CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 11 APRILIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

11 aprilie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anul  146 e.n.: S-a născut Septimius Severus, împărat roman (193–211), fondatorul dinastiei Severilor; (d. 4 februarie 211).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A condus Imperiul Roman din 9 aprilie 193, pâna la moartea sa. Cu el a început accederea la putere a provincialilor cu ascendență neromană. A fost singurul împărat născut în Provincia Africa.

 

 

 

 

 491: Flavius Anastasius urcă pe tronul Bizanțului sub numele de Anastasius I.

 

 

 

 

 

 

 

Emperor Anastasius and Fifth Century Rome - Christos Antoniadis ...

 

 

 

 

 

 

 

Flavius ​​Anastasius Augustus ( n. cca.  431 – d. 9 iulie 518) a fost împărat bizantin până în 518. A fost  administrator guvernamental și a venit pe tron ​​la vârsta de 61 de ani după ce a fost ales de soția predecesorului său, Zeno.

Faptul că numele său este distinct și inconfundabil creștin (Anastasius înseamnă „înviere” în greacă), indică faptul că s-a născut și a crescut  creștin, spre deosebire de împărații creștini precedenți, mai ales Constantin I, care au fost convertiți la creștinism la maturitate.

Convingerile sale religioase au provocat tensiuni pe tot parcursul domniei sale, care a fost totuși  caracterizată de o  îmbunătățire a guvernării și economiei imperiului roman de răsărit și  de reducerea semnificativă  a corupției guvernamentale. A  fost implementată o reformă a codului fiscal și a sistemului monetar.

A domnit  în perioada 491-518  si a fost ultimul membru al dinastiei Leonide.

Principalul război din timpul lui Anastasiu a fost războiul cu perșii (Războaiele Sassadine intre anii 502 -505). Ambii adversari au fost nevoiți să facă pace în anul 506.

De asemenea, Balcanii au fost pustiiți de slavi si  din această cauză Anastasiu a întărit cetățile dunărene și a creat un zid lung de 72 km, la nord de Constantinopol (Zidul Anastasian), care se întindea de la Narea Marmara la Marea Neagră.

 

 

 

 1241: Mongolii lui  Batu Khan, distrug oastea maghiară condusa de regele Bela al IV-lea în batalia de la Muhi, ard si jefuiesc Ungaria.

 

 

 

 

 

 

Was Batu Khan evil? Why or why not? - Quora

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1357: S-a născut regele Ioan I al Portugaliei ( d. 14 august 1433, Lisabona), supranumit Cel Bun, al zecelea rege al Portugaliei, și primul care a folosit titlul de „Lord de Ceuta”.

 

 

 

 

 

 

 

Giovanni I del Portogallo

Dom João I

 

 

A fost fiul nelegitim al regelui Petru I al Portugaliei cu o nobilă galiciană, Teresa Lourenço.

În 1364 a fost numit Mare Maestru al Ordinului Aviz. A devenit rege în 1385, în urma Crizei din 1383-1385.

După moartea fratelui vitreg al lui Ioan, fostul rege Ferdinand I al Portugaliei, în octombrie 1383, fără niciun moștenitor masculin, s-au făcut eforturi pentru a asigura succesiunea singurei fiice a lui Ferdinand, Beatrice.

Deși din motive politice se căsătorise cu regele Ioan I al Castiliei, poporul nu era de acord cu acel mariaj, care ar fi însemnat unirea politică a Portugaliei cu Castilia. Criza din 1383-1385 a fost de fapt o perioadă de anarhie politică, în care niciun rege nu a guvernat țara.

Pe 6 aprilie 1385, Consiliul regatului (Cortes în portugheză) s-a întrunit la Coimbra, și l-a declarat pe Ioan, Maestru de Aviz, rege al Portugaliei.

Acea decizie însemna de fapt o declarație de război împotriva Castiliei, și pretențiilor sale asupra tronului portughez.

La puțin timp după, regele Castiliei a invadat Portugalia, cu scopul de a cuceri Lisabona și a-l înlătura pe Ioan I de pe tron. Ioan al Castiliei a fost acompaniat de cavaleri francezi aliați, în timp ce trupe și generali englezi au luptat de partea lui Ioan.

 Invazia a fost respinsă în timpul verii, după Bătălia de la Atoleiros, dar în special în urma bătăliei decisive de la Aljubarrota, din 14 august 1385, în care armata castiliană a fost practic anihilată.

Ioan I al Castiliei s-a retras definitiv, și poziția lui Ioan I al Portugaliei a fost asigurată.

Pe 11 februarie 1387, Ioan s-a căsătorit cu Filipa de Lancaster, fiica lui Ioan de Gaunt, care se dovedise a fi un aliat de încredere, și astfel s-a consolidat alianța anglo-portugheză care durează și astăzi.

Singura acțiune militară importantă a fost asedierea și cucerirea orașului Ceuta, în 1415. Scopul lui Ioan era să controleze navigația de pe coasta africană.

Privind lucrurile cu perspectivă, a fost primul pas spre deschiderea lumii arabe către Europa medievală, și a dus la Epoca Descoperirilor, exploratorii portughezi navigând pe întreg Globul.

 Educația primită în tinerețe ca maestru al unui ordin religios, l-a transformat în unul din cei mai culți regi din Evul Mediu.

Dragostea pentru cunoaștere și cultură a fost moștenită de fiii săi : Duarte, viitorul rege, a fost poet și scriitor, Petru, duce de Coimbra, a fost unul din cei mai învățați prinți ai timpului său, iar prințul Henric Navigatorul, Duce de Viseu, a fondat o școală de navigație și a investit mult în știință și dezvoltarea subiectelor legate de nautică.

 

 

 

 

 

 

1680: Apare la Iaşi, Psaltirea de-nţăles a sfântului împărat proroc David, cu text slavo-român, tradusă de Dosoftei, mitropolitul Moldovei (cunoscută sub denumirea de Psaltirea slavo-română).

 

 

 

 

 

 

 

 

 1689: William al III-lea și  Maria a II-a sunt încoronați suverani ai Angliei și Irlandei.

 

 

 

 

 

 

 

 

William III - National Maritime Museum

 

 

Foto:

William al III-lea al Angliei (n. 14 noiembrie 1650, Haga, Provinciile Unite  – d. 8/19 martie 1702, Kensington, Regatul Angliei).

 Regina Maria a II-a a Angliei; (n. 30.04.1662 – 28.12 1694 ).

William al III- lea a fost rege al Angliei și al Irlandei din 13 februarie 1689 și rege al Scoției din 11 aprilie 1689, până la moartea sa. Era cunoscut și ca William Henric sau William de Orania.

Înainte de a deveni rege al Angliei a fost prinț de Orania, guvernator al provinciilor olandeze Olanda, Zeeland, Utrecht, Geldern și Overijssel (1672-1702).

A deținut și titlul de rege al Franței, ca toți regii Angliei de la Eduard al III-lea până la George al III-lea.

Prin mama sa, Maria, Prințesă Regală, era nepotul lui Carol I, iar prin căsătorie soțul fiicei lui Iacob al II-lea. În 1689 a ratificat împreună cu soția sa Maria, Declarația Drepturilor.

În ultimul an de domnie William a semnat Act of Settlement care reglementa ordinea succesiunii la tron. A doua fiică a lui Iacob al II lea, Ana, a devenit moștenitoarea tronului.

 

 

 

 

1713: Au fost semnate Tratatele de pace de la Utrecht.

Filip al V-lea de Bourbon (1700-1746) a fost recunoscut rege al Spaniei cu condiția ca Franța si Spania sa nu fie unite niciodată sub același sceptru.

 

 

Felipe V, el Animoso

 

Foto: Filip al V-lea de Bourbon

 

 

 

 

 

1744: A murit poetul Antioh Dimitrievici Cantemir,  fiul mezin al  lui Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra, fiica lui Serban Cantacuzino, scriitor iluminist şi diplomat rus, unul dintre iniţiatorii  clasicismului în literatura rusă; (n.10 septembrie  1709).

 

 

 

 

Românul Antioh Cantemir: diplomatul rus care a reușit ...

 

          Antioh Cantemir  

 

 

 

 

1755: S-a născut James Parkinson, chirurg, farmacist, geolog, paleontolog și activist britanic; a scris pentru prima dată despre boala Parkinson în lucrarea „Eseu despre paralizia tremurătoare” (1817); (m. 1824).

 

 

 

 

 

1 Photograph of Dr. James Parkinson (1755-1825) | Download ...

 

 

 

 

 

 

 

1805: A fost semnat, la Sankt Petersburg, un tratat  de alianță anglo-rus care a constituit baza celei de a II-a coaliții antifranceze la care  au participat pe lângă  Anglia și  Rusia, Austria, Suedia, Regatul Neapole.

 

 

 

 

 

 1814: Tratatul de la Fontainbleau  pune capăt Războiului celei de-a șasea coaliții  împotriva lui  Napoleon, care e forțat pentru prima dată să abdice  necondiționat.

Napoleon Bonaparte a fost exilat pe Insula Elba din Mediterana.

 

 

 

The abdication of Napoleon

Foto: Napoleon ridiculizat într-o caricatură de epocă după Pacea de la Fontainbleau

 

 

 

 

 

1825: S-a nascut Ferdinand Lassalle, teoretician si activist socialist german, un apropiat al lui Marx si Engels ; (d. 1864).

 

 

 

Lassalle, Ferdinand

 

 

 

La Berlin, Lassalle a întâlnit o femeie tânără, Helene von Dönniges, iar în vara anului 1864 au decis să se căsătorească. Tanara era  fiica unui diplomat bavarez rezident la Geneva, care nu  avea nimic de-a face cu Lassalle.

Helene a fost închisa în camera ei, și, în curând, aparent sub presiune, a renunțat Lassalle în favoarea unui alt pretendent, un tanăr boier  valah oltean  numit Ion Racovita.

Lassalle a trimis o provocare să duel atât tatălui fetei cat si și lui Racovita, care a fost acceptată de către acesta din urmă.Duelul  a avut loc în dimineața zilei de 28 august 1864 intr-o suburbie a Genevei.

Lassalle a fost rănit mortal, și a murit la 31 augustsi este îngropat în Breslau (Wrocław în prezent, Polonia), în vechiul cimitir evreiesc acolo.

Frumoasa Elena von Donniges s-a măritat în cele din urmă cu Ion Racoviţă, însă în decembrie 1865 acesta decedat. Nu se ştie dacă a avut tuberculoză sau a fost asasiant.

 

 

 

 1834: Se reprezintă la Iaşi, „Cantata pastorală sau serbarea păstorilor moldoveni”, primul spectacol muzical în limba română.

 

 

 

 

1854: A murit Karl von Basedow, medic german celebru pentru descrierea simptomelor bolii care va fi denumită ulterior Basedow- Graves; (n.28 martie 1799).

 

 

 

Karl Adolph von Basedow • LITFL • Medical Eponym Library

 

 

 

 

 

1858: La Bucureşti în Muntenia, s-a născut Barbu Ştefănescu Delavrancea, scriitor, orator şi avocat român, membru al Academiei Române şi primar de Bucureşti.

 

 

 

Barbu Ștefănescu Delavrancea, scriitor, orator şi avocat român

Foto: Barbu Ștefănescu Delavrancea 

 

 

 

 

Scriitorul îşi va semna operele cu varianta definitivă Barbu Delavrancea (ortografiată la început ”de la Vrancea”, după acel ținut de mare originalitate etno-culturală, de care scriitorul se simţea foarte legat sufleteşte).

În perioada 1880 – 1882, Barbu Ștefănescu publică în România liberă foiletoanele intitutaleZig-Zag, semnînd cu pseudonimul Argus. De acum datează și debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu Sultănică (România liberă, 9 – 15 martie, 1883), semnată Argus.

După un scurt popas la Paris (1882 – 1884), pentru a-şi desăvîrşi studiile juridice, Delavrancea publică în 1885 volumul de nuveleSultănica.

Prozator şi dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămîne în literatură, însă, întîi de toate prin Hagi-Tudose şi prin trilogia dramatică moldovenească.

Detalii… Barbu Ştefănescu Delavrancea, biografie.

 

 

 

 

 

 

1871:  S-a nascut la Iasi (11/23 aprilie) pictorul roman Theodor Pallady, fiul lui Ioan sau Iancu Pallady, căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora mai mare a diplomatului Neculai B. Cantacuzino.

A decedat  la  16 august 1956 la București.

 

 

 

 

Autoportret

 

 

 

 Muzeul Theodor Pallady, în care sunt expuse tablouri pictate de Pallady precum și peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a lui Pallady, este găzduit Casa Melik, aflată în București, pe strada Spătarului 22, sector 2, care a fost construită în 1750-1760 de către armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu.

Clădirea este astăzi cea mai veche casă din București și este inclusă pe lista momumentelor istorice.

 

 

 

 

 

 1875: A decedat Samuel Heinrich Schwabe, astronom german, autorul primului desen detaliat al marii pete roşii de pe Jupiter; (n. 1789).

 

 

 

 

Samuel Heinrich Schwabe | Encyclopedia.com

 

 

 

 

 

1877: Țarul Alexandru II-lea soseşte la Chişinău, în gubernia Basarabia, iar armatele ruse trec frontiera României în  drum spre teatrul de razboi  ruso-turc din Balcani (1877-1878).

 

Alexandru II-lea, ţar al Imperiului Rus 1855-1881

La 11 aprilie 1877, venind cu trenul dinspre Tighina, gubernia Basarabia, ţarul Alexandru II-lea soseşte la Chişinău, unde a ieşit penru cîteva clipe pe peronul gării, apoi şi-a continuat calea spre Ungheni, de unde în seara aceleiaşi zile revine la Chişinău.

Această deplasare a împăratului rus marca începutul războiului ruso-turc 1877-1878.

 

 

 

1880: În România ia fiinţă prima Direcţie a Căilor ferate române (C.F.R.).

 

 

 

 

 

1888: Arheologul Ion Suruceanu din Basarabia ţaristă, este ales membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

Alexandru Hajdeu | Carte veche şi rară

 

 

1891: S-a nascut marele compozitor si pianist rus Serghei Prokofiev.

 

 

 

Sergei Prokofiev: Geniul în umbra lui Stalin

 

 

 

 

Născut pe 23 aprilie, ( stil vechi 11 aprilie) 1891 – d.5 martie 1953  (cu 50 de minute înaintea lui Stalin), a fost  unul dintre cei mai mari compozitori ruși ai tuturor timpurilor.

De la miniaturi instrumentale până la simfonii  , concerte și muzică de film, creația sa cuprinde aproape toate genurile muzicale.

 

1895: A murit chimistul german Julius Lothar Meyer, savantul german care  în 1864 a publicat o primă versiune a tabelului periodic (conţinea 28 de elemente, clasificate în şase familii după valenţele lor), cu o a doua versiune în 1868.

 

 

 

 

 

Whose periodic table is it anyway? | Opinion | Chemistry World

Meyer şi-a publicat lucrarea mai târziu decât chimistul rus Dmitri Mendeleev (care a descoperit legea periodicităţii şi a creat primul sistem periodic al elementelor chimice în 1869), astfel că nu a avut prioritate în acest domeniu.

Se pare că ambii chimişti, Meyer şi Mendeleev, au descoperit sistemul periodic al elementelor chimice în acelaşi timp; (n. 1830).

 

 

 

 

1899: Spania cedează insula Puerto Rico, Statelor Unite ale Americii de Nord.

 

 

 

 

Harta Caraibe

 

 

 

 

 

 

1905: Principele G.V. Bibescu întreprinde, împreună cu soţia sa Martha, Emanuel Bibescu, inginerul Dimitrie Leonida, soţii Ferekyde şi Claude Anet, intreprind  o mare expediţie cu automobilul catre Persia, traversînd Rusia, Crimeea şi Caucazul.

 

 

 

 

S-a întâmplat în 3 aprilie 1880 - Jurnal Spiritual

George Valentin Bibescu  (1880-1941)

 

 

 

 

1916: Intre 11-17 aprilie are loc Conferinţa socialistă internaţională de la Kienthal, Elveţia, cu participarea a 43 de delegaţi reprezentînd 10 partide socialiste.

Delegaţia Partidului Social Democrat din România nu a putut fi reprezentată la Conferinţă, dar a aderat la hotărârile adoptate cu acest prilej.

 

 

 

 

 1916: S-a născut compozitorul argentinian Alberto Ginastera; (m. 1983).

 

 

 

 

Argentinian composer Alberto Ginastera (1916-1983) (With images ...

 

 

 

 

 

 

1917: Şi-a ţinut lucrările Congresul Învăţătorilor din gubernia țaristă Basarabia, care acceptă institurea şcolii naţionale moldoveneşti, dar cu menţinerea limbii ruse ca obiect de studiu obligatoriu.

 

 

 

 

 

 

1919: A fost creată Organizaţia Internaţională a Muncii, cu sediul la Geneva. România este membru fondator.

 

 

 

 

 

1924: S-a nascut  Gheorghe Viziru, fost campion national la tenis, personalitate marcantă a tenisului românesc (d. la 6 august 2003 .

 Gheorghe Viziru a avut un frate geaman, Marin, si el jucator de tenis. La varsta de 15 ani, cei doi frati Viziru au jucat finala campionatului national de juniori, invingator si campion national fiind Gheorghe Viziru.

 In anul 1947 a castigat primul sau titlu de campion national la seniori, performanta pe care o va repeta de inca opt ori, egaland, astfel, recordul lui Constantin Tanasescu.

 

 

 

 

Povestea uitată a lui Gogu Viziru, primul mare tenismen al ...

 

 

 

În anul 1949, Gheorghe Viziru a devenit seful sectiei de tenis a Clubului Sportiv al Armatei Steaua, iar doi ani mai tarziu a castigat, alaturi de fratele sau Marin, proba de dublu a Campionatelor Mondiale Universitare.

Gheorghe Viziru a fost un component de baza al reprezentativei de Cupa Davis a României, el făcând echipa și cu Ion Tiriac.

 

1932: Este prezentat în România filmul  “Visul lui Tănase”, o coproducţie româno-germană. Acest film-scheci de N. Kiriţescu a fost realizat la Berlin, iar rolul principal l-a avut Constantin Tănase.

 

 

 

 

 

 

 

1944: A încetat din viaţă în urma unui atac de cord, Ion Minulescu, poet simbolist, prozator şi dramaturg  român.

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881 in  Bucureşti), s-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni.

A condus două publicaţii simboliste, Revista celorlalţi şi Insula (1912).In anul 1922  este numit director general al artelor, iar din 1926 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, România.

 

 

 

 

VIZIONATI AICI

 

Printre cele mai cunoscute dintre volumele sale de versuri  se numară : Romanțe pentru mai târziu, 1908; De vorbă cu mine însumi, 1913; Spovedanii, 1927;Strofe pentru toată lumea,  1930; Nu sunt ce par a fi, 1936.

 

 

 

 

 

 

1945: Al doilea război mondial: trupele americane eliberează lagărul de concentrare nazist de la Buchenwald.

 

 

 

 

 

1949:  S-a născut Lee Sheriden (Roger Pritchard), vocalist al trupei  britanice  de muzică pop Brotherhood Of Men.

 

 

 

 

Lee Sheriden | SecondHandSongs 

 

 

 

 

 

 

Membri ai formației au fost pe lângă Lee SheridenSandra Stevens,Martin Lee,   și Nicky Stevens.

Trupa a devenit celebră după ce a câștigat concursul muzical Eurovision 1976 cu melodia Save Your Kisses for Me (Păstrează-ți săruturile pentru mine).

 

 

1953: S-a născut Sir Andrew John Wiles, matematician şi profesor englez; specializat în teoria numerelor; a descoperit demonstraţia Marii teoreme a lui Fermat în 1994.

 

 

1954: S-a nascut  Teo Peter, basistul trupei „Compact”, decedat intr-un tragic accident în anul  2004.

 

VIZIONATI AICI  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1961: Începe în Israel procesul criminalului în masă Adolf Eichmann, unul dintre organizatorii ”soluţiei finale” (uciderea  evreilor în lagărele naziste).

 

 

 

Pagina de istorie: Când Mossadul l-a capturat pe Adolf Eichmann ...

Foto: Eichmann în timpul procesului

 

La 31 mai 1962 a fost  executat prin spânzurare, corpul i-a  fost  incinerat, iar cenusa sa a fost impraștiata în cele patru vânturi.

 

 

 

 1963:  Este difuzată  Enciclica Papei Ioan al XXIII-lea, intitulata  „Pacem in Terris”.

 

 

Enciclica „Pacem in terris” după cincizeci de ani – Lumea Catholica

 

 

 

De puţine ori o Enciclică a reuşit să aibă o rezonanţă mediatică atât de vastă ca aceea obţinută de Pacem in terris.  Ea a avut o primire fără egal în presa internaţională, în măsură să trezească o reacţie a opiniei publice mondiale care. Ziarele din toate ţările, de la Statele Unite la Uniunea Sovietică, de la Franţa la Germania, de la Iugoslavia la Polonia, de la Anglia la Spania, până în Japonia, au dedicat publicării Enciclicei spaţiu foarte amplu.

Un spaţiu în care erau subliniate, esenţialmente, două aspecte ale documentului pontifical: relevanţa teologico-pastorală „universală”, adică nu numai pentru lumea catolică, şi importanţa sa politico-internaţională, adică întărirea ONU.

 

 

 

 

 

 

 1969: Are loc, la Teatrul Mic din Bucureşti, premiera piesei Iona, de Marin Sorescu.Tragedia in patru tablouri Iona , a fost montata de regizorul Andrei Serban, in rolul titular fiind  interpretat  de actorul emerit George Constantin.

 

 

 

 

 

1970: Se lansează de la Kennedy Space Center, nava spațială americană Apollo 13.

 

 

 

 

1977:  A decedat poetul francez Jaques Prévert; (n. 1900).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1979: Sângerosul dictator ugandez Idi Amin,  autodeclarat împărat al Imperiului Centrafrican, a fost înlăturat de la putere.

 

 

 

 

 

Idi Amin Dada (n. cca. 1925 – d. 16 august 2003) a fost un militar și politician ugandez, șef al statului major al armatei ugandeze și, după lovitura de stat  din  ianuarie 1971, al treilea președinte al Ugandei între anii 1971–1979.

S-a proclamat președinte pe viață și feldmareșal. După un pelerinaj la Mecca și după ce și-a atribuit titlul de doctor honoris causa, s-a intitulat „Excelența Sa Președintele pe viață Feldamareșal Al Hadj Dr. Idi Amin Dada, VC, DSO, MC, Domn al tuturor fiarelor pământului și al peștilor mărilor și cuceritor al Imperiului Britanic în Africa în general și în Uganda în particular”.

  Regimul său dictatorial s-a caracterizat prin grave abuzuri asupra drepturilor omului, o represiune politică violentă, persecuții etnice și rasiale, un grad înalt de corupție și nepotism, și o administrare economică dezastruoasă.

Observatori internaționali și organizații pentru drepturile omului au apreciat că numărul persoanelor ucise de regimul lui Idi Amin s-a ridicat la circa 300 000.

S-a refugiat în Arabia Saudită unde a decedat în 2003.

 

 

 

 

1985: A murit dictatorul comunist al Albaniei, Enver Hoxa (Hodja), conducător al Partidului Comunist Albanez în perioada 1943-1985 (n. 16 octombrie 1908).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  fost un politician comunist albanez, prim – ministru al Albaniei comuniste,   prim-secretar al Partidului Muncii din Albania , din 1944 până la moartea sa în 1985. A fost de asemenea comandant-șef al forțelor armate din 1944 până la moartea sa.  

Hodja s-a autodeclarat, din punct de vedere ideologic, ca fiind marxist-leninist și puternic admirator al liderului sovietic I. V. Stalin. Π

Dintre toți liderii statelor socialiste, Hodja a fost cel mai puțin flexibil atât în relațiile externe cât și în promovarea politicilor din interiorul statului.

În contextul schimbărilor de viziune a statelor aflate în blocul comunist est-european și nu numai, Enver Hodja a fost cel care a rămas fidel unui aceluiași sistem ideologic de factură stalinistă.

 Cu toate măsurile luate, din punct de vedere economic, Albania a rămas una dintre cele mai înapoiate state, având cel mai scăzut nivel de trai din Europa. 

Nici în ultimii ani dictatorrul albanez Hodja nu a renunțat la viziunile sale de factură stalinistă. Aflat în ultima perioadă a vieții, ordonă o ultimă epurare, în anul 1981, prin condamnarea la moarte a o serie de oficiali ai partidului și guvernului; printre aceștia și Mehmet Shehu, primul-ministru, aflat în funcție încă din 1954.

În ultimii ani de viață Enver Hoxha s-a retras în „semi-pensionare”, din cauza problemelor de sănătate cauzate de atacul de cord din 1973 de pe urma căruia nu și-a revenit complet niciodată.

Cele mai multe din funcțiile statului au fost lăsate lui Ramiz Alia, cel ce a fost și succesorul său. În ultimele zile Hodja s-a regăsit suferind de diabet și ischemie cerebrală  și imobilizat într-un scaun cu rotile.

1999: India testează o nouă variantă a rachetei balistice cu rază medie de acţiune de tip AGNHI.

 

 

 

 

 

2005: India si China au semnat un acord in vederea soluționarii unui diferend frontalier, care dura  de peste 40 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit la New York, SUA romancierul  american Kurt Vonnegut,   (n. 11 noiembrie 1922,  Indianapolis, SUA )  cunoscut pentru operele sale Abatorul cinci (Slaughterhouse-Five, 1969), Leagănul pisicii (Cat’s Cradle, 1963) sau Micul dejun al campionilor (Breakfast of Champions, 1973).

 

 

 

 

 

 

 

Every Kurt Vonnegut Novel Ranked in Order of Relevance ...

 

 

 

 

 

A făcut parte din a patra generație a unei familii de origine germano-americană, fiu și nepot al unor arhitecți  din Indianapolis . În timpul efectuării serviciului militar în armata americană,  a fost capturat de trupele armatei germane pe 14 decembrie 1944 

A fost prizonier în Dresda unde lucra la o fabrică ce producea siropuri pentru femeile gravide, Vonnegut a fost martorul bombardării și distrugerii a unei mari părți a orașului, pe 13-14 februarie 1945.

A  fost unul din cei șapte prizonieri de război americani din Dresda care au supraviețuit în celula unui depozit de carne cunoscut ca Schlachthof Fünf în germană, sau Slaughterhouse Five în engleză, adică „Abatorul cinci”. „Utter destruction” („Distrugere totală”), și-a amintit, „carnage unfathomable” („măcel indescriptibil”).

Germanii i-au ordonat să adune cadavre pentru o groapă comună, dar ar fi trebuit îngropate prea multe cadavre, așa că naziștii au trimis trupe cu aruncătoare de flăcări. Toate resturile umane au ajuns cenușă. 

Această experiență a stat la baza uneia din operele sale cele mai cunoscute, Abatorul cinci (Slaughterhouse-Five), și e o temă care apare în cel puțin alte șase cărți.

Vonnegut a fost eliberat de trupele Armatei Roșii în mai 1945.

Când s-a întors în Statele Unite, a fost decorat cu Purple Heart, pentru ceea ce el a numit o „rană complet neglijabilă”.

După război, Vonnegut a urmat cursurile Universității din Chicago ca student de antropologie, și a lucrat de asemenea ca reporter la City News Bureau of Chicago.

Conform declarației sale , universitatea i-a respins prima teză privind similaritățile dintre pictorii cubiști și liderii rebeliunilor amerindiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pretinzând că ar fi „neprofesională”.

A părăsit Chicago pentru a lucra la relații publice în Schenectady, New York, pentru General Electric.

Universitatea din Chicago avea să-i accepte mai târziu romanul Leagănul pisicii (Cat’s Cradle) ca teză de masterat, remarcându-i conținutul antropologic și acordându-i diploma M.A. (Master of Arts) în 1971.

Se afla pe punctul de a abandona scrisul, Universitatea din Iowa i-a oferit lui Vonnegut un post de profesor la Atelierul de Scriere din Iowa. Cât timp a stat acolo, Leagănul pisicii (Cat’s Cradle) a devenit un best-seller, iar Vonnegut a început sa scrie Abatorul cinci (Slaughterhouse-Five), astăzi considerat unul din cele mai bune romane americane ale secolului al XX-lea, apărând pe lista celor mai bune 100 de romane ale revistei Time și Modern Library.

A devenit celebru pentru imaginarea Planetei Tralfamadore, sediul unei civilizații care percepea existența ca pe un punct relativ insignifiant și ne-negociabil în continuumul spațiu-timp

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2008: Ministrul de Externe  român Adrian Cioroianu şi-a prezentat demisia de onoare, ca urmare a cazului Crulic.

 

 

 

 

 

 

 

 

Medici polonezi condamnati pentru moartea romanului Claudiu Crulic

 

 

 

 

 

Românul Claudiu Crulic a fost arestat în Polonia şi a decedat   la 18 ianuarie 2008, după ce a intrat în greva foamei, în semn de protest faţă de arestarea sa de către autorităţile de la Varşovia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2013: A murit actorul, scenaristul şi producătorul american Jonathan Winters, considerat unul din pionierii spectacolelor Stand-up Comedy ; (n. 1925).

 

 

 

 

Jonathan Winters dies at 87; comic genius of improvisation - Los ...

 

 

 

 2018, 11/12: A decedat la vârsta de 92 de ani, la Snagov, actriţa de teatru, film și televiziune Carmen Stănescu; (n. la București pe 29 iulie 1925).

 

 

 

 

 

 

Frumoasa actriță Carmen Stănescu a avut un regret imens, până în ...

 

 

 

 

 

 

A urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu.

A debutat in 1945 in teatru cu rolul Ecaterina Ivanovna in piesa „Fratii Karamazov”. Incepand de atunci si pana astazi, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului National precum si a altor teatre din București.

În 1955 îl cunoaște actorul Damian Crâșmaru, cu care a format  formand una dintre cele mai longevive perechi de actori atât pe scena cat si in viață.

Actrita s-a lansat  în film cu rolul din „Doi vecini” după Tudor Arghezi, în regia lui Geo Saizescu în 1958. E remarcata ca frumusete si sex-apeal in „Telegrame” după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleș, Gheorghe Naghi, 1959 si „Bădăranii” după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960 si desi nu exceleaza ca pe scena, rolurile din filmele istorice : „Frații Jderi”, „Mușchetarul român” si „Războiul de Independență”, serial tv in regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977 ii aduc celebritatea si in cinematografie.

A facut cariera si in televiziune alaturi de Mișu Fotino care i-a fost partener în multe emisiuni de divertisment.

In 2003 scoate o carte „Destăinuiri” în care descrie multe întamplări frumoase, din ce a vazut și trăit în întreaga viata.

S-a retras împreuna cu sotul ei intr-o căsuță la Valenii de Munte în Jud.Prahova,  în care au trăit până la adânci bătrâneți .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2019: Informaticianul australian și activist cibernetic ecuadorian naturalizat, Julian Assange, a fost  arestat de poliția britanică, iar Statele Unite au solicitat extrădarea lui.

 

 

 

 

 

 

 

WikiLeaks founder Julian Assange arrested after Ecuador withdraws ...

 

 

 

 

 

 

 

Cunoscut ca fondator, redactor și purtător de cuvânt al WikiLeaks, Assange se afla în centrul unei relații politico-judiciare internaționale din 2010.

În urma dezvăluirilor copleșitoare  făcute de WikiLeaks cu privire la modul în care Statele Unite și aliații săi războiesc în Irak și Afganistan ,  Assange declanșează „furia Pentagonului  ”.

În aceeași perioadă, s-a văzut acuzat de agresiune sexuală în Suedia deși și-a proclamat nevinovăția și a încercat să scape de extrădare în Statele Unite.

În noiembrie 2010, Julian Assange a fost acuzat de „infracțiune sexuală” în Suedia, până la prescrierea faptelor , apoi abandonarea procedurii de către parchetul suedez la  . 

După redeschiderea anchetei de viol, parchetul suedez a închis-o definitiv pe 19 noiembrie 2019, din lipsă de probe

În mai 2012, Curtea Supremă a Regatul Unit respinge cererea sa finală de a nu fi extrădat în Suedia.

La 19 iunie 2012, Julian Assange s-a refugiat la Ambasada Ecuadorului la Londra , unde a locuit 7 ani într-un spațiu restrâns, după ce a obținut azil politic pe 16 august 2012, apoi s-a naturalizat pe 12 decembrie 2017 – în frica persecuției americane și extrădarea în lagărul de la Guantánamo.

Mulți observatori consideră că Assange este victima unei detenții arbitrare; el nu poate părăsi ambasada fără a risca extrădarea în Statele Unite. A fost monitorizat constant de Scotland Yard și spionat de Agenția Centrală de Informații .

La 24 februarie 2020, instanțele britanice au început procedura de examinare a cererii de extrădare americană și se va pronunța asupra motivelor invocate pentru transferului fondatorului WikiLeaks în Statele Unite, unde este pasibil să fie  condamnat până la 175 de ani de închisoare, sub acuzația de „spionaj”.

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

SFÂNTUL  IERARH CALINIC DE LA CERNICA, SFÂNTUL MUCENIC  ANTIPA; SFÂNTUL FARMUTIE; SÂMBĂTA LUI LAZĂR- Pomenirea morților.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfantul Mucenic Antipa; Sfantului Farmutie; Sambata lui Lazar - Pomenirea mortilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica s-a nascut in Bucuresti, pe 7 octombrie 1787. La varsta de 20 de ani ajunge la manastirea Cernica, din apropierea Bucurestilor. La cererea duhovnicului sau, pe data de 12 noiembrie 1808, tanarul Constantin devine monahul Calinic.

La manastirea Cernica a fost ieromonah, preot si staret timp de 31 de ani. Refuzand sa fie mitropolit al Ungrovlahiei, a fost ales in anul 1850 in fruntea episcopiei Ramnicului.

 Acesta episcopie functiona la Craiova si fusese mutata in urma incendiului din 1847. Recladind catedrala episcopala de la Ramnicu-Valcea, s-a mutat aici in 1857, unde a pastorit pana in 1868.

Printre infaptuirile sale de seama se numara si Manastirea Frasinei. Este locul in care nu au acces femeile. Potrivit Traditiei, Sfantul Calinic a pus pe drumul spre Frasinei o borna: “Pana aici au voie femeile, de aici este partea monahilor”. Aceasta borna a fost scoasa in perioada comunista, pastrandu-se acum in manastire.

Sfantul Calinic a infiintat o tipografie in anul 1861, la Ramnic. La acesta tipografie a tiparit carti de cult si multe dintre lucrarile sale.

Pe la 1850-1880, tiparea asa de mult, incat mai tarziu Nicolae Iorga a numit Ramnicul “capitala tipografilor”. A fost îngropat, după dorința sa, la Mănăstirea Cernica, în tinda Bisericii “Sfântul Gheorghe“.

Pentru curația vietii sale, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca sa fie trecut in randul sfintilor. Canonizarea a avut loc la Manastirea Cernica in zilele de 21 si 23 octombrie 1955.

Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul pe 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite si slujbele de pomenire ale Sfântului, precum si viața sa si felul zugravirii chipului său. Moaștele Sfântului Calinic se află la mănăstirea Cernica.

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric

  4. e.maramures.ro

  5. Istoria md.

  6. Wikipedia.ro

  7. Rador. ro

 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE- TODAY IN HISTORY

 

 

 

Publicitate

11/04/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Primul Parlament al României Întregite și reprezentanții minorităților naționale

 

 

 

 

 Minoritățile naționale în primul Parlament al României Întregite (noiembrie 1919 – martie 1920)

Autor: Prof. dr.   

După realizarea Marii Uniri în 1918 se impunea organizarea alegerilor parlamentare pentru constituirea corpurilor legiuitoare în care să fie reprezentaţi locuitorii de pe întreg teritoriul României întregite.

Acestea urmau a se desfăşura pe baza votului universal, înscris în Constituţie în iulie 1917, precum şi în Declaraţia Privind unirea Basarabiei din 27 martie 1918 şi în Rezoluţia de unire a Transilvaniei din 1 decembrie 1918.

 Decretul-lege din 16/29 noiembrie 1918 stabilea că în România votul era universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru cetăţenii români majori (bărbaţi de peste 21 ani). Pentru a fi ales în Adunarea Deputaţilor se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice, a avea vârsta de 25 de ani împliniţi, a avea domiciliul real în România.

Pentru Senat se impuneau aceleaşi condiţii, cu deosebirea că vârsta era de 40 de ani împliniţi. Alegerile se desfăşurau pe circumscripţii electorale, care nu puteau fi mai mari decât un judeţ. Un deputat era ales de 30 000 de cetăţeni, iar un senator de 70 000.

Acest decret se referea la vechiul Regat şi Basarabia. La 24 august 1919,  prin decrete regale, s-au stabilit condiţii similare pentru Transilvania şi Bucovina.

Pe această bază au avut loc alegeri parlamentare în zilele de 2, 3, şi 4 noiembrie pentru Adunarea Deputaţilor şi de 7 şi 8  noiembrie pentru Senat.

Primul parlament al României Întregite ales prin vot universal s-a deschis în ziua de 20 noiembrie 1919, în Sala Mare a Ateneului Român din Bucureşti, prin mesajul rostit de regele Ferdinand.

Între cei prezenţi se aflau reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, care au candidat pe liste proprii obţinând  următoarele rezultate: în Adunarea Deputaţilor –  Partidul Naţional Democrat Maghiar – Secuiesc –  8 mandate,  Gruparea Saşilor – 8 mandate, Gruparea Şvabilor – 6 mandate. În Senat: Gruparea Şvabilor – 3 mandate. La acestea se adaugă cele obţinute pe listele partidelor româneşti şi în calitate de candidaţi independenţi.

 Aşadar, în momentul semnării de către generalul Constantin Coandă a tratatului cu Austria (10 decembrie 1919), care conţinea şi tratatul minorităţilor, acestea erau deja reprezentate în cei mai important organ politic al României. Reprezentanţii minorităţilor naţionale au ţinut să-şi exprime punctele de vedere faţă de România întregită[1].

Cei mai mulţi deputaţi au vorbit în limba maternă, N. Iorga asumându-şi rolul de translator.

Din partea minorităţii germane[2] a luat cuvântul Rudolf  Brandsch în şedinţa Adnării Deputaţilor din 12 decembrie, cu prilejul validării mandatelor: „Declar în numele naţionalităţii mele că alegerile în Ardeal s-au făcut în ordine şi în deplină libertate”.

Totodată, şi-a exprimat speranţa că prevederile Rezoluţiei din 1 decembrie adoptată la Alba Iulia „vor fi duse la îndeplinire, că ele asigură toate drepturile pe care le cerenaţionalitatea germană din Ardeal”.

După validarea alegerilor, Brandsch a luat din nou cuvântul: „în numele naţionalităţii germane din România Mare şi în numele Partidului Popular German salutăm primul parlament al patriei noastre”.

Cu acelaşi prilej a citit o declaraţie: „Onorată Cameră, noi, reprezentanţii liber aleşi ai naţionalităţii germane din România Mare, la intrarea noasatră în Adunarea Constituantă, ne simţim datori a reînnoi declaraţia solemnă că ne-am alipit statului român prin liberă hotărâre şi că îi vom aparţine ca cetăţeni credincioşi şi leali”.

Declaraţia se încheia cu apelativul „Trăiască România Mare!”      

  Hans Otto Roth a vorbit în şedinţa din 14 februarie 1920, apreciind că datorită „moralului şi puterii de acţiune a armatei române avem a mulţumi că teritoriile Austro-Ungariei de altădată, unite cu România, au rămas curăţate de furtună”, făcând aluzie la situaţia din Ungaria, Polonia şi Ucraina.

În aceeaşi şedinţă, Fritz Connert a apreciat:

„Dându-ne seama de spiritul epocii noastre, când nimic nu se pare mai important decât înţelegerea frăţească, contribuţia muncii adevăraţilor bărbaţi de stat şi oameni politici apare de două ori necesară”.

 La ultima şedinţă a acestui parlament, din 26 martie 1920, Rudolf Brandsch a ţinut să întărească declaraţiile anterioare: „Onoraţi domni deputaţi, noi saşii din Transilvania, şvabii din Banat şi toţi ceilalţi germani din România Mare, ne-am unit din liberă hotărâre la România Mare sub premise foarte bine definite.

Am În vedere înainte de toate principiile cunoscute sub denumirea Hotărârile de la Alba Iulia”.

O idee similară exprima în aceeaşi zi de la tribuna Senatului Adolf Schullerus: „Noi toţi, indiferent de limba ce vorbim, ne-am unit de bună voie statului român, pentru că considerăm unirea întregului popor român, şi prin aceasta şi a populaţiunilor care trăiesc în mijlocul poporului român, ca un fapt istoric nbeschimbător, imuabil”.

Parlamentarii  secuilor şi maghiarilor au  avut intervenţii substanţiale. În  şedinţa Adunării Deputaţilor din 19 februarie 1920, Iosif de Fáy, ales în circumscripţia Odorhei, s-a scuzat pentru eventualele greşeli, „deoarece eu româneşte vorbesc numai de câteva luni”.

A precizat că ia cuvântul în numele secuilor  – populaţie „de omenie şi sârguincioasă. Având nădejdea că interesele sale vitale vor fi ocrotite în marginile noului stat, secuii au primit cu linişte şi cu încredere unirea cu România.

Cum este aşa, aceasta o dovedeşte faptul că parlamentarii maghiari din întâiul parlament al României Mari au ieşit aproape fără excepţie din sânul acestei naţionalităţi”.

Deputatul a făcut un istoric al secuilor din Ardeal, apreciind că „partea cea mai mare a vieţii, secuimea a trăit-o ca copil vitreg al statului ungar. Viaţa tradiţională separată a acestei naţionalităţăţi a căzut jertfă tendinţelor maghiare de unificare şovinistă”.

A amintit că „oştile secuieşti au luptat pe la 1600 alăturea de oştirile lui Mihai Viteazul”. 

Şi-a încheiat discursul cu declaraţia: „Ca cetăţean credincios al statului român şi ca secui care îmi iubesc neamul”, solicita ca acesta să fie tratat cu prietenie, deoarece „acest popor de secui  mult a suferit şi este vrednic de o viaţă mai bună.

Făcându-se astfel, eu sunt convis că în scurt timp populaţia secuiască va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari”.

Bela Maurer, ales în circumscripţia Ciuc, pe listele Partidului Unit Secuiesc şi Democrat Maghiar, a vorbit în ziua de 2 martie 1920, mărturisind că este „membru al unei familii vechi maghiare din Transilvania, care a avut un rol deosebit în viaţa politică a Ardealului”. Tatăl său a luat adesea apărarea românilor faţă de abuzurile oficialităţilor de la Budapesta.

Educat în acest spirit, el şi fratele său, au fost „expuşi la insulte şi neplăceri din partea presei ungare şoviniste, care nu putea nicidecum înţelege ţinuta noastră”.

El, Bela Maurer, aprecia că apropierea faţă de naţiunea română se datora şi faptului că „m-am născut şi am crescut în castelul <Buia>, proprietatea familiei mele, care <Castel>, Adunarea ţării de la Alba Iulia, din 28 martie 1598, l-a dăruit lui Mihai Viteazul. Prin aceasta am avut şi un motiv şi prilej să mă ocup mai intensiv cu literatura şi istoria naţiunii române”.

A făcut „mărturia sinceră: Pentru că m-am născut maghiar şi cu inima sângerândă am văzut prăbuşindu-se patria mea ungară şi principalul scop al vieţii mele este acela ca, în interesul consângenilor mei rămaşi în România Mare, să muncesc şi, dacă va fi lipsă [nevoie], chiar să lupt pentru drepturile noastre”.

Convins că Ungaria se va dezmembra şi Transilvania se va uni cu România, a editat ziarul „Uj Vilag” („Lumea nouă”) prin care a decis „să fac să înţeleagă poporul maghiar cum că la finirea războiului mondial am încheiat o epocă şi epoca ce îşi ia începutul va aduce esenţiale schimbări, atât în referinţele internaţionale, cât şi referitor la harta Europei.

M-am străduit să-i fac să înţeleagă cum că Conferinţa de pace, pe baza principiului etnografic ajuns în triumf prin victoria Antantei, va recunoaşte Ardealului unirea cu România”.

Nu a putut ajunge „la rezultatul dorit, deoarece vechii conducători ai maghiarilor nu s-au împăcat „cu situaţia nouă”.

Partidul Unit Secuiesc şi Democrat Maghiar avea ca obiective: „să căutăm o armonie cu naţiunea română, iar pe de altă parte ca, eliberând populaţia secuiască şi maghiară din Ardeal de sub influenţa concetăţenilor şovinişti maghiari, de conducătorii lor vechi şi de seducătorii lor de astăzi, să-i transformăm şi educăm de cetăţeni cinstiţi ai României Mari”.

A evocat „drepturile asigurate de Hotărârile de la Alba Iulia” şi a mărturisit că secuimea, „cu inima dureroasă îşi ia rămas bun de la fosta patrie, în care de o mie de ani în mod cinstit ne-am făcut datoriile patriotice”.

După alegerile din noiembrie 1919 era plin de „încredere în parlamentul democratic al României Mari”.

Preşedintele Adunării Deputaţilor, N. Iorga, a mulţumit lui Bela Maurer, „în numele parlamerntului întreg, pentru francheţea şi sinceritatea declaraţiunilor sale”. Prezent în sală, Ştefan Ciceo Pop, preşedinte ad-interim al Consiliului de Miniştri ( Alexandru Vaida-Voevod se afla în străinătate) a declarat:

„noi voim să învăţăm din păcatele altora şi nu voim să cădem în aceeaşi vină în care au fost opresorii noştri. În Hotărârile noastre de la Alba Iulia am garantat minorităţilor cele mai largi drepturi naţionale, bisericeşti, şcolare şi economice”.

În  şedinţa Senatului din 28 februarie 1920 a luat cuvântul în numele maghiarilor, senatorul Victor Truppel.

A mărturisit că ungurii din Ardeal au văzut „prăbuşirea cea mare a dualismului austro-ungar” şi au căutat „o idee salvatoare”, pe care „am găsit-o în ceea ce priveşte politica externă, într-o prietenie sinceră şi definitivă între România Mare şi Ungaria, şi în ceea ce priveşte politica internă, într-o prietenie frăţească a poporului român şi naţionalităţii maghiare”.

Victor Truppel a declarat că un an de zile Partidul Unit Secuiesc şi Democrat Maghiar promovează această idee, timp în care „de nenumărateori ori existenţa ne-a fost în pericol”.

A precizat: „Noi nu am voit, nu voim şi nu vom voi altceva decât să fim sinceri cu poporul român şi oneşti faţă de naţionalitatea noastră maghiară. N-am fost, nu suntem şi nu vom fi trădători ai ţării în care trăim”.

Mitropolitul primat Miron Cristea, care a ascutat cu atenţie discursul senatorului Victor Truppel, a ţinut să precizeze în numele „românilor de pretutindeni: să fie siguri fraţii maghiari, care au să trăiască în graniţele României Mari, că  noi nu o să-i persecutăm nicicând şi n-o să le facem răul pe care noi l-am suferit de la ei”. L-a rugat pe „dl antevorbitor” să presevereze, „mica grupare onorabilă din care face parte să năzuiască să se generalizeze în cercuri tot mai largi ale neamului unguresc care este aşezat în pământul României noastre întregite, şi să fie siguri că toţi factorii ţării au să le arate cea mai largă bunăvoinţă, ca aici să se găsească acasă fericiţi împreună cu noi”.

Şi reprezentanţii evreilor – cea de a treia minoritate etnică din România,  ca pondere numerică – au luat cuvântul primul parlament al României Întregite.

Se cuvine subliniat faptul că nu numai discursurile, dar şi prezenţa etnicilor evrei  în Adunarea Deputaţilor şi în Senat au fost eludată de istorici, unii  serioşi, care susţin că România a fost nevoită să acorde drepturi minorităţilor naţionale sub presiunea Marilor puteri, care i-au impus să semneze  tratatul minorităţilor, la 10 decembrie 1919 şi că abia după această dată evreii au putut deveni cetăţeni români.    

  Realitatea este cu totul alta: membrii minorităţilor naţionale din Basarabia, Bucovina şi Transilvania cu devenit cetăţeni români în 1918, odată cu ratificarea Unirii prin decrete regale. În vechiul Regat, toţi evreii născuţi în România au primit cetăţenia română prin decretul-lege din 30 mai 1919.

Ca reprezentant al minorităţii evreieşti, Iancu Meilic Meilicshon, a luat cuvântul în şedinţa din 12 decembrie 1919, apreciind că alegerile parlamentare „au fost conduse cum se cade, cu libertate şi oricine a vrut să vină să voteze a şi votat”. A menţionat că a fost ales „nu numai de poporul evreiesc, ci şi de poporul ţărănesc român”.

Ca parlamentar, a fost rugat ” să ne capeţi dreptate şi bunătate pentru tot poporul, nu numai acela al majorităţii, ci şi pentru al minorităţii. Eu, ca evreu, pot să vă făgăduiesc că voi fi cetăţean al României, aşa cum zice risul <veri podani>, deci <cu dreptate întotdeauna> faţă de dumneavoastră”.

 Preşedintele Senatului, Paul Bujor, a deschis şedinţa din 28 februarie 1920,  cu următoarele cuvinte: 

„Domnilor senatori, înainte de a intra în ordinea zilei, am durerea să vă comunic încetarea din viaţă a unuia din colegii noştri, dl Iacob Hecht, din Bucovina. Senatorul Iacob Hecht este unul dintre marii industriaşi locali, evreu, dar care a simpatizat mult cu cauza românilor, a luat parte la actul important al Unirii Bucovinei cu ţara mamă şi la toate mişcările pentru întregirea României Mari. A fost un bun industriaş, stimat şi iubit, prin viaţa lui şi prin toată activitatea lui. Cred că sunt interpretul dvs, comunicând familiei condoleanţele noastre”

Senatorii au aprobat aprecierile şi propunerea lui Paul Bujor.

Între telegramele  de felicitare sosite pe adresa Senatului s-a aflat şi cea citită în şedinţa din 8 martie 1920: 

„Asociaţiunea Evreilor Români, adânc mişcată, salută cu bucurie izbânda dreptăţii îndelung nesocotite, şi se închină cu evlavie în faţa jertfelor de tot felul aduse pentru victorie. Cetăţeni credincioşi sfintei datorii către ţară, făgăduim prinosul muncii noastre pentru propăşirea României Mari, în veci unită prin dragostea cu care va ocroti deopotrivă pe toţi fii săi. Trăiască România Mare !”

În numele Asociaţiunii  semna  inginer Jacques Katz, preşedinte[3].

Şi celelalte minorităţi naţionale, cu o pondere mai mică din punct de vedere numeric, au fost prezente în primul parlament al României întregite, luând cuvântul de la tribuna acestuia.

Astfel, Vasile Sniatinciuc a vorbit la 12 decembrie 1919  „în numele naţionalităţii  rutene” din Bucovina, apreciind că alegerile parlamentare „s-au făcut foarte corect” iar  „în ce priveşte Unirea Bucovinei cu România Mare sunt nu numai mulţumiţi, dar şi recunoscători”.

Orestie Ilniczchi, reprezentantul rutenilor din Maramureş, a exprimat „sentimentele de nemărginită mulţumire şi loialitate M.S. regelui Ferdinandşi toată recunoştinţa Consiliului Dirigent pentru respectarea atât de corectă a drepturilor naţionalităţilor cu ocazia alegerilor”.

A cerut, în numele populaţiei rutene din  părţile Maramureşului, „se ia toate măsurile necesare pentru a fi unită definitiv, conform liniei demarcaţionale de azi, pentru totdeauna la România”

În aceeaşi şedinţă, Gheorghe Hrabovschi transmis de la tribuna Adunării Deputaţilor un mesaj limpede: „noi, slovacii am cerut unirea cu România Mare potrivit cu dreptul la autodeterminare al naţiunilor, şi suntem puternic încredinţaţi că Conferinţa de pace va recunoaşte în deplin această rugăminte a noastră”.

A apreciat că alegerile parlamentare „s-au făcut în cel mai mare spirit de dreptate” şi a dat asigurări că: „Noi, slovacii, vom fi credincioşi cetăţeni ai României Mari”.

În numele turcilor din Dobrogea a vorbit Mustafa Mehmed Fehim :

D-lor deputaţi, suntem fericiţi că am venit în mijlocul dvs. Suntem, fericiţi pentru că au intrat în Camera românească patru musulmani deputaţi de când există statul român, act ce dovedeşte că alegerile şi la noi s-au făcut cu mare libertate”. A ţinut să declare: „noi, musulmanii din Dobrogea întreagă totdeauna am fost şi suntem supuşi credincioşi statului român”, deoarece România „este patria noastră iubită”.

Preşedintele Uniunii Armenilor din România, Khiritirian, a transmis pe adresa parlamentului „călduroase felicitări pentru unirea ţinuturilor româneşti cu Patria Mamă”. 

Dincolo de alegaţiile unora care au vorbit şi au scris că în România  minorităţile naţionale au avut drepturi politice, fiind persecutate, se află faptele reale, atestate documentar, între acestea – luările de cuvânt în primul parlament al României Întregite.

 

Note:

[1] Vezia „Dezbaterile Adunării Deputaţilor” şi „Dezbaterile Senatului” din sesiunea noiembrie 1919 – martie 1920

[2] Notă: Sublinierile în text aparţin autorului acestui studiu (IS)

[3] Stelian Neagoe, Istoria Unirii Românilor, vol. II, Bucureşti, 1993, p. 370

 

11/04/2020 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , | Lasă un comentariu

Fabrica de Antibiotice Iași va produce până la sfârșitul lunii aprilie hidroxiclorochină, un medicament de bază folosit în tratamentul COVID-19

 

 

 

Ne protejeaza masca medicala de gripa si coronavirus?

 

 

 

 

 

Hidroxiclorochina, medicament folosit în tratamentul pentru COVID-19, va fi produsă de Antibiotice Iași, compania urmând să primească substanța activă din China relatează http://www.romania-actualitati.ro.

 Directorul General, Ioan Nani  a anunțat : ”Suntem în măsură să spunem că, dacă substanța ajunge în data de 22 aprilie, într-o săptămână după aceea, să putem livra, către Ministerul Sănătății sau către spitale. 2,5 milioane de comprimate vor fi făcute de noi din această cantitate. Și 2,5 milioane de comprimate ajung cam pentru 6 luni”. 

11/04/2020 Posted by | ȘTIINȚA | , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: