O ISTORIE A ZILEI DE 17 APRILIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 17 aprilie,  ISTORICUL  ZILEI

 

 

 

69: După Prima Bătălie de la Bedriacum,  Aulus Vitellius Germanicus devine împarat al Romei.

 

 

 

 

 

 

 

 

A domnit din 17 aprilie 69 până în 22 decembrie 69,fiind unul dintre împărații aparținând Anului celor patru împărați.

A fost un apropiat al împăraților Caligula, Claudius și Nero, consul în anul 48, guvernator (proconsul) al Africii in anul 61 si este numit de Galba, în decembrie 68, guvernator al Germaniei Inferior.

Proclamat împărat de legiunile din provinciile revoltate împotriva lui Galba (1 ianuarie 69), Vitellius își trimite trupele în Italia și îl invinge pe Otho (proclamat împărat și el la 15 ianuarie 69 după asasinarea lui Galba, de legiunile dunărene și asiatice).Patru zile mai târziu,Vitellius a fost recunoscut împărat și de către Senat.

După proclamarea ca împărat a lui Vespasian, la 1 iulie 69, de către legiunile din Orient, depășit de evenimente, Vitellius rămâne inactiv la Roma, în timp ce legiunile trimise de Vespasian obțin la 24 octombrie o victorie categorică la Cremona.

Vitellius a fost ucis de forțele lui Vespasian la 20 decembrie 69, in timpul luptelor de stradă pentru cucerirea Romei.

 

 

 

 485: A murit filosoful  neoplatonist grec Proclus (n.  8 februarie 411),unul dintre ultimii mari filosofi clasici.

Majoritatea operelor sale reprezintă comentarii asupra dialogurilor lui Platon, printre aceste dialoguri enumerându-se autor ca : Parmenides, Republica, Timaeus.

Proclus a scris și un comentariu asupra Elementelor lui Euclid.

 

 

 

1080: Moare regele Danemarcei Harald al III-lea și este succedat de Knut al IV-lea, care mai târziu va deveni primul danez canonizat.

 

 

1524: Exploratorul Giovanni da Varranzzano, aflat in serviciul Franței, a ajuns în golful New York.

 

 

 

Giovanni da  Varranzzano (c.1485 – c.1528)

A fost primul european care a  explorat coasta estică a Americii de Nord, între actuala Carolina de Nord si Terra Nova, inclusiv golful New York. 

 

 

 

1647: A murit cronicarul moldovean Grigore Ureche; (n. 1590).

Învățatul moldovean a studiat la şcoala iezuită de la Lvov si a învăţat latina, polona, slavona şi greaca.

A fost ridicat de domn la rangul de Mare spătar (1634—1643), apoi Mare vornic (1643—1646).

 

 

 

 

Cronica sa, „Letopiseţul Ţării Moldovei”e cea mai veche scriere din Moldova în limba romană si descrie istoria Moldovei din 1359-1594.

Cronica a ajuns pînă la noi prin nişte interpolări ale călugărilor pisari: Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul.

 

 

 

1790: A încetat din viață savantul și omul politic american Benjamin Franklin.

 

 

 

 

 

S-a născut la Boston in 1706 si a fost una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din asa numitii Parinti Fondatori ai acestei tari, diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic.
A organizat prima bibliotecă din America, a inventatat multe lucruri indispensabile si in zilele noastre cum ar fi ochelarii bifocali și paratrăsnetul,fiind unul din pionierii studierii electricitatii.
Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi să retragă “Legea timbrului” si i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea coloniilor rasculate.

În Statele Unite, a fost unul din semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane.

 

 

 

1813: În Basarabia țaristă este inaugurată eparhia Chişinăului şi a Hotinului.

 

 

 

1822 (17/29): Delegaţiile marii boierimi muntene şi moldovene sosesc la Constantinopol pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române.
La 17 aprilie 1822 delegaţiile marii boierimi muntene (şapte boieri) şi moldovene (şase boieri) sosesc la Constantinopol (astăzi Istanbul) pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române.

Acestea erau:

– restabilirea domniilor pămîntene;

– consolidarea privilegiilor boierimii prin concentrarea puterii în mîinile unui grup restrîns de mari boieri;

– excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice;

– dreptul exclusiv pentru pîmînteni de a ocupa slujbe publice;

– introducerea unor reforme progresiste etc.

Domniile pământene au fost ulterior restabilite prin numirea de către Poartă, la 1 iulie 1822 a domnitorilor: Ioan (Ioniţă) Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia, punându-se astfel capăt regimului fanariot, instaurat în 1711 în Moldova şi în 1716 în Ţara Românească) fiind excluși grecii din funcţiile publice.

 

 

 

 

1876: La Bolgrad, în gubernia Basarabia, a apărut ziarul Bălgradski glas.

Ziarul a fost editat până la 27 august 1877.

 

 

1880: În România este aprobată legea privind înfiinţarea băncii de scont şi emisiune – Banca Naţională a României, (cu un capital de 30 de milioane lei), sub formă de societate anonimă cu participarea statului (care deţinea o treime din acţiuni, celelalte două treimi aparţinând deţinătorilor particulari), cu privilegiul exclusiv de a emite monedă.

A însemnat actul de naştere al Băncii Naţionale a României.

BNR începe să funcţioneze la 1/13 iulie 1880, primul guvernator al său fiind Ion I. Câmpineanu.

Primul director a fost Teodor Mehedinţeanu, urmat apoi de Eugeniu Carada.

 

 

 

1880) de la apariția, în „Monitorul Oficial” nr. 90, a Legii pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, Banca Naţională a României (cu un capital de 30 de milioane lei), sub formă de societate anonimă cu participarea statului (care deţinea o treime din acţiuni, celelalte două treimi aparţinând deţinătorilor particulari), cu privilegiul exclusiv de a emite monedă. BNR începe să funcţioneze la 1/13 iulie 1880, primul guvernator fiind Ion I. Câmpineanu.

A însemnat actul de naştere al Băncii Naţionale a României (17/29)

 

 

 

 

1895: S-a născut, poetul, prozatorul și traducătorul român Ion Vinea.

 

 

 

 

 

1897: Thornton Wilder, scriitor american, laureat al premiului Pulitzer pe anul 1926 (d. 1975)

 

 

 

 

1907: În urma fuzionarii principalelor grupari conservatoare române, omul politic  Petre P. Carp a devenit șeful Partidului Conservator.

 

 

 

1901: Statul român a cedat Academiei Române colecţiile Bibliotecii Centrale din Bucureşti.

 

 

 

 

1917: În cadrul administraţiei guberniale de zemstvă a Basarabiei, s-a format Comisiunea şcolară moldovenească pentru întocmirea unui plan de naţionalizare a învăţămîntului.

 

 

 

1918: S-a inființat la Paris, Comitetul National al Românilor din Transilvania si Bucovina, sub președintia lui Traian Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino. Comitetul a militat pentru dobândirea independenţei Transilvaniei şi unirea acesteia cu România (17/30)

 

1920: Congresul Partidului Poporului din România, intrunit in zilele de 16-17 aprilie condus de Alexandru Averescu, aceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia , ceea ce a permis extinderea Partidului Poporului în Basarabia.

Noul partid a avut de înfruntat în Basarabia opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular partid din Basarabia la acel moment.Trebuie menţionat că Congresul Partidului Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918, stil nou) la Iaşi in România.

 

 

1924: Au luat ființă celebrele  studiouri  cinematografice americane Metro-Goldwyn-Mayer Inc.

MGM. este o companie americană specializată în producția și distribuția de filme de cinema și cu realizarea de programe pentru televiziune.

 

 

 

 

 

 

 

Pe 17  aprilie 1924, Marcus Loew, deținătorul lanțului de cinematografe Loew’s Theaters, a fuzionat Metro Pictures, Goldwyn Pictures Corporation (deținut de Samuel Goldwyn) și Mayer Pictures pentru a crea Metro-Goldwyn-Mayer, sub supravegherea lui Nicholas Schenck din New York.

Ocupând poziția de Vice-președinte și director de producție, Louis B. Mayer a avut practic ultimul cuvânt în tot ce era legat de MGM pentru următorii 27 de ani.

 

 

 

1931: La Calcutta în India are loc un accident aviatic în urma căruia aviatorul Radu Beller moare, iar principele G.V. Bibescu este grav ranit.

 

 

 

1941: În timpul  celui de-al doilea razboi mondial, in urma invaziei Germaniei naziste aliate cu forțele Italiei lui Mussolini, Iugoslavia a capitulat.

 

 

 

 

 

 

1942: A murit Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat al Premiul Nobel; (n. 1870).

 

 

 

1945: Moare la București Ion Pillat, poet si eseist, laureat al Premiului National pentru Literatura pe anul 1936, membru corespondent al Academiei Române. (n. 31 martie 1891, București).

 

 

 

 

 

 

 

 

 Pe linie maternă era  înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion C. Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai cuprinzător din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Odaia bunicului, Odihna tatii sau Aci sosi pe vremuri.

Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica pe Argeș și Miorcani, pe râul Prut.

După 1945 poezia sa va fi clasificată drept indezirabilă, evident din rațiuni strict politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere, unde era asistent al lui George Călinescu, fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse.

Nepoata sa, Monica Pillat, era o reputată specialistă în limba și literatura engleză.

 

 

1954: A fost executat în închisoarea Jilava, după un simulacru de proces pus la cale de liderul comunist Gheorghiu Dej si camarila sa , Lucretiu Patrascanu , unul din liderii PCR, participant de seamă la înfăptuirea actului de la 23 august 1944 , jurist, sociolog și publicist, profesor la Universitatea Bucuresti , ministru al Justiției între 1944 – 1948.

 

 

 

1964: Geraldine Mock a devenit prima femeie din lume care a zburat singură în jurul lumii.

 

 

 

 

 

 

 

Ea a efectuat 29 de zile, 11 ore şi 59 de minute de zbor, aterizând pe Aeroportul Port Columbus din Ohio.

 

 

 

 

 

 

1964: Compania Ford lanseză la Targul Mondial de la New York,celebrul autoturism Ford Mustang.

 

 

 

1964: A murit marele actor roman  George Vraca. (n. 1896).

 

 

 

 

 

 

 

1969: Urmare a invaziei unor țări din Pactul de la Varșovia în Cehoslovacia, Alexander Dubček, părintele “Primaverii de la Praga”, a fost înlocuit la ordinul Moscovei din funcția de prim–secretar al CC al PC din Cehoslovacia, de  Gustav Husak.

 

 

 

Foto: Alexander Dubcek

 

 

 

 

1969: Shirhan Sirhan a fost  condamnat pentru asasinarea lui Robert F. Kennedy.

Sirhan Sirhan s-a nascut in 1944 in Ierusalim, intr-o familie de creștini maroniti, dar el si-a schimbat religia.

 

 

 

 

 

 

Familia sa a sosit în California cu viză de refugiați.

În seara de 5 iunie Sirhan l-a asasinat pe Robert Francis Kennedy in timp ce acesta participa la o intrunire electorala, motivandu-si crima pe faptul ca acesta si-ar fi declarat sustinerea pentru Israel, in timpul razboiului de sase zile din iunie 1967.

Sirhan a fost declarat vinovat pe 17 aprilie 1969 si condamnat la moarte 6 zile mai tarziu.

Pedeapsa i-a fost comutata la inchisoare pe viata in anul 1972 si este in prezent detinut in inchisoarea de stat Corcoran.

A depus 14 cereri succesive de eliberare conditionata, dar fara succes.

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: Naveta spatiala Apollo 13 a revenit pe Pămant, dupa o misiune eșuată, care a tinut omenirea cu sufletul la gură.

A fost a treia misiune umană a NASA cu scopul de a coborî pe Lună.

Pe parcursul misiunii însă, o explozie petrecută la bord  si o serie de alte probleme tehnice care au urmat, au forțat echipajul să renunțe la aselenizare și să se întoarcă pe Pamant.

Echipajul era format din comandantul misiunii James A. Lovell, pilotul modulului de comandă John L. „Jack” Swigert, și pilotul modulului lunar Fred W. Haise.

 

 

 

 

1975: Khmerii rosii au capturat capitala Pnom Penh, instituind cel mai cumplit regim de teroare comunistă din sec. XX, plasand Cambodgia în umbra istoriei contemporane.

 

 

 

 

1982: A avut loc ceremonia proclamării suveranităţii constituţionale depline a Canadei. Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi Irlandei de Nord a semnat, în calitate de şef al statului canadian, intrarea în vigoare a noii Constituţii a Canadei, care înlocuia vechea lege supremă a acestei ţări – Actul Americii de Nord Britanice (datând din 1867).

 

 

 

 

 

 

1991: Delegației Parlamentului României i s-a acordat statutul de delegație asociată la Adunarea Atlanticului de Nord (din 14 noiembrie 1998, AAN și-a schimbat numele în Adunarea Parlamentară a NATO).

 

 

 

 

1996: Este inaugurat oficial  la Cernavoda, primul reactor al Centralei nucleare electrice, România intrând în clubul ţărilor producătoare de energie nucleară.

Au participat președintele Ion Iliescu și primul ministru canadian, Jean Chretien.

In prezent  funcționează unitățile I și II, care e produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.

 

 

 

 

 

 

 

Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități. Unitatea I are o putere electrică instalată de 706 mw și produce anual circa 5 TWh.

Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007 , conectată la sistemul energetic national pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007.

 

 

 

 

1998: Începea să emită, la Iaşi, primul post de radio al Bisericii Ortodoxe Române, Radio Trinitas. Având studioul la Mănăstirea Golia din Iaşi, Radio Trinitas a făcut parte din cadrul Institutului Cultural-Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, până la data de 27 octombrie 2007.

De la acea dată Radio Trinitas este parte componentă a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române, odată cu inaugurarea studioului de emisie Radio Trinitas Bucureşti, din Palatul Patriarhiei.

În prezent Radio Trinitas are patru studiouri, la Iaşi, Bucureşti, Craiova şi Sibiu. Membrii CNA au aprobat, la 6.II.2014, solicitarea Patriarhiei Române de a acorda o licenţă naţională Radio Trinitas, prin reunirea celor 51 de staţii locale pe care le deţinea.

 

 

 

 

2004: În Parcul Industrial din Ploieşti, a început funcționarea primei centrale eoliene din România.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A decedat popularul solist de muzica ușoară român Gil Dobrică; (n. 1946).

 

 

 

 

 

 

2011: A murit actorul canadian de film Michael Sarrazin (Jacques Michel André Sarrazin); (n. 1940).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  2014: A murit (la Ciudad de Mexico, unde trăia de mai bine de 30 de ani) scriitorul şi jurnalistul columbian Gabriel Garcia Márquez, considerat unul dintre cei mai mari scriitori din istoria literaturii de limbă spaniolă; (n. 1927)

 

 

 

 

 

 

 

 

Cel mai cunoscut roman al său este „Un veac de singurătate” (1967). A fost distins cu Premiul Nobel pentru literatură pe 1982; potrivit Academiei Nobel a fost un titan al „realismului magic” (numit de mulţi critici şi realismul fantastic sud-american), care a reflectat în textele sale „viaţa şi conflictele unui întreg continent” .

 

 

 

 

 

 

2016: A decedat la Los Angeles, California, actriţa  de comedie Doris Roberts; (născută Green; 4 noiembrie 1925, St. Louis, Missouri 1925).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost o actriță americană de film, teatru și televiziune, care a primit cinci premii Emmy și un premiu Screen Actors Guild în timpul carierei sale de actorie, începută în 1951.

Roberts a studiat actoria la The Neighborhood Playhouse School of Theatre din New York și a început în filme în 1961. Ea a avut mai multe roluri proeminente în filme, inclusiv să joace alături de Shirley Stoler în The Honeymoon Killers (1970), Elliott Gould în Little Murders (1971) , Steven Keats în Hester Street (1975), Billy Crystal in Rabbit Test (1978), Robert Carradine în numărul unu cu un glonț (1987) și Cady McClain în Justiția simplă (1989), printre multe altele.

 

 

 

 

 

2019: A murit avocatul și politicianul social-democrat peruan Alan Gabriel Ludwig García Pérez (n . 23 mai 1949 la Lima) , fost președinte  al statului sud american Peru din 1985 până în 1990 și din nou din 2006 până în 2011 .

 

 

 

 

 

 

 

 

 În contextul unui scandal  de corupție, i s-a impus de către un tribunal o interdicție de 18 luni de a părăsi țara, context în care asolicitat azil la ambasada Uruguayului în noiembrie 2018.

I s-a refuzat acest lucru și urma să fie arestat pe 17 aprilie 2019 dar, cu puțin timp înainte de sosirea poliției, García s-a împușcat în cap și a fost internat în spital cu răni grave. A decedat în aceeași zi.

 

 

 

17 aprilie:  Este sărbătoarea națională a Republicii Arabe Siriene, aniversarea proclamării independenței față de Franța în anul 1946.

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Vinerea Mare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vinerea Mare este ziua în care Iisus a fost răstignit aşa că este zi de post negru. Vinerea Mare mai poarta si numele de Vinerea Seaca iar în această zi nu se face treaba.

Obiceiurile creştinilor spun că în această zi se duc flori la biserica si se trece pe sub masa pentru a avea noroc si sănătate tot restul anului.

În seara de vineri din Săptămâna Patimilor se oficiază Denia Prohodului Domnului, care nu este altceva decât slujba înmormântării Mântuitorului.

Din acest motiv, Vinerea Mare este zi de doliu pentru toți creștinii. Unii țin post negru, drept care se mai numește și Vinerea Seacă.

Sfâșietoarea slujbă a Prohodului este creația Sfântului Teodor Studitul (după alții a Sfântului Ioan Damaschin) și este numită de marele teolog rus Seghei Bulgakov „geniul creației liturgice ortodoxe”.

In Sfânta și Marea Vineri se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: lovirile, palmele,  batjocurile,  piroanele, sulița și înainte de toate Crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.

„După ce Domnul a fost vândut de prietenul și ucenicul Lui cu treizeci de arginți, a fost dus mai întâi la Ana arhiereul. Acesta L-a trimis la Caiafa, care L-a scuipat și L-a lovit peste față; și pe când își bătea joc și râdea de El, a auzit spunându-I-se: „Profețește-ne, cine Te-a lovit „.

Acolo au venit și doi martori mincinoși care au mărturisit că Hristos a spus: „Stricați Templul acesta și în trei zile îl voi ridica”, și că a spus că este Fiul lui Dumnezeu.

Arhiereul și-a rupt hainele neputând suferi așa-numita de el hulă. Când s-a făcut ziuă L-au dus în pretoriu la Pilat, „și ei n-au intrat, spune Scriptura, ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștile”. 

(„Deniile din Postul Mare”, Editura TRINITAS – 1999).

Rastignirea nu era practicată de evrei. Cu exceptia crucificării a 800 de locuitori ai Ierusalimului de către regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., în Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de către autoritatea romana.

Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse.

Sentinta era pronunțata de catre conducatorul roman al provinciei într-un loc public.

Din Scriptura aflam ca după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spălându-se pe mâini, rosteste sentința.

Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.

Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul.

Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical.

In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, în cazul Domnului: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”.

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat pe Domnul de pe Cruce si l-a ingropat impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.

În țara noastră, textul Prohodului a fost tipărit pentru prima dată pe 6 februarie 1836, de către ieromonahul Macarie, cu binecuvântarea episcopului Chesarie al Buzăului.

A mai fost tipărit în alte două ediții, în 1846 și 1853, de către Anton Pann, însă prima ediție a rămas până astăzi de referință.

Înaintea slujbei Prohodului, în biserici are loc scoaterea Sfântului Epitaf (pânza care înfățișează punerea în mormânt a Domnului) și așezarea sa pe o masă înaltă pe sub care, în vremuri normale, trec credincioșii.

Trecerea semnifică intrarea noastră în mormânt împreună cu Hristos, pentru ca în noaptea Învierii să înviem odată cu El, după cum zice o cântare a slujbei: „Astăzi, mă îngrop împreună cu Tine, Hristoase…”

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008; Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric; e-Maramures.ro; Istoria md.; Wikipedia.ro; Rador.ro.

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

Publicitate

DOCUMENT CIA: De Paștele din 1950 ouăle roșii au fost interzise în ARMATA ROMÂNĂ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Document CIA Paștele în comunism. Anul în care au fost interzise ouăle roșii în Armata Română.  

Într-un raport al CIA despre situația din Armata Română se vorbește de eforturile autorităților comuniste din 1950 de a se apropia de militari.  Menirea Istoriei este de a da lecții din trecut, pentru a evita greșelile din viitor sau pentru a înțelege mai bine prezentul.Mă limitez la a spune doar atât și redau textul unui raport al CIA, trimis în centrală de cei care culegeau informații din România, pe atunci un stat inamic în Războiul Rece.

Telegramă CIA din 10 octombrie 1950. În primul punct al raportului intitulat ”Armata Română”, se spune că reprezentanții noii puteri din România încercau să câștige simpatia militarilor români, oferindu-le diverse avantaje.

Este citat un eveniment interesant: militarii fuseseră puși să scrie familiilor, în scrisori, ei îndemnându-și rudele să își înscrie pământurile la colectivizare.

Tot raportul spune că, după ce au trimis scrisorile cu textul dictat, militarii au încercat să își contacteze familiile și să le spună să nu țină seama de sfatul de a ceda terenurile la viitoarele CAP-uri.

Al doilea pasaj are o conotație aparte, mai ales în această perioadă a anului:

”Autoritățile fac orice efort pentru a minimaliza sărbătorile religioase și pentru a crește importanța celor politice. De Paștele din 1950 s-a acordat o singură zi de permisie și ouăle vopsite, tradiționale în România, au fost interzise. Pe de altă parte, de 1 Mai s-au acordat trei zile libere. S-a raportat că mai multe unități militare și-au manifestat nemulțumirea față de această desconsiderare a sărbătorii tradiționale.”

Documentul (consemnează https://www.timpul.md), continuă cu o enumerare a greutăților prin care trec cei care erau lăsați la vatră și se încheie cu informații despre epurarea cadrelor instruite în perioada de dinainte de instaurarea comunismului. 

Încă de la începuturi, maghiarizarea forţată a fost neabătut politică de stat în Ungaria încă de la începuturi

 

 

 

 

 

 

Triburile maghiare au făcut parte din penultimul val de migraţii ale popoarelor de călăreţi războinici stârniţi din stepele estice. Specialiştii arată că erau nomazi şi că erau experţi ai trasului cu arcul din goana calului. Maghiarii sunt descrişi şi de cronicarii contemporani sosirii lor în Europa. 

Dacă începând cu secolul al VIII-lea şi până în secolul al X-lea, în cele mai multe mănăstiri vest-europene s-a auzit rugăciunea ”Apără-ne, Doamne, de furia normanzilor!”, la sfârşitul secolului al IX lea, rugăciunea a devenit mai ales în centrul şi estul Europei cu ”Apără-ne, Doamne, de furia ungurilor!”.

Şi asta după ce, în anul 895, triburi de călăreţi războinici au trecut în Bazinul Carpaţilor şi, odată cu anul 900, au trecut Europa prin foc şi sabie.   

Iuţi şi experţi în mânuirea arcului din goana calului, aceşti războinici de elită în lupta călare, au jefuit zeci de ani, de la est la vest, bătrânul continent, fără ca cineva să le poată sta împotrivă.

Au bătut până şi la porţile Constantinopolelui sau ale domeniilor papale. 

 

 

Maghiarizarea forţată, politică de stat în Ungaria încă de la începuturi !

„O ţară care are limbă numai de un fel şi obiceiuri numai de un fel,aceea este slabă şi neputincioasă. De aceea, fiul meu, îţi poruncesc să te întâlneşti cu ei şi să te porţi cuviincios cu ei, pentru ca lor să le fie mai plăcut a zăbovi la tine decât altundeva, căci de vei distruge cele construite de mine, de vei împrăştia cele adunate de mine, atunci, fără îndoială,stăpânirea ta de mare pagubă va avea parte”.

Asa a fost consemnată una dintre „poruncile” Regelui maghiarilor Ștefan cel Sfânt catre fiul său, scriere conceputa in jurul anului 1015, în numele si sub îndrumarea Regelui Stefan.

Sprijinirea directă pe institutii germanice si-a găsit expresie în terminologia latină a legilor, terminologiei și administratiei, si în baterea monedei.

Dar a ramas „nereglementata”succesiunea la tron, care a generat mai apoi drame crancene, cu succesiuni păgâne ,dar si confruntari teribile,terminate mereu… la jumatate.

Astfel la putin timp dupa ce strălucitul Rege a închis ochii, Regatul lui Stefan a intrat intr-o criza tot mai grava si profunda! 

Istoricul Bela de Pukanszky vorbeste tocmai de reactia „curtenilor unguri” la imigratia masiva germana din sec XI-XIII. Caci, încă din secolul al Xl-lea, la invitaţia dinastiei, primii au venit germanii, în Ungaria de Sus şi sasii, în Transilvania.

De-a lungul secolelor, ungurimea a tot absorbit, ca să zicem aşa, nu numai popoare nomade (ca de pildă pecenegii şi cumanii), ci şi nemţi, români, cehi şi slovaci, croaţi, sârbi şi mulți evrei.

Unul dintre cele mai uluitoare fapte ale istoriei ungare — mai târziu minimalizat sau pur şi simplu trecut sub tăcere de istoriografii naţionalişti unguri — este acela că făuritorii mitului naţional (cu mult cântaţii eroi ai războaielor cu turcii), conducătorii politici şi militari ai luptei pentru libertate împotriva Habsburgilor, unele figuri proeminente ale literaturii şi ştiinţei au fost, în întregime sau parţial,”straini” ! 

Adică de origine germană sau croată, slovacă, română sau sârbă.

În vremea împăratului austriac Iosif II,maghiarii de-abia formau o treime din populaţia de-atunci a Ungariei. Statistica oficiala nu minte, intre 1867 si 1910 au atins o pondere de 54,5 la sută, ceea ce, fără  îndoia, înseamnă că putem vorbi de o dinamică de-a dreptul… senzaţională a asimilării lingvistice şi politice în vechea Ungarie.

 

Potrivit  datelor statistice, numărul germanilor proaspăt convertiţi la hungarism, depăşea 600 000, iar cel al slovacilor asimilaţi şi al evreilor deveniţi maghiari, pare să fi fost cu mult peste o jumătate de milion, respectiv de circa 700 000.

In general, se apreciază că încă înainte de Primul Război Mondial, ponderea germanilor, slavilor şi evreilor asimilaţi reprezenta mai mult de un sfert din maghiarimea certificată statistic.

In statistica nu sunt inclusi romanii,care numai in Transilvaia depaseau 3,5 milioane!Ideea ungurească de stat mare, inclusiv presiunea asupra naţionalităţilor, făcută sub semnul unei viziuni total nerealiste despre rolul viitor al unui mare imperiu al coroanei lui Ştefan în spaţiul dunărean, nu avea inca un caracter rasist, ci unul mai mult cultural…

Orice om care se declara  ungur si „stia”limba Budapestei avea aproape aceleaşi şanse de a se integra si promova.

In aceasta a constat, desigur,şi şansa acelor evrei care, ca unguri-evreis-au identificat încă din timpul revoluţiei de la 1848 cu mişcarea naţionalistă maghiară şi în deceniile următoare cu limba şi cultura maghiară.

Destinul evreimii in Ungaria, dispuse să se lase asimilată ţine de capitolele cele mai strălucite şi apoi, în perioada interbelică, mai ales după ocupaţia germană din 1944/45, de capitolele cele mai întunecate ale istoriei ungare.

A fost una dintre consecinţele absurde şi totuşi logice ale legislaţiei antievreieşti promovate de stat,faptul că multe dintre marile talente, printre care si laureaţi ai Premiului Nobel, şi-au repurtat SUCCESELE, nu în patria lor adoptata, ci mai ales în Marea Britanie sau Statele Unite unde  succesele lor deschizătoare de drumuri noi au fost valorificate în ştiinţă şi artă, în finanţe şi industrie.

Pe acest fundal privilegiile acordate cetăţenilor germani au trezit suspiciuni în rândul ungurilor dezavantajaţi.

Mai importantă din punct de vedere politic a fost însă mişcarea condusă la începutul secolului al XlX-lea de nobili şi literaţi, însufleţiţi de sentimente naţionale şi desfăşurată sub semnul păstră­rii şi înnoirii limbii maghiare ameninţate de germanizare.

Pe de altă parte,Ungaria avea nevoie în infrastructura si de oameni loiali, care să mărească...ponderea elementului unguresc în interiorul provinciilor „alipite” coroanei Sfântului Ştefan si în acelaşi timp să fie gata (împreună cu germanii şi cu grecii) să preia în domeniile economiei şi finanţelor, precum şi profesiunile intelectuale si munca nemijlocita pe care nobilimea locala, mică şi mijlocie o cam refuza (în favoarea paturilor majoritar românesti, săsesti, sârbe, croate, slovace, ucrainene.

Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de catre austrieci?

Iată evolutia maghiarizarii STRICT după date ungurești în teritoriile administrate de Budapesta:

 

 

 

1787	1869	1890	1900
Unguri si maghiarizati	29 %	44,4 %	48,5 %	51,5 %
Romani, germani, slavi	71 %	55,6 %	51,5 %	48,6 %

 

În 1715, în actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzati 55,6% germani si doar 19,4% unguri și maghiarizați (iar cam 25% erau românii si slavii), pentru ca în anul 1891 să mai rămână doar 23,7% germani în timp ce ungurii și populația maghiarizată să atingă aproape 46,1%!Între 1880 si 1890 structura etnică a municipiului Deva,de ex., a evoluat astfel: ungurii si populatia maghiarizata au crescut cu 293,9%, romanii au crescut doar cu 21,2% iar germanii, prin maghiarizare si emigrare, au scăzut cu 67,7%! 

 

 

 

 

Harta românității

 

 

 

La început de noiembrie 1918 la Budapesta apare Manifestul semnat de fruntaşi ai spiritualităţii maghiare — printre ei ,marele poet Ady Endre, mu­zicienii europeniBartok Bela,si Kodaly Zoltan, scriitorul Deak Francisc si publicistul Boloni Gyorgy (acesta, de teama  represiunii  horthyste, în 1919 se autoexilează), Giesswein Săndor, înalt prelat catolic ş.a.

Citam : „Ve­chea Ungarie s-a prăbuşit(…) Scopurile noastre nu se mai opun scopurilor altora(…)

Şi noi ne considerăm o naţiune reînnoită, o forţă acum eliberată(…) Ne trezim uşuraţi la conştiinţa fap­tului că nu mai sîntem siliţi să fim stîlpii asu­pririi …” — se spune în emotionantul Manifest.

La 1 decembrie 1918 se întruneşte, la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională care proclamă Unirea Transilvaniei cu România.
La numai cîteva zile după aceea, Adunarea saşilor de la Mediaş proclamă Hotărîrea aces­tora de a face parte din România. Pentru a enunţa solemn, aceeaşi decizie nu o întîrzie nici şvabii din Banat.

(De menţionat — nota bene — este şi faptul că germanii din comitatul Békéscsaba, teritoriu niciodată revendicat de români, cer alipirea acestei părţi a Ungariei… tot la România).
Neauzind, parcă, ce se petrece şi se rosteşte până şi la Budapesta, un grup de foste notabilităţi — politicieni şi aristocraţi maghiari din Ardeal, foşti ofiţeri superiori — încearcă să organizeze la Tg. Mureş o Adunare a …secuilor, care să protesteze împotriva Unirii. 

„Aduna­rea” se înscrie în cronica acelor zile ca un eşec lamentabil: este o adunare fără partici­panţi!

“Boicotînd adunarea, secuii se pronunţă, astfel, elocvent. În mai puţin de o lună, lian­tul artificial care unea elementele disparate ale Imperiului ce se împrăştiase, fidelitatea faţă de împărat dispăruse şi supremaţia habsburgilor şi ungurilor fusese măturată în Transilvania, românii au fost primiţi peste tot ca eliberatori!”, scria în acele zile istoricul american Charles Seymour.

(Comentarii de Prof. Deak Andrei si Prof. D. D. Rujan prin https://infobrasov.net/maghiarizarea-fortata-politica-de-stat-in-ungaria-inca-de-la-inceputuri).