Cum s-a vindecat Ion Creangă de holeră în timpul epidemiei din 1848 ?

 

Foto: Ion Creangă (n. 1 martie ( sau 10 iunie) 1837, la Humulești, Neamț –  d. 31 decembrie 1889, Iași), a fost un scriitor român recunoscut pentru măiestria cu care a scris  basmele, poveștile și povestirile sale. Este considerat un clasic al  literaturii române,  mai ales datorită magistralei sale opere sale autobiografice intitulată ”Amintiri din copilărie”.

 

 

 

 

Cum s-a vindecat Ion Creangă de holera care l-a atins în 1848 ?

În „Amintiri din copilărie“, povestitorul din Humuleşti scrie despre cum l-a afectat holera, cine l-a tratat şi ce leacuri băbeşti i-au folosit.

Actualul teritoriul al României s-a confruntat cu numeroase epidemii în decursul secolelor XVII – XIX, fie că a fost vorba despre tifos, ciumă şi holeră.

Aceste boli nu au izbucnit de la sine în Moldova, Ţara Românească, Dobrogea sau Transilvania, ele fiind „importate“ de la armatele străine pe care istoria le-a adus în aceste zone, dar au contribuit şi alţi factori.

Şi funcţie de anii în care a fost consemnată apariţia şi ravagiile făcute de aceste afecţiuni extrem de contagioase, au rămas destule referinţe despre ele.

În Moldova, „contemporan“ cu o astfel de epidemie a fost Ion Creangă, care în „Amintirile“ sale consemnează propria-i experienţă, marele povestitor îmbolnăvindu-se de holeră. Se petrecea în 1848, când avea vârsta de 11 ani.

Înainte de a-l lăsa pe Nică a lui Ştefan a Petrei să ne descrie în stilu-i inconfundabil ce i-a fost dat să pătimească, menţionăm că holera este o boală infecţioasă bacteriană foarte gravă, cauzată de vibrionul holeric care produce toxina holerică, infestarea având loc prin apa de băut infectată.

Revenind la „Ion Torcălău“ (aşa îi spuneau fetele humuleşteanului, pentru că îi plăcea să toarcă), înainte de a nara episodul cu holera, începe a istorisi desele certuri dintre mama şi tatăl său pe tema trimiterii lui la şcoală, pentru a deveni preot:

„Doamne, măi femeie, Doamne, multă minte-ţi mai trebuie! zicea tata, văzând-o aşa de ahotnică pentru mine. Dac-ar fi să iasă toţi învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele. (…) Numai decât popă! Auzi, măi! Nu-l vezi că-i o tigoare de băiat, cobăit şi leneş, de n-are pereche? Dimineaţa, până-l scoli, îţi stupeşti sufletul. Cum îl scoli, cere demâncare.

Cât îi mic, prinde muşte cu ceaslovul şi toată ziulica bate prundurile după scăldat, în loc să pască cei cârlani şi să-mi dea ajutor la trebi, după cât îl ajută puterea. Iarna, pe gheaţă şi la săniuş. Tu, cu şcoala ta, l-ai deprins cu nărav.

Când s-a face mai mărişor, are să înceapă a-i mirosi a catrinţă, şi cu astă rânduială n-am să am folos de el niciodată“.

 

 

 

 

 

 

 

Holera a făcut printre români peste 12.000 de victime numai între 1831 şi 1832

Românii au mai mai cunoscut însă un episod teribil al bolii în timpul cei de-a doua pandemii de holeră, pornită tot din India, pe la 1841. De data aceasta, boala a intrat adusă la noi prin portul Galaţi de un vas venit din Orient. Molima a facut  prăpăd în acest oraş după care,  teribila boală s-a  întins până la Bârlad, Bacău şi Iaşi,practic în toată Moldova.

 

DE FRICA HOLEREI, NICĂ A LUI ŞTEFAN A PETREI ESTE TRIMIS LA O STÂNĂ, LA AGAPIA

Şi după aceste vorbe ale tatălui, Creangă îşi începe brusc „povestea“ cu holera:

„După cum am cinste a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata şi mama pentru mine, până ce a venit în vara aceea, pe la august, şi cinstita holeră de la ’48 şi a început a secera prin Humuleşti în dreapta şi în stânga, de se auzea numai chiu şi vai în toate părţile“.

La 11 ani, n-avea cum să conştientizeze pericolul epidemiei, făcând trăsnăile tipice copiilor de acea vârstă şi însoţind uneori morţii (probabil ucişi de boala menționată), la cimitir, „de se încruceau părinţii“.

 

 

Foto:Casa memorială Ion Creangă, din Humuleşti, Neamţ

„Şi eu, neastâmpărat cum eram, ba ieşeam la pârlaz, când trecea cu mortul pe la poarta noastră şi-l boscorodeam cu cimilitura (ghicitoare – n.r.): Chiţigaie, gaie, ce ai în tigaie?/ Papa puilor duc în valea socilor./ Ferice de gangur, că şede într-un vârf de soc/ Şi se roagă rugului şi se-nchină cucului!/ Nici pentru mine, nici pentru tine,/ Ci pentru budihacea de la groapă,/ Să-i dai vacă de vacă şi doi boi să tacă, ba îl petreceam până la biserică şi apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roşcove şi smochine din pomul mortului, de se încruceau tata şi mama când mă vedeau cu dânsele“.

Deşi Creangă nu o spune explicit, părinţii şi-au dat seama de pericolul pe care îl reprezenta holera şi decid să-şi trimită copilul de acasă, într-o zonă de munte, la Agapia, la aproximativ 20 de kilometri de Humuleştiul său natal: 

„Şi ca să mă scape de belea, m-au trimis la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiţei, unde erau şi oile noastre, să şed acolo până s-a mai potoli boliştea“.

Cât despre holeră, ca să vedem ce i-a fost dat lui Creangă să tragă, mai trebuie spus că ea afectează în special intestinul subţire şi se manifestă prin tulburări digestive – diaree, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă de la pierderea de electroliţi (substanţe minerale), bolnavii având puternice stări febrile, stări de dezorientare, come şi erupţii cutanate.

 

„LUCRUL RĂU NU PIERE CU UNA, CU DOUĂ“

 

Şi iată ce-şi aminteşte Humuleşteanul despre debutul bolii:

„Însă peste noapte a şi dat holera peste mine şi m-a frământat şi m-a zgârcit cârcel; şi-mi ardea sufletul în mine de sete, şi ciobanii şi baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în ţipetele mele şi horăiau mereu.

Iară eu mă târâiam cum puteam până la fântână, în dosul stânei, şi pe nimică pe ceas beam câte-un cofăiel întreg de apă“.

Şi tot el continuă, lăsând să se înţeleagă că patimi cumplite a îndurat în acea noapte, în timp ce ciobanii sforăiau duşi:

„Pot zice că în noaptea aceea la fântână mi-a fost masul (loc de popas, găzduire – n.r.), şi n-am închis ochii nici cât ai scăpăra din amânar.

Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humuleşti şi a înştiinţat pe tata, de a venit cu căruţa şi m-a luat acasă. Şi pe drum, necontenit ceream apă, iar tata mă amâna cu momele de la o fântână la alta, până a dat Dumnezeu de am ajuns în Humuleşti“.

De aici încolo, Creangă istoriseşte că a intrat pe mâna lui moş Vasile Ţandură, că de „doftori“ la vremea aia nu se prea punea problema prin Humuleşti. Iar tratamentul a constat în hoştine (rămăşiţe de ceară topită) cu său (untură de oaie) şi frecţii cu oţet şi leuştean:

„Şi, când colo, doftorii satului, moş Vasile Ţandură şi altul, nu-mi aduc aminte, erau la noi acasă şi prăjeau pe foc într-un ceaun mare nişte hoştine cu său şi după ce mi-au tras o frecătură bună cu oţet şi leuştean, mi-aduc aminte ca acum, au întins hoştinele ferbincioase pe o pânzătură şi m-au înfăşat cu ele peste tot, ca pe un copil; şi nu pot şti cât a fi trecut la mijloc până ce am adormit mort“.

Şi mai spune povestitorul că a doua zi s-a trezit sănătos tun, pentru că „Lucrul rău nu piere cu una, cu două“:

„Şi d-abia a doua zi pe la toacă m-am trezit, sănătos ca toţi sănătoşii; Dumnezeu să odihnească pe moş Ţandură şi pe tovarăşul său! Şi, vorba ceea: «Lucrul rău nu piere cu una, cu două».

Până-n seară, am şi colindat mai tot satul, ba şi pe la scăldat am tras o raită, cu prietenul meu Chiriac al lui Goian, un lainic şi un pierde-vară ca şi mine“, consemnează https://www.timpul.md/articol/cum-s-a-vindecat-ion-creanga-de-holera 

 

 

 

Publicitate

O ISTORIE A ZILEI DE 9 APRILIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

9 aprilie, istoricul zilei

 

 

 

 

585 i.I.Hr: A murit împăratul Jimmu, considerat de tradiția japoneză  întemeietorul Casei imperiale a Japoniei.

 

 

 

 

Se crede ca s-a născut pe 13 februarie 711i.IHr. si ca a domnit din 18 februarie 660 până la moartea sa.

Potrivit credinței shintoiste, Jimmu este considerat descendentul direct al zeiței soarelui, Amaterasu.

 

 

 

 

Anul 193:  Septimius Severus (n. 146- m. 211),  este proclamat împărat la Carnuntum de către legiunile de la Dunăre, la vestea asasinării lui Pertinax și a alegerii lui Didius Iulianus.După moartea lui Didius Iulianus este recunoscut de senatul din Roma. 

 

 

 

 

 

 

 

 

A domnit până în anul 211 și a pus  bazele dinastiei Severilor (193-235). I-a ridicat pe doi fii ai săi, Caracalla și Geta, la rangul de augustus. 

 

 

 

879: A murit regele Franței Ludovic (Louis) al II-lea (877- 879).  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ludovic al II-lea cel Gângav (fr. Louis II le Bègue) (n. 846, Compiègne — d. 10 aprilie 879, Compiègne) a fost regele Franței între 877–879, conte de Autun între 866–867, precum și rege al Aquitaniei între 867–879.

S-a căsătorit în 862 cu Ansgarde de Bourgogne, sora lui Eudes, conte de Burgundia, unul din marii feudali ai regatului, apoi, după moartea acesteia, în 878 cu Adélaïde de Friouli.

Ludovic a fost fiul lui Carol cel Pleșuv și al Ermentrudei de Orléans. În 867, sub domnia tatălui său, este încoronat rege al Aquitaniei. Când în anul 875 tatăl său a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, a plecat să apere Italia și l-a lăsat pe Ludovic regent sub tutela clerului și ai foștilor săi miniștri.

La moartea tatălui său, aceștia îl silesc pe Ludovic să le recunoască dreptul de a numi primii pe rege și îl încoronează cu condiția să le respecte privilegiile. În această situație Ludovic nu a avut prea multa influență politică.

Sperând să schimbe starea de lucruri și sa-și poată numi oamenii lui în funcțiile regatului, el a slăbit regatul împărțind diferite posesiuni cu scopul de a-și atrage susținători.

La moartea sa, regatul a fost moștenit de fii săi, Ludovic si Carloman.

 

 

1024: A murit  Papa Benedict al VIII-lea.

 

 

 

 

 

 

 

1241: Armatele mongole înving forţele germane şi poloneze conduse de regele polonez Henryk  al II-lea cel Pios, in batalia de la Liegnitz (Legnica) din Silezia.

 

 

 

 

 

Această luptă  a avut loc cu 2 zile înaintea  bataliei de la Mohi, pe malul raului Sajo, care a lăsat Regatul Maghiar în ruine.

Invazia spre vest a fortelor mongole a fost  oprită de moartea subită a marelui han mongol Ogodai, dar mongolii au mai efectuat scurte incursiuni in Polonia in anii 1259, 1286 si 1287.

 

 

1413: Henric al V-lea este încoronat rege al Angliei. Va ocupa tronul timp de nouă ani, domnia fiindu-i marcată de victoria de la Azincourt asupra francezilor, în timpul Războiului de 100 de ani.

 

 

 

 1454: Se semnează Tratatul de la Lodi, în urma căruia se stabilește un echilibru de putere între orașele-state italiene  din nord, pentru aproape 50 de ani.Tratatul a stabilit granita permanenta între Milano și Veneția în nordul Italiei, de-a lungul râului Adda.

 

 

 

1483: A murit Eduard al IV-lea, rege al Angliei (1461-1470; 1471-1483), întemeietorul dinastiei York.

 

 

 

 

1492: A murit Lorenzo de Medici (Magnificul), ilustru senior al orașului Florenta.  (n. 1 ianuarie 1449, Florența – d. 9 aprilie  1492, Carregio).

 

 

 

A fost conducător al Republicii Florentine în timpul Renașterii italiene. Viața sa poate fi asociată cu apogeul Renașterii italiene timpurii, iar moartea sa a marcat încheierea epocii de aur a Florenței.

 

 

 

1553: A murit scriitorul renascentist francez François Rabelais;(n. circa 1494).

 

 

 

 

 

 

 

 1555: A început pontificatul papei Marcel al II-lea (Marcello Cervini), al 222-lea papă al Bisericii Catolice  A murit după numai 21 de zile de pontificat.

 

 

 

 

1626: A murit la Londra filosoful englez Francis Bacon; (n. 1561).

A trăit la curtea engleză în timpul domniei lui Elisabeta I a Angliei și apoi în timpul domniei lui Iacob I al Angliei.

A fost Procuror General și Lord Cancelar al Angliei.

Nu trebuie confundat cu Francis Bacon (pictor) (1909 – 1992) sau cu filozoful Roger Bacon (1214 – 1294).  

 

 

 

 

Francis Bacon (n. 22 ianuarie 1561, Londra) a fost de asemenea un  om de știință, jurist și  orator.

Bacon a fost numit și creatorul empirismului. A fost înnobilat în 1603 (fiind primul om de știință care a primit titlul de cavaler), și creat Baron Verulam în 1618 și Viconte Sf. Alban în 1621.

A murit de pneumonie în timp ce studia efectele de congelare pentru conservarea cărnii.

 

 

 

 

 

 

1654: A murit Matei Basarab, domnul Tarii Romanesti. (n. 1580 localitatea  Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654).

 

 

 

 

 

A fost domnitor al Țării Românești între anii 1632 și 1654.

 

 

1682: Robert Cavelier de la Salle a descoperit vărsarea fluviului Mississippi si a a pus stapânire pentru Franța pe acest teritoriu din America de Nord, căruia ii va pune numele de Louisiana, în onoarea regelui Ludovic al XIV lea.

  

 

 

 

 

 

 

1721: Un cutremur de pământ a provocat în Persia moartea a 250.000 de oameni.

 

 

1732: Episcopul unit român Ioan Inochentie Micu Clain (Klein) a adresat primul memoriu Curții de la Viena, prin care a cerut respectarea drepturilor acordate clerului unit de diplomele leopoldine.

 

 

 

 

 

 

 

1765: A decedat prințesa Marie Louise de Hesse-Kassel ( n.7 februarie 1688), fiica lui Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Maria Amalia de Courland.

 

 

 

 

 

 

 

 

Prin căsătoria sa cu Johan Willem Friso, Prinț de Orania ea a devenit Prințesă consort de Orania, titlu deținut anterior de Maria a II-a a Angliei.

La fel ca și soțul ei, ea este strămoașa tuturor actualilor monarhi din Europa.

 

 

 

 

 

 1803: A murit Samuel Brukenthal, om politic sas din Transilvania, guvernator al acestei provincii  între anii 1777 şi 1787.

A iniţiat un şir de măsuri care vizau reformarea administraţiei, fiscalităţii, jurisdicţiei, precum şi viaţa economică şi culturală din Transilvania.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un mare colecţionar de artă, palatul lui din Sibiu, azi „Muzeul Brukenthal” (inaugurat în 1817 și cel mai vechi muzeu  din România), adăposteşte colecţia sa de artă; (n. 1721).

 

 

 

 

 

 

1821: S-a născut poetul simbolist francez Charles Baudelaire; (d. 1867).

 

 

 

 

1835: S-a născut regele Leopold al II-lea al Belgiei; (d. 1909).

 

 

 

 

1850: A avut loc pe scena Teatrului National din Iași, premiera comediei ”Coana Chirița la Iasi sau Doua fete s-o neneacă” de Vasile Alecsandri.

 

 

 

 

1864: În România este aprobată legea privind interzicerea cumulului de funcţii publice.

1865: S-a incheiat războiul de secesiune din S.U.A., început la 12 aprilie 1861, după ce generalul confederat Robert E. Lee a capitulat la Appomattox/Virginia, în fața generalului unionist Ulysses S. Grant.

 

 

 

 

1867: Statele Unite ale Americii a cumpărat teritoriul Alaska de la Rusia care a  vândut acest teritoriu  pentru că se afla  într-o situație financiară dificilă și se temea ca-l va  pierde într-un viitor conflict cu  britanicii, cu  care  luptase în Razboiul din Crimeii (1853-1856).

 Ceremonia de transfer a avut loc  pe 18 octombrie 1867. Soldații ruși și americani au defilat în fața casei guvernatorului, steagul rus a fost coborât si  steagul american a fost ridicat, în timp ce se trageau salve  de artilerie.

 

 

 

1894: S-a născut scriitorul român Camil Petrescu; (d. 1957).

 

 

 

 

1898: S-a născut Paul Robeson, cântăreţ şi activist pentru drepturile populației de culoare americane; (d. 1976).

 

 

 

1905:  S-a născut  William Fullbright, politician american, fondatorul programului școlar care îi poartă numele; (d. 1995).

 

 

 

1914: La  Londra, a avut loc premiera primului film artistic color din lume „The World, the Flesh and the Devil”, în regia lui Martin Thornton.

 

 

 

 

 

1916: A avut loc, la Ateneul Roman din București, prima audiție a Suitei a II-a de George Enescu (dirijor, compozitorul).

 

 

 

 

1918: S-a reunit la Roma, Congresul națiunilor asuprite din Austro-Ungaria, care a decis ca fiecare națiune din acest  imperiu  să se constituie în stat naâional sau sa se uneasca cu statul sau national.

 

 

 

1918: Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România, după 106 ani de dominație rusă.

 

 

 

Foto:

1. Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu România.

2. Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte componentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918

 

 

 

 

La 9 aprilie 1918 stil nou (27 martie 1918, stil vechi), în prezenţa prim-ministrului României Al. Marghiloman, Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România. Unirea cu România a fost aprobată cu o largă majoritate de voturi: 86 pentru, 3 contra, 36 abţineri, 13 absenţi.

După votare, prim-ministrul român Marghiloman vine cu o declaraţie în care afirmă: “În numele poporului român şi al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărîrea Sfatului Ţării şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi indivizibilă“.

În Actul Unirii se menţiona: “În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa, România“. Actul cuprinde şi 11 condiţii.

Detalii… Actul Unirii Republicii Democratice Moldoveneşti cu România,   Sfatul Ţării 1917-1918,   Republica Democratică Moldovenească.

 

 

 

1926: S-a născut Hugh Hefner, fondatorul revistei erotice americane de mare tiraj  Playboy.

 

 

 

 

1933: S-a născut actorul francez Jean-Paul Belmondo.

 

 

 

 

 

 

 1933: S-a născut la Milano, actorul italian de film Gian Maria Volontè.

A studiat la Roma la Academia Națională de Arte Drama, unde și-a obținut diploma în 1957 și a început să lucreze pe scenă și la televiziune, unde a fost observat și considerat unul dintre cei mai promițători actori ai generației sale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A devenit celebru cu personajul lui Ramón Rojo din filmul Pentru un pumn de dolari -1964, regizat de Sergio Leone.

L’armata Brancaleone -1966, în regia lui Mario Monicelli, a fost cel mai de succes film italian al anului.

Volontè a câștigat primul său Nastro d’Argento (premiul cel mai prestigios pentru actori în Italia) în 1970 pentru Indagine su un cittadino di sopra di ogni sospetto -1970, devenind o stea internațională. Pelicula a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, Marele Premiu al Festivalului de Film de la Cannes și două premii italiene, inclusiv unul pentru prestația sa.

  În 1972, el a jucat în două filme italiene ca protagonist: La clasa opera in Paradiso, Il caso Mattei, ambele câștigând Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes, unde el a câștigat și o mențiune specială. Volontè a câștigat un număr foarte mare de alte premii și onoruri, devenind unul dintre celebrii actori italieni ai anilor șaptezeci, alături de  Vittorio Gassman, Marcello Mastroianni ș.a.

În plan personal, actorul a fost căsătorit cu Tiziana Mischi, din 1959 până în 1962, de care a divorțat; cu Armenia Balducci, în anii 1980, de care a divorțat. A avut o relație cu actrița italiană Carla Gravina, de aproape 10 ani.

Cei doi au avut o fiică, Giovanna, născută la începutul anilor 1960. A decedat în Grecia în timpul turnării filmului lui Theodoros Angelopoulos, Privirea lui Ulise -1995 și a fost înlocuit de Erland Josephson. 

A fost membru al Partidului Comunist Italian (PCI) până în 1981.

 

 

 

 

 

1938: S-a născut politicianul comunist sovietic Viktor Cernomîrdin; (d. 2010).

 

 

 

 

 

 

1940: Al doilea război mondial: Germania invadează Danemarca și Norvegia. 

 

 

1948: A avut loc masacrul de la Deir Yassin.

Deir Yassin a fost un sat palestinian în apropiere de Ierusalim, care a avut neșansa să fie pe drumul dinspre Tel Aviv. La 9 aprilie 1948, au fost măcelariți de către forțele israeliene 254 de bărbați, femei și copii.

Întrucât era unul dintre puținele asemenea episoade care a fost difuzat de mass-media în Occident, liderii israelieni l-au etichetat ca fiind o aberație a extremiștilor.

 

 

 

 

Masacrul se pare că a fost parte a unui plan de purificare etnică pus la cale de Înaltul Comandament sionist, condus de Ben Gurion însuși, al cărui scop era eliminarea pe criterii etnice a palestinienilor din teritoriul aflat sub mandat britanic și acapararea unei zone cât mai mare posibil pentru viitorul Stat evreiesc.

 

VIDEO:

 

 

 

 

 

1959: A murit Frank Lloyd Wright, considerat cel mai important arhitect american al secolului al XX-lea; promotor al arhitecturii „organice”; autor de scrieri teoretice şi memorii; (n. 1867).

 

 

 

 

 

1970: A fost inaugurat Aeroportul Internațional București–Otopeni 
 

 

 

 

1974: A fost inaugurat stadionul de fotbal Steaua din București.

 

 

 1989: O  demonstrație pașnică anti-sovietică în favoarea independenței Georgiei a fost  dispersată in forță de către armata sovietică, rezultând  20 de morți și sute de răniti.

 

 

1990: A fost beatificat de către Papa Ioan Paul al II-lea, sfântul Juan Diego, indianul mexican caruia i-a aparut Fecioara de Guadalupe.

 

 

 

1991: Proclamarea independentei de stat a Georgiei fata de URSS.

 

 

Foto: Drapelul Georgiei independente

 

Georgia şi-a proclamat prima dată independenţa la 26 mai 1918. Statul a avut o existenţă efemeră, fiind ocupat de Armata Roşie în martie 1921 şi încorporat ca republică unională în URSS un an mai târziu.

Georgia şi-a redobândit independenţa la 9 aprilie 1991, în contextul destrămării URSS. Primii ani de independenţă au fost marcaţi de conflictele declanşate în regiunile separatiste Osetia de Sud şi Abhazia, confruntările armate încheindu-se prin armistiţiile din 1992 şi, respectiv, 1994.

Acordurile nu au condus însă şi la reglementarea celor două conflicte, ci la „îngheţarea” acestora.

 

 

 

 

1992: Fostul dictator al statului  Panama, generalul Manuel Noriega, a fost condamnat de un tribunal american pentru  înşelătorie şi trafic  de droguri la 30 de ani închisoare.

 

 

 

1998:  În fața Universității din Chișinău  a fost dezvelită o statuie a lui Mihai Eminescu.

Inițiativa a aparținut Uniunii “Vatra Românească” și „Ligii pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni”.

 

 

 

 

 

1999: Președintele Boris Elțân a cerut Occidentului să nu împingă Rusia  spre o implicare în conflictul iugoslav, pentru că acest lucru ar însemna declanșarea unui război european sau chiar mondial.

 

 

 

 

 

2001: În cadrul reuniunii miniștrilor de externe din tarile membre ale Uniunii Europene, la Luxemburg, UE si FYROM au semnat un Acord de Asociere si Stabilizare.

 

2002: La Westminster Abbey au loc funeraliile reginei mamă Elizabeth a Marii Britanii.

 

 

 

 

 VIZIONATI AICI  

 

 

 

 

2004: Președintele algerian, Abdelaziz Bouteflika, a fost reales în urma primului tur al alegerilor prezidențiale desfășurat la 8 aprilie, cu 83,49% dintre sufragii.

 

 

 

 

 

 

 

2005: Un monument reprezentându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea a fost inaugurat la cimitirul Rakowicki din Cracovia (sudul Poloniei), unde sunt inmormantati parintii Papei, Emilia si Karol Wojtyla, si fratele mai mare al acestuia, Edmund.

 

 

 

 

 

 

 2005: Mostenitorul Coroanei britanice, Charles – prinț de Wales, și Camilla Parker Bowles, viitoare ducesa de Cornwall, s-au căsătorit civil la primaria din Windsor, eveniment urmat de o ceremonie religioasă de  binecuvântare la capela castelului St. George din Windsor.

 

Nunta a avut loc sâmbătă, 9 aprilie, cu o zi intârziere față de data programată, pentru ca printul Charles a trebuit sa fie prezent la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea.

Întors de la Vatican, moștenitorul coroanei britanice și-a oficializat relația cu Camilla Parker Bowles. Ceremonia a fost simplă și deloc fastuoasă, contrastând cu strălucirea mariajului anterior al prințului, cu lady Diana Spencer, în 1981.

 

 

 

2006: Capsula spațială rusă de pe naveta Soiuz, avandu-i la bord pe primul turist spatial – brazilianul Marcos Pontes, precum si pe astronautul american William MacArthur, si pe cosmonautul rus Valeri Tokarev, de pe Statia Spatiala Internatională (ISS), a aterizat în stepa Kazahstanului.

 

 

 

Foto: Primul turist spațial – brazilianul Marcos Pontes

2015: A murit  interpretul de muzică uşoară, compozitor şi orchestrator, Constantin Drăghici ; (n. 1932).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

Sfântul Mucenic Eupsihie

 

 

 Eupsihie s-a născut intr-o familie de nobili crestini fiind crescut de mic in dragostea de Dumnezeu si de semeni.  In timpul domniei lui Iulian Apostatul, pe cand intaistatator al Bisericii din Cezareea era Sfantul Vasile cel Mare, Eupsihie avea sa se casatoreasca cu o tanara nobila.

Insa,  chiar  în timpul  cununiei, un cortegiu format din pagani ce  aduceau jertfe zeitei Fortuna, a trecut prin apropiere. Eupsihie impreuna cu alti crestini, care erau de fata, au intrat templul catre care se indrepta cortegiul,  unde au daramat statuile, aducand mari stricaciuni templului.

Imparatul Iulian Apostatutl auzind de acest eveniment a poruncit ca vinovatii sa fie decapitati, ca multi crestini sa fie recrutati in armata, si ca toti sa plateasca tributuri exorbitante fata de imparatie.

De asemena, acesta a mai dispus reconstruirea imediata a templului pe cheltuiala tuturor crestinilor.

Eupsihie fiind prins de persecutori a fost mai intai legat de un copac si torturat cu salbaticie, iar mai tarziu decapitat. Sfantul Mucenic Eupsihie a trecut la Domnului ân anul 362.

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox .ro

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

4. e.maramures.ro

5. Istoria md.

6. Wikipedia.ro

7. Rador.ro

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

http://www.youtube.com/watch?v=aBqjmGtr0Ug

Adevărul despre comunistul Imre Nagy

 

 

 

 

 

 

Imre Nagy (n. pe 7 iunie 1896 la Kaposvár – d. 16 iunie 1958, la Budapesta) a fost un  politician maghiar comunist, care în perioada  1953 și 1955 și în timpul revoluției din 1956, a fost președinte al Consiliului de Miniștri al Ungariei comuniste.

A fost condamnat la moarte și executat pentru rolul său în revoluție.

  „ Nagy Imre era un comunist prorus crescut și educat de Moscova și care participase la asasinarea mișeleasca a tarului și familiei acestuia. Era o lichea pe care prostovanii de maghiari l-au văzut ba reformat, ba anticomunist.”

  

Ungaria a pierdut războiul alături de Germania, Italia, Japonia. Dacă stăm și analizăm Ungaria nu reprezenta NIMIC atunci așa cum nici azi nu reprezintă NIMIC.

În afara de vremea când Ungaria era condusă de Iancu de Hunedoara și Mathias Corvin, când era ceva în Europa, în rest a fost o țară defazată: în 1848-1849 au încercat o copie palida a revoluției franceze din 1789, care nu a făcut altceva decât să-i isterizeze pe Marx și Engels, în 1919 au devenit bolșevici sperând ca Sovietele ii vor ajuta să ocupe Transilvania.

Au început războiul împotriva populației pașnice române, iar când a venit armata româna nu a fost război, ci concurs de alergat. Ungurii spre Budapesta, noi după ei, am tot sperat ca măcar în fata Budapestei să lupte și ei, ca niște bărbați.

În schimb ei nu s-au oprit decât la granița cu Austria.

În 1940 au ocupat N Transilvaniei venind „vitejeste” în urma armatei germane care verifica respectarea dictatului de la Viena.

În 1956 au început revoluția care nu era anticomunista, pentru ca Imre Naghy era un comunist prorus crescut și educat de Moscova, care participase la asasinarea mișeleasca a tarului și familiei acestuia.

Era o lichea pe care prostovanii de maghiari l-au văzut ba reformat, ba anticomunist.

Ce nu se spune în legătură cu revoluția maghiară este că sovieticii au trecut la represalii în momentul când, tipic ungurește, s-au dedat la acte de cruzime asupra soldaților sovietici neinarmati.

In loc să mulțumească României că a stat deoparte și a ajutat o parte din ei să se refugieze, au continuat imediat să fie revisionisti la adresa României. Azi sunt putinisti înfocați uitând ca Vladimir Putin este cel mai bun analist al lui Stalin și dacă Stalin le-a dat cu flit maghiarilor veniți să cerșească Transilvania (maghiarii nu au avut, nu au și nici nu vor avea vreodată potenta să ia Transilvania singuri militar) cum cred că Putin va trece peste analiza lui Stalin.

Putin va prefera întotdeauna o Românie opusa Rusiei și panslavismului, decât o Ungarie aliata și îndoielnică. Eforturile nobililor maghiari și presiunea asupra habsburgilor de a trăda Rusia în timpul Războiului Crimeei (cea mai mare umilință militara a Rusiei), nu poate fi iertata și nici uitată.
Evreii au o onoare pe care maghiarii nu o au, nu au avut-o și nici nu o sa o aibă vreodată.

Cel mai bun exemplu este cum l-au trădat și asasinat pe fiul celui mai mare rege al Ungariei, Mathias Corvin. Regele care nu s-a ostenit să le vorbească în maghiară și care declarase că Ungaria era un regat prea mic pentru un rege așa de mare.

surena – https://ioncoja.ro/trianon