O ISTORIE A ZILEI DE 14 APRILIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

14 aprilie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

70: Asediul Ierusalimului. Titus, fiul impăratului roman Vespasian, inconjoară cu patru legiuni capitala evreilor.

Asediul Ierusalimului a fost evenimentul decisiv al Primul război iudeo-roman, terminat în 73 sau 74 odată cu căderea cetății Massada și sinuciderea în masă a ultimilor săi apărători.

 Armata romană, condusă de viitorul împărat Titus  a asediat și cucerit orașul Ierusalim, care fusese eliberat de răsculații evrei în anul 66 .

Orașul a fost prădat și cel de- al doilea Templu al Ierusalimului distrus, cu excepția peretelui incintei de Vest care a rămas până astăzi.

 

 

 

Foto: Imagine de pe Arcul lui Titus  de la Roma

 

 

 

 

Distrugerea Templului este un eveniment major în istoria și tradiția evreilor și e pomenită anual de ei în timpul postului. Este importantă și pentru teologia creștină .

Acest eveniment a fost povestit în detaliu de către istoricul evreu Flavius ​​Josephus, care a intrase în slujba romanilor.

 

 

 

 

 

 

 

966:  Dupa căsătoria  cu prințesa  creștină Dobrawa de Boemia, regele polonez Mieszko I  s-a convertit la creștinism, fapt  considerat de istorici  momentul întemeierii statului polonez.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

971: Împăratul bizantin Ioan I Tzimiskes, (925 – 10 ianuarie 976) ii alunga pe rușii kievieni din  Preslav ( actuala Bulgarie).

A fost conducătorul Imperiului Bizantin de la data de 11 decembrie 969, până la 10 ianuarie 976.

 

 

 

 

În imagine, întâlnirea lui Sviatoslav cu împaratul Ioan Tzimiskes.

pictură de  Klavdii Vasilievici Lebedev (1852–1916).

 

 

Dupa infrângerea de la Preslav, Sviatoslav s-a refugiat in cetatea Durostorum, la Dunare, unde după un asediu de trei luni a cerut bizantinilor pace.

 Rușii kievieni au restituit bizantinilor  Durostorul, au eliberat toti  prizonierii, după care li s-a permis să se  retragă din Moesia (teritoriul Bulgariei de azi) și să se reîntoarcă în patria lor.

 

 

 

 

 1205: Bătălia de la Adrianople dintre bulgari și cavalerii Crucii ai lui Balduin I de Constantinopol.

Însă în februarie 1205, grecii din Tracia s-au revoltat si au fost  sprijiniti de  țarul Ionita caloian al Bulgariei si Vlahiei.  ale cărui propuneri de alianță fuseseră respinse cu aroganță de către Balduin.

Garnizoana cruciată din Adrianopol a fost alungată.  Balduin a  pornit în marș pentru a asedia cetatea dar trupele cavalerilor cruciați au fost anihilate de către o armata alcatuita din  bulgari, valahi, cumani și greci.

Balduin, imparatul Imperiului  Latin de Constantinopol, ales în data de 9 mai 1204 și încoronat pe 16 mai la  Sfanta Sofia, a fost capturat de către bulgarii condusi de Ionita Caloian.

Pentru o lungă perioadă, nu s-a știut nimic despre soarta lui Balduin, timp în care fratele său Henric de Hainaut și-a asumat regența Imperiului Latin. Abia în iulie 1206  moartea sa a devenit certitudine.

Se pare că inițial, el a fost bine tratat ca prizonier de către Ioniță Caloian, fiind văzut ca un ostatec de preț, însă ar fi fost apoi sacrificat de către conducătorul bulgar într-un moment de furie a acestuia, probabil ca urmare a pierderii Filipopolului, oraș care a trecut din nou în stăpânirea cruciaților.

În conformitate cu o legendă bulgară, Balduin și-ar fi provocat singur pieirea, ca urmare a tentativei sale de a o seduce pe soția lui Caloian.

Pe de altă parte, cronicarul bizantin Georgios Akropolites  notează că țarul bulgar și-ar fi confecționat o cupă din craniul lui Balduin, după cum procedase  cu împăratul bizantin Nichifor I ,  cu aproape 400 de ani înainte, hanul protobulgar Krum.

Oricum s-ar fi petrecut lucrurile, Ioniță Caloian (care primise coroana regală de la Papa Inocențiu al III-lea, i-a raportat suveranului pontif că Balduin a murit în închisoare. În prezent, un turn din forăreața  Tsarevets  din capitala de atunci a Bulgariei, Veliko Tarnovo , poartă denumirea de „Turnul lui Balduin”, presupunându-se că ar fi vorba de turnul în care Balduin ar fi fost întemnițat.

 

 

 

 

1457: La Orbic, in ţinutul Neamţului,  Ştefan cel Mare il invinge pe domnitorul Petru Aron care scapă cu fuga, dupa care merge la Suceava și pe locul numit Câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, i-a întrebat pe toți cei de față, dacă le este cu voie să le fie domn.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și “toată țara” , l-au proclamat pe Ștefan  domn legiuit al Moldovei în scaunul părinților și strămoșilor săi.

 

 

 

 

1574: Are loc lupta de la Jilişte, unde Ioan-Vodă cel Cumplit al Moldovei zdrobeşte oastea turco-munteană, venita pentru a-l instala  domn pe Petru Şchiopul.

 

 

 

 

Ioan Vodă cel Viteaz (Ioan Vodă cel Cumplit) (n.1521-d.1574), domn al Moldovei 1572-1574

 

 

 

 

La 14 aprilie 1574 are loc lupta de la Jilişte, unde Ioan-Vodă cel Cumplit al Moldovei zdrobeşte oastea turco-munteană care urma să-l instaleze domn pe Petru Şchiopul.

Intrigile domnului Munteniei Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) la Poartă, care urmărea înscăunarea pe tronul Moldovei a fratelui său, Petru Şchiopul, susţinute cu daruri bogate (100 000 galbeni) marelui vizir Mehmed Sokollu au înrăutăţit relaţiile sultanului Selim II-lea cu Ioan-Vodă al Moldovei.

Sultanul cere principelui Transilvaniei şi paşei de Buda să împiedice refugierea domnului Moldovei pe teritoriul lor şi pregăteşte schimbarea chiar şi forţată a domniei în Moldova.

Ioan-Vodă cel Cumplit al Moldovei, nu ascultă se sfatul boierilor şi se pregăteşte de luptă cu turcii. Domnitorul moldav cere ajutorul regelui Uniunii polono-lituaniene, Henric de Valois (1573-1574) şi viitorului rege Henric al III-lea al Franţei (1574-1589) dar este refuzat de ambii. Singurul sprijin Ioan-Vodă l-a obţinut din partea a 1 200 de cazaci polonezi, conduşi de hatmanul Sviercevski.

Domnul Moldovei dispunea de 20 000 pe pedestraşi, 10 000 de călăraşi (călăreţi) şi de 110 guri de foc, din care 80 tunuri de mare calibru.

Gruparea turcă era formată din 40 000 – 50 000 otomani ai beiului de Silistra şi din ostaşi din Muntenia. Armata a urmat cursul Bucureşti – Rîmnicu-Sărat – Milcov (hotarul cu Moldova) şi şi-a instalat tabăra la Focşani, pe malul Rîmnei, afluent al Putnei, lîngă Jilişte.

Ioan Vodă a înaintat pe direcţia Iaşi – Vaslui – Bîrlad – Tecuci – Focşani. Avangarda oştii sale în frunte cu vornicul Ţării de Jos, Dumbravă şi a lui Sviercevski, cam 5 000 -6 000 călăreţi, a biruit în seara zilei de 23 aprilie 1574 straja munteană, lîngă tabăra otomană.

Ioan-Vodă atacă masiv în dimineaţa zilei de 24 aprilie, iar surprindere atacului fiind atît de mare încăt a urmat un mare măcel. Domnul Munteniei Alexandru II-lea era să-şi piardă capul, iar fratele său Petru Şchiopul, s-a refugiat în cetatea otomană a Brăilei.

La tronul Munteniei a fost înscăunat Vintilă, cu ajutorul moldovenilor vornicului Dumbravă, dar după 4 zile acesta a fost surprins de ostaşii lui Alexandru şi decapitat. Turcii urmau să vină cu noi întăriri de peste 60 000 de oameni.

Detalii… Ioan Vodă cel Viteaz, domn al Moldovei.

 

 

 

 

 

1629: S-a nascut Christiaan Huygens, matematician, fizician olandez; (d. 1695).

 

 

1792: Moare la Viena profesorul iezuit Maximilian Hell (n. 15 mai 1720,  Banská Štiavnica, Imperiul Habsburgic), întemeietorul Observatorului Astronomic din Cluj, apoi director al Observatorului Astronomic din Viena (din 1755).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hell a fost un savant apreciat și căutat în lumea științifică a secolului al XVIII-lea.

Regele Christian al VI-lea al Danemarcei l-a invitat la Vardø, unde în anul 1769 au urmărit împreună Tranzitul planetei  Venus.

Pe baza măsurătorilor efectuate cu privire la Tranzitul lui Venus, Hell a calculat între 1761 și 1769 distanța dintre Pământ și Soare, pe care a stabilit-o ca fiind de 152 milioane de kilometri (valoarea exactă fiind de 149,6 milioane de kilometri).

În Danemarca, la Vardø există două plăci în memoria lui Hell. În anul 1771 a devenit membru al Academiei Regale Suedeze de Științe.

 

 

 

 

Georg Friedrich Händel  Moare la Londra   compozitorul, organistul si violonistul german Georg Friedrich Handel,  (scris uneori și Haendel, iar în engl. George Frideric Handel ; (n.23 februarie  1685 la Halle an der Saale).  

 

 

 

 

 

 

A trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie

 

 

 

 

 

 

1828: Începe Războiul ruso-turc (1828-1829). Trupele Rusiei trec Prutul şi în cîteva zile ocupă Moldova şi Muntenia.

În locul domnitorilor celor două principate, care se retrăseseră, se instituie o administraţie militară rusă, în frunte cu contele Pahlen, numit preşedinte deplin împuternicit al Adunărilor (divanurilor Moldovei şi Valahiei).

Războiul a durat până la 2 septembrie 1829, stil vechi (14 septembrie, stil nou), când Turcia s-a declarat învinsă..

 

 

 

 

1839: Apare la Iaşi, Moldova( la 14 aprilie 1839 stil nou / 2 aprilie 1839, stil vechi), sub conducerea lui Gheorghe Asachi, periodicul „Foaie sătească a Principatului Moldovei”.

Periodicul conţinea suplimente consacrate agriculturii, industriei şi negoţului.

”Foia sătească a Principatului Moldovei”a apărut până la 6 iulie 1851.

 

 

1849: Kossuth Lajos proclama Ungaria stat independent, dar interventia habsburgica si tarista duce la inabusirea in sange a revolutiei declansate la 15 martie 1848 .

 

 

 

 

 

Lajos Kossuth(foto:britannica.com.)

 

 

 

 

1865: Abraham Lincoln este împușcat de sudistul John Wilkes Booth și moare a doua zi.

 

 

 

 

 

 

Foto:  Presedintele Lincoln

 

 

 

 

 

 

1884: Apare la Sibiu, Transilvania (14/26 aprilie), ziarul politic şi cultural „Tribuna”, condus între 1884 şi 1886 de Ioan Slavici. Ziarul Tribuna va apărea pînă pe 16 aprilie 1903.

 

 

 

 

 

 1912: Vasul Titanic a lovit aisbergul care avea să-i cauzeze scufundarea în dimineața zilei următoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1916:  În Bulgaria este adoptat calendarul gregorian.

 

 

 

 

 

 

 

1917: A decedat la Varșovia, Ludovic Lazar Zamenhof (n. la Białystok  pe 15 decembrie 1859), medic oftalmolog evreu, filolog și inventator al limbii esperanto, cea mai răspândită limbă artificială din lume.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1930: A murit  marele poet și dramaturg rus Vladimir Maiakovski (n. 19 iulie 1893) .

 

 

 

 

Foto: Maiakovski

 

 

 

 

 

 

1931: Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a fost nevoit sa abdice și să părăsească țara.

Spania s-a proclamat, pentru a doua oară, republică

 

 

 

 

 

1935: S-a născut  scriitorul elvețian de literatură SF,  Erich von Däniken,  autorul best-sellerului  mondial “Amintiri despre viitor” (Enigme nedezlegate ale trecutului) în care se pun intrebari legate de  monumente și obiecte care nu se încadrează în cronologia și istoria clasică, neputând fi  concepute  nici cu mijloacele moderne de astăzi.

 

 

 

 

 

 

 

 Existența și crearea lor este atribuită de autor extratereștrilor, entități  care ar fi vizitat Pământul în timpul istoriei sale îndepartate.

 

 

 

 

 

 

 

 

1943: A murit Iakov Djugașvili, militar sovietic, fiul cel mare al lui Iosif Stalin (n. 18 martie 1907).

A fost unul dintre cei trei copii ai lui Iosif Vissarionovici Stalin, ceilalți doi fiind: Svetlana Allilueva și Vasili Stalin. Iakov a fost fiul primei neveste a lui Stalin, Ekaterina Svanidze. Locul nașterii sale este nesigur, satul Badji – regiunea Kutaisi sau orașul Baku.

După moartea mamei sale, a fost crescut și educat în orașul Tbilisi de rude, mătușa A.C. Monasalidze și unchiul A. Șvanidze.

La insistențele acestuia din urmă, tânărul Iakov a plecat la vârsta de 14 ani la Moscova la tatal său.

Iakov Iosifovici Djugașvili a fost locotenent-major al Armatei Roșii și a participat la al Doilea Război Mondial începând cu data de 27 iunie în cadrul Regimentului XIV de artilerie din cadrul Diviziei a XIV-a de tancuri.

A fost luat prizonier de germani pe 16 iulie 1941, în încercuirea de la Vitebsk. Înainte de a fi capturat, Iakov și-a distrus actele și și-a descusut toate însemnele ofițerești de pe uniformă.

 

 

 

 

 

 

 

 

Când a fost interogat, Iakov a declarat că este soldat și că îl cheamă Lavadze. Nu se știe până în ziua de azi cine l-a trădat ofițerilor germani de contrainformații, probabil de unul dintre subordonații săi artileriști, unitatea fiind compusă în majoritate din gruzini.

Germanii s-au folosit imediat de capturarea fiului cel mare al lui Stalin în scopuri propagandistice.

Iakov a fost îndelung interogat de germani în mai multe lagăre pentru ofițeri. Din procesele verbale ale interogatoriilor se poate constata că, în ciuda presiunilor, fiul nu și-a trădat niciodată tatăl sau țara, deși își exprima uneori rezervele față de politica dictatorului.

A refuzat cu îndărătnicie să se adreseze în scris sau prin radio soldaților sovietici, singura înregistrare radio care îi este atribuită este, așa cum s-a dovedit după război, un fals încropit din frânturi de propoziții spuse în timpul interogatoriilor.

Iakov a refuzat de asemenea să se alăture unităților vlasoviste antisovietice , care începuseră să fie formate de germani.

Germanii au propus un schimb de prizonieri, arătându-se dispuși să-l schimbe pe Iakov cu Feldmareșalul Friedrich Paulus, care fusese luat în captivitate de sovietici după victoria în bătălia de la Stalingrad. Stalin nu a fost de acord cu schimbul, afirmând că „Nu am nici un fiu pe nume Iakov” și „… soldații nu pot fi schimbați cu mareșalii.”

Iakov a murit în prizonierat, nefiind foarte clar cum s-a întâmplat lucrul acesta. Versiunea oficială a germanilor a fost că Iakov a murit când a intrat intr-un gard electrificat într-o încercare nereușită de evadare.

Din mărturiile camarazilor de detenție și dintr-un raport al santinelei germane, găsit de americani după încheierea războiului, reiese că Iakov mai era încă în viața, prins în sârma ghimpată a gardului aflat sub o tensiune de 500 V, când soldatul german a tras asupra fugarului.

Stalin era convins că fiul său nu va scăpa cu viața din prizonierat. Când, la sfârșitul anului 1943, a aflat despre moartea lui Iakov, Stalin a avut o criză de spasm al vaselor sanguine cerebrale.

În mod paradoxal, Stalin a dat ordin ca nora sa, Iulia Merțer să fie judecată și condamnată ca membră a familiei unui trădător. Iulia a fost închisă doi ani într-o închisoare din Samara.

În 1977, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice la decorat post-mortem pe locotenentul-major Iakov Iosifovici Djugașvili cu Ordinul Marelui Război, clasa I. Ordinul a fost primit de Galina Djugașvili, fiica lui Iakov.

În cadrul muzeului Academiei de artilerie unde a studiat Iakov, se află o urnă cu pământ și cenușa din lagărul de prizonieri.

 

 

 

 

1956: S-a emis HCM nr. 623,  care a dat dreptul de a se intoarce in localitatile de origine  tuturor persoanelor stramutate, redandu-le casele si terenurile posedate anterior .

 

 

 

 

 

 

1986: Președintele american Ronald Reagan ordona lansarea de atacuri aeriene impotriva Libiei,  ca răspuns la atacul terorist din 5 aprilie din Berlinul de Vest, când doi soldați americani au fost uciși.

Atacurile aviatiei americane  au provocat  moartea a  cca. 60 de oameni.

 

 

 

 

 

 

1986: A  decedat  scriitoarea franceza Simone de Beauvoir;

(Premiul Goncourt 1954).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nascută  la 9 ianuarie 1908, Simone de Beauvoir  a fost o eseistă, scriitoare , și în același timp o figură de marcă a existențialismului și a feminismului în Franța si o militantă a mișcării intelectuale contestatare de după război.

Printre cele mai cunoscute dintre romanele sale se numara: “L’Invitée” (1943), “Le sang des autres”,(1945) “Tous les hommes sont mortels” (1946) “Les Mandarins”, (1954), premiul Goncourt .

Iata câteva  citate din  cugetarile  sale :

 

• Sclavul care se supune, a ales să se supună.

• Tineretul nu-i iubește pe învinși.

• Pentru a lăsa o urmă pe lume, trebuie să fii solitar.

• Nu murim din cauză că ne-am născut, nici pentru că ne-am trăit viața, nici de bătrânețe. Murim de ceva anume.

• Ceea ce e scandalos într-un scandal, e faptul că ne obișnuim cu el.

• Umanitatea preferă viața, rațiunilor de a trăi.

 

 

 

 

 

 

2009:  A murit scriitorul francez Maurice Druon;  (n. 1918).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Maurice Druon a fost  membru al Academiei Franceze și membru de onoare al Academiei Române din 1996.

A fost laureat al prestigiosului Prix Goncourt în 1948 pentru romanul Les grandes familles, tradus în română sub titlul de Marile familii.Un alt mare roman istoric al sau a fost “Regii blestemati”,tradus de asemenea in limba romana.

 

 

 

 

 

 

2015: A decedat cântărețul american de B&B , soul și gospel, ( n.25 noiembrie 1941), foarte cunoscut în rândurile publicului larg datorită piesei muzicale de succes  ”Când un bărbat iubește o femeie „, care a deținut locul întâi atât în topurile Billboard Hot 100, cât și pe cele individuale din R&B din 1966.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Sledge a obținut cel mai important succes la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70 cu o serie de cântece soul emoționante. În anii care au urmat, ea  a primit premiul pentru întreaga sa carieră de la Achievement Rhythm and Blues Foundation .

A fost în 2005 admis în Rock and Roll Hall of Fame.

 

 

 

 

 

 

 

 2018: Statele Unite, Marea Britanie și Franța au lansat 103 rachete de croazieră împotriva Siriei, ca răspuns la un atac chimic atribuit administrației Bashar al-Assad, și în care au fost ucise cel puțin 60 de persoane.

Rusia a cerut o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU pentru a se discuta despre „acțiunile de agresiune ale Statelor Unite și ale aliaților lor”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORODOX

 

 

 

 

Saptămâna Patimilor – Marțea Mare (Denie)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In Martea Mare din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Părinti au rânduit sa se citească Pilda celor zece fecioare.  Aceasta pildă ne prezintă zece fecioare, cinci „intelepte” si cinci „neintelepte”, care se pregatesc pentru nuntă.

În Noul Testament, intâlnirea cu Hristos este asemanată unei nunți. Hristos se numeste pe sine „mire”, iar Apostolii poarta numele de „prietenii mirelui”. Mireasa lui Hristos este Biserica.

In aceasta pilda, Imparatia cerurilor este asemanata cu zece fecioare, care luandu-si candelele, au iesit in intampinarea mirelui.

La evrei exista obiceiul ca la ,căsătorie mirele sa meargă în casa miresei, unde era asteptat de ea si de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospatul de nunta.

Astfel, prin cuvintele „fecioarele au ieșit in intampinarea mirelui”, nu trebuie sa ințelegem ca fecioarele au iesit pe stradă, ci doar din incaperea unde se aflau in mod firesc, alături de mireasă, așteptându-l pe mire.

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox.ro

3. Istoria md.

4. e.Maramures.ro

5. Petre Otu, Alexandru Duţu, Alexandru Magdearu, Mircea Soreanu, 100 de mari bătălii din istoria României, Bucureşti, 2009.

6. Wikipedia.ro

7. Rador.ro

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

Publicitate

În plină epidemie de coronavirus, românii din Chitighaz (Ungaria) au sărbătorit Floriile în Biserică.VIDEO

 

 

Cine a câștigat bătălia culturală a anilor ‘60 ?

 

În urmă cu 50 de ani, revoluția hipiotă a încercat să răstoarne obiceiurile, tradițiile, ideologia și politica americană.

Radicalii anilor ‘60 au îmbătrânit în cele din urmă, și-au tăiat părul și s-au integrat în establishment.

Majoritatea cred că revoluția s-a fâsâit destul de rapid, fără nicio consecință importantă, pe măsură ce americanii s-au reîntors la „normal”.

Dar poate că nu majoritatea tăcută a câștigat atunci. La o jumătate de secol după acele evenimente, lumea seamănă mult mai mult cu 1968 și cu ceea ce a urmat apoi, decât cu ceea ce a fost înainte.

Majoritatea punctelor de pe agenda culturală și politică a acelei perioade turbulente au fost de mult instituționalizate.

Recrutările militare, cu bune și rele, au rămas defuncte.  Însă stilul de viață a fost schimbat radical – și cel mai adesea nu în bine. Înainte de anii ‘60, majoritatea americanilor se căsătoreau înainte de a avea copii. După, nu se mai întâmplă același lucru. Familiile monoparentale au devenit mult mai frecvente.

O altă moștenire a anilor ‘60 o reprezintă cuplurile care se căsătoresc târziu și care au puțini copii.

Aceasta înseamnă o adolescență prelungită, părinți mai bătrâni, proprietate asupra casei întârziată sau inexistentă, și mai mult accent pe timp liber decât pe obligații domestice.

Moda este influențată în continuare de acea perioadă. Mai sunt puține coduri vestimentare rămase în picioare.

Până și miliardarii se îmbracă în blugi, tricouri și teniși, mai degrabă decât în pantaloni largi de stofă și pantofi. Ochelarii  cu ramă groasă erau considerați învechiți în anii ‘50, apoi au devenit hippy, iar acum sunt normă.

Drogul iconic al anilor ‘60, marijuana, a fost legalizat în multe state și în curând ar putea fi decriminalizat la nivel federal.

Filmele post-60 conțin frecvent genul de nuditate, violență grafică și profanare necunoscut înainte. Dragostea pe marele ecran nu mai este despre curtare, romantism și mister, ci despre sex.

Promiscuitatea și agățatul au fost redefinite în anii ‘60 ca normă, și astfel au ajuns astăzi, însă cu o mulțime de probleme psihologice, sociale și culturale.

Înainte de agitația din universități, nu existau „studii” în curiculă. Încă persista vechea idee că universitatea era obligată să predea filosofie, literatură, știință, matematică și profesii – împreună cu metoda inductivă pentru a folosi această cunoaștere și a da seama de lucruri.

Însă nerăbdătoarea generație ‘60 a aruncat pe geam această moștenire ca naivă , afectată și stavilă împotriva utopiei. Campusurile au devenit în schimb centre de activism progresist. Studiile aduse la zi în antrenează pe studenți să gândească politic corect mai degrabă decât empiric.

Alte idei periculoase ale anilor ‘60 au supraviețuit și s-au transformat în ceva și mai rău. Ideea de liberă exprimare înseamnă astăzi a le închide gura celor cu care studenții nu sunt de acord (…)

Așadar, cine a câștigat bătălia anilor ‘60?

Republicanii vor pretinde că au câștigat mai multe alegeri prezidențiale. Vor pretinde și că majoritatea tăcută a salvat mult din ceea ce era America tradițională. Radicalii acelor ani precum Bill Ayers și Jane Fonda nu au fost niciodată foarte populari.

Însă deschideți televizorul, urmăriți un film sau un meci din NFL, ascultați muzica pop, vizitați un campus, uitați-vă la cum se îmbracă și vorbesc oamenii, plimbați-vă într-un oraș mare, analizați comportamentul vedetelor și politicienilor: vă va fi greu să nu ajungeți la concluzia că anii ‘60 s-au impus.

 

 

Victor Davis Hanson –  http://www.contramundum.ro