Stalin – „Cel Mai Mare Om De Ştiinţă Al Epocii Noastre”

 

 

 

În data de 5 martie comuniștii și nu numai ei, aniversează 59 de ani de la moartea lui Stalin (sângerosul dictator al URSS).

 În cele ce urmează, blogul https://mariusmioc.wordpress.com/ stalin-cel-mai-mare-om-de-stiinta-al-epocii-noastre reproduce un articol apărut în  ziarul PCR „Scînteia” din 9 martie 1953:

”I. V. Stalin – corifeu al ştiinţei

de acad. prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R.

A încetat să bată inima generoasă şi caldă, a încetat să cugete mintea genială a scumpului nostru tovarăş Stalin, gigant al gîndirii biruitoare, gigant al erudiţiei, conducătorul şi învăţătorul oamenilor muncii din lumea întreagă, eliberatorul, susţinătorul şi prietenul cel mai bun al poporului nostru.

Omenirea a suferit o pierdere ireparabilă prin stingerea din viaţă a tovarăşului Stalin. Alături de Lenin, Stalin a înfăptuit Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi a făurit primul stat socialist din lume, eliberînd zeci de popoare de sub robia capitalistă. Sub conducerea lui Stalin s-a înfăptuit în URSS construirea socialismului şi a început construirea comunismului. Condusă de Stalin, Armata Sovietică a zdrobit hidra fascistă şi a eliberat omenirea de sub pericolul hitlerismului.

Omenirea progresistă a pierdut în tovarăşul Stalin pe cel mai mare om de ştiinţă al epocii noastre. În tovarăşul Stalin, discipol, tovarăş de luptă şi continuator al marelui Lenin, s-au îmbinat în mod armonios şi desăvîrşit geniul politic revoluţionar şi geniala gîndire ştiinţifică, clarvăzătoare şi atotcuprinzătoare.

Genialele lucrări ale tovarăşului Stalin au avut şi au o uriaşă însemnătate pentru progresul omenirii. Opera stalinistă este o călăuză sigură de nepreţuit popoarelor sovietice în drum spre comunism, popoarelor din ţările de democraţie populară, care făuresc socialismul, proletariatului din lumea capitalistă în lupta sa de eliberare din robia exploatării imperialiste, omenirii întregi în lupta ei măreaţă pentru pace.

Gloriosul Partid Comunist al Uniunii Sovietice a dobîndit victorii de importanţă istorică mondială, partidele comuniste şi muncitoreşti din lume obţin succese în lupta lor pentru pace şi socialism, pentrucă activitatea lor are un caracter profund ştiinţific, se bazează pe legile ştiinţifice, obiective, ale dezvoltării societăţii, pe măreaţa învăţătură a marxism-leninismului dezvoltată şi îmbogăţită de tovarăşul Stalin, corifeu al ştiinţei.

Lucrările tovarăşului Stalin „Anarhism sau socialism?”, „Materialismul dialectic şi materialismul istoric”, „Marxismul şi problemele lingvisticii”, „Problemele economice ale socialismului în URSS” şi celelalte constituie contribuţii de o excepţională valoare şi însemnătate pentru dezvoltarea ştiinţei materialiste înaintate, atît a ştiinţelor sociale cît şi a ştiinţelor naturii.

Prin lucrările sale clasice, tovarăşul Stalin a îmbogăţit cu noi teze ţi cu descoperiri de o însemnătate teoretică şi practică uriaşă tezaurul ideologiei clasei muncitoare; în economia politică, în filosofie, în aplicarea marxismului la diferite ramuri ale ştiinţelor naturii şi societăţii, pretutindeni, în toate domeniile, ideile staliniste au împins cu mult înainte cercetarea ştiinţifică, au înarmat pe oamenii de ştiinţă cu concluzii geniale deschizătoare de largi orizonturi.

Tovarăşul Stalin ne-a învăţat că „în opoziţie cu idealismul care tăgăduieşte posibilitatea cunoaşterii lumii şi a legilor ei, care nu crede în autenticitatea cunoştiinţelor noastre, care nu recunoaşte adevărul obiectiv şi socoteşte că lumea este plină de „lucruri în sine” ce nu pot fi niciodată cunoscute de ştiinţă, materialismul filosofic marxist porneşte dela punctul de vedere că lumea şi legile ei pot fi pe deplin cunoscute, că cunoştiinţele noastre despre legile naturii, verificate de experienţă, de practică, sînt cunoştiinţe autentice, care au însemnătatea unor adevăruri obiective, că nu există în lume lucruri care nu pot fi cunoscute, ci există numai lucruri care nu sînt încă cunoscute, care vor fi descoperite şi cunoscute prin mijloacele ştiinţei şi ale practicii”.

Formulînd cu o limpezime de cristal şi dezvoltînd concepţia marxistă despre natură şi societate – materialismul dialectic şi istoric – tovarpşul Stalin a pus la îndemîna cercetării ştiinţifice, a cunoaşterii realităţii obiective în orice domeniu, singurul ei fundament filosofic trainic. În lucrarea sa de o imensă însemnătate teoretică şi practică, o adevărată culme a gîndirii filosofice, – „Marxismul şi problemele lingvisticii” tovarăşul Stalin a soluţionar în mod genial, pe baza marxism leninismului, principalele probleme ale lingvisticii, deschizînd o etapă nouă în ştiinţa limbii şi dînd un neîntrecut exemplu de aplicare creatoare a marxismului în domeniul unei ştiinţe speciale.

Totodată în această lucrare tovarăşul Stalin a îmbogăţit cu noi teze deosebit de importante tezaurul materialismului dialectic, a dezvoltat în mod genial învăţătura marxistă despre baza şi suprastructura societăţii, elaborînd o teorie unitară şi complectă despre suprastructură, despre uriaşul ei rol activ în societate. Tovarăşul Stalin a indicat cu precizie rolul şi locul ştiinţei în societate, căile ei de dezvoltare, a demonstrat că adevărata ştiinţă trebuie în mod necesar să fie strîns legată de practică, să fie folosită în interesul societăţii, pentru transformarea revoluţionară a acesteia şi a naturii, pentru pace şi fericirea omului.

În ultima sa lucrare – „Problemele economice ale socialismului în URSS” tovarăşul Stalin a îmbogăţit cu noi teze geniale teoria economică a comunismului ştiinţific. Această lucrare reprezintă o culme a economiei politice marxiste.

Opera tovarăşului Stalin întăreşte convingerea omului de ştiinţă în valoarea obiectivă a ştiinţei, în perspectivele ei nelimitate, în forţa ei creatoare şi transformatoare. Elaborată în spiritul materialismului militant, opera stalinistă este o puternică armă în mîna oamenilor de ştiinţă înaintaţi în lupta lor împotriva a tot felul de concepţii şi teorii retrograde, antiştiinţifice, care degradează, pervertesc şi frînează ştiinţa.

În lucrarea sa „Problemele economice ale socialismului în URSS”, demascînd şi combătînd concepţiile subiectiviste, idealiste în ştiinţă, tovarăşul Stalin afirmă din nou, fundamentează complect şi multilateral teza marxistă despre caracterul obiectiv al legilor ştiinţei şi despre posibilitatea cunoaşterii şi folosirii conştiente a acestor legi în interesul societăţii.

Lovind în teoriile idealist-subiectiviste, în cei care neagă caracterul obiectiv al legilor ştiinţei sau propăvăduiesc neputinţa în faţa legilor naturii şi societăţii şi transformă legile obiective în fetişuri, tovarpşul Stalin afirmă cu putere măreţia omului – omul epocii socialismului – capacitatea lui de a fi stăpînul soartei sale şi al naturii înconjurătoare, prin ştiinţă, prin cunoaşterea legilor ştiinţifice şi folosirea lor în interesul societăţii.

Întreaga operă stalinistă este un puternic îndemn, o înflăcărată chemare la învăţătură, la cucerirea cetăţii ştiinţei. Iată de ce lucrările lui Stalin, alături de cele ale lui Marx, Engels, Lenin, constituie izvoare nesecate din care îşi trage puterea în permanenţă ştiinţa înaintată în dezvoltarea ei. Lucrările tovarăşului Stalin sînt studiate cu un imens interes, cu nesaţ, de oamenii muncii din ţara noastră, de milioane şi milioane de oameni de pe întregul glob pămîntesc.

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, Statul Sovietic, sub îndrumarea personală a tovarăşului Stalin, bazîndu-se pe legile obiective ale naturii şi societăţii, au creat condiţiile necesare pentru dezvoltarea ştiinţei, tehnicii culturii sovietice, într-un ritm şi la un nivel care nu a existat şi nu poate exista în nici o ţară capitalistă din lume. Descoperirea metodelor de producere a energiei atomice este una din cele mai importante realizări ale ştiinţei sovietice. Descoperirile astronomilor, geologilor, fizicienilor, chimiştilor sovietici sînt de cea mai mare însemnătate. Întîietattea biologiei şi fiziologiei sovietice, ridicate la o neatinsă înălţime de Miciurin, Pavlov şi alţii, constituie un fapt indiscutabil în ştiinţa mondială.

Îndrumată şi dezvoltată în spiritul învăţăturii staliniste, ştiinţa sovietică este folosită în scopuri paşnice, pentru a spori puterea de acţiune a omului asupra forţelor naturii, pentru a asigura creşterea forţelor de producţie în vederea ridicării nivelului material şi cultural al poporului. Succesele ştiinţei sovietice sînt strîns legate de practica construirii comunismului, de electrificarea ţării, de automatizarea proceselor de producţie, de creşterea neîncetată a tehnicii.

Complicate probleme tehnice – imposibil de rezolvat în condiţiile capitalismului contemporan – sînt rezolvate cu succes în URSS. Proporţia şi ritmul grandioaselor hidrocentrale – construcţii staliniste ale comunismului – eclipsează tot ce a fost creat vreodată în ţările capitaliste.

Fundamental deosebită este situaţia ştiinţei în ţările capitaliste. Acolo ştiinţa, tehnica, cultura în general, sînt sortite stagnării, putrezirii.

Pentru capitalismul contemporan ştiinţa nu are valoare decît în măsura în care îl ajută la creşterea profitului maximal, la pregătirile de război – în măsura în care oamenii de ştiinţă se supun servil, se vînd militarismului imperialist, şefilor militari ai monopoliştilor. Folosirea de către imperialiştii americani a armei bacteriologice împotriva poporului coreean – unul din capitolele cele mai sinistre ale istoriei omenirii – dovedeşte că ştiinţa, cultura descompusă, putrezită din ţările capitaliste sînt duşmani primejdioşi ai omenirii progresiste.

Învăţătura tovarăşului Stalin a avut şi are o uriaşă influenţă asupra dezvoltării ştiinţei şi culturii din patria noastră. După instaurarea regimului democrat-popular activitatea ştiinţifică şi populară din ţara noastră a trecut printr-un adevărat proces de reînoire, a căpătat o nouă orientare – orientare materialist-dialectică.

Urmînd învăţăturile tovarăşului Stalin şi folosind experienţa PCUS, Partidul Muncitoresc Român, guvernul RPR au creat condiţii materiale fără precedent la noi, pentru dezvoltarea ştiinţei, tehnicii şi culturii, au ajutat pe oamenii de ştiinţă şi de cultură să-şi însuşească marxism-leninismul, să pună cercetările lor pe temelia trainică a concepţiei materialist-dialectice.

Activitatea ştiinţifică din ţara noastră contribuie la creşterea şi perfecţionarea neîncetată a producţiei pe baza tehnicii noi, în scopul satisfacerii nevoilor materiale şi culturale a celor ce muncesc. Un rol hotărîtor în progresele mari făcute de industria noastră socialistă – îndeosebi de industria producătoare de maşini – de tehnica şi ştiinţa noastră, îl are ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice. Oamenii de ştiinţă din RPR vor rămîne veşnic recunoscători tovarăşului Stalin şi nu vor uita niciodată înţeleptele îndrumări pe care le-a dat ştiinţei progresiste.

Comoara învăţăturii staliniste va sta întotdeauna ca o temelie de nezdruncinat a activităţii Academiei RPR.

Construcţia socialismului pune în faţa oamenilor noştri de ştiinţă sarcini grandioase: electrificarea ţării, construirea de hidro şi termocentrale, cosntruirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, a noi uzine şi fabrici, reconstrucţia oraşelor, construirea metroului din Bucureşti, ridicarea regiunilor odinioară înapoiate, transformarea socialistă a agriculturii etc. Niciodată n-au fost şi n-au putut fi puse în faţa poporului nostru în decursul istoriei sale milenare probleme de o asemenea amploare. Niciodată ştiinţa şi tehnica nu au avut de rezolvat probleme atît de complexe ca azi!

În aceste zile de adîncă durere pentru întreaga omenire muncitoare, oamenii de ştiinţă din ţara noastră, alături de întregul popor muncitor, îşi înzecesc hotărîrea de a-şi îndeplini sarcinile, de a-şi însuşi şi pune în practică atotbiruitoarea învăţătură a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, minunata experienţă a ştiinţei sovietice, pentru cosntruirea socialismului în patria noastră, de a-şi spori vigilenţa şi combativitatea în lupta împotriva duşmanilor progresului ştiinţei, împotriva ideilor şi influenţelor idealiste, cosmopolite, subiectiviste în ştiinţă – arme ideologice ale imperialismului american.

Strîns uniţi în jurul partidului nostru în frunte cu tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, noi păşim hotărîţi înainte sub steagul de neînvins a lui Lenin-Stalin.

Învăţătura stalinistă va continua să ne lumineze calea pentrucă Stalin trăieşte, Stalin e mai viu decît toţi viii, alături de Lenin, călăuzind cu geniul său nemuritor noroadele pe drumul eliberării, al progresului, al păcii şi socialismului.”

Tăriceanu se intreabă de ce nu e activat acum Institutul Cantacuzino și de ce Guvernul nu ia ACUM toate măsurile, astfel încât să se poată produce MÂINE viitorul vaccin anti COVID 19

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tăriceanu se întreabă de ce nu activăm Institutul Cantacuzino

„E nevoie ca Guvernul să ia ACUM toate măsurile, astfel încât specialiștii de la “Cantacuzino” să poată produce MÂINE viitorul vaccin“. Este recomandarea pe care o face Călin Popescu Tăriceanu Guvernului Orban după informația că un colectiv de cercetători din Timișoara face progrese în cercetarea uui vaccin anti-coronavirus.

Liderul ALDE, aflat încă în autoizolare la domiciliu, pentru că este „modul cel mai eficient în care ne putem proteja, pe noi și cei dragi, de îmbolnăvire!“, scrie pe pagina de Facebook.

Tăriceanu se intreabă de ce nu activăm Institutul Cantacuzino„Printre mulțimea de știri sumbre care parcă nu se mai opresc, a ieșit ieri o rază de soare: un colectiv de cercetători din Timișoara noastră face progrese în cercetarea pentru un vaccin contra coronavirusului. Ei se alătură altor zeci de mii de cercetători din toată lumea care lucrează la identificarea acestui vaccin salvator.

Informațiile publice spun că deja se testează pe oameni. Lumea medicală este optimistă că într-un timp rezonabil un vaccin va apărea pe piață. Dată fiind situația excepțională creată la nivel mondial de pandemia de coronavirus este puțin probabil că cei care vor descoperi vaccinul îl vor ține secret sau îl vor vinde la suprapreț.

Eu cred că solidaritatea va funcționa de această dată și toate țările se vor alia împotriva acestui inamic nevăzut. Cel mai probabil Organizația Mondială a Sănătății va publica formula și modul de utilizare, fiecare țară având atunci opțiunea fie de a aștepta până când unitățile de producție din alte țări îi vor furniza acest vaccin, fie să încerce să și-l producă singure.

În situații de criză trebuie să fii capabil să anticipezi, să fii creativ și capabil să iei decizii rapide, calități care lipsesc în totalitate guvernului Orban.

Așa îmi explic de ce a așteptat 7 zile de la primul meu apel de a lua măsura izolării obligatorii sau refuzul de a implementa o aplicație software românească care permite supravegherea celor în carantină și refacerea traseului celor infectați, inclusiv cu identificarea celor care au intrat în contact cu ei.

Trag semnalul în legătură cu Institutul Cantacuzino pentru a nu repeta greșelile de până acum și pentru a fi siguri că Institutul Cantacuzino are capacitatea să-l producă rapid și în doze care să ajungă pentru toți sau chiar să ne putem ajuta și vecinii.

De asta cred că e nevoie ca Guvernul să ia ACUM toate măsurile, astfel încât specialiștii de la “Cantacuzino” să poată produce MÂINE viitorul vaccin.

Ceea ce s-a întâmplat cu medicii și personalul medical care au fost trimiși în linia întâi fără materiale de protecție nu mai trebuie să se întâmple. La niciun spital.

Pentru că atunci când vaccinul va apărea, fiecare minut va fi important, pentru că va putea salva viața unuia dintre noi.

Dacă guvernanții nu știu sau nu pot să o facă, Parlamentul va trebui să preia inițiativa și să voteze o lege care să dea Institutului “Cantacuzino” fondurile necesare pentru a se pregăti pentru producerea, pe scară largă, a unui vaccin anticoronavirus, după ce cercetările mondiale vor fi încheiate.

Și mă gândesc că aceste fonduri trebuie să fie suficiente, inclusiv pentru completarea resursei umane cu personal suplimentar, oameni noi sau din rândul celor pensionați deja.

Și între timp: STAȚI ÎN CASE! Stați departe de virus și dați timp cercetătorilor să producă vaccinul sau medicamentația de care avem nevoie în lupta cu coronavirusul!

O creștere rapidă a numărului de îmbolnăviri pune sistemul medical românesc în mare dificultate“ scrie pe pagina de Facebook Călin Popescu Tăriceanu.

 

O ISTORIE A ZILEI DE 30 MARTIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

30 martie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

365: A murit împăratul Ai  Jin  (n. 341). Numele sau era Sima Pi si  a  fost un împărat al dinastiei chineze  Jin de Est (265-420).

În timpul scurt al domniei sale, puterile efective au fost în mare măsură în mâinile unchiului său, Sima Yu.

 Potrivit surselor istorice, a avut obsesia  nemuririi, fapt care a cauzat pâna la urma  la moartea sa, fiind  otrăvit de tratamentele  care i-au fost date de magicienii cu care se inconjurase.

 598: Triburile avaro-slave ridica asediul cetății Tomis din Dobrogea de azi, fiind alungate de armatele bizantine comandate de generalul Komentiolos. Conducatorul lor, Bayan I  se retrage la nord de Dunare.

 Campaniile din Balcani ale impăratului Mauriciu (care a domnit intre anii 582-602), au fost o  încercare de a apăra aceste  provincii ale Imperiului Roman de Est de invaziile avarilor si slavilor.

Maurice a fost singurul împărat roman de Est, cu excepția lui Anastasie I, care a facut tot posibilul  sa intareasca  frontiera de nord împotriva incursiunilor barbare.

Un tratat de pace favorabil cu Persia în 591, i-a permis lui  Mauriciu să mobilizeze in Balcani trupele cu experiență care participasera la razboaiele cu persii, ceea ce a condus la obtinerea unui șir de succese ulterioare.

 Retrospectiv, aceste campanii au fost ultimele din seria de campanii romane împotriva barbarilor pe Rin și Dunăre, întârziind efectiv infiltrarea slavă in  Balcani timp de două decenii.

1135 : S-a născut Moise Maimonide, filosof, medic si teolog  evreu din Evul Mediu; (d. 1204).

 

Este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon si  este considerat cel mai important înțelept al iudaismului din epoca medievala. Opera sa principală, Călăuza șovăielnicilor publicată în limba araba  (cca.1190)  propune o formulă alegorica de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în cartea sfanta a evreilor,Tora si  cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie.

Operele sale au exercitat timp de secole o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din religiile iudaica si crestina.

1202: A decedat teologul si ezoteristul Joachim din Fiore (n.cca. 1135-1130 ), fondatorul ordinului monastic San Giovanni din Fiore.

Baza mistică a  învățăturii sale este doctrina  întemeiată pe o interpretare a textului din Apocalipsa XIV, 6 , si pe credinta ca  istoria, prin analogie cu Sfanta Treime, este  împărțită în trei epoci fundamentale: Epoca tatalui, cea a Fiului si cea a Sfantului Duh.

Marele filosof si teolog Toma de Aquino a dezaprobat aceste teorii în lucrarea sa „Summa Theologica”.

Cu toate ca opera sa a inspirat ereziile amalriciana, dulciniana sau cea a Fratiei spiritului liber, Joachim însuși nu a fost niciodată condamnat ca eretic de Biserica,desi ideile și mișcarea din jurul lui au fost condamnate.

Adepții săi sunt numiti Joachimiti.

1326: S-a nascut Ivan al II-lea al Rusiei, Mare Duce al Moscovei; (d. 1359).

1392: Prima atestare documentară a orașului Roman.

Numele localității a fost preluat de la domnul Moldovei Roman I Muşat, considerat întemeietorul oraşului.

1432: S-a nascut Mahomed al II-lea, sultan otoman (d. 1481), cuceritorul Constantinopolui  in 1453.

 

1486: A murit Thomas Bourchier, Arhiepiscop de Canterbury, cardinal si lord cancelar englez.

 

 1566: S-a nascut Carlo Gesualdo, nobil italian, lutenist si  compozitor; (d. 1613)

Gesualdo da Venosa (Sau Carlo Gesualdo), compozitor italian renascentist, sa născut la Napoli si a murit la  Avellino in  1613. A aparținut unei familii nobiliare foarte bogate din sudul Italiei. De mic a manifestat înclinații către muzica si a urmat studii  foarte temeinice.

 

În 1586 sa căsătorit cu verișoara sa primara, Donna Maria d’Avalos, fiica marchizului de Pescara.

Doi ani mai târziu, aceasta  a început o poveste de dragoste cu Fabrizio Carafa, Ducele de Andria si in cele din urmă, la 16 octombrie 1590, la Palazzo San Severo în Neapole, Gesualdo a plecat la o  vânătoare,  dar s-a  întors imediat,  surprinzandu-i în flagrant delict și  ucigandu-i.

După aceea, el a aruncat  trupurile lor mutilate în fața Palatului.

Fiind  nobil,  a fost imun la urmărirea penală, dar de frica  răzbunarii familiilor celor ucisi a fugit la castelul său de la Venosa.

Detaliile privitoare la aceste crime diferă. Potrivit unor surse, Gesualdo l-ar fi ucis de asemenea si pe cel de- al doilea fiu al Mariei, pentru ca ar fi pus la îndoială paternitatea lui . Cu toate acestea, documentele contemporane din surse oficiale pentru aceasta  presupusa crima lipsesc.

Viața de Gesualdo a fost subiect de  inspirație pentru numeroase lucrări de  teatru si muzică, inclusiv un roman de Anatole France, o scurtă povestire de Julio Cortázar, precum și o operă de Franz Hummel.

În plus, compozitori ai secolului 20 cum sunt  Alfred Schnittke, Igor Stravinsky si Salvatore Sciarrino, i- au omagiat  muzica.

 În 1997, compozitorul australian Brett Dean i-a dus de asemenea un omagiu lui Gesualdo.

În  „The Doors of Perception „Aldous Huxley a scris despre  madrigalele lui  Gesualdo.

1633 : S-a născut cronicarul moldovean Miron Costin, cea mai însemnată personalitate a literaturii române din Moldova secolului al XVII-lea (d. 1691).

 

 

 

Erudit, poliglot și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.

Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului impletindu- se cu cea a  scriitorului deschizător de drumuri în literatura română.

Intre operele sale importante se numara :

– Viața Lumii

– Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul

– De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor

 1662: A decedat poetul si dramaturgul francez François le Metel de Boisrobert; (n.1592).

A scris 18 piese de teatru, 9 tragi-comedii si este, de asemenea, autorul a numeroase poezii.

Despre una din comediile sale, Belle litigator ( 1655 ), se spune că ar fi inspirat piesa Avarul a lui Moliere.

1746: S-a născut genialul pictor spaniol Francisco de Goya; (d. 16  aprilie 1828.

 

Francisco José de Goya y Lucientes (1746-1828) – Autoportret.

1821: Are loc întîlnirea dintre Tudor Vladimirescu şi Alexandru Ipsilanti pentru divizarea autorităţii în judeţele Munteniei.

 În ciuda unor grave divergenţe, cei doi ajung la un acord, în urma căruia judeţele Valahiei dinspre munte trec sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia şi judeţele Valahiei de cîmpie, sub cea a lui Tudor Vladimirescu.

 

Tudor Vladimirescu

1821: Se stinge din viaţă mitropolitul Chişinăului şi al Hotinului, Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Este înmormîntat la mănăstirea Căpriana (astăzi Republica Moldova).S-a nascut in 1742 la Bistrita ,in Transilvania, intr-o familie originra din Campulung, Bucovina

 In 1792 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în aprilie noul domn Alexandru Moruzi l-a trimis , în stare de arest, la Istanbul  de unde a fost eliberat la intervenția reprezentantului Rusiei la Poarta. Reîntors în Rusia, a fost numit mitropolit al Poltavei , apoi al Kievului , iar în 1801  țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a lost numit exarh al Bisericii din Moldova și tara Romaneasca  – ambele țări fiind sub ocupație militară rusă (instalat la Iasi si  conducând Mitropolia Moldovei până după pacea de la Bucuresti (16 mai 1812).

La  21 august țarul Rusiei l-a numit în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința în Chisinau, create la cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a înființat un Seminar teologic.

1830: S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor Organice, considerate primele acte constituţionale pentru Moldova şi Valahia

Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov , portret de Franz Krüger, 1851;

Coperta Regulamentului Organic în Valahia (Muntenia), 1832 (alfabet Chirilic de tranzitie)

Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Muntenia şi în 1832 în Moldova, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol, au consfinţit o puternică influenţă a Imperiului Rus în Principatele române.

Cu toate criticile care se aduc acestui document, nu poate fi ignorat faptul că el a consacrat pentru prima oară principiul separaţiei puterilor şi a favorizat dezvoltarea noilor relaţii economice.

De fapt, el a înlocuit arbitrariul puterii domnitorilor şi a introdus norme şi instituţii moderne de organizare a statului. Regulamentele organice integrează astfel proiectele anterioare de organizare a vieţii statale, iar sub acest nume modest, ele reprezintă, în opinia lui Nicolae Iorga, o adevărată Constituţie.

Ţarul Nicolae l-a însărcinat pe Contele Pavel Kiseliov (Павел Дмитриевич Киселёв, Pavel Kiseleff), ofiţer energic şi bun administrator, cu  transpunerea în practică a prevederilor tratatului de la Adrianopol. El a preluat această funcţie în noiembrie 1829, la Bucureşti.

De atunci şi pînă la încheierea mandatului său, în aprilie 1834, el a avut puteri aproape nelimitate în reorganizarea vieţii politice şi economice din Principate. Deşi multe dintre acţiunile sale au fost etichetate de contemporani ca revoluţionare, el nu a dorit să răstoarne ordinea socială existentă, ci s-a străduit să o menţină prin precizarea drepturilor şi îndatoririlor tuturor claselor şi prin asigurarea mecanismului administrativ şi legal, necesar apărării acestora.

Cea mai importantă realizare a sa a fost, fără îndoială, elaborarea unei legi fundamentale pentru fiecare Principat.

Regulamentele Organice au fost rezultatul srînsei colaborări dintre autorităţile ruseşti şi boierii români.

Regulamentele Organice au avut ca obiectiv general întărirea ordinii sociale existente şi menţinerea privilegiilor boiereşti. Ele au asigurat continuarea dominaţiei boierilor în viaţa politică prin recunoaşterea dreptului exclusiv al acestora de a fi reprezentaţi în noua legislatură, prin încredinţarea funcţiilor de conducere în administraţia centrală, prin scutirea lor de plata impozitelor şi prin confirmarea dreptului de proprietate asupra moşiilor lor.

Dar autorii Regulamentelor s-au simţit obligaţi să accepte participarea, cel puţin limitată, a clasei de mijloc în conducerea treburilor ţării, înţelegînd importanţa creării unui climat mai favorabil dezvoltării activităţilor economice ale acesteia.

Astfel de favoruri nu au fost făcute totuşi ţărănimi, al cărei statut economico-social a rămas la fel de nesigur ca şi înainte. Regulamentele Organice au introdus schimbări în sectoarele guvernamentale din Principate prin modificarea şi desfiinţarea vechilor practici şi instituţii, pe măsură ce funcţiile politice, juridice şi fiscale ale guvernului au devenit mai precise şi mai sistemtice.

Regulamentele Organice au introdus înnoiri importante în domeniul administraţiei publice. Un principiu fundamental a constituit separarea puterilor executivă, legislativă şi juridică ale guvernului. În acelaşi timp Regulamentele păstrau tradiţia unui executiv puternic. Astfel, în ciuda noilor puteri acordate legislativului, domnitorul rămînea figura-cheie a sistemului politic.

Alt principiu de bază al Regulamentelor era cel al centralizării, concretizat prin controlul asupra problemelor de la sate şi asupra administraţiei urbane pe care îl exercitau oficialităţi numite de guvernul central, subordonate acestuia.

Regulamentele conţineau prevederi privind modernizarea şi eficientizarea sistemului fiscal, în mod deosebit în adoptarea unui buget anual bazat pe venituri şi cheltuieli planificate, elaborat de domn şi aprobat de legislativ. Regulamentele sporeau, de asemenea, autoritatea statului asupra Bisericii ortodoxe şi reduceau semnificativ rolul clerului în problemele civile, toate acestea fiind dovezi ale secularizării tot mai mari a societăţii.

Moldova împărțită în 3 părţi între Imperiile Otoman, Austriac şi Rus (1775-1812)

 

În ansamblul lor, Regulamentele Organice au deschis calea unor profunde transformări în Principate. Ele au sporit capacitatea guvernului de a planifica activitatea, în special în domeniul finanţelor, oferind astfel garanţii mai concrete decît înainte pentru investiţii şi contracte, condiţii esenţiale ale progresului economic.

De asemenea ele au grăbit momentul unirii Moldovei cu Valahia, prin crearea, în cele două ţări, de instituţii politice aproape identice şi prin garantarea cetăţeniei comune pentru locuitorii lor.

Totuşi, în ciuda acestor prefaceri, Regulamentele nu au marcat o rupere bruscă de trecut.

În multe domenii ale vieţii publice, ele au preluat idei şi proiecte cum ar fi gestionarea raţională a resurselor financiare, propusă de boierii reformatori în deceniile precedente.

Concentrarea puterii în mîinile domnului şi extinderea aparatului birocratic în detrimentul administraţiei regionale şi locale erau în deplină concordanţă cu principiile deja fundamentate.

Trupele ruseşti au continuat să ocupe Principatele după ce sultanul a aprobat Regulamentele Organice, deoarece ţarul dorea să-l menţină pe Kiseliov în funcţie, pentru a supraveghea transpunera lor în practică. Guvernul rus subvenţionase Regulamentele Organice în primul rînd pentru a cîştiga sprijinul boierilor şi pentru a consolida astfel dominaţia rusă în Principate.

Cînd Ţarul a pus capăt ocupaţiei, în 1834, aceasta s-a întîmplat datorită îmbunătăţirii relaţiilor cu Imperiul Otoman şi certitudinii manifestate la Sankt Petersburg că Imperiul Rus îşi crease o poziţie solidă în Principate.

1833: La 30 martie (stil vechi), se constituie la Iaşi, Moldova, din iniţiativa medicilor Iacob Stanislau Cihac şi Mihai Zotta Societatea de medici şi naturalişti

1841: Este fondată în Atena, Banca Nationala a Greciei. 

1842: Anestezia a fost utilizată pentru prima dată, într-o intervenție a chirurgului american dr. Crawford Long.

1844: S-a născut poetul francez simbolist Paul Verlaine; (d. 1896).

1853: S-a nascut marele pictor olandez Vincent van Gogh; (d. 1890).

1856: A fost încheiat Tratatul de pace de la Paris, care a pus capăt războiului din Crimeea (1853-1856), tratat care prevedea şi retrocedarea de catre  Rusia, către Principatul Moldovei, a sudului Basarabiei țariste, cunoscut sub numele de Bugeac sau Basarabia istorică.

1858: Americanul Hyman Lipman din Philadephia, a  înregistrat  patentul creionului cu gumă de șters, la 88 de ani după ce inginerul englez Edward Nairne il  realizase pentru prima dată.

1866: Locotenența domnească, instituita după abdicarea Principelui Cuza, a publicat  Proclamația către popor, prin care recomandăa alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor,  sub numele de Carol I. Guvernul Ghica dă publicității un manifest, la 2 aprilie 1866, cu același mesaj.

1867: SUA au cumpărat Alaska și insulele Aleutine de la Rusia cu 7,2 mil. de dolari.

Un rol important în reușita tranzacției l-a avut generalul american și diplomatul de origine română George Pomuț.

1874: S-a născut generalul Nicolae Rădescu, fost  prim–ministru al României (1944-1945); (d. 1953).

1879: Este promulgată legea privind înfiinţarea Academiei Române, continuatoarea  Societăţii Academice Române.

Societatea Academică Română este declarată Institut naţional, cu denumirea de Academia Română, avînd următoarele secţii:

1. Secţiunea literară (literatură, artă, filologie şi filosofie);

2. Secţiunea istorică (istorie, geografie şi ştiinţe sociale);

3. Secţiunea ştiinţifică (ştiinţele teoretice şi aplicate).

1889: A fost înființată prima agenție de presă românească, Agenția Telegrafică a României (astăzi, Agenția Națională de Presă  ROMPRES).

1894: S-a născut Serghei Iliușin, celebru constructor rus de avioane (d. 1977).

1895: S-a născut Nikolai Bulganin, premier al Uniunii Sovietice (d. 1975)

1899: Poetul român simbolist George Bacovia debutează în revista “Literatorul” din București cu poezia “Și toate“, sub semnătura V. George.

1912: A decedat la Radebeul, scriitorul german  Karl May.

Karl Friedrich May (sau mai corect Carl Friedrich May) (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal) a fost timp de decenii unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului. O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru.

Printre operele lui Karl May traduse în limba română se numără:

• „Winetou”, „Omul preriilor”.

• „Printre vulturi. Năluca din Llano Estacado”.

• „Aventuri în deșertul sălbatic” („De la Bagdad la Istanbul”)

• „Dervișul” 

• ” Comoara din Lacul de Argint 

• „Testamentul incașului”

• „Old Surehand” 

• „Tainele Tibetului” („În Țara Leului de Argint”)

1925: A murit filosoful  austriac Rudolf Steiner; (n. 1861).

A fost un filosof esoterist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, euritmiei,medicinei antroposofice, pedagogiei waldorf si al agriculturii biodinamice.

1926 : În România, se formează un nou guvern prezidat de mareșalul Alexandru Averescu, erou al Primului Război Mondial.

 

1929: Este dată în funcțiune linia telefonică directă București – Budapesta.

1929: S-a  născut soprana română Magda Ianculescu; (d. 1995).

 

 

1937: S-a născut Warren Beatty, actor, regizor, scenarist și producător american de succes.

Este fratele mai mic (cu trei ani) al renumitei actrițe Shirley MacLaine.

1938: În România, se formează al doilea guvern prezidat de patriarhul Miron Cristea.

Foto: Patriarhul Miron Cristea

Generalul Gheorghe Argeşanu înlocuieşte la Ministerul de Război pe generalul Ion Antonescu, retras din guvern întrucît nu era de acord cu măsuri dure împotriva legionarilor.

1945: Spre sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, armata sovietică invadează Austria.

1945: A murit Victor Ion Popa, dramaturg, prozator, publicist și eseist; (n. 1895).

Printre creațiile sale cele mai cunoscute se numără:“Sfârlează cu fofează”, Meșterul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu”(biografia lui Aurel Vlaicu, unul din pionierii aviației), Velerim și Veler Doamne (ecranizat de Sergiu Nicolaescu sub titlul Osânda cu Amza Pellea în rolul principal).

1945: A fost promulgată la presiunea comunistilor romani si a ocupanților  sovietici, Legea nr.271, pentru purificarea administrației publice, învățămîntului, presei, instituțiilor de presă.

Această lege a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali de valoare.

1945: S-a născut muzicianul  Eric Clapton, virtuoz chitarist, vocalist și compozitor britanic.

 

 

1946: S-a înființat Opera de Stat din Timișoara.

1946: Au fost restabilite relațiile diplomatice cu Iugoslavia; primul ambasador postbelic al României în această țară a fost omul de cultură Tudor Vianu.

1951: Firma Remington Rand  livreaza UNIVAC 1 (Universal Automatic Computer 1), primul computer comercial din lume, Oficiului de Recensămînt al SUA.(conceput de  J. Eckert și J. Mauchly).

1962: S-a născut  MC Hammer (Stanley Kirk Burrell), renumit cântăreț de muzică rapp și actor american.

VIZIONATI AICI

1964: S-a născut cântăreața americană Tracy Chapman.

VIZIONATI AICI

1968: S-a nascut renumita cântăreață  franco-canadiană, solistă vocală de muzică pop-rock, Céline Dion.

VIZIONATI AICI

1979: S-a născut cunoscuta  vocalistă și compozitoare americană, Norah Jones.

VIZIONATI AICI

1981: Președintele Ronald Reagan este împușcat în piept, în Washington, D.C., de către un vagabond cu probleme psihice, numit John Hinckley Jr.

VIZIONATI AICI

1983: Președintele american Ronald Reagan face cunoscută propunerea adresată sovieticilor, potrivit căreia SUA și-ar limita instalarea de rachete de croazieră Pershing, dacă URSS ar face o mișcare asemănătoare cu rachetele sale de croaziera.

1989: A decedat Nicolae Steinhardt, eseist și prozator român creștin de origine evreiasca; (n.29 iulie 1912).

Nicolae Steinhardt s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, iar după punerea sa în libertate își va lua numele de fratele Nicolae. Este autorul unei opere unice în literatura română intitulată Jurnalul fericirii.

1993:  A decedat Edgar Papu, specialist în literatură comparată, renumit filosof al culturii roman; (n. 1908).

2002: A murit  Elizabeth Bowes-Lyon, soția regelui George al VI-lea al Regatului Unit și mama reginei Elisabeta a II-a  a Marii Britanii; (n. 1900).

2003 : Ne-a părăsit actrița română Vasilica Tastaman; (n.6 octombrie  1933, Brăila).

2005: La televiziunea  arabă Al Jazzeera a apărut o înregistrare cu  trei ziaristi români răpiți în Irak.

Foto: Sorin Dumitru Mișcoci, Marie-Jeanne Ion si Eduard Ovidiu Ohanesian

 Lângă ei apăreau două persoane mascate inarmate cu pistoale mitraliere. Marie Jeanne Ion a spus în engleză că răpitorii nu doresc nimic în schimbul lor, analiștii deducând  că este vorba despre o situație atipică de răpire.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

SFÂNTUL CUVIOS IOAN SCĂRARUL.

Sfantul Ioan Scărarul a vietuit între anii 578-649 și a  intrat in cinul monahal la vârsta de 16 ani. Sfântul Ioan Scărarul l-a avut ca povățuitor pe Cuviosul Macarie, timp de 19 ani.

Dupa moartea parintelui sau duhovnicesc, Sfantul Ioan Scărarul  s-a retras intr-o peștera, unde a dus o viata aspră vreme de 40 de ani.

A fost vreme indelungată egumen al manastirii din Muntele Sinai. El este autorul lucrarii “Scara”, carte care descrie viata duhovniceasca sub forma unei scari cu 30 de trepte care ne duce spre Dumnezeu.

“Scara” a fost tradusa in limba română de parintele Dumitru Staniloae și se afla cuprinsa in volumul al IX-lea al Filocaliei.

Biserica i-a inchinat Sfântului Ioan Scararul a patra duminica din Postul Sfintelor Pasti. Sfantul Ioan Scararul mai este cunoscut sub numele de Ioan Sinaitul, datorita faptului ca a fost egumen la Manastirea Sinai.

Pentru erudiția si cultura sa, mai este numit si Ioan Scolasticul.

Numele de “Scararul” sau Climacus, vine de la principala sa opera, intitulata Scara Paradisului.

Sfantul Ioan Scărarul a trecut la cele vesnice in anul 649.

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox.ro

3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

4. Istoria md.

5. Istoria României, Keith Hitchins, Bucureşti, 1998.

6. Wikipedia.org

7. Rador.ro

VIDEO:  ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY: