Agonia” limbii moldovenești” în Transnistria ocupată de Rusia
„Republica Șerif” și agonia ”limbii moldovenești”
Limba moldovenească este declarată una dintre cele trei limbi de stat din Transnistria doar formal.
În realitate, domeniul de aplicare al acestuia este foarte restrâns și nu corespunde deloc compoziției naționale a populației regiunii, aproape toate evenimentele oficiale și neoficiale din Transnistria se desfășoară în limba rusă.
Lev Rosenberg, autorul articolului de mai sus nu a urmărit să identifice cauzele situației lamentabile sau mizerabile (etichetați-o cum doriți), ci a urmărit să prezinte doar situația din prezent (de parcă în anii puterii sovietice ar fi fost mai bună) a scris Vasile BAHNARU, dr. hab. în filologie, prof. univ., cercetător consultant al Institutului de Filologie Română „Bogdan P. Hasdeu”
Acesta a ținut să constate cu mult regret că, în probleme de lingvistică, regimul din Tiraspol este un continuator și un promotor fidel și consecvent al politicii lingvistice oficiale sovietice.
Liderii de la Tiraspol (de altfel, ca și mulți nostalgici ai URSS de la Chișinău) nu pot înțelege că edificarea unui stat modern se poate realiza numai bazându-ne pe adevărul științific în toate domeniile vieții sociale (politic, economic, cultural, spiritual și științific).
În caz contrar, edificiul se va autodistruge mai devreme sau mai târziu (exemplul URSS este cel mai edificator în această ordine de idei).
Examinând însă situația politică și economică (în special nivelul de trai al populației de pe ambele maluri ale Nistrului), nu remarcăm nici un progres, unicul progres fiind atestat în domeniul delapidării proprietății și banului public. Această tristă realitate este proprie atât conducerii de la Chișinău, cât și celei de la Tiraspol.
Și pentru a se menține la putere și pentru a-și realiza scopurile lor de înavuțire ilicită, acești pseudoconducători, fără a fi capabili să elaboreze politici economice performante, caută să supraviețuiască la putere făcând uz de unele moaște teoretice false din trecutul sovietic.
De altfel, ei nu numai că nu pot, dar nici nu doresc să elaboreze politici economice eficiente, dat fiind că numai o populație săracă, agramată și lipsită de conștiință națională și istorică poate fi mânuită cu facilitate în direcția dorită de cârmaci.
Cârmacii noștri, fericiți că stau în capul mesei, scot de la urna de gunoaie ale istoriei variate falsuri teoretice despre limba și poporul român din Basarabia și din Transnistria.
Pentru a edifica eventualul cititor în problemele discutate aici, este absolut necesar să facem o succintă incursiune în istoria noastră relativ recentă,
Se știe că Imperiul Țarist nu-și făcea probleme deosebite despre apartenența națională a basarabenilor și a transnistrenilor.
Mai mult, când imperiul Rus s-a extins până la Nistru, la ordinea de zi a politicii țariste s-a impus necesitatea denumirii teritoriilor ocupate.
Deoarece, la finele secolului al XVIII-lea, majoritatea populației de pe litoralul Mării Negre, de la Bug și până la Nistru, era românească, inițial a fost lansată ideea ca acest teritoriu să fie numit Novo-Vlahia, adică Valahia Nouă.
Fiind conștienți de eventualele consecințe ale acestei denumiri, s-a propus o altă denumire – Novo-Serbia, Serbia Nouă, ca urmare a faptului că aici se stabiliseră mai mulți sârbi refugiați din Balcani de ororile practicate de turci.
Și de această dată s-a renunțat la ideea Noii Serbii și s-a acceptat denumirea Novo-Rossia – Rusia Nouă.
Menționam anterior că Rusia țaristă nu s-a interesat în mod special de originea etnică a basarabenilor și a transnistrenilor, oficialii ei fiind conștienți că aceștia sunt români, numindu-i de cele mai multe ori valahi – vlahi – volohi, dat fiind că intenția ei era să cucerească teritorii străine cât mai întinse.
În acest context este concludentă discuția împăratului Rusiei Aleksandru I cu Napoleon, împăratul Franței, înainte sau după bătălia de la Austerlitz, în cadrul căreia împăratul Rusiei își expuse intențiile sale de „a elibera popoarele creștine din Balcani” de sub asuprirea otomană.
Napoleon i-a replicat împăratului rus că acesta dispune de cea mai puternică armată din Europa, așa că nu mai are nevoie să-și camufleze adevăratele intenții cu fraze de tipul „eliberarea creștinilor”, din care cauză s-ar cere ca împăratul rus să-și exprime direct dorințele – ocuparea Balcanilor, fără a face uz de manipulări verbale.
Majoritatea oamenilor politici și a savanților din Imperiul Rus erau conștienți de faptul că basarabenii și transnistrenii sunt români și vorbesc românește, unicul scop al Imperiului fiind rusificarea acestora, prin interzicerea școlilor cu predare în română (1828).
De altfel, chiar idolul nostalgicilor de azi, V. I. Ulianov-Lenin, discutând problema populațiilor de la periferia imperiului, recunoaște că acestea sunt de aceeași origine etnică ca și popoarele din statele din imediata vecinătate.
Astfel, el vorbește despre românii din Basarabia și Transnistria.
Imperiul sovietic însă, autoetichetat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, s-a manifestat prin falsuri etnice și lingvistice fără precedent în istoria universală, inclusiv în istoria științei.
Toate acestea erau mascate sub falsa doctrină a internaționalismului proletar.
Astfel, pentru a-și justifica pretențiile teritoriale asupra Basarabiei, URSS inventează o pseudoteorie despre existența unui popor „moldovenesc” și a unei limbi „moldovenești” distincte în raport cu poporul român și limba română.
Evident, inițial această „teorie” se extindea asupra Basarabiei și asupra Transnistriei, deși ulterior au renunțat, pentru puțin timp (1932-1938), la această poziție, procedându-se astfel tot din motive geopolitice – transformarea Basarabiei în cap de pod pentru „eliberarea” României și a Balcanilor în general de sub dominația burgheză.
De la 1938 încoace, s-a revenit în forță teoria celor două popoare și a celor două limbi, iar în 1940 tancurile sovietice au oferit-o cadou basarabenilor, care, după încheierea celui de-al doilea război mondial, au fost forțați s-o accepte.
Desigur, majoritatea savanților lingviști, istorici și etnologi erau conștienți de aberațiile acestei false teorii, dar tăceau și se exprimau așa cum le cerea regimul sovietic, probă concludentă servind faptul că nici un basarabean treaz la minte nu a încercat să demonstreze etnicitatea distinctă a basarabenilor și nici un lingvist nu a promovat ideea existenței unei limbi distincte – limba moldovenească, chiar dacă o numeau conform politicii oficiale.
Mai mult, cei care au elaborat tratate științifice despre „poporul moldovenesc” și „limba moldovenească” fie că nu erau etnici români (N. Mohov), fie că erau politruci originari din Transnistria.
Nu voi insista asupra acestei probleme, întrucât ea a fost studiată în detaliu și documentat de istoricii și lingviștii noștri și nu numai și susținută de mulți savanți sovietici onești (Gh. Stepanov, V. Karaulov, A. Domașnev, S. Semcinski etc.)
În prezent, interpretarea aberantă a problemei este reluată și promovată cu insistența asinală de socialiștii de la Chișinău și de cardașlâcul politic de la Tiraspol.
Acești autoproclamați politicieni își motivează poziția aberantă prin necesitatea impunerii „stalității” moldovenești și a însemnelor statale ale acesteia (steagul roșu, boul cu capul liderului de partid și „limba moldovenească”), fără să fie capabili să demonstreze un lucru elementar: posibilitatea edificării unui stat modern bazat pe adevăr, istoric și științific, dar nu pe minciuni supte din deget.
Dar vorba veche: unde nu-i nici Dumnezeu nu dă. Cu alte cuvinte, ei nu doresc altceva decât să se mențină la putere, la troaca banului și a proprietății publice cât mai mult posibil, fără a-și da seama că toate regimurile totalitare, impuse cu forța și bazate pe minciună au avut durate de existență reduse (a se vedea Italia fascistă, Germania nazistă, Uniunea Sovietică totalitaristă) și până la urmă au ajuns la fosa septică, de vechituri și de zdrențe ale istoriei.
Sunt de acord să consolidăm „statalitatea” Republicii Moldova numai și numai pe baza adevărului istoric și științific. Vă îndemn, dragi politicieni, faceți din Republica Moldova o Austrie a Estului, fără să inventăm un nou popor și o nouă limbă.
Știți voi oare că în Austria nu se face nici cea mai mică modificare în ortografia limbii germane fără a consulta savanții de la Berlin? Dragii mei! Nu furați, lucrați pentru colectivitate și veți fi răsplătiți după merit!
NB pentru politicieni! Vă informez că ideea despre existența unei limbi moldovenești și a unui popor moldovenesc este respinsă demult de mai mulți oameni politici, de cultură și de știință din Rusia (a se vedea opiniile avangardistului politician de orientare neopanslavistă Vladimir Jirinovski etc.).
Dar să excludem din discuție politicienii, întrucât aceștia, chiar dacă recunosc adevărul, o fac din interes fie politic, fie material.
Amintim în acest sens butada marelui mic V. Ulianov (alias Lenin): dacă teoremele și axiomele matematice ar contraveni intereselor de partid, liderii partidului respectiv le-ar declara nule și neavenite.
Totuși, pentru savanții corecți, indiferent de apartenența lor națională și confesională, primează adevărul.
Astfel, pe lângă multiplele adeziuni la ideea recunoașterii identitare și lingvistice moldo-române din trecut (am în vedere anii ʼ80-ʼ90 ai secolului trecut), această realitate a fost recunoscută și în cadrul unei conferințe care a avut loc la Rostov pe Don (Federația Rusă) în perioada de 19-23 septembrie 2015, conferință organizată de Centrul științific de Sud al Academiei de Științe a Rusiei, centrul în cauză fiind componentă a Agenției federale a organizațiilor științifice.
Conferința și-a desfășurat lucrările sub genericul Probleme de dezvoltare a microregiunilor multietnice: procese geopolitice, economice și social-culturale. Grație amabilității extraordinare a bunului meu amic Dumitru Maxim, am ajuns și eu în posesiunea variantei virtuale a culegerii de articole care a fost editată în baza comunicărilor prezentate la această conferință.
O importanță deosebită prezintă articolul lui O. A. Grom „Moldoveni sau români? Războiul identitar din Moldova/Basarabia. sec.XX – începutul secolului al XXI-lea”, articol inclus în culegerea amintită mai sus la paginile 89-108.
Merită să informăm potențialul nostru cititor că O.A. Grom este cercetător științific în cadrul Institutului de cercetări social-economice și umaniste din componența Centrulului științific de Sud al Academiei de Științe a Rusiei, centrul respectiv fiind parte componentă a Agenției federale de organizații științifice.
Autorul este rus de naționalitate și un cercetător științific onest, fără a fi adeptul vreunei geopolitici sovietice sau moderne rusești. În acest sens, autorul, în urma examinării unui număr impunător de documente oficiale, publicistice și științifice ajunge la următoarea concluzie: inventarea unui popor moldovenesc și a unei limbi moldovenești s-a realizat în timpul dominației sovietice în Transnistria și în Basarabia de după 1940, scopul acestei invenții a fost crearea artificială a unei noi mentalități pentru a distruge, odată și pentru totdeauna, intenția moldovenilor de a se reuni cu Țara.
Autorul etichetează acest proces de „moldovenizare” drept manipulare a conștiinței naționale a basarabenilor.
Vorbind despre existența în Republica Moldova a două tendințe diametral opuse în problema identitară – românofilia și românofobia/moldovenismul, O. A. Grom susține că ar fi greu să intuim care din aceste direcții va ajunge să fie dominantă, dar evoluția generală este orientată în direcția românofiliei (p. 105).
De o valoare istorică și științifică aparte este opinia autorului despre perioada 1918-1940, perioadă numită de ideologii sovietici și neomoldoveniștii din Basaraia și din Transnstria – „ocupație româno-burgheză”. Citez în acest context pentru a nu fi culpabilizat de falsificare intenționată: „Procesul de incorporare a Basarabiei era frânat de asemenea de relațiile complicate dintre populația locală și funcționarii români veniți aici, militari etc. Administrația românească s-a manifestat în mod glorios prin atitudinea lipsită de respect față de basarabeni.
Aceste cazuri (atât cele reale, cât și cele inventate de agitatorii antiromâni) au devenit repede o componentă a memoriei colective și au creat ulterior un sol fertil suplimentar pentru acceptarea versiunii sovietice a moldovenismului, bazat în mare parte pe sentimente antiromânești.
De altfel, nu putem afirma că proiectul românesc în Basarabia ar fi fost predestinat eșecului din capul locului, dar în condițiile unor instituții sociale fragile din Basarabia, inclusiv în România întreagă, realizarea acestuia ar fi necesitat timp, comparabil mai mult decât cele două decenii interbelice” (p. 94-95).
Dar să revenim la talibanii noștri din politica moldovenească. Eram tentat să le recomand pentru lectură materialele acestei conferințe. Dar se știe: ei nu citesc, lectura le provoacă dureri de cap și alergie.
Din aceste considerente ei și-au clarificat poziția în societate: a da indicații în toate domeniile, inclusiv în știință, dar mai ales în lingvistică și în istorie, întrucât în aceste domenii se poate pronunța oricine, mai ales cei care nu au citit o carte în această problemă. Politicienii de azi îmi amintesc elevii de la școlile de artă și meserii, numite în perioada sovietică „școli profesionale”, în care se pregăteau cadre de larg profil și cu cunoștințe limitate.
Am spus, au spus și alții că nu are ce căuta politicul în știință, întrucât imixtiunea oamenilor politici în știință provoacă daune colosale nu numai științei, ci și conștiinței sociale și naționale. Mai mult, insistența cu care se vehiculează ideea limbii moldovenești și cea identitară este determinată numai și numai de interese politice, mai corect egoiste – a se ține cât mai mult la putere, în timp ce ReUnirea cu Țara le-ar tăia apa de la moară și cea mai mare parte a politicienilor de pe malul Bâcului ar avea șansa să ajungă operatori de curte, ca să nu-i numim măturători de stradă.
Sigur, ei, politicienii de la Chișinău și de la Tiraspol, au un mare susținător – Federația Rusă. Dară să nu se uite că nici acolo nu există unitate de vederi: savanții susțin adevărul științific, iar lichelele circumpolitice – ideile politice aberante.
Oare oamenii noștri politici nu au alte probleme a rezolva, decât denumirea limbii, identitatea și istoria noastră? Poate, fără să știm, Republica Moldova a atins culmi fantastice în economie, depășind toate statele europene și, ca rezultat, nivelul de trai al basarabenilor (fie ei români, ucraineni, ruși, bulgari, găgăuzi, fie, în fine, moldoveni sau romi – mai să-i numesc țigani – etc.) este cel mai înalt din Europa. Asta e! Satul arde, dar baba se piaptănă!
Așa cum am menționat mai sus, la finele materialului său, Lev Rosenberg susține, într-o notă finală, că ar dori să afle poziția oficialilor din Chișinău în problema funcționării limbii române în Transnistria și se întreabă dacă aceștia au de gând să realizeze ceva pentru a salva limba de stat din Transnistria. Nu pot avea certitudinea că autoritățile din Chișinău vor întreprinde vreo acțiune concretă în acest sens. Mai mult decât atât, am toată siguranța că nici conducerea din prezent a Academiei de Științe nu va lua atitudine în această problemă, tot așa cum a tăcut „chitic” când șeful statului s-a pronunțat pentru revenirea la glotonimul „limbă moldovenească”.
Acest comportament al actualei conduceri a Academiei de azi urmează să-l etichetăm drept o renunțare la deciziile anterioare ale Academiei (din 1994 și 1996), în care se afirma public, categoric și fără echivoc că „denumirea corectă a limbii noastre este limba română”. Este un lucru firesc să se schimbe conducerea Academiei și deloc nu este normal ca poziția ei în probleme principiale să se schimba subit. Mă bucură faptul că cea mai mare parte a specialiștilor în domeniu, inclusiv a comunității științifice și culturale (lingviști, literați, istorici, scriitori, oameni de cultură și de știință) nu susține aberațiile lingvistice ale socialiștilor și ale altor cozi de topor de la noi. Mai mult, este demnă de toată lauda Declarația Institutului de Filologie Română „Bogdan P. Hasdeu”, în care savanții instituției au condamnat cu vehemență încercarea politicienilor de a revizui denumirea limbii din considerente politice, permițându-și această imixtiune în probleme care nu țin de competența lor, mai ales că niciunul din ei nu are pregătire filologică. De asemenea, beneficiem și de declarația Academiei Române în problema denumirii limbii din Basarabia.
Toate acestea ne inspiră certitudinea că interesele politice ale conducerii de la Chișinău și tăcerea semnificativă a conducerii Academiei de Științe vor suferi eșec, ca și alte rătăciri care se manifestă în spațiul mioritic basarabean, unde totul este posibil, mai ales prostia și incompetența, căci STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.), sau pe „moldovenște” pentru a înțelege și atoatecunoscătorii socialiști: a simula prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații .
Evident, mai puțin contează dacă prostia e simulată sau nu, important este că prezența ei e un semnal serios de trecere iminentă a rătăciților în infernul ce-i așteaptă demult.
Vasile BAHNARU, dr. hab. în filologie, prof. univ., cercetător consultant al Institutului de Filologie Română „Bogdan P. Hasdeu”
https://www.timpul.md/articol/politicienii-socialiti-din-chiinau-i-eliberatorii-din-transnistria-%E2%80%93-continuatori-consecveni-ai-aberaiilor-identitare-i-lingvistice-sovietice–154523.html
Lozincile antinaționale ale lui Sabin Gherman sunt folosite de vicepreședintele consiliului județean Covasna pentru a-și bate joc de imnul național
Vicepreședintele consiliului județean Covasna continuă să-și arate alergia la imnul național, folosind argumentele lui Sabin Gherman, Foto: facebook
Vicepreședintele consiliului județean Covasna continuă să-și arate alergia la imnul național, folosind argumentele rătăcitului Sabin Gherman.
Și în alte țări a fost cântat pe străzi imnul național pentru a întări sentimentul de solidaritate dintre cetățeni, numai că acolo difuzarea imnului a fost întâmpinată cu reacții pozitive.
La noi în țară, vicepreședintele consiliului județean Covasna își bate joc nepedepsit de imnul național al României…
Deși a primit în replică mai multe comentarii legate tocmai de această atitudine antinațională pe care o manifestă împotriva imnului României, Grüman Róbert, vicepreședintele consiliului județean Covasna, persistă în ideea sa, aducând de această dată și argumente antinaționale din partea lui Sabin Gherman, care ne spune dintr-o postare video redistribuită pe contul de socializare a lui Grüman Róbert, că prin difuzarea imnului național nu este nici o deosebire față de ceea ce făcea Gheorghe Funar, “care vopsea dintr-un sentiment prost înțeles… patriotic”.
În postarea video redistribuită pe facebook de către Grüman Róbert, vicepreședintele consiliului județean Covasna, Sabin Gherman perorează și el următoarele aberații la adresa imnului național:
“Asta vă mâncă pe voi în freză? Să puneți imnul național? Care-i deosebirea față de Funar? Că și el vopsea, dintr-un sentiment prost înțeles, da patriotic. Dă-i să meargă! (…) Vopsea băncile…”, spune Sabin Gherman.
Tot acest Grüman Róbert, vicepreședintele consiliului județean Covasna, așadar un înalt reprezentant al Statului Român, scria recent pe facebook :
“Ar trebui să plângem sau să râdem? Imnul național român a fost difuzat astăzi la ora 17:00 din mașina poliției, în semn de solidaritate cu medicii și cetățenii care rămân acasă.”
Foto: captură facebook / Grüman Róbert
Notă:
Despre măruntul domn Sabin Gherman nici nu mai are rost să comentăm, pentru că știe cam toată lumea deja cu cine și cu ce avem de a face în cazul lui.
Dar să descoperi că un oficial al statului român, plătit din bani publici, susține un punct de vedere antinațional, îndreptat împotriva valorilor și simbolurilor statului român, asta într-adevăr este o chestiune absolut revoltătoare.
Adică ceea ce-i permis și respectat în alte țări europene, la noi trebuie batjocorit și ridiculizat, și asta tocmai de către un funcționar public? Păi cât mai rezista ăsta pe funcție într-un stat normal la cap?
Îl anunțăm pe domnul Grüman Róbert că atâta vreme cât îmbracă haina de funcționar al statului român, nu trebuie nici să plângă și nici să râdă atunci când este intonat imnul național.
Dacă nu-l lasă inima să simtă deloc românește și nici un strop de patriotism la adresa imnului României, atunci măcar se poate abține de a face comentarii batjocoritoare la adresa imnului național.
Oare cum s-ar fi comportat societatea civilă în Ungaria dacă un etnic român și-ar fi arătat un asemenea dispreț la adresa imnului național al Ungariei?
Glasul.info
O ISTORIE A ZILEI DE 4 APRILIE. VIDEO
4 aprilie, istoricul zilei
Anul 188: S-a născut Caracalla, împărat roman din dinastia Severilor din anul 211 până în 217; (d. 8 aprilie 217).
A fost asasinat în timpul campaniei militare din Mesopotamia, la instigarea prefectului pretoriului, Marcus Opellius Macrinus, care s-a proclamat apoi împărat.
397: A murit Sfântul Ambrozie, teolog si arhiepiscop al orasului Milano; (n. cca.338).
A fost unul dintre ce patru Părinți ai Bisericii Apusene si Doctor al Bisericii.
De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale, tratate de morală si de ascetism și 91 de scrisori.
El a demonstratcă religia creștină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, îndeosebi cea romană le-a exprimat.
896: A murit, probabil otravit, papa Formosus; (n.cca. 816).
A condus Biserica Romei de la 6 octombrie 891, pana la moartea sa.
Lui Formosus i s-a aplicat , „Damnatio memoriae“, o practică judiciară cu radacini in Roma Antica, dupa ce in aprilie 896 fusese numit papă un dușman înverșunat al sau, Stefan al VI-lea, până la acea dată episcop de Agnani, consacrat în această demnitate chiar de către Formosus.
La începutul anului 897, noul papa Ștefan al VI-lea, a condus într-o bazilică din Lateran un macabru proces al resturilor trupești ale fostului pontif.
A fost imbracat in vesmintele papale, așezat pe un tron si judecat în ceea ce sa numit “Sinodul cadavrului” si acuzat că și-a încălcat jurământul depus la Troyes și că episcop fiind și-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost declarat vinovat și condamnat, iar măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost anulate.
Apoi, a fost deposedat de veșminte și de atributele pontificale și i s-au tăiat trei degete de la mâna dreaptă, cele cu care creștinii binecuvântează. A fost apoi târăt de picioare afară din biserică și pus într-un mormânt comun.
Un nou val de ură a făcut ca trupul lui Formosus să fie dezgropat și aruncat în Tibru, insă după câteva zile a fost găsit de niște călugări și îngropat. Papa Teodor al II-lea a ordonat ca rămășițele lui Formosus să fie mutate la Roma și înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru.
1081: Alexios I Comnenul devine împărat al Bizantului, luându-i locul lui Nikeforos al III-lea Botaneiates si intemeind dinastia Comnenilor, ai cărei reprezentanți vor conduce Imperiul Bizantin mai bine de un secol.
1147: Prima referire documentara privitoare la orasul Moscova, din vremea când era un orășel obscur într-o mică provincie, cu populație predominant fino-ugrică numita Merva.
Intr-o veche cronică rusa se spune că prințul rus Iuri Dolgoruky l-a invitat pe cneazul Svyatoslav de Novhorod- Siverskii și aliatul său, pentru sa-l viziteze : “ Vino la mine, frate, vino la Moscova”.
În 1156, cneazul Iuri Dolgoruki a fortificat orasul înconjurandu-l cu ziduri.
După anul 1238,când mongolii lui Batu han au distrus orasul masacrand toti locuitorii sai, Moscova a fost reconstruita și a devenit capitala cnezatului independent al Moscoviei .
1284: Moare regele Castiliei, Alfonso al X-lea cel Înțelept; (n. 1221).
1292: A decedat Papa Nicolae al IV-lea; (n. 1227).
1459: Se încheie Tratatul de pace moldo-polon în urma caruia Ştefan cel Mare, domnul Moldovei reîntoarce oraşul Hotin în componenţa principatului sau. Se prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei si recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan.
|
|
Ştefan cel Mare şi Sfînt (Ştefan III Muşat), domn al Moldovei (1457-1504) |
Tratatul a fost semnat de reprezentantul Poloniei, Andrei Adrowasz, după un asediu de doi ani a cetăţii Hotinului.
Cetatea Hotinului a fost înălţată în timpul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova şi a fost cedata polonezilor de Ilie, feciorul lui Alexandru in 1436 în schimbul unui ajutor primit de la acestia.
Petru Aron a recastigat cetatea, dar e nevoit sa cedeze Tîrgul Siretului şi alte localităţi.
După un timp Hotinul trece din nou în mîinile polonezilor, pînă la recucerirea lui de catre Ştefan cel Mare.
1581: Dupa incheierea calatoriei in jurul lumii, corsarul englez Francis Drake a fost innobilat de regina Elisabeta I a Angliei.
Sir Francis Drake
1660: Este emisa de regele Charles al II-lea al Angliei, Declarația de Breda, în care a promis iertarea generală pentru crimele comise în timpul războiului civil englez pentru toți cei care l-au recunoscut ca rege legal, păstrarea de către actualii proprietari a proprietatilor cumpărate în aceeași perioadă; toleranță religioasă; plata arieratelor salariale armatei.
Primele trei angajamentele au fost supuse dezbaterilor in Parlament.
La 1 mai 1660, conținutul Declarației și scrisorile însoțitoare au fost făcute publice. La 8 mai, Charles a fost proclamat rege.
1796: Zoologul francez Georges Cuvier (n. 23 august 1769 – d. 13 mai 1832), fondatorul științei paleontologiei, expune primul său curs de paleontologie la École Centrale du Pantheon a Muzeului Național de Istorie Naturală din Paris.
Cuvier este considerat unul din cei mai mari oameni de știință ai secolului al XIX-lea,un pioner în domeniul anatomiei comparate și părintele paleontologiei vertebratelor, fiind primul om de stiinta care a studiat sistematic fosilele vertebratelor.
A încercat să facă o clasificare a animalelor, sistematizand clasele în încrengături.
A fost un creationist convins și a elaborat o teorie a catastrofismului . Deși era un antievoluționist , lucrările sale în domeniul paleontologiei au fost deseori citate de către darwiniști in sprijinul teoriilor lor.
1817: Moare mareșalul francez André Masséna; (n. 1758).
André Masséna (Andrea Massena) n. 6. Mai 1758 in Nizza; d. 4. Aprl 1817)
Masséna nu s-a numărat niciodată printre apropiații lui Napoleon, dar este probabil mareșalul pe care împăratul l-a apreciat cel mai mult, numindu-l “copilul iubit al Victoriei”.
Strateg de geniu, unul dintre puținii comandanți capabili să comande independent, mareșalul este considerat astăzi de mulți istorici ca fiind una dintre cele mai strălucite minți ale epocii în domeniul militar.
Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și a fost înmormântat la cimitirul parizian Père Lachaise, unde o alee îi poartă numele.
1818: Congresul american a decretat arborarea drapelului țării, ”Stars and Stripes”, cu căte o stea pentru fiecare stat al SUA.
1841: A incetat din viata William Henry Harrison, al 9-lea presedinte american; ( n.1773).
A murit la birou, in urma complicatiilor unei pneumonii si a avut cel mai scurt mandat de presedinte al Statelor Unite ale Americii din istorie ( 4 martie -4 aprilie 1841) .
1850: În Moldova s-a înființat Corpul Jandarmilor.
Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a emis un „Ofis domnesc”, la 3 aprilie 1850, „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în Corp de jandarmi” prin transformarea slujitorilor din ținuturi. Adoptarea legii prin care au fost reglementate structurile și atribuțiile instituției a constituit izvorul noilor și numeroaselor reglementări în perioada ce a urmat.
Prin această lege, Jandarmeriei i-a fost atribuit un statut juridic și s-a urmărit crearea unei instituții moderne pentru asigurarea ordinii interne în Moldova, similară instituțiilor deja existente în centrul și vestul Europei
1877: Se semnează la Bucureşti, în România, Convenţia româno-rusă prin care se permitea armatelor ruseşti traversarea teritoriului României spre Balcani.
În acelaşi timp guvernul rus se obliga să menţină şi să apere integritatea teritorială a României şi să respecte drepturile politice ale statului român.
Se va vedea la sfârșitul războiului că Rusia a înțeles să-și retragă trupele de pe teritoriul țării noastre numai după intervenția marilor puteri europene, în principal a Germaniei.
1902: Se încheie la Bucureşti in România, Tratatul secret de alianţă româno – austro-ungar, care îl reînnoieşte pe cel încheiat la 13 iunie 1892. La tratat aderă în 12 iulie – Germania, iar în noiembrie – Italia. Tratatul prevedea prelungirea sa automată după cinci ani, dacă niciuna din părţi nu-l denunţă.
1904: În sala de festivităţi a Seminarului Teologic din Chişinău s-a desfăşurat şedinţa de inaugurare a Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din gubernia Basarabia. Decan al Societăţii este ales protoiereul A.V.Ianovski, locţiitor – A.M.Parhomovici si şef al serviciului administrativ – Ion Halippa.
1905: Un cutremur devastator care a avut loc la Kangra in India, s-a soldat cu moartea a 370.000 de oameni.
1914: S-a născut scriitoarea franceză Marguerite Duras; (d. 1996).
1920: Consiliul Dirigent al Transilvaniei se desfiinţează, atribuţiile acestuia trecînd printr-un decret-lege, asupra guvernului regal al Romaniei.
1920: Primul film de desene animate românesc – Păcală în lună, creat de desenatorul Aurel Petrescu.
1921: S–a infiintat la Bucuresti, Institutul de seruri si vaccinuri “Dr. Ion Cantacuzino”.
1929: A murit Karl Benz, inginer german (n. 25 noiembrie 1844, Mühlburg, decedat la 4 aprilie 1929 în Ladenburg).
A fost un pionier al automobilismului.
1930: Politicianul român de origine basarbeană Constantin Stere urmat de grupul condus de el, se retrage din Partidul Naţional-Ţărănesc din România şi constituie Partidul Ţărănesc-Democrat, .
1931: În România guvernul naţional-ţărănesc, prezidat de G.G.Mironescu isi da demisia.
1931: A fost fondată Banca Agriculturii Româneşti pentru asanarea financiară şi economică a agricultorii din România.
1932 : S-a născut marele regizor rus de film Andrei Tarkovsky; (d. 1986).
Printre cele mai apreciate filme ale sale se numară: Copilăria lui Ivan (Ivanovno detstvo) (1962), Andrei Rubliov (1966 ), Solaris (1972) .
1932: S-a născut actorul american de teatru și film Anthony Perkins; (d. 1992).
Anthony Perkins (n. 4 aprilie 1932 – d. 12 septembrie 1992).
A fost nominalizat pentru premiul Academiei americane de film. Perkins a ramas in memoria publicului cinefil, pentru rolul lui Norman Bates, din filmul Psycho, a lui Alfred Hitchcock.
1933: S-a născut actorul român de teatru și film Ștefan Tapalagă; (d. 1994).
1938: S-a născut Aristide Buhoiu, realizator TV, scriitor român; (d. 2006).
1939: Muzicianul american Glen Miller înregistrează melodia ”Moonlight Serenade”, care devine un standard pentru întreaga epoca big band.
VIZIONATI AICI
1939: Faisal al II-lea devine rege al Irakului.
1944: În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Bucureştiul este bombardat masiv de aviaţia anglo-americană, in urma atacului inregistrandu-se distrugeri grave si mii de morţi şi răniţi.
1944: În România, comunistul Ştefan Foriș a fost înlăturat din funcţia de secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
Se-a constituit o conducere provizorie, vându-i în frunte pe Emil Bodnăraş, Constantin Pîrvulescu şi Iosif Rangheţ.
În scurt timp, Foriș avea sa fie asasinat in pur stil mafiot, in timpul luptei pentru putere din cadrul Partidului Comunist Român.
1945: Al doilea război mondial – Teritoriul Ungariei a fost complet eliberat de sub ocupatia nazista, de catre trupele romane si sovietice.
1949: Douasprezece natiuni – Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia, Luxemburg, Norvegia, Islanda, Canada si Portugalia, au semnat Tratatul Nord Atlantic, punând bazele NATO.
1953: A murit regele Carol al II-lea, al Romaniei. A fost primul rege nascut in Romania si a domnit între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Aceasta decada a domniei regelui Carol al II-lea, a reprezentat o epoca de prosperitate economica si de inflorire culturala a tarii, dar si o epoca de ascensiune a extremismului de dreapta, a unor abuzuri si a unui regim dictatorial instaurat de rege.
Principele Carol s-a nascut la Sinaia, la 3 octombrie 1893. A fost fiul Regelui Ferdinand si al Reginei Maria.
Foto: Regele Carol al II- lea al României
La 10 martie 1921, Principele Carol s-a casatorit cu Principesa Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei. Casatoria nu a durat. Carol s-a indragostit de Elena (Magda) Wolf Lupescu, cu care a fugit la Paris, in decembrie 1925, renuntand la drepturile sale de mostenitor al coroanei.
Regele Ferdinand l-a desemnat in aceasta situatie ca succesor la tron pe tanarul sau nepot, Mihai. Carol s-a reintors in tara la 8 iunie 1930, si-a inlaturat fiul de pe tron si s-a proclamat Rege.
In 1938, Regele Carol al II-lea a dizolvat partidele politice, a abolit Constitutia si a instaurat un regim de autoritate monarhica.
Lipsa de suport extern din partea aliatilor traditionali ai Romaniei, Marea Britanie si Franta, inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial si, in 1940, destramarea Romaniei Mari prin cedari teritoriale, au dus la erodarea completa a sprijinului politic pentru regimul lui Carol al II-lea. La 6 septembrie 1940, pe fondul tulburarilor interne, Regele Carol al II-lea a fost nevoit sa abdice.
A parasit tara impreuna cu Elena Lupescu si a locuit in Statele Unite ale Americii, Brazilia si Portugalia.
A fost inmormantat in capela Regilor Portugaliei din Estoril.
Din anul 2003, ramasitele pamantesti ale Regelui Carol al II-lea se odihnesc la Curtea de Arges, alaturi de predecesorii sai.
1968: Pastorul american Martin Luther King Jr., militant pentru drepturile persoanelor de culoare din SUA, a fost asasinat la Memphis- Tennessee.
1973: In SUA sunt finalizate lucrarile la New York World Trade Center – turnurile gemene, care, cu cei 1350 de metri ale lor au devenit oficial cele mai inalte cladiri din lume.
1979: In Pakistan, fostul prim-ministru Zulfikar Ali Bhutto, a fost spânzurat în ciuda apelurilor internaţionale pentru clemenţă.
1983: Prima misiune orbitala a navetei spatiale americane ”Challanger”.
1992: A murit scriitorul roman Vintilă Horia, scriitor din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 (“Mai sus de miazănoapte”, “Viitor petrecut”, “A murit un sfânt”); (n. 18 decembrie 1915).
2002: Guvernul angolez si rebelii UNITA semneaza un tratat de pace prin care se pune capat razboiului civil din aceasta tara.
2003: A fost inaugurat Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi – la Bucureşti. Apărut la iniţiativa primului ministru, Adrian Năstase, acest muzeu reuneşte documente rare, hărţi de o mare valoare istorică.
2006: În Kuweit femeile au votat pentru prima dată în istoria acestei țări arabe musulmane, după ce li s-au acordat drepturi politice egale în anul 2005.
CALENDAR CREȘTIN ORTODOX
SFÂNTUL IOSIF, SCRIITORUL DE CÂNTĂRI.
Sfantul cuvios Iosif s-a nascut in Sieilia, din parinti evlaviosi si plini de toata virtutea. Dupa moartea lor, losif s-a stramutat in Tesalonic, unde a primit si tunderea in cinul monahal. Ca monah, el s-a facut pilda tuturor prin postiri, infranari mari, rugaciunea neincetata, cantari de psalmi, privegheri si multe feluri de nevointe. Episcopul Tesalonicului l-a hirotonit preot.
Cand a venit laTesalonic, marele Grigorie Decapolitul a fost atat de impresionat de Iosif, incat l-a invitat sa vina la manastirea lui din Constantinopol. Cand a inceput iar lupta impotriva sfintelor icoane, pe vremea lui Leon Armeanul, Iosif a fost trimis la Roma ca sa ceara Papei si Bisericii din Roma sa lupte pentru Sfanta Ortodoxie.
Aflandu-se in aceasta calatorie, el a fost rapit si dus in insula Creta, unde ereticii l-au tinut in inchisoare timp de sase ani. losif s-a bucurat pentru chinurile suferite pentru Hristos, si de aceea aducea neincetata lauda lui Dumnezeu, socotindu-si catusele ca si niste podoabe de aur.
Dis de dimineata, in ziua slavitei praznuiri a Nasterii Domnului, intru al saselea an al intemnitarii lui losif, raul imparat Leon Armeanul a fost asasinat in biserica in timp ce asculta Utrenia, in acelasi moment Sfantul Nicolae s-a infatisat inaintea lui losif in inchisoarea din Creta si i-a zis: “Ridica-te si urmeaza-mi!” Iosif s-a simtit ridicat in vazduh, si s-a aflat deodata inaintea portilor cetatii Constantinopol. Toti dreptmaritorii crestini s-au bucurat cu bucurie mare la vederea lui.
El a alcatuit canoane si imne pentru slujbele multor sfinti. El avea darul inaintevederii, drept pentru care Patriarhul Fotie l-a randuit duhovnic cinului preotesc, aratandu-l lor ca pe un “om al lui Dumnezeu, un inger in trup si un parinte al parintilor”.
La adancile sale batranete el s-a mutat la Domnul Cel Caruia I-a slujit cu credinta, cu lucrul si cu minunatele cantari de el scrise. El a adormit cu pace in ajunul Sfintei si Marii Zi Joi, din anul 883 dupa Hristos.
Bibliografie (surse):
-
Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
-
Crestin Ortodox.ro
-
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.
-
e.maramures.ro
-
Istoria md.
-
Wikipedia.ro
-
Rador.ro
VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE- TODAY IN HISTORY
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 