Noul președinte al Moldovei este unul dintre marii adepți ai „moldovenismului”

Cunoscut ca filorus, Igor Dodon, noul președinte al Moldovei, este și unul dintre adepții doctrinei moldovenismului care spune că Moldova nu este România, iar identitatea moldovenească nu are nici o legătură cu etnogeneza românescă. „Jandarmul român nu va fi la noi stăpân”; „O parte din România este Ungaria iar cealaltă parte este Moldova”, „Fraţi, fraţi, însă fiecare în casa lui şi fiecare să se uite în ograda sa”, „Dacă Imperiul Rus nu s-ar fi oprit la Prut în 1812 am fi avut acum o Moldova întregită”, „Avem istoria noastră, istoria Moldovei”. Toate aceste declarații aparțin lui Igor Dodon.

Mai mult, la începutul acestui an, preşedintele moldovean a făcut o vizită la Moscova unde Vladimir Putin i-a dăruit o hartă a Moldovei istorice din secolul al- XVIII-lea elaborată de cartograful italian Bartolomeo Borghi (uno del migliori geografi dell Europa) în care se observă adevăratele hotare ale Basarabiei. La rândul său, președintele de la Chişinău i-a prezentat omologului său rus, trei manuale de istorie a țării pentru a-i demonstra că în Moldova nu se va mai studia Istoria Românilor. 

Teoria asta o ucide în chinuri chiar și pe Miorița

Și acum să revenim la teoria moldovenismului. Pe scurt, aceasta susține că populaţia romanică ar fi venit la est de Carpaţi abia în secolul al XIV-lea, la mult timp după slavi, care sunt adevăraţii locuitori ai teritoriului. Din simbioza slavilor cu noii-veniți s-a născut, de fapt, poporul moldovenesc. Care, te-ai prins, este diferit de cel român.

Moldovenismul, nu numai că anihilează identitatea noastră națională dar o ucid (în chinuri) chiar și pe Miorița. În această nouă poveste, moldoveanul şi munteanul nu mai sunt fraţi buni cu ardeleanul. De fapt, între cei trei nu există nici un grad de rudenie, așa cum sugerează celebra baladă. 

Cum s-a găsit totuși o legătură „naturală” între popoarele moldovean, ucrainean și rus

Trebuie să ne întoarcem puțin în timp, mai exact în 1924. La scurt timp după ce Basarabia s-a unit cu România (1918), Rusia Sovietică a înființat o Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) ce cuprindea actuala Transnistrie plus alte teritorii care acum fac parte din Ucraina.

În această republică sovietică s-a vorbit pentru prima dată de limba moldovenească, care ar fi fost diferită de cea română (așa cum rusa era diferită de limba ucraineană).

Teoria asta avea în spate o puternică propagandă sovietică, în special prin intermediul publicației staliniste „Plugarul Roșu” care-i avea în frunte pe tovarășii A.L.Grinstein, Iosif I. Badaeev şi Grigor I. Starîi. 

Limba care se vorbea în RASSM trebuia să devină „limba populară moldovenească” şi să folosească alfabetul chirilic. Numai în acest mod „norodul moldovenesc” putea scăpa de jugul românilor burghezi.

Un alt moment interesant are loc după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când propaganda stalinistă din Uniunea Sovietică a decis elaborarea primei lucrări academice despre istoria Moldovei, pentru a putea argumenta ştiinţific noile încorporări teritoriale.

Şi acum intră în acţiune cel de-al doilea „pluton de execuţie”, tovarăşii N.A.Narţov, I.Grosul, A.Boronovschi, A.Lazarev şi N. Mahov.

În anul 1945, Narţov, care era şeful Secţiei de Istorie a Moldovei din cadrul Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură a Bazei Academice de Ştiinţe a URSS în RSS Moldovenească (mi se fracturează limba-n gură numai când pronunţ denumirea acestei instituții), a întocmit un proiect pentru a edita primul manual universitar de Istorie a Moldovei cu tematica Relaţiile seculare ale poporului moldovenesc cu marele popor rus.

Versiunea mitului moldovenesc şi etnogeneza prezentate în această carte erau noi şi radicale.

„Unirea valahilor cu slavii de sud a dus la etnogeneza românească iar unirea valahilor cu slavii de răsărit a dus la etnogeneza moldoveană, Aşa avem două naţiuni şi două limbi diferite şi există o legătură naturală între poporul moldovean, rus şi ucrainian, Statul moldovean s-a format în sânul statelor slave ale Rusiei Kievene şi Galiţiei” (Valeriu Cozma, Adrian Dolghi, Primul manual universitar de Istorie a Moldovei, 2007).

Astfel, în 1951 apărea primul volum al Istoriei Moldovei Socialiste Sovietice care mergea din cele mai vechi timpuri până la Revoluţia Bolşevică. În această carte se explică etnogeneza moldovenilor care se produce „către sfârşitul secolului al XIV-lea, pe teritoriul dintre Carpaţi şi Nistru, numit Ţara Moldovei unde se găseşte o populaţie de sine stătătoare, numită moldovlahi (de la volohi) care a evoluat până la moldoveni”.

În 1955 se publică cel de-al doilea volum care dezbătea istoria stalinismului până pe la jumătatea secolului al-XX-lea.

Până la dispariţia URSS-ului mai amintim şi Studiul privind istoria formării poporului moldovenesc publicat în 1978 la Chişinău, în care autorul N.A. Mohov considera că, valahii sunt diferiţi de moldoveni mai mult decât de bulgari care se înrudesc cu slavii, iar formarea naţiunii moldoveneşti moderne ar fi avut loc în Basarabia după includerea acesteia în Imperiul Rus.

În 1991, după declararea independenţei, Republica Moldova a cunoscut alte teorii anti-româneşti. La nivel „ academic” îl vom aminti pe Vasile Stati, istoric, politician şi unul dintre cei mai fervenţi promotori ai moldovenismului. Este autorul unor monografii intitulate Moldovenii de la est de Nistru (1995), Istoria Moldovei (2002) şi celebrul Dicţionar moldovenesc-român (2003).

Aceste lucrări preiau ideile asupra moldovenismului şi a limbii moldoveneşti reafirmând teoria conform căreia Valahia sau Ţara Basarabilor şi Moldova medievală sunt țări diferite care vorbesc limbi diferite, ultima fiind net superioară şi apărătoarea creştinităţii în timpul lui Ştefan cel Mare. Limba moldovenească este proprie naţiunii moldoveneşti şi nu o limbă comună cu Ungro-Vlahia.

Volohii strămoşii moldovenilor vin din zona Apusului de peste Carpaţi şi când ajung la Nistru sunt asimilaţi de către slavi formându-se poporul moldovean. În concluzie volohii sunt diferiţi de valahi de la malurile Dunării. 

Lucrările lui Vasile Stati sunt, după cum te-ai prins deja, niște prostii uriașe. 

De ce teoria moldovenismului este culmea aberației

De-a lungul timpului, atât de o parte, cât şi de cealaltă a Prutului au apărut mii de articole şi lucrări care au infirmat falsurile istorice depre moldovenism şi limba moldovenească. Etnogeneza românească a fost formulată explicit de către istorici redutabili cum ar fi Gheorghe Şincai, Petre Maior, Alexandru D. 

Xenopol, Dumitru Onciul, Nicolae Iorga, asta ca să să dau doar câteva exemple. Dintre străini i-aș aminti pe Edward Gibbon, Theodor Mommsen sau Franz Altheim. În plus, cercetările arheologice au adus informaţii numeroase asupra originilor românilor şi a limbii lor. Îți spun, pe scurt, care sunt concluziile acestor cercetări:

 După retragerea aureliană din 271, romanizarea autohtonilor a continuat la nord de Dunăre, limba latină fiind vorbită fară întrerupere în regiunile Dacia şi Moesia.

Limba română este moştenitoarea directă a limbii latine, unde peste 60% dintre cuvinte au caracter latin;

Creştinismul s-a transmit în latina populară şi a contribuit la propagarea romanizării iar invazile migratorilor au influenţat în toponomie, hidronomie şi fonetică:

Dialectele limbii române sunt: dacoromân, aromân, meglenoromân şi istroromân;
Graiul moldovenesc este o ramură a limbii române vorbit in interiorul regiunii istorice a Moldovei. Alături de el avem graiul ardelean, bănăţean, bucovinean, dobrogean, maramureşan şi muntenesc;

Un singur lucru mai vreau să-ți spun despre moldoveniști și aberațiile lor. Eu l-aș întreba pe unul din idioții ăștia: „Auzi mă maestre, dacă moldovenii sunt așa de înrudiți cu rușii, atunci de ce eu, ca român, pot să înțeleg tot ce vorbește un moldovean de peste Prut, dar nu pricep o iotă din ce spune Putin?”( http://www.deschide.md/ro/ VICE- despre-moldovenism-teoria- moldovenii-nu-sunt-romni.