor de reprimare adoptate de autorităţi după revolta minerilor din Valea Jiului (august 1977) si a fost implicat în urmărirea celor care au aderat la Meditaţia Transcendentală, dispunând „filarea si deschiderea dosarelor de urmărire informativă a tuturor persoanelor implicate în această mișcare – câteva sute – sub bănuiala ca acestea ar putea întreprinde acțiuni de spionaj.”

  Din 1983 a fost adjunct al ministrului de Interne, fiind responsabil cu „problemele de securitate internă” din Departamentul Securităţii Statului, iar ultima lui funcţie în principala structură represivă a regimului comunist a fost cea de şef al acestui departament.

A fost numit în această poziţie cu puţin timp înainte de greva muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987.

 Generalul Vlad a pretins că din ziua de 22 decembrie 1989 Securitatea nu a mai executat ordinele lui Nicolae Ceauşescu, trecând de partea revoluţionarilor.

Întrebările despre trădarea Securităţii rămân, deocamdată, fără un răspuns clar.

După decembrie 1989, Iulian Vlad şi alţi ofiţeri de Securitate au fost implicaţi în mai multe procese deschise unor cadre ale fostei Securităţi. Condamnat la 24 ani pentru genocid, ultimul şef al Securităţii a fost amnistiat la sfârşitul anului 1993[68] de către preşedintele Ion Iliescu.

Începând de la această dată, Iulian Vlad s-a remarcat printr-o discreţie totală, fiind însă prezent la o serie de manifestări organizate de foştii lui subordonaţi.  

 

 

 

 

 

1994: Aldrich Ames, fost  ofițer de contrainformații și analist al Agenției  Centrale de Informații a SUA, pledează vinovat în fata unui tribunal american, recunoscând că a vândut  secrete de stat timp îndelungat Uniunii Sovietice și mai târziu Rusiei.

A primit o sentință de închisoare pe viață, în timp ce soția lui, care a colaborat strâns cu el, a primit o sentință de închisoare de numai cinci ani.

Născut în mai 1941, Aldrich Hazen Ames este unul dintre cei mai disprețuit spioni dubli din istoria CIA.

 El a compromis operațiunile CIA timp de aproape zece ani în spațiul sovietic, fără să fie prins de către contraspionajul american.

 

 

 

 

How Aldrich Ames betrayed the CIA by selling secrets to the ...

 

 

 

Aldrich Ames a lucrat pentru KGB din 1985 până în 1993 când a fost reținut. A trădat mai mult de 10 agenți ai CIA care activau în spațiul sovietic controlat de Kremlin.

 

 

 

 

 

 

1996: A murit poetul român Alexandru Jebeleanu;  (n. 1923).

 

 

 

 

eugen-jebeleanu | Hai-Hui prin Sufletul Folkului

 

 

Intre cele mai cunoscute volume publicate de Eugen Jebeleanu se evidenţiază :

Schituri cu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934; Ceea ce nu se uită 1945; Bălcescu, 1952; Surîsul Hiroshimei, 1958; Cântece împotriva morții 1963; Elegie pentru floarea secerată– (soției sale, graficiana Florica Cordescu) 1967; Hanibal, 1973.

 

 

 

 

1997: A fost semnat Protocolul de înfrăţire a oraşelor Suceava şi Chişinău.

 

 

 

 

 

2001: Milionarul american Dennis Tito a devenit primul om care a plecat în spațiu ca turist.

 

 

 

World's first space tourist 10 years on: Dennis Tito - BBC News

 

 

 

 

 

 

 2002: A murit generalul Aleksandr Lebed, fost comandant al Armatei a 14-a ruse din Transnistria, guvernator al regiunii siberiene Krasnoiarsk, candidat la preşedinţia Rusiei, socotit un posibil succesor al lui Elţîn; (n. 20 aprilie 1950).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A ajuns în prim-planul vieții publice din Rusia după tentativa de lovitură de stat din 1991, în timpul căreia un grup de conspiratori din vechea gardă comunistă conservatoare sovietică au încercat să-l răstoarne pe președintele Mihail Gorbaciov și să stopeze cursul reformelor inițiate de acesta din urmă.

În momentul critic al crizei, comuniștii conservatori au dat ordin armatei să încercuiască , sediul Parlamentului Rusiei, generalului Lebed fiind însărcinat cu trimiterea tancurilor, dar el a refuzat să acționeze împotriva parlamentarilor și a lui Boris Elțin, președintele RSFS Ruse.
Mai târziu, Lebed a fost avansat, devenind adjunct al comandantului VDV – trupelor de parașutiști, Pavel Gracev.

După ce a luat parte la acțiunile violente de înăbușire ale mișcărilor naționale din Caucaz, (printre care și a marșului pentru independență din fața guvernului din Tbilisi (Georgia), în urma căruia au fost uciși 20 de protestatari), Alexandr Lebed a fost numit în iunie 1992 comandant al Armatei a 14-a, dislocată în Moldova.
Prezența trupelor rusești este considerată unul dintre factorii puternic destabilizatori din zonă, în timpul conflictului din autoproclamată republică transnistreană.

Pe 7 septembrie 1997, Leded a afirmat în cadrul unui interviu din emisiunea 60 de minute că fosta Uniune Sovietică a pierdut urma câtorva „bombe nucleare de dimensiunea unei valize”.

Atât guvernul Statelor Unite, cât și cel al Federației Ruse au respins imediat afirmațiile lui Lebed, autoritățile ruse mergând până acolo încât au afirmat că asemenea arme nici măcar nu au fost create.

Pe 17 mai 1998, Lebed a câștigat alegerile pentru funcția de guvernator al ținutului Krasnoiarsk.

A rămas în funcție până la moartea sa din 28 aprilie 2002, cauzată de prăbușirea elicopterului în care se afla.

Cauza oficială a prăbușirii a fost coliziunea aparatului de zbor cu liniile de înaltă tensiune în timpul zborului, pe timp cu ceață.

Până în zilele noastre se mai fac auzite diferite teorii despre o conspirație care ar fi dus la moartea lui Lebed.

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

 

 

 

 

 Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfintii Iason si Sosipatru au facut parte din cei Saptezeci de Apostoli ai Mantuitorului.

 

 

Despre Sfintii Apostoli lason si Sosipatru aflam din Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, unde acesta îi numeşte de un neam cu el (Romani 16;21). 

Sfântul Apostol Iason a fost numit Episcop al orasului Tars de catre Sfantul Apostol Pavel, in timp ce Sfantul Apostol Sosipatru a fost hirotonit Episcop in Iconium.

 Acesti doi Apostoli au ajuns sa predice cuvantul Evangheliei in Insula Corfu, unde au ridicat o biserica in cinstea Sfantului Arhidiacon Stefan.

Afland de activitatea lor misionara, regele insulei i-a trimis in inchisoare, unde au fost inchisi impreuna cu sapte talhari. Apostolii le-au propovaduit acestora invatatura lui Hristos si i-au adus la dreapta credinta.

Auzind despre schimbarea talharilor, regele a poruncit ca acestia sa fie omorati. In acest fel, cei sapte talhari au luat cununa muceniciei.Cand regele ii tortura pe Sfintii Apostoli lason si Sosipatru, fiica lui, fecioara Cherchira, privea patimirile lor.

In acel moment s-a declarat si ea crestina. Regele a poruncit apoi ca ea sa fie inchisa in temnita.

Vazand ca fiica sa nu doreste sa se lepede de credinta in Hristos, regele a poruncit sa se dea foc temnitei in care era inchisa.

Printr-o minune dumnezeiasca fecioara a ramas nevatamata. Vazand aceasta, regele a ordonat ca fiica lui sa fie omorata de catre arcasi.

La scurta vreme insa, s-a intamplat ca regele sa moara, iar Sfintii Apostoli lason si Sosipatru au ramas în viaţă.

Noul rege al insulei primind Sfantul Botez, a oprit persecutiile impotriva crestinilor.

Sfinţii Apostoli lason şi Sosipatru au predicat Evanghelia şi au păstorit Biserica din Insula Corfu până la sfârşitul vieţii lor pământeşti.

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro

  3. Călători străini despre ţările române. Vol. VI. Bucureşti, 1976;

  4. Istoria md.

  5. Stoide, C. Date noi cu privire la relaţiile după 1653 dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan, în “A.I.I.A.I.”, 1975.

  6. WIKIPEDIA.ro

  7.   Caietele CNSAS, an VII, nr. 1(13)/2014.

  8. http://biblior.net/istoricul-societatilor-scriitorilor-romani 

  9. Rador.ro

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

28/04/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

La Moscova se află în faza de finalizare construcţia unei gigantice catedrale în care apar portretele lui Putin, Stalin și Serghei Lavrov, alături de mesajul „Crimeea este a noastră!”. VIDEO

 

 

 

 

La Moscova se află într-o fază avansată construcția unei imense catedrale ortodoxe, care ar trebui terminată în mai, pentru a sărbători 75 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste, scrie AFP.

Catedrala „Învierea Domnului” din Moscova va fi una dintre cele mai înalte catedrale ortodoxe din lume.

Cu o înălțime de aproape 100 de metri și șase cupole aurite, catedrala este dedicată victoriei URSS în al Doilea Război Mondial dar glorifică și „fapte de arme ale poporului rus” precum anexarea peninsulei ucrainene Crimeea în 2014, a explicat ministerul rus al Apărării.

 

 

 

 

Piesa centrală a edificiului are o serie de mozaicuri în culori care reproduc, printre altele, chipurile lui Stalin, Vladimir Putin și alți demnitari ai statului rus, precum ministrul Apărării, Serghei Șhoigu, ministrul de Externe Serghei Lavrov și șeful Consiliului Național de Securitate Nikolai Patrușev.

În mulțime apare și Valeryâi Gerasimov, un general rus, și Serghei Aksionov, actualul lider din Crimeea, informează The Guardian.

 

 

 

 

Catedrala forțelor armatei este un adevărat panteon al gloriei liderilor Rusiei, ale căror chipuri sunt reprezentate alături de Dumnezeu, Fecioara Maria și alți sfinți şi va fi, potrivit unui purtător de cuvânt al ministerului, a treia cea mai mare din Rusia 

 

 

 

 

 

 

Pe un alt mozaic este scris sloganul „Crimeea este a noastră!”, o frază folosită obsesiv după anexarea acestui teritoriu ucrainean în 2014.

Turla-clopotniță are o înălțime de 75 de metri, pentru a marca 75 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste.

Diametrul spațiului de sub cupola principală va măsura 19,45 metri, anul în care s-a încheiat războiul.

Catedrala va mai conține un „drum al amintirilor” cu 1.418 trepte – acesta fiind numărul de zile pe care Uniunea Sovietică l-a petrecut în război.

Treptele catedralei au fost construite cu metale topite din tancurile și avioanele germane.

 

 

 

Un alt mozaic prezintă parada din 1945 după victoria în fața Germaniei naziste, cu o mulțime de soldați care stau în fața Kremlinului cu un afiș pe care apare imaginea lui Stalin. 

Istoricul Serghei Briun a criticat proiectul, în paginile ziarului Vedomosti, vorbind despre o „parodie a istoriei statului rus”,  subliniind paradoxul de a afișa într-o catedrală portretul lui Stalin, care a inițiat o campanie de persecutare a clericilor.

Biserica ortodoxă rusă a insistat însă asupra faptului că Stalin conducea țara în momentul victoriei asupra celui de-al Treilea Reich.

Chiar dacă biserica va fi gata până în 9 mai, tradiționala defilare militară din Piața Roșie a fost amânată de Vladimir Putin din cauza epidemiei cu noul coronavirus, consemnează publicaţia https://www.timpul.md  de la Chişinău.

28/04/2020 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

1989: Înainte de atacul maselor populare asupra sediului din Bucureşti al CC al Partidului Comunist Român, a existat asaltul asupra sediului de la Chişinău al CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. VIDEO

 

 

 

 

Înainte de asaltul mulțimii asupra sediului CC al Partidului Comunist Român, din decembrie 1989, a existat asaltul asupra sediului CC al Partidului Comunist din RSS Moldovenească .  

Pe youtube scrie că ar fi vorba de evenimentele din 19 februarie 1989, nu știu însă dacă datarea e corectă (anterior era pusă altă datare – 22 februarie), scrie Marius mioc pe blogul său https://mariusmioc.wordpress.com/ 

În 12 martie 1989, la Chişinău sediul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei era luat cu asalt de mulţime.

Încă din 1988 mişcarea naţională din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, încurajată de politica lui Mihail Gorbaciov, începuse să organizeze adunări populare în care se cerea conducerii republicii să accepte decretarea „limbii moldoveneşti” ca limbă de stat în RSS Moldovenească, revenirea la alfabetul latin şi recunoaşterea identităţii dintre limba moldovenească şi cea română.

Ca argumente în sprijinul acestor revendicări se aduceau scrierile lui Lenin, care criticase şovinismul rusesc, precedentul existent în alte republici sovietice (Armenia sau Gruzia aveau precizat în constituţie că limba locală este limbă oficială) şi afirmaţiile unor savanţi ruşi (în marile centre ale Imperiului Sovietic, precum Moscova sau Leningrad, exista mai multă libertate de expresie decît în Chişinău; este un paradox că oameni de cultură moldoveni înfieraţi oficial sau neoficial ca „naţionalişti” la Chişinău, îşi găsiseră refugiu la Moscova unde s-au putut afirma).

Devenise deja o tradiţie ca în fiecare duminică mişcarea naţională să organizeze o adunare populară într-unul din parcurile Chişinăului, în favoarea acestor revendicări. Conducerea republicii a răspuns iniţial cu un „nu” hotărît, prin documentul intitulat „tezele Comitetului Central”, care a fost supus dezbaterii în organizaţiile de partid din RSS Moldovenească.

Cînd mişcarea naţională a luat amploare, fapt vizibil prin creşterea numărului de participanţi la mitingurile acesteia şi a numărului de cititori ai ziarelor care susţineau revendicările naţionale, conducerea comunistă a RSS Moldoveneşti a adoptat o politică de tergiversare.

S-au format nişte comisii şi comitete pentru „studierea” problemelor, dar fără rezultate concrete. Răbdarea oamenilor începea să se epuizeze.

Prologul evenimentelor din 12 martie 1989 l-a constituit mitingul din 8 martie 1989. Ziua femeii, zi de sărbătoare în URSS, a fost prilejul unui nou miting al mişcării naţionale.

Oamenii n-au stat cuminţi în parcul care le fusese rezervat de autorităţi ci au năvălit pe bulevardul central al Chişinăului, oprind circulaţia. Agenţia de presă ATEM aflată în subordinea guvernului de la Chişinău, transmitea un articol indignat cu titlul „Este nevoie de o poziţie principială”.

Conform obiceiului vremii, articolul a fost preluat de mai toate ziarele din RSS Moldovenească.

Mitingul din 8 martie 1989 relatat de "Tinerimea Moldovei" din 12 martie 1989

 

 

Citez din articol, aşa cum a fost reprodus de „Tinerimea Moldovei” din 12 martie 1989 (intervenţiile mele între paranteze drepte): „În ziua de 8 martie au avut loc la Chişinău un miting nesancţionat[neautorizat], iar apoi o procesiune nesancţionată [neautorizată] pe bulevardul Lenin, la care, potrivit datelor oficiale, au participat circa 5 mii de oameni [subestimare, conducerea comunistă vrînd să minimalizeze importanţa protestelor].

Îndreptîndu-se spre Piaţa Eliberării, manifestanţii au inundat partea carosabilă a străzii centrale a capitalei, blocînd astfel pe cîteva ore circulaţia intensă a mijloacelor de transport în această zi de sărbătoare. Participanţii la procesiune purtau lozinci cu cererea de a fi decretată limba moldovenească drept limbă de stat, de a o trece la grafia latină.

Alături de aceste lozinci erau şi chemări cu un alt caracter, bunăoară lozinca „jos colonizarea!”. S-au făcut auzite, de asemenea, strigăte defăimătoare la adresa unor conducători ai republicii.

Totodată, răsunau scandări speculative în cinstea lui M. S. Gorbaciov (…) Indignaţi de tulburarea liniştii în oraş, de dispoziţia stricată în ziua de sărbătoare, majoritatea covîrşitoare a orăşenilor, oaspeţii Chişinăului întreabă: există oare în oraş Puterea Sovietică? Vor fi oare, în cele din urmă, asigurate aici ordinea, odihna liniştită a oamenilor?

De ce organele de ocrotire a drepturilor nu-i scot la iveală şi nu le spun pe nume organizatorilor concreţi ai acestor dezordini, pentru ca obştimea să-i cunoască, să li se poată reţine despăgubiri pentru daunele pricinuite organizaţiilor de transport din oraş (…) Comitetele de partid din oraş nu s-au situat pe o poziţie fermă şi consecventă în situaţia creată”.

În 12 martie 1989 a avut loc un nou miting în centrul Chişinăului, prilej pentru un nou articol indignat al agenţiei de presă ATEM, cu titlul „Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”.

Reproduc din acest articol (după bisăptămînalul „Tinerimea Moldovei” din 15 martie 1989):

img_0007img_0008

„Duminica trecută în partea centrală a Chişinăului au avut loc din nou mitinguri şi procesiuni de masă nesancţionate [neautorizate] ale cetăţenilor, care au încălcat grav ordinea publică, destabilizînd [destabilizare – un cuvînt des folosit şi în România de FSN, după decembrie 1989] astfel situaţia din oraş (…) mulţimea a ieşit în Piaţa Biruinţei, deşi în recenta hotărîre a Sovietului Orăşenesc se menţiona inadmisibilitatea desfăşurării în ea a unor oarecare demonstraţii, cu excepţia celor festive.

Mulţi tineri s-au îndreptat spre tribuna centrală, rupînd cordoanele de miliţieni, mulţi dintre care au avut de suferit. Nu pot fi calificate altfel decît un sacrilegiu acţiunile indivizilor care au urcat cu picioarele pe parapetul monumentului lui V. I. Lenin. La această acţiune au fost atraşi şi copiii.

Un micuţ, după toate probabilităţile un elev de clasa întîia, a fost pus să ţină o lozincă a cărui conţinut el, desigur, nici nu-l înţelegea (…) Mai tîrziu anume unui copil i s-a poruncit să arboreze pe un pom de lîngă clădirera Comitetului Central drapelul tricolor. Şi din nou, la fel ca în duminicile precedente, a fost paralizată principala arteră de transport a oraşului – bulevardul Lenin.

Unii au întîrziat la aeroport, la alţii n-a putut veni la timp salvarea, numeroşi chişinăueni n-au putut să-şi petreacă ziua de odihnă aşa cum ar fi vrut. (…) participanţii la procesiune s-au îndreptat apoi spre clădirea CC al Partidului Comunist al Moldovei.

Unii au încercat să pătrundă în ea cu forţă. Dar au fost opriţi de miliţieni care s-au văzut nevoiţi să recurgă la ajutorul militarilor.

Cei mai înrăiţi infractori au fost reţinuţi şi traşi la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. (…) În presă, la televiziune şi radiodifuziune s-a comunicat despre mitingul şi procesiunea nesancţionate [neautorizate], care au avut loc la Chişinău în ziua de 8 martie. Atunci organelor de ocrotire a drepturilor li s-a reproşat: de ce nu sînt scoşi la iveală şi nu sînt numiţi organizatorii concreţi ai dezordinilor, pentru ca obştimea să-i cunoască?

Astăzi putem să-i numim. În acea zi cei mai activi, după cum ne informează organele competente, au fost: L. Lari şi N. Josu – poetese, A. Mîndîcanu – corector la revista Scînteia Leninistă, S. Guşilova – arhitect superior la Direcţia Moldghiprostroi, V. Ştepa – lector de educaţie fizică la Institutul de medicină din Chişinău, V. Movilă – lector la catedra de filologie franceză a Universităţii de stat din Chişinău, V. Buzilă – colaboratoare la Muzeul etnografic de stat, E. Cojocaru – muncitoare la Direcţia de exploatare a spaţiului locativ nr. 6. Concluzia este univocă: trebuie să se pună capăt evoluţiei primejdioase a evenimentelor. Chemarea la raţiune trebuie să fie auzită”.

 

 

Evenimentele din 12 martie 1989 le-au pregătit pe cele din 31 august 1989, cînd Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti avea să proclame limba moldovenească ca limbă de stat şi să decreteze revenirea la alfabetul latin, cât şi pe cele din noiembrie 1989, când Simion Grosu, prim-secretarul Partidului Comunist din Moldova, care se manifestase ca un adversar al revendicărilor mişcării naţionale, avea să fie înlăturat de la putere (fapt care a ajutat electoral Partidul Comunist la alegerile din 1990) consemnează https://mariusmioc.wordpress.com/2009/03/12/12-martie-1989-la-chisinau-multimea-ia-cu-asalt-sediul-cc-al-partidului-comunist/

28/04/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: