CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Paul Goma, un erou al luptei împotriva dictaturii comuniste, s-a stins din viață în urma infectării cu coronavirus. VIDEO

 

 

 

 

Paul Goma s-a stins din viață din cauza infectării cu coronavirus. Biografia

 

 

Paul Goma s-a stins din viață din cauza infectării cu coronavirus.

 

 

Mariana Sipoș, biografa lui Paul Goma și confidenta disidentului în ultima parte a vieții, anunță într-un comunicat remis G4Media.ro că Paul Goma a murit în noaptea din 24 spre 25 martie la vârsta de 84 de ani ,din cauza infecției cu coronavirus. Scriitorul era internat într-un spital parizian.

Sursa citată a prezentat comunicatul integral: 

„În urma unui mesaj primit din Franța, cu regret si mare durere anunț plecarea dintre noi a marelui scriitor și disident Paul Goma, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière, în urma constatării infectării cu virusul ucigaș.

Conform informațiilor transmise de echipa medicală care l-a îngrijit, Paul Goma a plecat senin, fără durere și cu sufletul împăcat. 

Fiul său, Filip Goma, după ce în urmă cu doi ani și-a pierdut și mama, este foarte tulburat și îndurerat și roagă să nu fie contactat.

Conform indicațiilor lui Filip Goma, respectând dorința tatălui său și ținând cont de restricțiile actuale în vigoare în Franța, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pére Lachaise din Paris.

Voi comunica programul ceremoniei îndată ce va fi finalizat.

Dumnezeu sa-l odihnească în pace!”

Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, județul Orhei, din Basarabia, unde părinții săi erau învățători. Tatăl său a construit, împreună cu oamenii din sat, școala care avea într-o latură locuința învățătorilor cu celebrul calidor (coridor, galerie), evocat în romanele autobiografice ale lui Paul Goma.

În martie 1944, familia Goma se refugiază în Transilvania, părinții lui Goma fiind repartizați învățători mai întâi în satul Gusu și apoi, de-a lungul anilor, în alte sate din județul Sibiu. (Despre copilăria transilvăneană și adolescența lui Paul Goma vezi romanele: Arta refugii, Astra, Sabina).

În 1949, Paul Goma intră prin concurs elev bursier la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

În 1952, înaintea ultimului an de liceu, află că fusese exmatriculat din toate școlile din țară, după ce în mai 1952 fusese convocat la Securitatea din Sibiu și „reținut” opt zile pentru că vorbise în clasă despre partizanii din munții și… ținea „un jurnal intim codificat”.

După mai multe încercări la alte licee, tatăl său reușește să-l înscrie a Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș.

În 1954, dă examen de admitere, simultan, la Universitatea București (Filologie) și la nou-înființatul Institut de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” (fosta Școală de Literatură, numită și fabrica de scriitori). Reușește la ambele examene, dar alege Institutul care, în 1955, este transformat în secție la Facultatea de Filologie a Universității București.

În 22-23 octombrie, 1956izbucnește Revoluția din Ungaria. În 22noiembrie, Paul Goma este arestat de la Universitate, dus la Ministerul de Interne și anchetat, acuzat fiind de tentativă de a organiza o manifestație ostilă de solidaritate cu Revoluția din Ungaria.

 Este reținut la Malmaison și Jilava, procesul fiind amânat de nenumărate ori.

 

Abia în iunie 1957 i se aduce la cunoștință sentința: doi ani închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică. În martie 1958 este trimis disciplinar la penitenciarul Gherla. În noiembrie este eliberat din închisoare, dar trimis (cu escortă) – „pentru 36 luni” – cu domiciliu obligatoriu (DO) în satul-nou Lătești, raionul Fetești. În noiembrie 1961 i se prelungește restricția domiciliară cu încă 24 luni.

Paul Goma protestează, în scris, împotriva „prelungirii”; va fi eliberat înainte de termen abia în ianuarie 1963.

În 1965, ca urmare a „decretului Ceaușescu” (ce permitea foștilor deținuți politici să-și continue studiile universitare), Paul Goma – căruia nu i se aprobase reînmatricularea în anul III, deși, legal, avea acest drept – dă examen de admitere și reușește la Facultatea de Filologie, Universitatea București.

În decembrie 1966, debutează în revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba. În august 1968 Paul Goma se căsătorește cu Ana Maria Năvodaru. Apare în librării volumul de debut Camera de alături, singura carte pe care Paul Goma a reușit să o publice în România înainte de plecarea în exil.

În 22 august 1968, are loc invadarea Cehoslovaciei; Paul Goma vrea să facă parte din proiectatele brigăzi patriotice de apărare a României de o posibilă invazie sovietică, dar i se pune condiția să se înscrie în partid. Paul Goma acceptă și este primit în partid împreună cu alți tineri scriitori printre care Aurel Dragoș Munteanu, Adrian Păunescu, Paul Schuster, Al. Ivasiuc.

În 1971, romanul Ostinato, interzis de cenzură în România, apare la prestigioasa editură Suhrkamp din Germania, apoi în Franța la Gallimard. Traducerea în italiană, efectuată de Marco Cugno, este oprită prin intervenția Securității la editura Rizzolli, unde urma să fie publicată. În octombrie, romanulOstinato este lansat la Târgul de Carte de la Frankfurt.

Prin Europa liberă Paul Goma află că „delegația RSR la Târgul de Carte, după ce a încercat să împiedece tipărirea cărții, în semn de protest împotriva expunerii, la Târg, a unei cărți calomnioase la adresa socialismului din România, a părăsit Târgul, iar în standul gol al Republicii Socialiste România, editorul a etalat, pentru presă, cartea cu pricina… ”.

În 1972, la Târgul de Carte de la Frankfurt i se lansează a doua carte tradusă în germană Ușa noastră cea de toate zilele (Die Tür)În 1974, romanul apare și în traducere franceză, la Gallimard, cu titlul Elles étaient quatre.

În același an este publicat în traducere olandeză romanul Ostinato, la editura Bruna & Zoon din Utrecht.

În 1975, pe 2 noiembrie se naște Filip-Ieronim, fiul lui Paul Goma.

În 1976, apare în traducere franceză, la Gallimard, romanul Gherla  (roman autobiografic bazat pe propria experiență în această închisoare)care va fi  transmis, în foileton, la Europa liberă, în lectura autorului (aflat în România).

În 1977, în ianuarie, se anunță Charta 77 a cehilor și a slovacilor – la care aderă scriitori maghiari și bulgari. În februarie, se difuzează, la Europa liberă, Scrisoarea adresată de Paul Goma, prin Pavel Kohout, Chartei ’77, în care afirmă, printre altele: „Mă declar solidar cu acțiunea voastră.

Situaţia voastră este şi a mea; situația Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – şi a României. Trăim, supraviețuim în același Lagăr, în aceeaşi Biafra (capitală: Moscova).” […] „Aceeaşi lipsă de drepturi elementare, aceeași batjocorire a omului, aceeaşi neruşinare a minciunii – peste tot. Peste tot: sărăcie, haos economic, demagogie, nesiguranţă, teroare.”

Redactează apoi în februarie celebra scrisoare adresată Domnului Nicolae Ceaușescu, Palatul Regal, București și Scrisoarea deschisă adresată participanţilor la Conferinţa de la Belgrad (pe care o semnează împreună cu alte șapte persoane, soția lui printre ele) în care protestează pentru nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului, prevăzute în Constituția RSR.

Îl caută, ca să o contrasemneze, „mulți cetățeni – niciunul scriitor. Primul – de altfel și ultimul: Ion Negoițescu, îl va contacta abia în 3 martie”.

Se naște astfel ceea ce istoria va reține cu numele „Mișcarea Paul Goma”. În urma amplorii fenomenului, l1 aprilie, Paul Goma este arestat. În 3 aprilie, soția și copilul sunt scoși din apartamentul lor din Drumul Taberei unde veneau toți cei voiau să adere la protestul lui Paul Goma și mutați cu forța în cartierul Vitan.

În timp ce se afla în închisoare, Paul Goma este exclus din Uniunea Scriitorilor. La 6 mai, Paul Goma este eliberat – în urma campaniei internaționale și a protestului PEN Clubului Internațional, condus de Mario Vargas Llosa. 

În octombrie, constatând că în „condițiile noi nu mai poate avea vreo legătură cu exteriorul – nici cu interiorul” – Paul Goma se decide să accepte invitația PEN Club de a călători în Occident. La 20 noiembrie 1977, Paul Goma cu soția și fiul lor pleacă,  pentru totdeauna, din România. Sosiți cu pașapoarte turistice la Paris, cer imediat azil politic.

În februarie 1978, Paul Goma începe să scrie cartea de mărturii Culoarea curcubeului care va fi publicată în anul următor, la Seuil, în franceză, cu titlul Le tremblement des hommes („Cutremurul oamenilor”) – titlu sugerat de un reportaj al jurnalistului Bernard Guetta (în Le Nouvel Observateur):

„România, în 1977, a cunoscut două cutremure: unul de pământ, în 4 martie, altul al oamenilor, prin Mișcarea Goma”.

Între 1981 și 1990, Securitatea a pus la cale mai multe atentate împotriva lui Paul Goma, printre ele, celebra “L’Affaire Tanase-Goma”, din 1982 (vezi volumul Soldatul câinelui), recunoscute public chiar de Ion Iliescu cu prilejul decorării postului Europa liberă (în cel de-al doilea mandat al său) scrie https://radiochisinau.md/paul-goma-sa-stins-din-viată

Conform indicațiilor fiului său Filip, respectând dorința tatălui său și țînând cont de restricțiile actuale în vigoare în Franța, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, anunță Mariana Sipoș, biografa scriitorului.

Urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pére Lachaise din Paris, a precizat biografa scriitorului.

 

 

 

26/03/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 26 MARTIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

26 martie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

304: A murit  Sfântul martir creștin Emmanuel, arestat și executat împreună cu alți 42 de mucenici, inclusiv Codratus și Theodocius, in vremea persecutarii creștinilor de catre împăratul Dioclețian (284-305) se află şi martirul Emanuel.

 

 

 

 

 

 

 

Numele martirului Emmanuel este o transformare a numelui biblic dat lui Mesia: Immanuel = Dumnezeu este cu noi și are o foarte mare răspândire în toată lumea creştină, în numeroase variante: Manoil, Manoilă, Manuil, Manuilă, Manolea, Nole, Manolică, Nolică, Manolache, Manache, Manu, Mănilă, Mănior, Măniţu, Măneş, Mănucu, Monco, Mancea etc., iar pentru femei: Emanuela, Manuela, Manola, cu prescurtările: Ema, Emi, Ela.

Este venerat atât de credincioșii catolici cât și de cei ortodocși.

 

 

 

 590: Impăratul Mauriciu (  (n. cca. 539 – d. 602, îl asociază la domnie pe fiul sau Theodosius.

 În 602 Mauriciu  a fost ucis, împreună cu familia sa, de către răsculatul Focas, care i-a succedat la tron.

 

 

 

 

Maurice (emperor) - Wikipedia, the free encyclopedia

 

 

 

 

Flavius Mauricius Tiberius Augustus , cunoscut sub numele de Mauriciu/Maurikios, a fost împărat bizantin bizantin între 582 și 602. El a fost ultimul membru al dinastiei iustiniene.

Mauriciu s-a născut în Arabissus, în Cappadocia. A intrat în cariera militară și în 572 a ajuns comandant al armatei bizantine. El a fost adoptat de Tiberiu I și l-a succedat la tron.

În 579, în timpul războaielor Sassanide a fost numit comandant suprem al trupelor bizantine din Asia. În 581 a obținut o victorie zdrobitoare împotriva perșilor, iar un an mai târziu s-a căsătorit cu Constantina, fiica lui Tiberiu,  împreună cu care i- a avut copii pe Teodosiu si Tiberiu.

Când a ajuns pe tron, a început să plătească tribut avarilor, iar imperiul a fost devastat de războaiele cu perșii și slavii. În 586 a obținut, la Dara, o noua victorie asupra perșilor, impiedicand înaintarea lor pentru doi ani.

După aceasta, Mauriciu a impus o uniune între Biserica Armeniană și Patriarhia de la Constantinopol.

După victoria din est, Mauriciu s-a indreptat cu atenția spre Balcani, unde avarii, împreună cu slavii, ocupaseră cetatea Sirmium și asediau orașul Thesalonikii.

Mauriciu a început campania în 591, iar în 593, generalul Priscus îi alungă pe avari dincolo de Dunăre. În 598 avarii au făcut pace, iar în 601 slavii au suferit o înfrângere umilitoare la nord de Dunăre.

Mauriciu a organizat provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un exarch (de Ravenna, etc.), începând din 584. Prin creearea exarhatelor din Italia, Mauriciu a încetinit invazia lombarzilor.

Mauriciu i-a ridicat pe fii săi la rangul de co-împărați: Teodosiu, fiul cel mare, guverna provinciile apusene, iar Tiberiu, provinciile balcanice. Această împărțire a conducerii aduce aminte de Tetrahia lui Dioclețian. A fost tolerant față de crestinii monofiziți.

În 602, trupele dunărene s-au revoltat împotriva lui sub conducerea generalului Focas.

Ei l-au forțat pe Mauriciu să abdice și să fie desemnat împărat Teodosiu sau generalul Germanus, dar revolta a luat amploare și Mauriciu a fost nevoit să fugă cu familia sa la Nicomedia (azi Izmit, Turcia).

Nu a apucat să iasă din oraș, fiind executat la  ordinul lui Focas, care i-a urmat la tron,  la 27 noiembrie 602 (unii spun 23 noiembrie). Împărăteasa Constantina și trei fiice ale sale au fost cruțate și trimise la o mănăstire.

Mauriciu este autorul cărții militare Strategikon.

 

 

 

 

1027: Conrad al II- lea  este incoronat imparat al Sfantului Inperiu Romano-German de Papa Ioan al XIX-lea.

 

 

 

 

 

https://i2.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/de/Konrad_II_miniatur.JPG

 

Conrad al II-lea (990 – 4 iunie 1039). foto:  Wikipedia.ro

 

 

 

 1169: Saladin devine emir al Egiptului.

 Saladin sau Salah al-Din  (n. 1138  – d.4 martie 1193) a fost de origine kurd, originar din Tikrit si a devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului si Siriei.

La apogeul puterii sale a domnit peste Egipt, Siria, Yemen, Irak, Mecca, Hejaj si Diyarbakir.

 

 

 

 

 

 

 

A fost principalul adversar al Cruciaților în fața cărora și-a  câștigat respectul datorita vitejiei sale

 

 

 

 

 

 

1344 : Reconquista spaniolă.  Cetatea arabă Algeciras se predă trupelor regatului Castiliei. A fost unul dintre primele războaie europene în care  a fost folosit praful de pușcă.

Forțele castiliene conduse de regele Alfonso al XI-lea, aliat cu Regatul Aragon și Republica Genova, au avut ca obiectiv capturarea  orașului musulman Al-Jazeera Al-Khadra, denumit Algeciras de creștini, care era capitala și principalul port al teritoriului european al Imperiului Marinid.

Asediul a tinut douăzeci și una luni. Populația orașului care numara  aproximativ 30.000 de persoane, inclusiv civili berberi și soldați, a suferit o blocadă pe uscat și pe mare care a împiedicat aprovizionarea sa.

Emiratul arab din Granada a trimis o armată pentru a salva orașul, care a fost învinsa lângă Río Palmones.

După aceasta, la 26 martie 1344, orașul a fost încorporată în Regatul Castilia.

 

 

 

 

 

1516:  S-a născut la Zürich naturalistul elvețian Conrad Gesner, supranumit “părintele istoriei naturale”, autorul cărții “Historia animalium”; (d. Zürich, 13 decembrie 1565).

 

 

 

 

 

 1636:  În Olanda este fondată Universitatea din  Utrecht.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este una dintre cele mai vechi universități din Țările de Jos și una dintre cele mai mari din Europa. In 2012 numarul studentilor inscrisi  a fost de 30449, iar cel al  angajatilor de  5295 .

Universitatea a fost  evaluata ca cea mai bună universitate din Țările de Jos de clasamentul Shanghai a Universităților Mondiale in 2013, fiind  cotata pe locul 13 in randul universitatilor  europene  și pe locul 52 intre cele mai bune universitati din lume.

Motto-ul universității este “Sol Iustitiae ILUSTRA nr”, care înseamnă “Soarele  Justiției, să strălucească peste noi.” Acest motto a fost spicuite dintr-o traducere literală a Bibliei în limba latină a Maleahi 4: 2.

1786 : La 26 martie/6 aprilie , sultanul confirma pe tronul Ţării Româneşti pe Nicolae Mavrogheni, un grec originar din insula Paros, Mavrogheni.

A ajuns domn cu ajutorul lui Gazi Hasan paşa, comandantul flotei otomane al cărei dragoman era.

Mavrogheni, în afara faptului că este taxat drept “ciracul” căpitanului otoman sau “galiongiu”, are obiceiul de a se amesteca mai în toate: măturatul străzilor, mersul la biserică, spovedania, împărtăşania, hoţiile de la drumul mare, furtişagurile, preţurile, pieţele, boieriile, dregătoriile, judecăţile, organizarea militară, certurile casnice etc.

În fapt, domnul se afla mai peste tot, căci umblă deghizat prin Bucureşti pentru a verifica astfel dacă poruncile îi sînt respectate.

Dionisie Eclisiarhul povesteşte: “şi au început a umbla zioa şi noaptea pre uliţe şi prin curţile boereşti, uneori diptil, alteori de faţă, cînd călare, cînd pe jos, cu doi trei arnăuţi după el, şi cercînd care cum să află pe la casele lor” sau “să înbrăca uneori Mavrogheni Vodă în haine popeşti, alteori să îmbrăca cu rasă şi podcapet, călugăreşte, şi mergea pe la beserici de cerca cum slujesc preoţii şi pe ce vreame săvîrşescu slujba”.

Vodă Mavrogheni încerca  să pună ordine mai în toate, s-a amestecat în actul de justiţie, fără a mai ţine cont de existenţa departamentelor de judecată, de părerile “judecătorilor”, de reformele precedesorului său Ipsilanti: “însă el judeca, el hotăra şi însuşi el purunciia de pedepsiia pre cel ce i să părea a fi vinovat”.

Verifica el însuşi dacă mărfurile se vând bine prin pieţe şi tîrguri, “făcea cercări şi la cei ce vindea pîine şi alte bucate, şi pe la băcănii”, pe cei găsiţi cu “vînzarea rea” “îi rîdica şi-i pedepsiia foarte rău şi le lua gloabă (amendă)”; dacă copiii îşi respectă părinţii, dacă creştinii merg la biserică, dacă sătenii “se gîlcevesc”, dacă drumurile sânt sigure sau dacă se ia mită sau dacă se vorbeşte urât.

Pedeapsa era foarte aspră, punea “să-i înţape fără nici o judecată”, astfel că, “fără de voie”, norodul se conforma: “pe atunci nu era a vedea sau a auzi gîlcevindu-se oamenii în sat, sau a să ucide, şi nu să auziia nume de hoţi undeva, şi călătoriia oamenii şi neguţătorii oriunde fără frică”.

Până şi preoţii primesc “straşnică poruncă” de a fi în slujba enoriaşului.

La capătul Podului Mogoşoaiei (lângă Muzeul Ţăranului Român) a construit o biserică ce a dăinuit până astăzi.

Totusi, excesele sale, plimbările pe uliţele Bucureştilor într-o sanie trasă de cerbi cu coarnele poleite cu aur, fanatismul religios, acordarea de boierii oricui plătea bine,au anulat faptele sale bune.

Un autor necunoscut (Vîrtejul nebuniei, 1786) pune pe seama lui vodă următorul discurs: “Boieri, să vă spun, cînd un căpitan comandă o corabie şi galiongiii lui îl ascultă, nu trag unul într-o parte şi altul în alta, ci toţi într-un suflet caută selametul, salvarea corabiei”.

În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, el s-a confruntat cu armatele austriece și a obținut un oarecare succes în primul an. După înfrângerea trupelor otomane în 1789, armata austriacă a ocupat o parte din teritoriul Țării Românești, inclusiv capitala București.

EVoda Mavrogheni  a pierdut protecția lui  Hassan Pasha, care a murit si a fost bătut în iunie 1790 de către austrieci.

În primele zile ale lunii septembrie 1790 Prințul Nicolae Mavrogheni a fost convocat de către Marele Vizir Yusuf Pașa la sediul armatei otomane și a fost decapitat în satul  Byala 30 km sud de Vidin,din  ordinul sultanului Selim al III – lea.

 

 

 

1808: Regele Carol al IV-lea al Spaniei a abdicat în favoarea fiului său, Ferdinand al VII-lea.

 

 

 

 

 

1812: Un cutremur catastrofal  distruge  orașul Caracas din Venezuela.  

 

 

 

1814: A murit Joseph-Ignace Guillotin, medic şi revoluţionar francez după care a fost numită ghilotina (instrument pentru  executarea  condamnaţilor la moarte prin decapitare); (n. 1738).

 

 

 

Imagini pentru Joseph-Ignace Guillotin,photos

 

 

 

 

 

1827: A decedat compozitorul clasic german Ludwig van Beethoven.(n. 16 decembrie  1770)El a lăsat posterității opere nemuritoare, printre care:

  • 9 simfonii ( a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei  pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene)

  • 5 concerte pentru pian și orchestră (remarcabile al 4-lea și al 5-leaImperialul)

  • Un concert pentru vioară și orchestră

  • Missa solemnis

  • 32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a Appassionata)

  • Sonate pentru vioară și pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer)

  • 16 cvartete pentru coarde

  • Opera Fidelio

 

 

 

Ludwig van Beethoven
(pictură în ulei de Joseph Karl Stieler, 1820)

Beethoven Signature.svg

 

 

VIZIONATI AICI  

 

 

 1830: Este publicata in Palmyra, New York, ”Cartea lui Mormon”, cartea sfanta a sectantilor mormoni americani, de catre predicatorul american Joseph Smith, Jr. (n. 23 decembrie  1805 – d.27 iunie 1844).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Joseph Smith, Jr.photos

 

 

 

 

  Joseph Smith, Jr. a fost un lider religios american, care a fondat mișcarea Sfinților din Zilele cele din urmă, cunoscută și drept „mormonism”. Adepții lui Smith au afirmat despre el că ar fi primul profet din Zilele cele din urmă, a cărui misiune era să reînființeze Biserica Creștină originară, considerată pierdută la scurt timp după moartea apostolilor, datorită unei apostazii.

Această reînființare a inclus și fondarea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, precum și publicarea Cărții lui Mormon și a altor scripturi noi. La moartea sa, noua confesiune avea deja zeci de mii de adepti.

Adepții diferitelor confesiuni care au izvorât din învățăturile lui Smith sunt astăzi în număr de treisprezece, până la paisprezece milioane. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este cea mai mare confesiune, cu aproximativ 13 milioane de membri.

A doua ca mărime este Comunitatea lui Hristos, numită inițial Biserica Reorganizată a lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, cu aproximativ 250.000 de membri. Alte confesiuni ale Sfinților din Zilele din Urmă au un număr de membri de ordinul zecilor de mii.

 

 

1846: I. Heliade Rădulescu lansează în revista  “Curier de ambe secse” proiectul “Bibliotecii universale”, care prevedea traducerea în următorii 10 ani a circa 230 de lucrări filosofice, istorice, ştiinţifice, politice, literare, etc., plan ce n-a putut fi realizat din cauza evenimentelor politice care au urmat.

 

 

 

Imagini pentru eliade rădulescu

 

 

1859:  Începe Conferinţa de la Paris a reprezentanţilor Puterilor Garante, Anglia, Franţa, Prusia, Regatul Sardiniei şi Rusia care au recunoscut oficial, la 1/13 aprilie 1859, dubla alegere a lui Al. I. Cuza ca domnitor în Muntenia şi Moldova. 

Austria şi Imperiul Otoman o vor face la 25 august/6 septembrie acelaşi an, data încheierii Conferinţei. Recunoaşterea dublei alegeri de către Puterile garante şi Imperiul Otoman consacra uniunea celor două Principate, prima etapă spre realizarea deplină a Unirii

 

 

 

 

 

 

1869: S-a născut  filolog şi istoric sas din Transilvania,  autorul teoriei identităţii graiului bistriţean cu cel luxemburghez şi, deci, a emigrării saşilor din restrânsa regiune Mosela (Luxemburg) în Transilvania.

 

 

 

 

 

 

 

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1933; (m. 1938).

 

 

 

 

1874: S-a născut poetul american Robert Frost; (d. 1963).

 

 

 

https://i2.wp.com/www.whataboutclients.com/archives/Robert-Frost-big.jpg

 

 

 Robert Lee Frost este foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vietii rurale și arta limbajului colocvial american. In timpul vieții a primit patru Premii Pulitzer pentru Poezie.

 

 

 

 

 

 1881: Domnitorul Carol I de Hohenzollern a fost proclamat primul rege al Regatului României.

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 1886: Ion Suruceanu, primul arheolog din Basarabia ţaristă, devine membru titular al Societăţii Arheologice din Rusia.

Tot în acest an el este ales membru titular al Societăţii de Istorie şi Antichităţi din Odesa.

 Ion Casian Suruceanu (n. 19 decembrie 1851 la Vadul lui Vodă – d. 19 noiembrie 1897 la Chișinău) a fost un arheolog și istoric basarabean,  membru de onoare (din 1888) al Academiei Române.

A cercetat ruinele antice din Basarabia și Novorusia, îndeosebi cele ale cetății Tyras si a  publicat nenumărate articole în limbile rusă, română și franceză (era ginerelele  arheologului amator, francezul Christophe-Charles Sicard, instalat în Basarabia ca viticultor) .

A întemeiat la Chișinău un muzeu de arheologie („Muzeul antichităților din Pontul scitic”), din păcate jefuit în 1917 de trupele bolsevizate  aflate in debandada în momentul Revoluției ruse.

Printre lucrariile sale mai cunoscute sunt Încercare de a dovedi situația cetății scitice Alectora și a „Coastei de azur” menționată de Constantin Porfirogenetul și Inscripții grecești și latinești descoperite în anii 1889-1894, publicate respectiv la Odesa în 1888 și la Sankt-Petersburg în 1894

 

 

 

1892: Se  stinge din viaţă Walter Whitman, poet, eseist, jurnalist și umanist american (31 mai 1819 – 26 mart. 1892). A fost unul din cei mai influenți și controversați poeți americani.

 

 

 

 

 

 

 

1893: S-a născut Palmiro Togliatti,  lider al Partidului Comunist Italian; (d. 1964).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Palmiro Togliatti,photos

 

 

 

 

 

1895: A apărut la Bucureşti publicatia umoristică ’’Moș Teacă’’, condusa de Anton Bacalbasa.

 

 

 

 

 

Imagini pentru revista  ’’Moș Teacă’’,photosImagini pentru bacalbasa photos

 

 

 

 

 

1902: A murit  exploratorul Cecil Rhodes, unul dintre fondatorii Imperiului Britanic; (n.5 iulie 1853).

 

 

https://i2.wp.com/www.notablebiographies.com/images/uewb_09_img0594.jpg

 

 

 

 

1905: S-a născut Viktor Frankl, neurolog și psihiatru austriac, considerat părintele logoterapiei; doctor în neurologie și filosofie, Frankl este fondatorul celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie – Logoterapia; (m. 1997).

 

 

 

 

1911: S-a născut marele dramaturg american Tennessee Williams, (Thomas Lanier Williams) ; (d.25.02.1983).

 

 

 

 

 https://i1.wp.com/www-tc.pbs.org/wnet/americanmasters/files/2008/12/590_am_williamst_about.jpg

 

 

A fost distins cu Premiul Pulitzer pentru piesa de teatru  “Un tramvai numit dorinţă” („A Streetcar Named Desire”) în 1948, şi ulterior pentru piesa „Cat On a Hot Tin Roof” („Pisica pe acoperişul fierbinte”) în 1955, ambele beneficiind de ecranizări remarcabile .

 

 

1913: Razboiul Balcanic. Forțele bulgare cuceresc Adrianopolul.

 

 

 

1916: S-a născut biochimistul american Christian Boehmer Anfinsen; contribuţii fundamentale în chimia enzimelor; Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1972, împreună cu compatrioţii săi Stanford Moore şi William Howard Stein; (m. 1995).

 

 

 

1918: La Chişinău, în Republica Democrată Moldovenească recent desprinsă de Imperiul Rus, soseşte preşedintele Consiliului de Miniştri al României, Alexandru Marghiloman, însoţit de reprezentanţi ai guvernului român.

Împreună cu ei vine şi omul politic basarabean Constantin Stere.

 

 

 

 

 

1918: Are loc la Roma, Congresul nationalităţilor asuprite din Austro-Ungaria, care a adoptat o moţiune prin care se cerea recunoaşterea dreptului fiecărei naţiuni de a se constitui ca stat naţional independent sau de a se uni cu statul său naţional, dacă acesta există 

 

 

 

 

1923: Parlamentul  votează Constituţia României Mari, promulgată prin decret regal la 28.03.1923, una dintre cele mai avansate şi democratice constituţii din Europa acelui timp.

 Prevederile noii Constituţii   publicate la 29 martie,întăreau rolul parlamentului în viaţa politică a tarii, consfintind libertatea cuvîntului, a întrunirilor, a presei, egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor, etc.

 

 

 

 

1923: A decedat actriţa Sarah Bernard (Henriette-Rosine Bernard), renumită actriță franceză  (n.23 oct. 1844).

 

 

 

 

 

1926: Se semnează la Bucureşti, în România, Tratatul de garanţie româno-polon.

Ambele state se angajau să se ajute în cazul unei agresiuni externe pentru apărarea reciproca a integrităţii lor teritoriale şi a independenţei politice.

 

 

 

 

 

 

 1931: Este fondată compania aviatică elvețiana Swissair.

 

 

 

 

 

 

1937: În Crystal City, Texas, cultivatorii de spanac au sponsorizat ridicarea unei statui pentru omagierea personajului de desene animate Popeye Marinarul.

 

 

 

 

http://g1b2i3.files.wordpress.com/2010/01/popeye21.jpg?w=230&h=321Imagini pentru monument popeye marinarul crystal city photos

 

 

Vizionati aici: 

 

 

 

 

 

 1943: S-a născut ziaristul Bob Woodward (“Washington Post”), celebru prin acoperirea jurnalistică a scandalului “Watergate”, care a condus la demisia preşedintelui Nixon (1972-1974).

 

 

 

 

 

 1944 : S-a născut cântăreața americană Diana Ross.
Este o cântăreață câștigătoare a 12 premii Grammy, producătoare muzicală și actriță nominalizată la premiile Oscar, ai cărui repertoriu include piese R&B, soul, pop, disco și jazz.

 

 

 

Imagini pentru Diana Ross photos

   

 

 

A debutat alături de formația “The Supremes” în anii ’60, lansându-se solo la începutul anilor ’70. De la începutul carierei cu “The Supremes” și până acum, Diana Ross a vândut peste 100 de milioane de inregistrari.

 

 

 

 

 

1945: S-a încheiat bătălia de la Iwo Jima. Japonezii au fost infrânţi de fortele americane,  pierderile  acestora ridicandu-se la 22.000 de soldați, iar cele ale armatei SUA au fost de 4.500.

   

 

 

 1945: A decedat David Lloyd George, politician britanic, fost prim ministru al regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord; (n. 1863).

 

 

 

 

Portrait of David Lloyd George.

 

 

 

 

 

1946: A murit pictorul Artur Garguromin Verona, membru fondator al Societăţii Tinerimea Artistică, societate care a avut iniţiativa participării artiştilor români la expoziţii internaţionale, prima prezenţă de acest fel fiind la Atena, în 1903 (n.25.08.1868, Braila).

În  1917 lucrările sale împreună cu tezaurul României sunt duse în Rusia. Organizează Academia liberă de pictură. Este distins cu Ordinul “Steaua României”.

În 1921, a avut  o mare expoziție personală. În 1924 a participat la a XXIII-a Bienală de la  Venetia cu 7 lucrări, regele Umberto al Italiei  îi cumpără lucrarea “Nuntă în Moldova”,, iar în 1926   îi oferă o comandă: pictura capelei Castelului de la Bran .

În 1927 pictează fresca ” Maica Domnului” pentru biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia . Devine membru al ordinului Steua Roșie și este numit cavaler onorific “Pentru Merit” i se conferă de asemenea ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler Clasa I. Anul 1935  aduce nenorocirea asupra lui, un incediu îi distruge pentru a doua oară atelierul, împreună cu peste 100 de lucrări.

Totuși participă la Expozitia de la Bruxelles si  reîntors în țară, Casa regală îi oferă o nouă comandă: pictura tavanului deasupra Scării Voievozilor din Palatul Regal, realizând fresca intitulată “Apoteoză”. În 1940 devine profesor la Școala superioară de pictură și sculptură bisericească de pe lângă Arhiepiscopia Bucurestilor.

În  1941  i se fixează o pensie lunară și printr-un decret semnat de generalul Ion Antonescu , i se acordă naturalizarea. Participă la Salonul Oficial de toamnă din 1942  în anul următor, prin decizie ministerială devine Membru al Corpului Artiștilor Plastici.

S-a stins din viata la 29 martie 1946, suferind și uitat, la București.

 

 

 

 

 

 

1948 : S-a născut Steven Tyler, muzician american, solistul trupei Aerosmith.

 

 

 

 

 

1949: S-a născut Principesa Margareta a României, fiica regelui Mihai I al României.

 

 

 

 

 

 

Radu02

Foto: Principesa Margareta, alături de soțul său, principele Radu

 

 

 

Principesa Margareta a României, fostă Principesă de Hohenzollern-Siegmaringen, (n.Lausanne, Elveția), este prima fiică a fostului suveran Mihai I al României și a soției sale, principesa Ana de Bourbon-Parma. Este a 82-a pe linia succesorală a tronului britanic.

A fost botezată în credința ortodoxă de către principele Filip de Edinburgh o rudă a familiei regale elene.

În 1997 regele Mihai a numit-o drept succesoare la conducerea Casei Regale de România. Nu are copii. Potrivit ultimei constituții democratice a României, cea din 1923, care stabilea succesiunea după legea salică, principesa Margareta și surorile sale nu ar fi putut succede la tronul României (a se vedea și Ordinea de succesiune la tronul României).

La 30 decembrie 2007 regele Mihai a desemnat-o pe principesa Margareta drept moștenitoare a tronului cu titlurile de „Principesa Moștenitoare a României” și de „Custode al Coroanei României“.

 

 

1953: Cercetătorul american Jonas Salk a declarat, intr-o emisiune radio, descoperirea vaccinului anti-poliomielitic, anuntul in premiera fiind catalogat de maxima importanta pentru ca facea posibila salvarea a zeci de mii de bolnavi, indeosebi copii.

 

 

 

 

Imagini pentru Jonas Salk photos

 

 

 

 

 

Poliomielita, cunoscuta si sub numele de ”paralizie infrantila”, este o afectiune cauzata de un virus, care poate determina paralizii grave, uneori ireversibile, ducand la invaliditati si care afecteaza mai ales copiii.

In anii ’40-’50, epidemiile aparute au ucis mii de persoane, numai in 1952 peste 3.000 de oameni decedand din cauza acestei boli, iar alte 50.000 fiind afectate de virus.

Pentru ca virusul se transmitea cu usurinta, epidemiile de poliomielita erau ceva obisnuit in primele decenii ale secolului XX. De altfel, chiar presedintele american Franklin D. Roosevelt s-a imbolnavit de poliomielita, la varsta de 39 de ani paralizand partial din aceasta cauza. Ulterior, Roosevelt si-a transformat casa din Warm Springs, Georgia, intr/un centru de recuperare pentru bolnavii de poliomielita.

Procedura lui Jonas Salk, incercata pentru prima oara fara succes de catre americanul Maurice Brodie in anii ‘30, a constat in anihilarea mai multor tulpini de virusi, iar apoi in injectarea virusilor, deveniti benigni, in fluxul sanguin al unei persoane sanatoase. Sistemul imunitar al persoanei urma apoi sa creeze anticorpii meniti sa faca organismul imun la viitoarele expuneri la poliomielita.

Salk a facut primele incercari pe oameni asupra unor fosti pacienti, asupra sa si a familiei sale, iar in 26 martie 1953 si-a facut publica descoperirea la reteaua de radio CBS si doua zile mai tarziu intr-un articol al Jurnalului Asociatiei Medicale Americane.

Salk, nascut in New York in 1914 din parinti rusi si evrei, a inceput cercetarile pe vaccinul care provoaca poliomielita pe vremea cand era student la medicina, iar ulterior le-a continuat din pozitia de cercetator-sef al Laboratului Universitatii din Pittsburgh, in 1948 inregistrand primele succese.

In aprilie 1955, s-a anuntat ca vaccinul este eficient si sigur si a inceput o campanie nationala de inoculare, iar rezultatele s-au vazut imediat pentru ca numarul imbolnavirilor a scazut enorm.

In 1962, a devenit disponibil un vaccin administrabil pe cale orala, realizat de cercetatorul american de origine poloneza Albert Sabin.

Acest fapt a facilitat foarte mult distributia vaccinului anti-poliomielita. Jonas Salk a fost rasplatit cu Medalia Libertatii, distinctie care i-a fost acordate de presedintele SUA in 1977. Cercetatorul american a incetat din viata in, 1995, in La Jolla, California.

 

 

 

 

 

1959: A decedat Raymond Chandler, renumit scriitor american care a influentat genul romanului politist;( n.23 iulie, 1888)

 

 

 

 

Imagini pentru Raymond Chandler,photos

 

 

 

 

1971: Pakistanul de Est și-a proclamat independența şi  a adoptat numele de Bangladesh. 

 

 

 

 

 

Imagini pentru bangladesh harta

 

 

 

 

 

 

Granițele Bangladeshului modern au fost stabilite odată cu separarea Bengalului de India în august 1947, când regiunea a devenit Pakistanul de Est, ca parte a statului nou format  Pakistan.

 Războiul de Eliberare cunoscut și sub numele de Războiul de Independență din Bangladesh, a fost o revoluție și un conflict armat provocat de ascensiunea naționalismului bengalez și a mișcării de autodeterminare în ceea ce era atunci Pakistanul de Est, față de Pakistanul de Vest, aflat la o distanță de 1600 km.

A rezultat independența Republicii Populare Bangladesh. După independență, populația noului stat a îndurat foametea, dezastrele naturale și sărăcia cruntă, precum și agitații politice și lovituri militare.

Restaurarea democrației în 1991 a fost urmată de un calm economic relativ și de progrese economice rapide. Bangladesh este astăzi un producător major în industria textilă globală.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1973: S-a născut Larry (Lawrence Edward) Page, informatician american şi antreprenor în domeniul Internetului; co-fondator al companiei Google (la 4.IX.1998), împreună cu Sergey Brin, co-fondator şi CEO al Alphabet; averea sa a fost estimată în 2017, de revista Forbes, la 44,2 miliarde de dolari.

 

 

 

 

1975: A intrat în vigoare Convenţia privind interzicerea producerii, perfecţionării şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea lor (adoptată pe baza unei rezoluţii a Adunării Generale a ONU din 16.XII.1971, deschisă spre semnare la 10.IV.1972, la Washington, Moscova şi Londra).

 

 

 

 

 

 

 

1977: A decedat Justinian Marina, al treilea patriarh al Romaniei (din 1948), fiind succedat de  patriarhul  Justin. S-a nascut, la Suesti-Valcea la 2 februarie 1901.

Justinian (la nastere: Ioan) Marina , Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane intre 1948 si 1977, a fost inmormantat in biserica Manastirii Radu-Voda din Bucuresti. 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru patriarh iustinian photos

 

 

 

 

A fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste.

Patriarhul a promovat ideea ca istoria merge după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este lupta de clasă. Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în cartea sa Gândirea captivă.

“Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui.

Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului.

“Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!” a spus Justinian Marina, patriarhul României.

 

 

 

 

 

 

1975: A intrat in vigoare Convenţia privind interzicerea producerii, perfecţionării şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea lor (adoptată pe baza unei rezoluţii a Adunării Generale a ONU din 16.XII.1971, deschisă spre semnare la 10.IV.1972, la Washington, Moscova şi Londra)

 

 

 

 

 

 

1979: S-a semnat la Casa Alba in Washington, un acord istoric de pace  între presedintele Egiptului, Anwar el-Sadat, si premierul Israelului, Menachem Begin, in fața sefului de stat al SUA, Jimmy Carter.

 

 

 

 

Begin and Sadat shake hands

 

 

 

 

 

 

În urma acestui act, Egiptul a fost supus boicotului ţărilor arabe, fiind exclus din Liga Arabă.  

Ca urmare a semnarii acestui tratat, liderul arab și cel israelian au impărțit premiul Nobel pentru pace.

La data de 17.IX.1978 a fost semnat Acordul de la Camp David, prin care, pentru prima oară, o ţară arabă recunoştea statul evreu. Acordul a fost semnat tot de preşedintele El Sadat şi de premierul Begin, în prezenţa preşedintelui Carter.

 

 

 

 

 

 

1987: A fost semnată declarația comună chino-portugheză care prevedea revenirea coloniei portugheze Macao în componenţa Chinei, în data de 20 decembrie 1999.

 

 

 

 

 

 1990 : S-a înfiinţat  (prin Decretul-lege 181/26.III.1990) Serviciul  Român de Informaţii/SRI , instituţie de stat specializată în domeniul culegerii de informaţii privind siguranţa naţională, al cărui prim director a fost Virgil Măgureanu (1990-1997).

Prin Hotărârea nr. 32 a Parlamentului României, George Cristian Maior a devenit cel de-al patrulea director al Serviciului Român de Informaţii, la data de 4 octombrie 2006.

Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” este instituţia de învăţământ superior din Serviciul Român de Informaţii care pregăteşte ofiţeri operativi, ofiţeri analişti şi experţi în domeniul informaţiilor de securitate.

 

 

 

 

 

 

 

1991: Presedinții Argentinei, Braziliei, Paraguayului si Uruguayului au semnat Tratatul de la Asuncion (Paraguay), care prevedea crearea ’’Pietei Comune a Sudului’’ (Mercosur) in 1995.

 

 

 

 

1995: A intrat in vigoare Acordul de la Schengen, semnat de sapte tari membre ale Uniunii Europene pentru a facilita calatoriile fara pasapoarte si controale vamale ale propriilor cetateni.

 

 

 

 

1996: A decedat ing. David Packard, cofondator al importantei companii informatice Hewlett-Packard.

 

 

 

 

 

 

1997: Au fost descoperite la Santa Fe, în California, 39 de cadavre ale unor membri ai cultului suicidal ”Poarta Raiului”, a căror moarte a coincis cu apariția cometei Hale-Bop.

 

 

 

 

 

 

1999: Un juriu  din Michigan (SUA) l-au gasit vinovat de crima pe dr. Jack Kevorkian, pentru administrarea unei  injectii letale unui pacient incurabil, care dorea sa moară asistat medical.

 

 

 

 

 

1999: Peste 40 de morţi şi circa 120 de răniţi a fost, potrivit postului de radio “EHO MOSKVI”, bilanţul celui de-al doilea bombardament lansat de aviaţia NATO împotriva Iugoslaviei.

Bilanţul total al primelor două atacuri se ridica la 100 de morţi şi peste 350 de răniţi.

 

 

 

 

 

2000: Primul minstru al guvernului Federației Ruse, Vladimir Putin, a devenit președinte interimar la 31 decembrie 1999, a fost ales președinte al Rusiei pentru un prim mandat, cu 52,94% din voturi. Ceremonia de investitură a avut loc la 7 mai 2000.

 

 

 

 

 

 

 

 

2003: Ministrul român al afacerilor externe a participat  la Bruxelles la Ceremoniile de semnare a protocoalelor de aderare la NATO.

 Cronologie:

1 martie 2004 – Preşedintele Ion Iliescu promulgă Legea nr. 22/2004 de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord.

– Secretarul general al NATO transmite scrisoarea oficială, în numele statelor parte la Tratatul Atlanticului de Nord, conţinând invitaţia de aderare a României la Tratat.

2 martie 2004 – Hotârârea Parlamentului nr. 1 / 2004 suplimentează participarea în Afganistan cu 9 militari pentru Echipa de Reconstrucţie din Kunduz şi un pluton de informaţii pentru ISAF.

4 martie 2004 – Preşedintele Ion Iliescu a semnat instrumentele de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord.

29 martie 2004 – Premierul Adrian Năstase a depus instrumentele de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord, la Washington.

 

 

 

 

 

 

 

 2007: Prima ediție a Premiilor Gopo.

 

Premiile Gopo sunt premii cinematografice românești oferite de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc. Anual, sunt recompensate cele mai importante realizări cinematografice naționale din cursul anului precedent.

Numele festivalului este un omagiu la aniversarea celor 50 de ani de la câștigarea la Festivalul cinematografic de la Cannes a Palme d’Or-ului de regizorul Ion Popescu Gopo , pentru “cel mai bun scurt metraj de animație”.

 

 

 

 

 

 

Ion Popescu-Gopo (n. 1 mai 1923, Bucuresti – d.29 noiembrie  1989, Bucuresti ),actor,artist plastic,scenarist si regizor de film, a fost  creatorul a n umeroase  filme de desen animat în care personajul principal era “omuletul lui Gopo , o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a câștigat câteva premii naționale și internaționale.

 

 

 

 2011: A murit americanul Harry Coover, inventatorul adezivului Super Glue; a descoperit celebrul adeziv din întâmplare, în perioada în care lucra pentru compania Eastman Kodak; (n. 1917).

 

 

 

 

 

 2015: A murit Tomas Tranströmer, poet, psiholog şi traducător suedez, laureat al  Premiului Nobel pentru Literatură pe 2011; (n. 1931).

 

 

 

2016: A decedat  marele  scriitor american James Jim Harrison (n. 11 noiembrie 1937 ). A scris poezie, romane de ficțiune, eseuri și chiar cărți de bucate.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru jim harrison wikiImagini pentru legends of the fall photos

 

 

 

 

 

 

 

Harrison s-a născut în localitatea Grayling, Michigan. A pierdut din copilărie vederea la un ochi. Când avea 21 de ani tatăl și sora sa au murit  într-un accident de mașină.

A absolvit  facultatea  Michigan și în 1965, a fost angajat ca asistent la catedra de limbă engleză a New York State University , dar a renunțat rapid la cariera  universitară.

A publicat 24 de romane și este considerat „principalul maestru al Americii” al acestei forme.

Primul său succes  a venit odată cu publicarea în 1979 a trilogiei Legends of the Fall (Legendele toamnei) . Opera lui Harrison a fost tradusă în mai multe limbi, inclusiv franceză, greacă, chineză și rusă. 

A fost beneficiarul mai multor premii și onoruri, inclusiv Guggenheim Bollowship (1969), Mark Twain Award pentru contribuții distincte la literatura din Midwestern (1990) și inducție în American Academy of Arts & Letters (2007)

  Faimosul său roman  Legends of the Fall (1979) ( Legendele toamnei ),  a fost adaptat de două ori pentru cinema: Revenge (1990) și Legends of the Fall (1994).

Jim Harrison a murit în urma unui atac de cord  în vârstă de 78 de ani, în casa sa din  Patagonia , statul Arizona, SUA.

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

 

 

 

Imagini pentru sf arhanghel Gavriil photos

 

 

 

 

Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea bună Fecioarei Maria; el este cel care a vestit “taina cea din veac ascunsa”; el este vestitorul Intruparii Fiului lui Dumnezeu.

Sfantul Gavriil este unul dintre cei șapte îngeri de mare sfat care stau inaintea Tronului lui Dumnezeu. El s-a infatisat si lui Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, mai inainte de a se arata Fecioarei Maria. El este trambita ce aduce vestile cele bune ale lui Dumnezeu.

Potrivit unor Sfinţi Parinţi, tot Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a adus vestea cea buna si Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, cum ca vor naste o fata, pe Maica Domnului.

Se marturiseste ca tot el este cel care l-a insotit pe Moise, in pustie, atunci cand dreptul a scris Cartea Facerii.

Tot el este cel mai de seama dintre toate cetele ingeresti, el stand langa Tronul lui Dumnezeu si ducand omului cele mai mari vesti dumnezeiesti.

 

 

 

 VIDEO: ASTAZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  4. e.maramures.ro

  5. Istoria md.

  6. Wikipedia.ro

  7. Rador.ro

 

 

26/03/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Acordurile de la Roma din 17 martie 1934: Italia și Austria recunoșteau și susțineau pretențiile revizioniste ale Ungariei

 

Imagini pentru horthy si mussolini photos

Foto: Dictatorul italian Mussolini (stânga) și Miklos Horthy

 

 

 

 

 

La 17 martie 1934, prin Acordurile de la Roma, Italia și Austria recunoșteau și susțineau pretențiile revizioniste ale Ungariei

Prin Acordurile de la Roma, din 17 martie 1934, Italia și Austria recunoșteau și susțineau toate pretențiile revizioniste ale Ungariei horthyste.(1) După 1919, Ungaria s-a angajat într-o amplă și costisitoare campanie pentru susținerea și propagarea ideilor revizioniste maghiare în afara granițelor, în mod deosebit în SUA și în Europa (Germania, Austria, Italia, Franța), finanțând obsesiv tipărirea unor materiale de propagandă iredentistă prin broșuri, ziare, sau sponsorizând difuzarea unor emisiuni radio cu un pronunțat caracter revendicativ.

În replică la Înțelegerea Balcanică, o alianță formată pe 9 februarie 1934, la Atena, de către  Iugoslavia, România, Grecia și Turcia, pe 17 martie 1934, la Roma, Italia, Austria și Ungaria semnează după îndelungi negocieri aprinse, o serie de acorduri pentru “o înțelegere și colaborare italo-austro-ungară”.

Protocoalele semnate la data de 17 martie 1934, la Roma, de către cele trei țări, Italia, Austria și Ungaria, vor rămâne cunoscute în istorie sub numele de “Acordurile de la Roma”.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru acordul de la roma de valeriu pop photos

 

 

 

 

 

 

La momentul respectiv, aceste acorduri au făcut destulă vâlvă și în România, presa românească scriind cu îngrijorare încă de pe atunci despre această inedită alianță.

“(…) după vizita dlui Souvich, subsecretar de stat la ministerul de externe italian, la Viena şi Budapesta, după vizita dlui Dollfuss, cancelarul austriac, la Budapesta şi a d-lui Gombos, premierul Ungariei, la Roma, — s-a ajuns, în jumătatea lunii martie, la semnarea acelor acorduri de la Roma care au făcut atâta vâlvă.

Acordurile, trei la număr, amintesc că cele trei state se vor strădui, din răsputeri, să se înţeleagă asupra tuturor problemelor cari le interesează în mod particular, cât şi asupra celor de ordin general. În acest scop cele trei guverne vor proceda la consultaţii comune, ori de câte ori una din ele va socoti că aceasta e necesar.

Primul acord fixează cadrele largi ale apropierii italo-austro-maghiare, pierzându-se în consideraţiuni de ordin diplomatic.

În acordul numărul doi se dă o deosebită importanţă raporturilor economice dintre cele trei ţări şi în special schimbului, accentuându-se că trebue să se lupte cu orice preţ împotriva autarhiei economice şi să se favorizeze, prin măsuri concrete, opera de reconstrucţie economică a statelor dunărene, în armonie cu spiritul conferinţei de la Stresa şi cu principiul cuprins în memoriul prezentat de Italia, asupra acestei chestiuni, în ziua de 29 Septembrie, 1933.

În acest sens acordul prevede că, la data de 15 Mai, 1934, se vor semna acorduri bilaterale între cele trei state. Prin ele se va căuta un debuşeu sigur producţiei de cereale din Ungaria; se va deschide larg porturile italiene din Adriatică, pentru importul şi exportul austro-maghiar, instituindu-se în acest scop o comisie de trei care, în mod permanent, va trebui să urmărească evoluţia raporturilor economice, ea trebuind să facă propuneri concrete, de natură a realiza cât mai curând dorinţa de colaborare economică, înscrisă în protocol.

În acordul numărul trei statele semnatare, constatând că economiile lor naţionale sunt complimentare, hotărăsc ca, începând de la 5 Aprilie, să înceapă negociaţiuni directe între guvernul italian şi cel austriac, pentru semnarea unui nou acord, destinat a adapta circumstanţelor actuale, raporturile economice dintre cele două ţări. Acest acord va trebui să între în vigoare cel mai târziu la 15 Mai, 1934. Acordul va trebui să acorde de o cât mai largă concesie produselor originare, provenite din Austria şi importate în Italia. “, scria în numărul său de pe lunile martie – aprilie 1934, publicația interbelică “Gazeta Ilustrată” (2)

Dar “Acordurile de la Roma” presupuneau mai mult decât o simplă colaborare economică și culturală între Italia, Austria și Ungaria. Era vorba inclusiv despre colaborare militară și o susținere activă a pretențiilor revizioniste ale Ungariei și Italiei, politici “externe” asupra cărora cele două țări au descoperit rapid că sunt cam pe aceeași lungime de undă.

Pe lângă colaborare și sprijinul reciproc pe linie economică și la nivel geopolitic, pactul italo-austro-ungar prevedea și înarmarea Ungariei pentru ca aceasta să-și îndeplinească visurile sale iredentiste.

 


Un lucru mai puțin știut este faptul că Germania a făcut o ofertă similară și României în timpul ultimei întrevederi de la 20 martie 1937 între Petrescu-Comnen și Goering.

 

 

 

 

Înțelegerea Balcanică – sumitul de la Ankara, martie 1938; Foto: Kemal Atatürk, Milan Stojadinović, Ioannis Metaxas, Nicolae Petrescu-Comnen.

 

În timpul acestei întrevederi, Goering reînoiește din partea Germaniei oferta de a înarma Armata României cu cel mai modern și chiar cu cel mai secret armament(3), fără a cere ca România să renunțe la vreuna din alianțele sale, ci doar să garanteze că nu va aborda o poziție antigermană. Petrescu-Comnen declară însă în numele Guvernului României, că România nu va participa niciodată la o înțelegere care ar putea să-i aducă greutăți cu Sovietele.

În locul unei înțelgeri secrete cu Germania prin care să fie garantată integritatea teritorială a României, în 1934 Nicolae Titulescu prefera un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică. Întâlnirile lui Nicolae Titulescu pe Coasta de Azur cu comisarul URSS pentru Afaceri Externe, Maksim Litvinov, s-au soldat la vremea aceea cu o serie de concesii rușinoase făcute la frontierele țării în favoarea sovieticilor. Partea sovietică înaintase mai multe solicitări imposibile pentru Guvernul României, iar încercările de a satisface aceste cereri din partea sovieticilor nu au făcut decât să pună gaz pe foc și să alimenteze instabilitatea politică din România.

 


Italia, cel mai puternic susținător al pretențiilor revizioniste ale Ungariei

 

Observând din timp apropierea dintre Italia și Germania, Ungaria a investit masiv într-o propagandă filomaghiară pe teritoriul Italiei, reducându-și în același timp investițiile de propagandă din Franța, țară în care până la acel moment Ungaria pompa masiv fonduri pentru promovarea intereselor maghiare pe plan extern.

Deși și-a păstrat câteva guri de propagandă filomaghiară la nivelul unor publicații și instituții de cultură din Germania și Austria, în anii ’30 Ungaria aloca fonduri uriașe pentru o propagandă agresivă filomaghiară în Italia.

În afară de Viena și Berlin, în care Ungaria avea încă din 1924 institute culturale, în anul 1927 este construit și la Roma un Collegium Hungaricum. Pentru Italia acelor ani, Ungaria reprezenta un instrument, o poartă de intrare către Europa Centrală și de Est.

La sfârșitul lunii februarie 1934, atât subsecretarul de stat italian la afacerile externe Suvich cât și cancelarul Dollfuss întreprind vizite la Budapesta în vederea unui pact italo-austro-ungar, o contrapondere la Înțelegerea Balcanică, o alianță formată pe 9 februarie 1934, la Atena, de către  Iugoslavia,  România, Grecia și Turcia. Negocierile, intense, pe alocuri anevoiase, încep de pe 14 martie 1934, pentru ca protocoalele finale să fie semnate abia la 14 mai 1934.

Italia și Ungaria descoperă rapid că vorbesc o “limbă comună” atunci când este vorba de pretenții revizioniste, astfel că se ajunge la inițierea unei propagande paradoxale, prin care să se încerce să se demonstreze existența unor vechi legături istorice între cele două țări. Astfel, revista “Corvina”, organ al Societății Ungaro-Italiene “Mattia Corvino”, devine vârful de lance al propagandei amintite mai sus, publicația fiind finanțată de către Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria.

 

 

 

 

 Revista "Corvina", organ al Societății Ungaro-Italiene "Mattia Corvino"
 

Revista “Corvina”, organ al Societății Ungaro-Italiene “Mattia Corvino”

Societatea Ungaro-Italiană “Mattia Corvino” a fost fondată în anul 1920 de către Albert Berzeviczy, reunind personalități maghiare cu viziuni și porniri dintre cele mai extremiste (Albert Apponyi, cunoscut pentru politicile sale de maghiarizare în masă, și Kuno Klebelsberg, cunoscut susținător al ideologiei supremației ungare, și în același timp un înfocat susținător al revizionismului maghiar).

Activitatea societății pusă în slujba acestei propagande este dublată apoi prin înființarea unei secții italiene creată de către Institutul Istoric Ungar de la Roma.

În anul 1941, sub auspiciile Institului de Politică Socială a Facultății de Economie din cadrul Universității din Budapesta, apare o publicație chiar și mai agresivă, “Rassegna d’Ungheria”, în care sunt abordate teme precum cele două arbitraje de la Viena în favoarea Ungariei și alte pretenții revizioniste maghiare asupra țărilor din jurul Ungariei.

Nota noastră: Dacă este să căutăm un punct de referință de unde au plecat nefastele arbitraje de la Viena, printre care și odiosul Dictat de la Viena de la 30 august 1940 prin care au fost posibile niște masacre și niște orori greu de imaginat pentru epoca modernă, niște atrocități, crime de război, și acțiuni inumane îndreptate împotriva populației civile românești lipsite de apărare, atunci acel punct este tocmai acest reper temporal și spațial, reprezentat de ziua de 17 martie 1934, ziua “Acordurilor de la Roma“.

 

 


Bibliografie / Note:

 

(1) 1940, Strigătul de durere al românilor, Col. r. dr. Constantin Moșincat, Editura TPO MC, Oradea, 2017

(2) “Gazeta Ilustrată”, martie – aprilie 1934

(3) România și sfârșitul Europei – Amintiri din Țara pierdută, Mihai Sturdza, FRONDE, Alba Iulia – Paris, 1994

 

 

Sursa: https://glasul.info//la-17-martie-1934-prin-acordurile-de-la-roma-italia-si-austria 

 

26/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: