Coronavirusul și războiul hibrid împotriva Bisericii Ortodoxe Române

 

 

 

 

 

CoronaVirusul: Faza războiul total împotriva Bisericii Ortodoxe Române

Exista un grup de „progresişti” care duc un război neconvenţional împotriva valorilor identitare româneşti. Aceştia vor critica orice lucru care poate fi legat cu identitatea noastră naţională, începând de la mititei şi mergând până la mărţişor.

Cu toate acestea, războiul împotriva credinţei naţionale este permanent, postacii angajaţi în acest război nu dorm niciodată şi speculează orice moment social sau geo-politic pentru a ataca Biserica Ortodoxă scrie https://razboiulinformational.ro.

Dacă am face o schemă cum se distribuie fiecare nouă campanie de ură, am observa că se aprind întotdeauna aceleaşi „beculeţe” precum: portalul online HotNews, Digi24, Caramitru, ziarul Adevărul, Lucian Mândruţă şi în final USR. De la aceste puncte „fierbinţi”, ura este distribuită printr-o reţea de situri mai mici şi în final prin zeci de conturi false ce au apărut pe reţelele de socializare prin perioada când a fost votat Iohannis.

Nu are importanţă care este topicul, că nu avem şosele, că mor bătrânii în spitale, că avem alegeri sau referendum, cineva întotdeauna mută atenţia de la subiect atacând biserica.

A ajuns celebru sloganul retardat „vrem spitale nu catedrale”, cică fie biserica ar trebui să facă „spitale”, fie acestea ar trebui construite din banii bisericii.

Astfel, în mintea confuză a progresiştilor acefali, statul nu mai are nici o obligaţie iar politicienii care fură fac parte din cotidian. Nu o dată mi-a fost dat să văd faţa uimită a unui străin căruia un „progresist” încerca să îi explice de ce TREBUIE biserica să facă „SPITALE”.

Aproape de fiecare date am putut percepe un murmur în acele locuri în care progresiştii îşi expuneau „planul”: „dar dacă biserica trebuie să facă până şi spitale, statul ce trebuie să mai facă?”

Un pește rosu aruncat pentru fraieri

Tactica veche de când lumea este cunoscută mai nou sub numele „red herring” şi constă în a atrage atenţia de la problemele reale într-o direcţie irelevantă pentru situaţia în discuţie.

Prin urmare, nu clasa politică este vinovată de faptul că nu avem autostrăzi, spitale, oameni fericiţi, că ne-a fost distrusă flota, economia, învăţământul, sistemul sanitar, etc… ci biserica. Şi sunt fraieri care „pun botul”… şi încă mulţi.

Prin asta, agenţii dezinformării urmăresc doua scopuri: să scoată cu basma curata clasa politică şi să torpileze Biserica Ortodoxă.

Războiul împotriva noastră: Spitale si Catedrale

Povestea cu „spitalele” e simplă: noi ne-am închis spitalele că aşa recomanda Uniunea Europeană (Reducing hospital beds in Europe) şi teoretic nu vom deschide altele prea curând fără să supărăm Bruxelles-ul.

România se afla pe „ruşinosul” loc  5 la numărul de paturi de spital raportat la 100.000 de locuitori. Italia şi Spania sunt undeva pe ultimele locuri, Germania care „conduce” lupta cu virusul chinezesc este pe primul loc. Bulgaria şi Ungaria care au un număr foarte mic de decese sunt înaintea noastră.

vezi LINK AICI

Conform planului  Bruxelles-ului, doar sistemul privat trebuie încurajat, iar sistemul de sănătate de stat ar trebui să se limiteze doar la urgenţe. BOR a susţinut înfiinţarea a mai multor unităţi medicale, iar acum se pare că plăteşte poliţa pentru această „nesimţire”.

Am dat lista unităților medicale înființate de BOR, aici: Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului declanșează războiul informațional împotriva ortodoxiei

Războiul hibrid împotriva ortodoxiei românești

Primul val

Primul val a fost lansat simultan în România şi Republica Moldova, unde nişte reporteri „se întâmplau” să fie în curtea câte unei biserici chiar în momentul când câţiva credincioşi luau sfânta împărtăşanie. Reporterii „obiectivi” nu au dorit să prezinte lucrurile nici din perspectiva credinciosului care primea trupul şi sângele Mântuitorului, dar nici din perspectiva necredinciosului care ar fi trebuit să vadă în cupă vin (alcool) şi argint.

Chiar şi jurnalistul mincinos Mălin Bot, care a mai fost „activat” la Referendumul pentru definirea căsătoriei, la evenimentele de la Valea Uzului şi chiar în legătură cu protestele vis-a-vis de situaţia Cameliei Smicală, a fost chemat la datorie.

Acesta a lăsat la o parte toate aparenţele precum că el luptă cu „ciuma roşie” şi a atacat frontal biserica ortodoxă în problema sfintei împărtăşanii. Acesta sugerează arestarea preoților care împărtășesc românii.

Ciudat este faptul că aceşti vigilenţi „luptători” care se declară mari anticomunişti şi se consideră cruciaţi împotriva „propagandei ruse” nu l-au atacat pe tarul Putin că se împărtăşeşte cu aceeaşi linguriţă cu restul credincioșilor.

 

Al doilea val

Al doilea atac, chiar mai perfid, a fost lansat de un anume Liviu Antonesei, de care personal noi nu am mai auzit. Omul propune „Rechiziționarea de urgență a unor proprietăți ale Bisericii Ortodoxe Române și Naționalizarea acestora imediat după ce trece criza”, iar articolul său violează toate regulile de bun simţ ale logicii. Acesta începe observând situaţia gravă în care ne aflam cât şi faptul că actuala clasa politică: preşedinte, liberali, PSD au agravat mult lucrurile, dar mai apoi într-un stil abracadabrist, tocmai bun pentru hipsterii acefali de la U.S.R, găseşte biserica vinovată pentru tot.

Silogism marca Liviu Antonesei:

Premisa 1. Avem o situaţie deosebit de gravă
Premisa 2. Clasa politica este vinovată pentru proasta gestionare a situaţiei
Concluzie. Biserica trebuie să plătească poliţa

Liviu Antonesei op cit

„În fine, un mare noroc al nostru este faptul că BOR a acumulat o avere uriașă! Nu era mică nici pe vremea comuniștilor, dar acum a devenit cea mai mare corporație din România. Pentru contribuția directă la propagarea epidemiei, BOR va trebui să plătească. Cei vinovați direct de aceste fapte reprobabile, dar și cei care i-au încurajat, nu i-au înpiedicat, au închis ochii etc. vor trebui să răspundă în fața justiției pămînești, până va veni vremea celei din ceruri.

Miile de cazuri de contaminare, sutele de morți – e varianta optimistă -, care vor surveni în urma evenimentelor spectacol – marșuri, procesiuni, slujbe, împărtășiri fără respectarea regulilor minime de igienă etc. – sunt ușor de documentat, nu doar pentru că avem filme, mărturii și fotografii, ci și pentru că experiența altor țări, mai avansate în molimă!, ne arată că traseul epidemiologic poate fi stabilit cu exactitate. În sfârșit, ierarhii a căror vinovăție legală nu poate fi dovedită, ar trebui să-și asume uriașa vinovăție morală – să se retragă o vreme la mânăstire și să se căiască. Cum a făcut Patriarhul Teoctist, chiar dacă acela a fost adus înapoi de succesor ca să-și aranjeze succesiunea. Și măcar a fost o gazdă demnă pentru Papa Ioan Paul al II-lea!

Dar plata în ordine juridică și morală e ceva, cea în fața lui Dumnezeu e altceva și cu totul altceva este plată în resurse pentru refacerea țării. Cum nu mă aștept ca BOR să procedeze la donații uriașe, cum a procedat biserica din Grecia la vremea marii lor crize, va trebui procedat la o expropiere în interes național.„ Vezi: [(AICI)]

Multa viclenie… luciferică

Cu alte cuvine, singura instituţie care şi-a văzut de treaba ei şi a construit lăcaşe de cult şi nu doar, va trebui să dea socoteală pentru ce au făcut alţii. Aceasta pare a fi cea mai perfida lovitură dată împotriva naţiunii române, mulţi români patrioţi văzând ce fac guvernanţii cu ţara s-au concentrat pe activităţi culturale şi spirituale alături de biserică. Singura şansă de renaştere a naţiunii române în fata hoţiei şi a mitocăniei promovate de la nivel înalt este renaşterea prin credinţă. Aici vor duşmanii să lovească acum decisiv, atacul lor coordonat denotă un plan minuţios şi foarte bine organizat.

Putem spune fără grijă că am putea gresi ca ei aşteptau de mult o situaţie excepţională cu numeroşi bolnavi sau răniţi ca să îşi pună planul diabolic în aplicare.

Ce urmează?

Probabil va ieşi în faţă un hipster USR-ist să propună să „transforme” bisericile în „spitale”, la aceasta va trebui să le răspundem hotărât că pot începe mai întâi cu vilele lui Adrian Năstase şi Klaus Iohannis. Sau dacă chiar vor cel mai mare spital din lume, au Casa Poporului care este undeva la 65% nefolosita. Eventual pot rechiziţiona şi Arena Naţională în care s-a investit atât, sau complexul comercial Romexpo în care se lăfăie multinaţionale să îşi prezinte produsele.

Planul este diabolic, dar înainte de toate ei vor observa reacţia noastră deoarece încununarea planului lor este să facă totul cu voia noastră. Există o ordine divină bazată pe liberul arbitru, prin urmare nu ne pot face sclavi fără acceptul nostru. Dragostea cu sila se cheamă viol, dar dacă tu ai fost cel care ai fost de acord să renunţi la patrimoniul spiritual, la credinţă, la tot, ei îţi vor spune cu zâmbetul pe buze… “dar de ce nu ai zis ceva?”.

Nu biserica a distrus economia, nu biserica a vândut flota, nu biserica a închis zeci şi zeci de spitale, totul este un război hibrid de cucerire a ultimelor redute naţionale. Aproape că stai şi te gândeşti, unde sunt toate comisiile şi grupurile de analiză a Fake News, a războiului hibrid şi informaţional, a propagandei online mincinoase? Războiul informațional împotriva bisericii nu se pune? Incitarea la ură împotriva preoților și a credincioșilor nu contează?

P.S

Posibil să vedem multe alte atacuri hibride menite să cultive dezbinarea și să distragă atentia de la adevărata problemă, împotriva credincioșilor, a românilor din diaspora, a cerșetorilor, a țiganilor, a chinezilor, etc.

Publicitate

O ISTORIE A ZILEI DE 2 APRILIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2  aprilie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

742: S-a născut imparatul Carol cel Mare, considerat primul restaurator al Imperiului Roman de Apus.

 

 

 

 

 

 

Carol cel Mare (în franceză/engleză Charlemagne, d. 28 ianuarie 814, Aachen), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian.

În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost încoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de Imperiul Roman de Răsărit, cu capitala la Constantinopol (denumit și Imperiul Bizantin).

Carol cel Mare face parte din dinastia Carolingiană, și este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franței cât și al Germaniei.

A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală, de la prăbușirea Imperiului Roman cu capitala la Roma.

1118: A decedat Balduin I al Ierusalimului, numit anterior Balduin de Boulogne (n. 1 ianuarie 1058, Lotharingia Inferioară – d. 2 aprilie 1118, Arish, în Egipt), primul rege al Ierusalimului.

A domnit între 1100–1118 .

 

 

In imagine : Încoronarea lui Balduin I în ziua de Crăciun a anului 1100.
[ William din Tir: Histoire d’Outremer, franceză, secolul al 13-lea, Biblioteca Națională, Paris].

Fratele sau  Godefroy de Bouillon a fost in fapt primul suveran al acestui regat, intre anii 1099 -1100, fara a purta insa titlul de “Rege” (a folosit titlul de “Apărător al Țării Sfinte”).

 

 

 

1348: S-a născut împaratul bizantin Andronikos IV Palaiologos; (d. 1385).

 

 

 

 

 

 

 

Andronic al IV-lea Paleologul, a murit la 25 sau 28 iunie 1385. A domnit din 1376 pana in anul  1379.

El era  fiul cel mare al  imparatului Ioan al V-lea Paleologul,  și al printesei Elena Cantacuzino.

1412: A decedat scriitorul spaniol castilian Ruy González de Clavijo. În 1403-1405 Clavijo a fost ambasadorul lui  Henric al III-lea al Castiliei la Curtea lui Timur, fondatorul și conducătorul Imperiului Timurid.

 

 

Ruy González de Clavijo

Un jurnal de călătorie, conținând  note detaliate ținute în timpul calatoriei sale, a fost publicată mai târziu în limba spaniolă în 1582 (Embajada a Tamorlán) și în limba engleză în 1859, (Povestea Ambasadei lui  Ruy Gonzalez de Clavijo la Curtea lui Timur la Samarcand AD 1403).

 

 

Drumul urmat de ambasada lui Ruy González de Clavijo

 

A  petrecut mai multe luni în Samarkand, timp în care  a participat la festivitățile consacrate  recentei  victorii a lui  Timur, la Ankara, în iulie 1402, asupra sultanului turc, Baiazid I, care a fost capturat, ceea ce a inlaturat pentru o vreme temerile occidentale legate de  expansiunea  otomana.

Ruy González de Clavijo nu a reusit să primeasca un mesaj  de la Timur, pentru regele sau, din cauza problemelor de sanatate pe care le avea sahul , iar castilienii au trebuit să plece din Samarkand la 21 noiembrie 1404, ca urmare a decesului lui Timur.

 

1453: Turcii otomani condusi de  sultanul Mehmed II-lea, au început asediul Constantinopolului, capitala  Imperiului Bizantin.

 

Mehmed II-lea, Sultan al Imperiului Otoman – Asediul Constantinopolului, 1453

 

 

Armata otomană şi-a aşezat tabăra nu departe de oraş, în lunea Paştelui, 2 aprilie 1453.

Planul lui Mehmed II-lea a fost să atace fortificaţiile lui Theodosie, seria complexă de ziduri şi şanţuri care protejau Constantinopolul de un atac dinspre vest, singura parte a cetăţii care nu era înconjurată de apă.

În 1453, „imperiul” era format doar din oraşul în sine şi o porţiune a Peloponezului din jurul cetăţii Mystras, Imperiul din Trapezunt- un stat succesor complet independent, format ca urmare a celei de-a patra Cruciade ce a supravieţuit pe coasta Mării Negre.

Armata bizantină număra aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari străini. Cetatea avea de asemenea circa 22,5 km (14 mile) de ziduri, probabil cele mai puternice ziduri fortificate  existente pe atunci. Otomanii, la rîndul lor, aveau o armată uriaşă.

S-a estimat că număra aproximativ 100.000 de oameni, inclusiv 20.000 de ieniceri; estimări mai recente citează 80.000 soldaţi şi 5 – 10.000 de ieniceri. Mehmed a construit şi o flotă pentru a asedia oraşul de pe mare, compusă în majoritate din mercenari greci.

Otomanii au angajat un inginer transilvănean pe nume Orban,  specialist în construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate în tehnica de luptă.

Orban a construit un tun enorm, botezat “tunul Basilic” sau “Great Bombard” (nume dat de voluntarii englezi care au supravieţuit), măsurînd peste 8 metri lungime şi circa 75 cm diametru, care era capabil să lanseze un proiectil de 544 kg la o distanţă de aproape doi kilometri.

Flota lui Mehmed II-lea nu putea  penetra Cornul de Aur datorită barierelor plasate de bizantini la intrarea în strîmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse cu grasime animala  care traversa Galata la nord de Cornul de Aur, şi şi-a tranctat  navele peste acesta.

Această acţiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de la corăbiile genoveze trimise în ajutor şi a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiţi să-şi disperseze o parte din forţe la zidurile maritime de lîngă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secţiuni.

Turcii au asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinşi cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraş săpînd tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniştilor care au lucrat la tunele erau sîrbi trimişi din Novo Brdo de Despotul Serbiei.

Comandantul lor era Zaganos Paşa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoţiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permiţînd astfel trupelor bizantine să intre în acestea şi să ucidă geniştii otomani.

Alte tunele turceşti au fost inundate cu apă. În cele din urmă bizantinii au capturat şi torturat un important inginer turc, care a relevat locurile tuturor tunelelor, după care acestea au fost distruse.În 22 mai 1453, luna, simbol al Constantinopolului, s-a întunecat în eclipsă, confirmînd o profeţie despre sfîrşitul oraşului.

Patru zile mai tîrziu, întreg oraşul a fost acoperit de o ceaţă deasă, o intamplare nemaiauzită în acele părţi în luna mai. După ce s-a ridicat ceaţa, în seara aceea “flăcări au învăluit domul bisericii Hagia Sophia, iar lumini puteau fi văzute şi de pe ziduri, strălucind în depărtare, în spatele taberei turceşti (înspre vest)“.

Constantin al XI-lea             Planul Constantinopolului şi fortificaţiile  sale

Paleologul

În dimineaţa zilei de 29 mai a început atacul final.  Bizantinii au făcut faţă trupelor  de elită ale sultanului – ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanţii armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului şi evacuarea sa de pe metereze a provocat panică în rîndurile apărătorilor.

Unii istorici sunt de parere  că poarta din acea secţiune a rămas neblocată, iar otomanii au descoperit repede această eroare (nu s-a pus problema mituirii de către turci; poarta a fost pur şi simplu uitată, probabil datorită ruinelor cauzate în urma atacurilor de tun, care au blocat sau acoperit parţial poarta). Otomanii au dat năvală în cetate.

Împăratul Constantin al XI-lea însuşi a condus ultima apărare a oraşului, murind în luptă pe străzile oraşului său, alături de soldaţii săi.

În cei aproximativ 1 000 de ani de existenţă a Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori dar a fost cucerit anterior doar de două ori: prima dată în timpul Cruciadei a patra din 1204, iar a doua oară cînd a fost recuperat de bizantini, cîteva decenii mai tîrziu, în 1261.

Pentru a treia şi ultima oară, Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman în frunte cu Mehmed al II-lea în 1453.

1507: A decedat Sfântul Francisc din Paola (n. 27 martie  1416), călugăr italian și fondator al Ordinului romano-catolic al  Minimilor.

Spre deosebire de majoritatea fondatorilor de ordine religioase, nu a fost hirotonit preot.

 Acest ordin religios care practica cersetoria  a fost aprobat in 1474 de către autoritățile ecleziastice. Urmând exemplul fondatorului,  frații Minimi caută să trăiască o viață de penitență si post perpetuu .

 

 

1513:  Navigatorul spaniol  Juan Ponce de Leon descoperă peninsula Florida un  teritoriu care apartine SUA din 1819.

 

 

1618: S-a nascut savantul Francesco Maria Grimaldi (d. 28 decembrie 1663) , preot iezuit, matematician, fizician și astronom italian, profesor la Colegiul iezuit de la Bologna.

 

 

Între 1640 și 1650, lucrând împreună cu Giovanni Riccioli, a studiat căderea liberă a obiectelor, confirmând că lungimea căderii este proporțională cu pătratul timpului necesar. Grimaldi și Riccioli au realizat, de asemenea, un calcul privind constanta gravitațională pe baza oscilațiilor unui pendul precis.

Observațiile sale au constituit un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665, în lucrarea Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride menționează un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că

„… uneori lumina transformă o suprafață deja luminată într-una mai întunecoasă.”
Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Thomas Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență.

El a construit și folosit instrumente pentru a măsura munții lunari, precum și înălțimea norilor, și a realizat o hartă precisă (selenografie), care a fost publicată de Riccioli și acum împodobește intrarea Muzeului Național al Aerului și Spațiului (de la Smithsonian Institution, Washington DC).

Din 1640 până în 1650, Grimaldi a fost asistentul lui Giovanni Riccioli și a contribuit la lucrarea acestuia, Almagestum novum (1651), unul din primele tratate de selenografie, în care sunt consemnate observațiile reliefului lunar. Această carte este la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună.
Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru.

 In cinstea sa, un crater lunar ii poarta numele.

1711: A fost încheiat Tratatul de la Luțk ( 2/13 aprilie), între domnul moldovean Dimitrie Cantemir şi ţarul rus Petru cel Mare, prin care Rusia se angaja să acorde Moldovei sprijin în lupta antiotomană si recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului

 

 

(Dimitrie Cantemir n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723), domn al Moldovei (martie – aprilie 1693 şi 1710 – 1711).

In fapt, au existat două tratate. Unul a fost scris de către contele Gavriil Golovkin la 2/ 13 aprilie 1711, iar al doilea a fost expus de către Ion Neculce în “Letopiseţul Ţării Moldovei” (Bucureşti, 1980, p. 188-202).

După conţinut, aceste două documente se deosebesc unul de altul. Pe de altă parte, istoricul E.Rusev scria că “de fapt tratatul a fost încheiat de o grupă de boieri care pledau pentru stabilirea alianţei cu Rusia şi izgonirea turcilor-înrobitori din Moldova” (Istoria RSS Moldoveneşti, vol. I, Chişinău, 1954, p. 25).

 Documentele de arhivă şi lucrările istoricilor contemporani, ne arată că s-au dus tratative și că  s-au elaborat două variante, inclusiv proiectul de tratat propus de contele Golovkin.

Dar acest proiect a rămas ca o hârtie, ca o ficţiune, ca un document începător, nefiind adus până la logica sa de a fi numit “tratat”.

 

 

 

 

 

 

Petru I (Petru cel Mare) (n. 10 iunie 1672 – 8 februarie 1725 / 30 mai 1672– 28 ianuarie 1725 după vechiul calendar ) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa

La sfârşitul proiectului lui Golovkin s-a păstrat scris “Petru”, dar lipsesc semnăturile lui Petru I şi alui Dimitrie Cantemir.

Asa se face ca acest proiect n-a ajuns să devină un act juridic în conformitate cu dreptul internaţional.

După structura sa, proiectul lui Golovkin este alcătuit din 17 paragrafe, cele mai multe dintre acestea  nefiind  în folosul Moldovei.

 Acest document prevedea in fapt trecerea Ţării Moldovei de sub jugul turcesc în “supuşenia” rusească. 

 

 

1725: S-a născut scriitorul şi aventurierul italian Giacomo Casanova; (m. 4 iunie).

 

 

 

 

Originar din Venetia, Casanova a devenit celebru in intreaga lume prin peripețiile sale galante, evocate în „Memoires” („Povestea vieții mele”), scrise între anii 1791 și 1798, care cuprind existența sa aventuroasă, experientele si convingerile sale, care se remarcă printr-o bună cunoaștere și descriere a moravurilor epocii.

 

 

 

1792: Prima lege monetară în SUA, The Coinage Act sau The Mint Act, a stabilit ca monedă unică dolarul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Originea dolarului american este strâns legată de istoria Europei. La începutul secolului al XVI-lea, în Boemia de nord-vest, în Sfântul Imperiu Roman, a fost scoasă o monedă cu imaginea Sf. Ioachim. Moneda a fost numită ”joachimstaler”. De-a lungul timpului, au început să o numească pur și simplu thaler. Thaler a fost probabil prima monedă mondială. În Spania, se numește dalero, în Olanda de Sud – daldre, în țările scandinave – daler, în Anglia – dolar.

După independență, la propunerea lui Thomas Jefferson, la 6 iunie 1785, Congresul Continental al Statelor Unite a decis că moneda țării este dolarul, consfințită prin legea monetară din 1792.

 

 

 

 

1805: S-a născut la Odense, scriitorul danez renumit autor de povestiri pentru copii, Hans Christian Andersen; (d.4 august  1875, Copenhaga).

 Povești precum „Degețica”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre” rămân populare și citite pe scară largă („Rățușca cea urâtă” și „Hainele noi ale împăratului” au devenit expresii uzuale în limba engleză).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În timpul vieții, Andersen a fost agreat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă.

Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și ecranizate, ele continuand și în zilele noastre să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În portul Copenhaga există o statuie a micii sirene, inspirată de povestea lui Andersen,  iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a marelui scriitor, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii.

 

 

 

 

 

 

 

1840: S-a născut Émile Zola, romancier francez, teoretician şi promotor al naturalismului (ciclul “Rougon Macquart”); (m. 28 septembrie 1902).

 

 

 

 

 

 

 

Este cel mai important exponent al curentului  naturalist in literatura.

Zola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe 13 ianuarie 1898 când manifestul său „J’acusse !” (Acuz!),.  a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian L’Aurore, condus de Ernest Vaughan și Georges Clemenceau.

Articolul, formulat ca o scrisoare deschisă către președintele republicii Félix Faure, acuza guvernul francez de antisemitism și invoca grave erori judiciare în cazul căpitanului evreu Alfred Dreyfus, încarcerat pe nedrept pentru spionaj .

Zola a fost judecat pentru calomnie și condamnat la închisoare, dar a reușit să evite pedeapsa exilându-se în Anglia. Datorită scriitorului, Afacerea Dreyfus a căpătat în scurt timp o dimensiune națională, împărțind societatea între susținătorii armatei reacționare sau ai bisericii și dreyfusarzii liberali și reformiști.

Pentru cei din urmă, Zola a devenit un far călăuzitor și un simbol al dreptății. Cuvintele sale, „Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”, au rămas emblematice.

 

 

1864: În România sunt votate Legea comunală care prevedea organizarea comunelor urbane şi rurale  şi Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, ambele  de inspiraţie franceză.

 

 

1866: A avut loc plebiscitul prin care populatia celor doua Principate Unite românești, Moldova si Muntenia, a fost consultata asupra aducerii ca domn al țării a unui print strain, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

 În 10 aprilie 1866, o proclamație a Guvernului provizoriu ajuns la putere după alungarea lui Cuza de către coaliția formată din liberalii radicali și conservatori, a declarat că va organiza un plebiscit prin care populația cu drept de vot să accepte sau să respingă accederea lui Karl von Hohenzollern-Sigmaringen ca principe („domn”, sau „gospodar”) al Principatelor Unite (care din 1862 purtau numele de România).

Plebiscitul a avut loc în data de 2/15 aprilie 1866, rezultatul arătând că 99.9% dintre electori sprijineau propunerea.

Alegerea unui prinţ străin pe tronul ţării îşi găseşte explicaţia în dorinţa românilor de a se pune capăt disensiunilor şi luptelor politice interne, pe de o parte, iar pe de alta, de creare, pe plan extern, a condiţiilor pentru un sprijin diplomatic eficient în vederea obţinerii independenţei

Termenul „plebiscit” trebuie, firește, înțeles în sensul acordat acestuia în epocă, anume de consultare a populației cu drept de vot (boieri și anumite segmente ale populației urbane), ceea ce în cazul dat reprezenta mai puțin de 16% din populația totală a Principatelor Dunărene (686.193 electori din aproximativ 4.400.000 locuitori).

 

 

 

 

 

Franța a susținut suirea pe tron a domnitorului Carol, Marea Britanie a oscilat între temerile că Rusia s-ar vedea invitată să intervină pentru a recaptura sudul Basarabiei (și a avansa astfel în Balcani), dacă românii continuă să agite apele politice de abia liniștite după războiul Crimeii și o neutralitate bine-voitoare, Prusia – țara de origine a prințului – a fost, firește de acord, în timp ce dușmanii păstrării unității administrative și politice a Principatelor au fost Imperiul Habsburgic (Austria), care constata cu îngrijorare cum românii de la sud de Carpați avansează pe drumul spre neatârnare, și, cum era de așteptat, Turcia, care înțelegea foarte bine că gestul românilor înseamnă un pas în plus în direcția destrămării imperiului lor colonial în Europa.

Turcii considerau că prințul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen, acceptând cererile aristocraților români, s-a pus în fruntea unei insurecții armate contra Imperiului Otoman, drept pentru ca trupele sultanului vor invada provincia pentru a-l alunga.

Noul domn român, știindu-se amenințat de Înalta Poartă, se va grăbi, de altfel, de îndată ce a ajuns în România, să promoveze o serie de reforme modernizatoare inspirate, care doar într-un deceniu distanță se vor fi dovedit salvatoare pentru națiune și dinastie.

Obiecțiile adversarilor întronării prințului de Hohenzollern s-au materializat prin reclamarea respectării articolului XII din Convenția semnată în 9 august 1858, care cerea ca deputații moldoveni și valahi, în adunăre, să fie cei care aleg conducătorul.

Elitele românești n-au întârziat să îndeplinească această cerere, astfel încât la 10 mai 1866, cu o unanimitate de voturi, prințul prusac a fost ales domn al Principatelor.

La 10 mai 1881 Carol I a fost incoronat, devenind primul rege al Romaniei.

 

 

1867: Poetul Mihai Eminescu  a publicat, în  revista ardeleana  „Familia”, condusa de Iosif Vulcan, poemul “Ce doresc eu ție, dulce Românie”.

 

 

 

1872: A decedat Samuel Morse (n.27.04.1791), inventatorul codului telegrafic ce-i poartă numele.

 

 

 

 

 

 

 

  A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent – în care literele sunt reprezentate prin combinații de semnale scurte și lungi.

El a identificat literele cel mai des folosite și le-a asociat semnale scurte (pentru „e”, un singur punct); celor mai puțin folosite (de exemplu „q”), le-a asociat semnalele cele mai lungi.

Alfabetul inventat de Morse a simplificat trimiterea de mesaje telegrafice, acestea putând fi scrise sub forma de puncte și linii sau semnalizat cu lumini intermitente sau cu semnale radio.

Apelul internațional de pericol, SOS – 3 puncte, 3 linii, 3 puncte – a fost introdus în 1912, la 40 de ani după moartea lui Morse.

Expresia des folosită de acesta, „Save Our Souls”( „salvați sufletele noastre”), a apărut ceva mai târziu.

 

 

 

 

 

1875 : S-a născut Walter Chrysler (d.1940), fondatorul giganticei companii de automobile americane “Chrysler”.

 

 

 

 1877: S-a născut compozitorul Tiberiu Brediceanu (m. 19 dec 1968), unul dintre fondatorii Operei Române, Teatrului Naţional şi Conservatorului din Cluj-Napoca.

 

 

 

 

 

A fost director al Operei din Bucureşti între anii 1941-1944.

 

 

 

 1879: Prințul Brâncoveanu, aflat în misiune specială la Copenhaga, a fost primit în audiență solemnă de regele Christian al IX- lea al Danemarcei, căruia i-a notificat independența României.

 

 

 

 1884: Academia Româna l-a însărcinat pe  scriitorul si istoricul  Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu realizarea monumentalului   dicționar Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane.

 

 

 

 

 

 

1914: A decedat la München scriitorul german Paul Johann Ludwig von Heyse (n. 15 martie 1830, Berlin), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1910.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Heyse și-a asigurat un loc bine definit în istoria literaturii datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei.

 

 

 

 

1915: S-a născut popularul cântăreț și compozitor român  Gica Petrescu; (d. 18 iunie 2006).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1928: S-a născut compozitorul și cântărețul francez Serge Gainsbourg  (d. 1991).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1939: Apare la București săptămânalul România literară sub direcţia scriitorului Cezar Petrescu. Publicația  va apărea pînă la 12 mai 1940.

 

 

 

 Cezar Petrescu

 

 

 

1944 : Este difuzată prin vocea ministrului de externe, Viaceslav Molotov, Declaraţia guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, în legătură cu intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României.

În document se  menționa mincinos că “intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României este dictată exclusiv de necesităţi de război”, „fără scopul de a dobândi vreo parte din teritoriul României sau de a schimba orânduirea socială din România”.

Declaraţia era o manevră tactică, menită să satisfacă guvernele de la Londra şi Washington şi cercurile politice din România.

În realitate, îndată după 23 august 1944 autorităţile militare sovietice au sprijinit activ şi continuu Partidul Comunist din România pentru preluarea puterii şi efectuarea tranziţiei spre regimul comunist

 

 

 

1974: A decedat Georges Pompidou (n. 5 iulie 1911), preşedinte în funcţie al Franţei din 1969.

 

 

 

 

 

1982: Armata argentiniană invadează insulele britanice Falkland din sudul Oceanului Atlantic, cunoscute și sub numele de Malvine, pe  care le revendică din sec.al  XIX- lea, declanșînd războiul Malvinelor, impotriva  Marii Britanii.

 

 

 

 

 

 

La 21.V.1982 a fost lansată acţiunea de recucerire a arhipelagului de către Marea Britanie.

Conflictul  a durat până la 14 iunie 1982 când  trupele argentiniene au capitulat.

 

 

 

 

1992: John Gotti (1940-2002), şef al familiei mafiote Gambino din New York, este găsit vinovat pentru crimă și alte delicte grave, fiind condamnat la închisoare pe viaţă.

 

 

1997: A fost semnat la Moscova un Tratat de uniune intre Federația Rusă și Republica Belarus de către președinții celor două țări, Boris Eltin si Aleksandr Lukasenko.

 

 

1998: Preşedintele Emil Constantinescu l-a desemnat pe Radu Vasile, secretar general al PNŢCD, pentru funcţia de prim-ministru, pentru a-i succede colegului său Victor Ciorbea.

 

 

 

 

 

 

 

2002: Amata israeliană începe asediul Bisericii  Nasterii Domnului din Betheleem, în care se refugiaseră 200 de palestinieni înarmaţi.

 

 

 

 2005: A murit Papa Ioan Paul al II-lea, fostul cardinal polonez Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia, ales papa la 16 octombrie 1978. Papa Ioan Paul al II-lea a murit, sambata, 2 aprilie 2005, ora 21.37, la Vatican, la varsta de 84 de ani, in urma unor boli care i-au marcat finalul celor 26 de ani de pontificat.

Acesta a intrat in agonie cu o zi-doua inainte de a inceta din viata, dupa ce in lunile precedente a suferit mai multe spitalizari.

Dupa numai doua zile, in duminica Pastelui catolic, a fost nevoit sa renunte sa mai pronunte binecuvintarea Urbi et orbi.

Papa s-a chinuit din rasputeri sa rosteasca cuvintele ”In numele Tatalui”, dar in cele din urma a renuntat, fiindu-i imposibil sa se adreseze multimii de pelerini adunati in Piata Sf. Petru.  La cateva zile de la deces, Vaticanul a dat publicitatii certificatul oficial de deces, cauza mortii fiind o septicemie, urmata de sincopa cardiaca.

Papa Ioan Paul al II-lea – Karol Wojtyla (1920-2005).

Primul papa slav din istoria crestinatatii, primul Papa neitalian dupa 455 de ani, Karol Wojtyla, nascut la 18 mai 1920 la Wadowice, in sudul Poloniei, fiind ales sef al Bisericii Catolice la numai 58 de ani.

Tatal sau a fost ofiter de armata, in rezerva , in timp ce mama sa s-a ocupat de cresterea copiilor (Karol avea un frate, Edmund, cu 14 ani mai mare).

A ramas orfan de mama la 13 aprilie 1929, cand aceasta a decedat in urma unei afectiuni cardiace.
In 1938, Karol Wojtyła a absolvit gimnaziul „Marcin Wadovita” din Wadowice, dupa care si-a inceput studiile de filologie polona in cadrul Facultatii de Filosofie a Universitatii Jagiellone din Cracovia.

A activat intr-un grup literar, debutand la 15 octombrie 1938, cu ocazia unei seri de poezie. De asemenea, a facut parte din „Studio 39”, o trupa de teatru studentesc.

Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, la 1 septembrie 1939, l-a fortat sa isi intrerupa studiile. Atunci a scris ”Iov”, un poem dramatic, inspirat de Vechiul Testament. Timp de patru ani, din octombrie 1940 pana in august 1944, a lucrat intr-o cariera de piatra din Zakrzówek, precum si la Fabrica de soda Solvay, evitand in acest fel deportarea la munca in Germania. Tot atunci, a pus bazele Teatrului Rapsodyczny, o companie clandestina de teatru.

In octombrie 1942, s-a inscris la Facultatea de teologie a Universitatii Jagiellone, care functiona in clandestinitate. La 1 noiembrie 1946, a fost hirotonit preot de catre Cardinalul Sapieha, Arhiepiscopul Mitropolit al Cracoviei. In acelsasi an, a pleacat la Roma pentru a-si continua studiile la Universitatea Angelicum din Vatican. Teza de doctorat cu titlul ”Problema credintei la Sf. Ioan al Crucii” a sustinut-o la data de 19 iunie 1948.

In 1948, Karol Wojtyła a revenit in Polonia, fiind numit preot vicar al unei mici parohii din Niegowić. La 28 septembrie 1948, a fost consacrat episcop la Catedrala Wawel din Cracovia, iar in acelasi an, la 16 decembrie, i-a fost acordat titlul de doctor in teologie al Universitatii Jagiellone din Cracovia. In ianuarie 1964, Papa Paul al VI-lea l-a numit Arhiepiscop al Cracoviei. De altfel, a fost un apropiat al Papei de atunci, cu care a lucrat la enciclica „Humanae Vitae” (1968).

La 29 septembrie 1978, a incetat din viata Papa Ioan Paul I, succesorul Papei Paul al VI-lea, dupa numai 31 de zile de pontificat. La 13 octombrie, cei 111 cardinali s-au reunit in conclav la Vatican, pentru a alege un nou Papa. Dupa trei zile de vot, la 16 octombrie 1978, Karol Wojtyła a devenit primul Papa care nu era de origine italian. Anuntat de Cardinalul Pericle Felici prin cuvintele ”Habemus Papam”, Ioan Paul al II-lea a aparut pentru prima data la fereastra Bazilicii Sf. Petru si a rostit prima sa binecuvantare ”Urbi et Orbi”.

La 13 mai 1981, in Piata Sf. Petru, a fost victima unui atentat, in urma caruia a fost grav ranit la mana si in stomac. La aproape 10 ani dupa tentativa de asasinat comisa de militantul ultranationalist Ali Agca, Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat primele semne ale bolii Parkinson si in acelasi an a fost operat pentru inlaturarea unei tumori intestinale. Un an mai tarziu si-a dislocat umarul in urma unei cazaturi, iar in 1996 a fost operat pentru inlaturarea apendicelui.

Ioan Paul al II-lea a fost numit deseori si Papa-Pelerin, iar sub conducerea sa Biserica a suferit schimbari importante: reforma dreptului canonic (1984), elaborarea unui nou Catehism al Bisericii Catolice (1992), reorganizarea Curiei de la Roma, publicarea a numeroase enciclice, sute de canonizari si beatificari.

Cele mai importante mesaje din timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea sunt respectul pentru viata umană, de la conceptie la moartea naturala, respectarea drepturilor omului si a dreptului la munca, lupta pentru pace, opozitia fata de totalitarism, o noua evanghelizare si reinnoire spirituala la scara intregii lumi, in care tinerilor le revine un rol foarte important. (Sursa: culturapoloneza.ro).

 

 

2008: A început la Bucureşti Summit-ul NATO, unul dintre cele mai mari evenimente politice, care a reunit la Palatul Parlamentului 26 de lideri ai ţărilor aliate. Summit-ul NATO, care s- desfășurat până pe 4 aprilie, a reprezentat cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi Summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO.

Au participat 26 de state membre, 23 de state partenere, înalţi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi ai statelor contributoare la operaţiunile NATO în Afganistan, la nivel de preşedinte (23 de state), prim-ministru (22 de state), ministru al afacerilor externe (7 state), ministru al apărării (Kazahstan) şi director politic (Irlanda).

Pentru prima dată în istoria Alianţei, pe lângă reuniunile consacrate (Consiliul Nord-Atlantic, Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic, Comisia NATO-Ucraina şi Consiliul NATO-Rusia), s-a desfăşurat o reuniune în format extins a statelor şi organizaţiilor participante la operaţiunea Alianţei în Afganistan, fiind marcată totodată şi revenirea Maltei în cadrul Parteneriatului pentru Pace.

 

 

 

 

 

2015: A decedat  cineastul portughez Manoel de Oliveira (nume real: Manoel Candido Pinto de Oliveira); regizor, scenarist, producător, director de imagine şi actor; (n. 1908).

 

 

 

 2016: A murit saxofonistul de jazz şi compozitorul argentinian, Leandro „Gato” Barbieri (n. 1932).

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 Sfantul Cuvios Tit, facatorul de minuni

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cuviosul Tit a viețuit în timpul luptei împotriva sfintelor icoane (sec. IX). Sfantul Tit s-a călugarit de tânar și a dobandit doua mari virtuți: smerenia si ascultarea.

In vremurile prigoanelor impotriva sfinelor icoane si a cinstitorilor lor, Cuviosul Tit a stat tare si neclintit ca un adevarat Stalp al Ortodoxiei si al Bisericii lui Hristos.

Pentru marea sa dragoste, smerenie si curăție, Dumnezeu i-a daruit darul facerii de minuni, atât in timpul vietii, cat si dupa trecerea sa la cele vesnice. Sfantul Cuvios Tit a adormit cu pace in veacul al noualea.

 

 

 

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox.ro;

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

4. EMaramures.ro;

5. Istoria md.;

6. Mediafax.ro;

7. ro.wikipedia.org

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Coreea de Nord comunistă luptă pe tăcute cu epidemia de Covid 19

 

 

Afișul nord corean de sus scrie: „Hai să blocăm în întregime răspândirea coronavirusului”. Acest slogan special a apărut pentru prima dată în paginile ziarului  Rodong Sinmun pe 26 ianuarie într-un articol scris de un oficial de nivel înalt din sănătatea  publică și din nou într-o televiziune centrală coreeană (KCTV)  pe 31 ianuarie.

 

În timp ce noua pandemie a coronavirusului continuă să se răspândească în lume și țările se mobilizează pentru a răspunde eficient acestui inamic invizibil, Coreea de Nord comunistă continuă să insiste asupra faptului că are zero cazuri Covid-19, scrie GABRIELA BERNAL în https://asiatimes.com/2020/03/north-koreas-silent-struggle-against-covid-19.

Cu toate acestea ne putem face o imagine asupra situației  comparând informațiile oficiale furnizate  de regim prin mass-media de stat, cu cele oferite de cetățenii obișnuiți din această țară. Surse din interior relatează, prin intermediul telefoanelor mobile chineze  procurate prin contrabandă că măsurile oficiale și neoficiale au fost surprinzător de eficiente

Informații de la fața locului pot fi obținute și de la  Daily NK , o publicație din Coreea de Sud, care operează sub auspiciile Unification Media Group, o organizație non-profit cu sediul în Seul care lucrează pentru promovarea libertății de informații în Coreea de Nord.

Prima măsură de combatere a epidemiei coronavirus  luată de guvernul nord-coreean a fost să-și închidă granițele cu China, iar consecințele acestui fapt se resimt acut având în vedere că marea majoritate a comerțului acestei țări izolate se face peste această frontieră.

Comerțul transfrontalier s-a oprit oficial pe 26 ianuarie, provocând o lovitură masivă pentru piețele locale și o penurie majoră de bunuri. Fără să vină nimic din China, piețele au început să rămână fără aprovizionare  și toate bunurile au devenit brusc mult mai scumpe. Prețul făinii, de exemplu, a crescut cu aproape 50% în câteva  zile.

S-a instalat panica și au început să se răspândească zvonuri despre dezastrul economic în devenire. Unii localnici din două provincii din nord au opus chiar la Daily NK că închiderea frontierei a avut un efect mai rău asupra economiei decât sancțiunile internaționale. 

De atunci, guvernul a implementat măsuri de control al prețurilor pentru a încerca stabilizarea prețurilor, dar piețele încă se luptă din cauza blocajului la frontieră

Contrabandiștii și comercianții care lucrau în zonele de frontieră au fost nevoiți să se adapteze la acest nou mod de viață. 

Un astfel de zvon se referă la utilizarea medicamentelor pentru tuberculoză. Mulți au început să creadă că astfel de medicamente pot ajuta la combaterea Covid-19 pe neînțelegerea faptului că noul coronavirus poate fi transmis, precum TB, prin aer, de unde provoacă infecții în plămâni.

(De fapt, se răspândește prin picăturile pulverizate atunci când persoanele infectate tușesc sau se strecoară.) Odată cu creșterea cererii, vânzarea de astfel de medicamente pe piața neagră a devenit tot mai frecventă.

Pe lângă mediciamentele de tratatre a tuberculozei , nord-coreenii  încearcă și alte metode neconvenționale, „pentru a lupta cu noul coronavirus.

Având în vedere deficitul de dezinfectanți și consumabile de curățare, mulți oameni și le fac singuri folosind ingrediente precum sulf, oțet, apă caldă, apă sărată…. Alții fac de asemenea, ceaiuri speciale cu plante cum ar fi ginsengul sperând că acestea le va stimula sistemul imunitar. 

Phenianul a încercat să contracareze știrile și zvonurile false despre virus lansând propria campanie de educație Covid-19. Principalul ziar al țării, Rodong Shinmun, publicație a partidului comunist, a publicat articole aproape zilnic cu informații despre virus, inclusiv sfaturi pentru cetățeni despre cum să se protejeze. Și transmisiile TV despre virus sunt tot mai des întâlnite.

Cetățenii sunt îndemnați să poarte măști în orice moment când ies, și pot fi pedepsiți dacă sunt prinși că nu fac acest lucru. De asemenea, regimul a promovat spălarea frecventă a mâinilor și utilizarea oțetului pentru dezinfectarea suprafețelor

Unul dintre instrumentele pe care regimul le are la dispoziție este mecanismele de control social unic puternice.  

Imediat ce vestea virusului a ajuns la Fenian,  regimul a început să ia măsuri stricte și rapide pentru carantinizarea oricărei persoane care manifestă simptome asemănătoare gripei.  

Până la sfârșitul lunii februarie, peste 7.000 de oameni ar fi fost carantinați în toată țara. Dar măsurile de carantină nu au avut ca rezultat  împiedicarea deceselor, în ciuda poziției oficiale a regimului Kim, spun surse.

Primul deces cauzat de virus a fost cel al unei femei din Pyongyang care a murit pe 27 ianuarie, potrivit surselor Daily NK. De fapt, o sursă guvernamentală a declarat Daily NK la sfârșitul lunii februarie că peste 20 de decese au fost legate de simptome asemănătoare coronavirusului din ianuarie. Toți pacienții au fost diagnosticați cu pneumonie acută.

Pentru a împiedica mai multe persoane să contacteze  boala, guvernul continuă să aplice măsurile de izolare. Cei care nu poartă măști pentru față nu mai au voie să utilizeze transportul public și temperaturile pasagerilor sunt luate înainte de a urca în trenuri sau autobuze pe distanțe lungi.

Autoritățile fac, de asemenea, tot posibilul pentru a împiedica orice vehicule sau persoane să tranziteze din regiunile de frontieră spre interiorul țării și invers. 

Pentru a aplica mai departe distanțarea socială, guvernul a ordonat închiderea tuturor școlilor pentru o lună începând cu 20 februarie, închiderea fiind prelungită până în 15 aprilie.

Regimul comunist încearcă să protejeze elitele de partid și de stat. De exemplu, membrii Comitetului Central al Partidului Muncitorilor din Coreea  au primit pachete cu măști de față fabricate intern.

Companiile comerciale nord-coreene din China au făcut contrabandă cu măști și materiale medicale peste graniță pentru a compensa  penuria la nivel național. Chiar dacă frontiera este închisă oficial, se pare că acest tip de comerț oficial condamnat,este  comandat chiar de către oficialii statului.

Conform surselor Daily NK,  la fiecare 10 zile aproximativ 100.000 de măști de față, 4.500 de costume de protecție și  o serie de medicamente necesare intră în țară prin aceste canale .  

De asemenea, guvernul a urmărit cu atenție eventualele cazuri Covid-19 depistate în rândurile armatei. Conducătorii unităților militare au fost chiar amenințați cu pedeapsa dacă nu respectă procedurile adecvate de control al bolii. 

În ciuda acestor eforturi, 180 de soldați au murit în ianuarie și februarie și aproximativ 3.700 de soldați sunt sub carantină, potrivit unui raport militar comandat obținut de o sursă Daily NK din cadrul armatei din Coreea de Nord pe 6 martie.

Raportul a detaliat numărul soldaților care au murit în urma suferințelor de febră ridicată cauzată de pneumonie, tuberculoză, astm sau răceli.

În ciuda lipsei de date concrete, se consideră că măsurile stricte și relativ rapide ale Coreei de Nord pentru a conține virusul au contribuit la prevenirea a ceea ce ar fi putut fi un dezastru de proporții.

Se pare că regimul lui Kim a făcut o treabă surprinzător de bună în prevenirea răspândirii virusului,  cel puțin deocamdată,. De menționat, de asemenea, că măsurile luate pentru a combate răspândirea Covid-19 sunt mult mai stricte și au fost puse în aplicare mult mai devreme decât cele vizate pentru virusurile SARS și Ebola anterioare.

Cu toate acestea, rămâne de văzut întreaga întindere a impactului acestor măsuri. Chiar dacă Coreea de Nord este capabilă să evite epidemia, aceasta țară va fi confruntată cu alte provocări, în special în ceea ce privește economia sa.

Coreea de Nord susține că are zero cazuri și, cel mai probabil, va continua să se înfățișeze ca o țară puternică,punând  accent pe încrederea în sine . Această strategie a fost ilustrată pe deplin de testele recente de rachete, precum și de pregătirile militare în curs de desfășurare pentru a sărbători 75 de ani de la crearea  Partidul Muncitorilor din Coreea in octombrie.

Deși este încă prea devreme pentru a judeca dacă strategia Covid-19 din Coreea de Nord a reușit, deocamdată amenințarea pare redusă. Odată cu recuperarea lentă a Chinei și a măsurilor stricte de retenție încă în vigoare pe plan intern, amenințarea virusului nu mai pare la fel de descurajantă .

* Gabriela Bernal este fondatorul raportului The Peninsula și este traducătoare la Daily NK. O găsiți pe Twitter: @gabrielabbernal