CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 8 MARTIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

8 martie, istoricul zilei

 

 

 

415 – A decedat Hypatia din Alexandria (n.cca.351-370),  filosof și matematician din Alexandria.

Tatăl ei, Theon din Alexandria, ultimul director al Muzeului din Alexandria, editor și comentator al unor texte matematice  și-a  educat fiica în stiințele matematicii și filosofiei.

Hypatia  a condus Școala neoplatoniciană din Alexandria.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Hypatia din Alexandria photos

 

 

 

A fost ucisă de un grup de creștini fanatici care o acuzau de păgânism și vrajitorie, fiind târâta pe străzile orasului pana a murit, după care corpul sau i-a fost ars.

Disparitia Hypatiei a insemnat potrivit unor istorici, sfârșitul culturii antichitatii clasice.

 

 

 

 1010 –  Poetul persan Hakīm Abu l-Qāsim Firdawsī Tūsī (n. 935 – d.1025) termina marea sa epopee Șah-nameh – Cartea regilor,  alcătuită din cca. 60.000 de distihuri , o veritabilă panoramă a trecutului, real și imaginar, al popoprului persan.

Acest poem epic a fost scris de  Firdoùsi între anii 977 și 1010. Este epopeea națională a Iranului și a societăților înrudite, și povestește miturile și trecutul istoric al Iranului, de la întemeierea acestuia până la cucerirea islamică a Persiei în secolul al VII-lea.

 

 

 

 

 

Firdoùsi este poetul național al iranienilor.

 

 

 

 

 

   Shahnameh (persană „Cartea Regilor”),care este cel mai lung epic din lume  creat de un singur poet,este  epopeea națională a poporului iranian și a lumii vorbitoare de limba persană.

Ferdowsi este sărbătorit ca unul dintre poeții persani cei mai mari din toate timpurile.

 

 

 

1407 – Are loc prima menţiune documentară a oraşului Tîrgu Secuiesc.

Orașul a fost mentionat cu denumirea Torjawasara, adică în limba maghiară „Piata Turia”. (Turia este numele unui izvor din apropiere și este, de asemenea, numele maghiar al localității aflate în apropiere, Turia.)

Inițial, numele localității  a fost utilizat în română în forma Chezdi-Oșorheiu, fiind ulterior după  unirea Transilvaniei cu România în 1920 în baza  Tratatului de la Trianon,  modificat în  Târgu Secuiesc,

Numele maghiar „Kézdi” vine de la numele de  „scaun” secuiesc, o unitate administrativa istorică.

 

 

1441 – Prima menţiune documentară a “postelnicului” în Principatul Moldova.

În Muntenia această funcţie e menţionată pentru prima oară la 18 iulie 1437.

Postelnicul era dregătorul cel mai apropriat de persoana voievodului, putând intra în iatacul domnului chiar şi nechemat. Treptat a dobândit sarcina de a introduce la domnitor soliile şi pe cei veniţi în audienţă – dregători şi pe postulanţi.

Postelnicul era ultimul membru al sfatului domnesc. Numărul postelnicilor a crescut în secolul al XVI-lea.

La începutul secolului XVIII postelnicul se ocupa de afacerile externe ale ţării.

 

 

 

1566 – S-a născut compozitorul  italian renascentist Carlo Gesualdo da Venosa; (d.8 septembrie 1613).

 

 

 

1618 – Johannes Kepler descoperă a treia lege a mişcării planetelor, sustinand  teoria potrivit careia planetele se misca pe traiectorii eliptice si nu circulare cum s-a crezut pana atunci.

 

 

 

 

 

 

1629 – S-a născut Ioan Căianu (în maghiară Kájoni János, latinizat Ioannes Caioni) (n. Căianu Mic – d. 25 aprilie 1687, Lăzarea), un călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului.

 

 

 

File:Johannes Caioni.jpg

Ion Caianu ( Wikimedia Commons)

 

 

 

În legătură cu originea sa, însuși Ion Căianu  nota: „Natus valachus sum” („M-am născut român”).

Este primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania, în condițiile în care până relativ recent a fost considerat doar culegător de muzică.

A avut o contribuție însemnată (dar nu unică) la întocmirea codicelui care îi poartă numele, Codex Caioni,  primit în 1652 de la profesorul său, Mátyás Seregély, ca premiu pentru buna învățătură.

Căianu il  primește sub formă incompletă și va prelua sarcina adăugirii sale, activitate pe care o continuă până în 1671, la Lăzarea.

Codex Caioni cuprinde 346 de piese foarte variate, reflectând pe deplin interesele muzicale ale epocii (îndeosebi pe cele ale lumii orășenești).

Pe lângă câteva dansuri transilvane (de interes pentru folcloriștii de mai târziu) și un număr mic de bucăți compuse de Căianu însuși, marea majoritate a pieselor notate în codice aparțin unor compozitori vestici de madrigale, motete, arii, dar și de piese instrumentale.

În 1675 Căianu a fondat o tipografie la Șumuleu Ciuc, unde și-a tipărit propriile publicații, precum și manualele școlare necesare pentru școala franciscanilor din Șumuleu Ciuc.

Motivele fondării tipografiei sunt descrise în Cantionale catolicum (lucrarea aflată astăzi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj), astfel:

„Am vrut să-mi slujesc draga mea țară și să dau posibilitate cu munca mea să se aducă laude necontenite lui Dumnezeu și din partea altora.”
—Ioan Căianu – Cantionale Catolicum”
Lucrarea s-a bucurat de apreciere mare, așa încât a fost retipărită de trei ori (în 1719, 1805 și 1806).

Tipografia fondată de Căianu s-a dovedit a fi avut mare însemnătate pentru catolicii din Ținutul Secuiesc și Moldova.
Prima carte tipărită aici a fost „Cantionale catholicum” (1676). După trei ani, se primește aprobarea pentru tipărirea manualelor școlare. Un preot de rang înalt din Polonia va lăuda manualele tipărite sub îndrumarea lui Căianu.

Mai târziu, în timpul Revoluției din 1848 s-a tipărit tot aici „Hadi lap” („Foaia oștirii”) și un număr de proclamații revoluționare (exemplare ale acestora pot fi văzute la muzeul amintit din Cluj).

 

 

1702: Anne Stuart a devenit regina a Angliei, Scoției și Irlandei, succedându-i la tron lui William al III-lea.

 

 

 

 

Anne I by Willem Wissing.

 

Anne I, regina a Angliei, Scoției și Irlandei (8 martie 1702 – 1 august 1714).

 

 

 

1714 – S-a născut compozitorul german Carl Philipp Emanuel Bach (d.1788) , al cincilea copil și al doilea (supraviețuitor), al  lui  Johann Sebastian Bach  si Maria Barbara Bach.

Al doilea  prenume i-a fost dat în onoarea nașului sau, Georg Philipp Telemann, un prieten al tatalui sau.

 

 

 

1848 – Are loc la Paris, în locuinţa lui Nicolae Bălcescu, o întrunire a revoluţionarilor români, în care se decide declanşarea revoluţiei în ţară şi se redactează programul revoluţionar, în care se preconiza, printre altele, împroprietărirea ţăranilor cu despăgubire.

 

 

 

 

https://i1.wp.com/ziarpiatraneamt.ro/wp-content/uploads/2011/06/Nicolae-Balcescu.jpg

 

 

 

1856 – Contele Walewski, ministrul de externe al Franţei şi preşedinte al Congresului de Pace (fiul natural al lui Napoleon I), propune, în timpul Congresului de pace de la Paris, unirea Moldovei cu Muntenia sub conducerea unui prinţ străin.

 

 

 

 

Fişier:Conferinta de la Paris, 1856.jpg

 

 

 

1862 –  A avut loc, în timpul Războiului Civil din America, prima bătălie între 2 nave de luptă cu blindaje de metal: “Merrimack”, care aparţinea Confederaţiei şi “Monitor”care aparţinea Uniunii.

 

 

 

1869 – A murit Hector Berlioz, compozitor şi critic muzical francez; (n.11.12.1803).

 

 

 

http://www.its.caltech.edu/~tan/Berliozreq/gifs/berlioz.gif

 

 

1871 – A murit publicistul şi omul politic Alexandru Hurmuzaki, membru fondator al Societăţii Academice Române, unul dintre fruntaşii mişcării naţionale din Bucovina; (n.16.08.1823).

 

 

 

File:Alexandru Hurmuzachi.jpg

 

 

1879 – S-a născut fizicianul și chimistul  german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1944), Otto Hahn; ( d. 28 iulie 1968) .

A descoperit, împreună cu Lise Meitner, izotopii radioactivi ai actiniului, iar în colaborare cu Fritz Strassmann, a evidenţiat fisiunea uraniului şi a toriului (1938).

A fost  membru de onoare străin al Academiei Române din 1965.

 

 

 

1888 – S-a născut sculptorul Cornel Medrea (“Victorie”, “Dragoş–vodă şi zimbrul”); (m. 25.07.1964).

  Între anii 1939 – 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București (respectiv Institutul „Nicolae Grigorescu”).

În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române

 

 

 

1895 – S-a născut Agatha Grigorescu – Bacovia, poetă, prozatoare, memorialistă; (m.12.10.1981).

 

 

 

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând jos

 

 

 

 

A fost soția poetului George Bacovia și o poetă simbolistă minoră. A studiat Literele și Filosofia la Universitatea din București, lucrând după absolvire ca profesor secundar de literatură română la un liceu.

A început să publice în 1918 în revista Scena primele sale poeme sau opere în proză.

Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia și s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin.

 

 

 

 

1896 – S-a născut popularul cîntăreţ din perioada interbelică Zavaidoc (Marin Teodorescu); (m. 13 ianuarie 1945).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1899: A murit John Ericsson, inginer şi inventator suedez, stabilit în SUA (în 1839).

A construit o locomotivă cu abur (1829), a inventat elicea propulsoare pentru nave (1839) şi un motor solar; (n. 1803).

 

 

 

 

 

 

1910: S-a născut la Blejoi, judeţul Prahova, scriitorul Radu Tudoran (d. 1992) autorul  romanului de mare succes  “Toate pânzele sus” (1954).

 

 

 

https://i0.wp.com/static.cinemagia.ro/img/resize/db/actor/05/43/57/radu-tudoran-621412l-214x0-wtm-7323926d.jpg

 

 

 

1911 – S-a născut Emanuel Elenescu, dirijor şi compozitor, dirijor al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române.

 

 

 

1917 – A murit Ferdinand von Zeppelin,inventatorul dirijabilului; (n.08.07.1838).

În perioada 1900-1917 construind peste 50 de dirijabile rigide; este primul care a folosit motorul cu combustie internă pentru propulsia dirijabilelor.

 

1917 – S-a născut poetul Dimitrie Stelaru (pseudonim pentru Dimitrie Petrescu), personaj enigmatic şi boem al literaturii române (“Cetăţile albe”, “Mare incognitum”); (m.28.11.1971).

 

 

 

 

1917 – A re loc demonstraţia femeilor din Petrograd (Sankt Petersburg) împotriva lipsei de alimente, organizată cu prilejul „Zilei Internaţionale a Femeii”, care a continuat, până la 12 martie, cu o grevă a muncitorilor, moment ce a reprezentat declanşarea Revoluţiei din Februarie.

 

 

 

 

 

 

Trupele trimise împotriva lor au fraternizat cu greviştii. S-au format miliţiile cetăţeneşti (gărzile roşii). În urma evenimentelor, pe 15 martie în acelaşi an, ţarul Nicolae al II-lea a abdicat, momentul marcând sfârşitul dinastiei Romanovilor şi al Imperiului Ţarist

S-a constituit Guvernul Provizoriu  rus condus de Kerenski.

Publicaţia “Cuvînt moldovenesc” de la Chişinău îşi anunţa cititorii că “noi de acum nu mai suntem robii stapînirii vechi, care ani de-a rîndul și-a bătut joc de noi în chipul cel mai grozav” .

 

 

 

1918 –  Apare primul caz de gripă spaniolă; virusul acestei boli a făcut oficial 50 milioane de victime.

 

 

 

1921: Trupele  franceze au ocupat mai multe oraşe din zona Ruhrului, printre care şi Dusseldorf, ca urmare a  neachitării de către Germania a datoriilor de război către Franţa (67 miliarde de mărci în aur).

 

 

 

1927 Guvernul Italiei a ratificat Tratatul de la Paris (semnat la 28 octombrie 1920), cu privire la recunoaşterea Unirii Basarabiei cu România, semnat la 28 octombrie 1920.

 

 

 

1936 – S-a născut actriţa Gina Patrichi (filme: “Pădurea spînzuraţilor”, “Trecătoarele iubiri”); (m.18.03.1994).

 

 

 1945 – La două zile după instalarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945,  Churchill s-a adresat preşedintelui american Roosevelt, printr-o telegramă personală şi strict secretă, în care îşi manifesta îngrijorarea faţă de instalarea, prin forţă, a unui guvern comunist şi prevedea epurarea fără discriminare a românilor anticomunişti….

În telegrama de răspuns, preşedintele american, recunoscând amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist, menţiona: “eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu ruşii.”

 

 

 

 1945 – Guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reintegrarea nordului Transilvaniei la România, teritoriu  care fusese sub ocupaţie hortistă  ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940.

În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, I.V.Stalin a consimțit la reinstalarea administraţiei româneşti în N-E Transilvaniei.

La 13 martie 1945, la Cluj, a fost declarată oficial revenirea administraţiei româneşti în această parte a ţării.

 

 

 

1950 – URSS a anunțat oficial că deține arma atomică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În data de 25 septembrie 1949,  Agenţia sovietică de ştiri TASS transmitea un comunicat în care, între altele, se arăta: „După cum se ştie, în Uniunea Sovietică se desfăşoară lucrări de construcţie de proporţii mari – construcţii de centrale hidroelectrice, mine, canale şi drumuri – care necesită mari explozii, cu folosirea celor mai moderne mijloace tehnice. Deoarece aceste explozii s-au produs şi se produc destul de frecvent în diferite regiuni ale ţării, este posibil ca aceasta să fi atras atenţia în afara frontierelor Uniunii Sovietice.

În ceea ce priveşte producţia energiei atomice, agenţia TASS socoteşte că este necesar să reamintească faptul că, încă de la 6 noiembrie 1947, ministrul Afacerilor Externe al URSS (Viaceslav Molotov – n.n) a făcut o declaraţie în legătură cu secretul bombei atomice, subliniind că «acest secret nu mai există de mult».

Această declaraţie însemna că Uniunea Sovietică a găsit secretul armei atomice şi posedă această armă. Cercurile ştiinţifice din Statele Unite ale Americii au privit această declaraţie a lui V. M. Molotov ca un bluff, considerând că ruşii nu pot avea arma atomică înainte de 1952.

Ei s-au înşelat însă, întrucât Uniunea Sovietică a găsit secretul armei atomice încă în 1947. În ce priveşte alarma răspândită în legătură cu această chestiune de anumite cercuri străine, această alarmă este cu totul lipsită de temei.

  În legătură cu controlul asupra armei atomice, trebuie subliniat că acest control va fi necesar pentru supravegherea punerii în aplicare a hotărârii privind interzicerea producerii armei atomice”.

 

 

 

  1959: A murit Max Gerson, medicul german care a pus la punct o metodă de tratament alternativ al cancerului şi al altor boli incurabile; terapia sa, bazată pe o dietă alimentară naturistă (produse organice, sucuri naturale în cantităţi mari şi aportul de diferite suplimente alimentare din surse naturale) şi o detoxificare completă (reducerea la minim a toxinelor din dietă, eliminarea sării şi a proteinelor de origine animală, reducerea drastică a grăsimilor, detoxifieri ale ficatului prin clisme cu cafea), are ca scop refacerea sistemului imunitar.

 

 

 

 

Imagini pentru Max Gerson,photos

 

 

 

 

Gerson a fost denumit de către laureatul premiului Nobel, Albert Schweitzer, drept „cel mai strălucit geniu medical care a existat vreodată” ; (n. 1881).

 

 

 

 

 

1961 – S-a stins din viaţă Gala Galaction (Grigore Pişculescu), scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână.

Gala Galaction, scriitor, preot ortodox, profesor de teologie de origine aromână

Gala Galaction, scriitor, preot ortodox, profesor de teologie de origine aromână

La 8 martie 1961 se stinge din viaţă la Bucureşti, România, Grigore Pişculescu – preot ortodox, profesor de teologie, scriitor român cu pseodonimul literar Gala Glaction.

Gala Galaction devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Rîmnicului și Argeșului (1909-1922), preot (1922) și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (din 1954).

Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile Radu).

A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum.

 

1963 – Venirea la putere în Republica Arabă Siriană a Partidului Baas Arab Socialist.

 

1967 – A murit Wilhelm Karl Knechtel, zoolog, fondatorul şcolii româneşti de entomologie agricolă în România, membru al Academiei Române; (n.28.09.1884).

 

1968 – La Praga, studenţii cehoslovaci îşi declară sprijinul faţă de mişcarea de liberalizare cunoscută sub numele de “Primăvara de la Praga”.

 

 

1970 – Reprezentativa de handbal masculin a României cucereste pentru a treia oara consecutiv titlul de campioana mondiala .

 

 

1971 – A murit actorul american de film Harold Lloyd; (n.20.04.1894).

 

 

Imagini pentru Harold Lloyd;photos

 

 

 

1972 – Reprezentantul permanent al României la Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA), a semnat la Viena, Acordul cu privire la aplicarea garanţiilor în cadrul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare.

 

 

1977 – Ziua internaţională a femeii. Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluţie “Ziua Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor şi Pace Internaţională”.

O sărbătoare a femeilor, recunoscută internaţional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărîtă încă din 1910, de Internaţionala Socialistă reunită la Copenhaga.

Următorul pas în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a “Anului Internaţional al Femeilor” şi declararea perioadei 1976-1985 ca “Deceniu ONU pentru condiţia femeii”.

 

 

1982 – Staţiile automate interplanetare sovietice Venus-13 şi Venus-14 ating suprafaţa planetei Venus.

 

 

 

1982 – SUA a acuzat  URSS de folosirea gazelor toxice în Afghanistan. Se afirma că aproape 3.000 de persoane au fost ucise astfel.

 

 

 

1983 – Președintele american  Ronald Reagan numește Uniunea Sovietica “un Imperiu al Răului

 

 

1991 – S-a înfiinţat AM PRESS, prima agenţie de ştiri cu capital privat înfiinţată in Romania  după 1989.

 

 

 

1999 –  Compania Gerovital Cosmetics a lansat primul parfum antistres din lume:Pyramid Blue.

1999: A murit Joe DiMaggio (numele la naştere, Giuseppe Paolo DiMaggio), legendarul jucător de basball al echipei „Yankees” din New York.

 

 

 

 

Imagini pentru Joe DiMaggio photos

A fost căsătorit, pentru scurt timp, cu actriţa americană de film Marilyn Monroe (n.25.11.1914).

2000 – Papa Ioan Paul al II-lea a fixat această zi pentru mea culpa publica (zi de pocăinţă).

 

 

 2004 – Cei 25 de membri al Consiliului de guvernare din Irak aprobă în unanumitate constituția interimară a țării, prima dupa caderea dictatorului Saddam Hussein..

 

 

 

2005 – Conducătorul  luptei  poporului cecen pentru independență, Aslan Mashadov, a fost ucis in urma unui raid al forțelor speciale rusesti; ( n.21.09.1951).

 

 

 

 

 

Aslan Mashadov - Legend Leader by Xeri10

 

 

 

2014 – Un  avion Boeing 777 aparținând companiei aviatice Malaysia Airlines, care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing, cu 239 de persoane la bord (227 de pasageri şi 12 membri ai echipajului), a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei.

Inițial, autoritățile anunțaseră că Zborul MH370 dispăruse la circa o oră după ce decolase din Kuala Lumpur spre Beijing.

Conform unor surse militare, după pierderea contactelor de către radarele civile, armata malaeziană detectase avionul de pasageri la sute de kilometri de traiectoria stabilită.

„Avionul a schimbat direcția spre zona Kota Bharu și a zburat la altitudine joasă. Ajunsese în zona Strâmtorii Malacca”, a declarat un responsabil militar. Conform datelor obţinute prin satelit şi de echipele de căutare, avionul Boeing 777 s-a prăbuşit în sudul Oceanului Indian, la vest de oraşul australian Perth.

 

 

 

 2016: A murit Sir George Martin, producător muzical, compozitor, aranjor, inginer de sunet şi muzician britanic; a produs albumele de studio ale formaţiei „The Beatles”;  (n. 1926).

 

 

Imagini pentru Sir George Martin,

 

 

 

Era numit „al cincilea Beatles”, datorită apropierii şi implicării sale în celebra trupă. Martin a lucrat şi pentru industria filmului, precum şi pentru ”Cirque du Soleil”.

A fost autorul pentru 23 dintre piesele trupei Beatles care au ajuns pe locul întâi în toată lumea şi este de asemenea cel care l-a adus pe Ringo Starr în formaţie, după ce primul toboşar, Pete Best, a plecat din trupă.

 

 

 

 

 

 2018: A murit Kate Wilhelm (născută: Katie Gertrude Meredith), scriitoare americană de science fiction, fantasy și cărți polițiste; (n. 1928).

 

A fost laureată cu Premiul Nebula pentru cel mai bun roman , 1986, „Fata care a intrat în cer”, Premiul Nebula pentru cea mai bună poveste scurtă , 1987, „Forever Yours, Anna” , Premiul Hugo (cea mai înrudită carte) și Locus Award (cea mai bună non-ficțiune), ambele 2006.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Kate Wilhelm photos

 

 

 

În 2009, ea a primit unul dintre cele trei premii Solstice de la Scriitorii de ficțiune și fantezie din America (fondat de Knight în 1965) .

 

 

 

 

 

 

 

8 martie – Ziua internațională a femeii

 

 

Originile  acestei  sarbatori pot fi comparate cu cele ale unui curs de apa, cu mai multe izvoare. Se pare ca  prima data s-a vorbit despre o zi națională a femeii în anul 1909, la o intrunire a Partidului Socialist din Statele Unite, când mai bine de o suta de femei invitate la respectiva intrunire au hotărât  să sărbătoreasca o zi  a femeii în ultima duminică a lunii februarie, în contextul in care femeile luptau pentru drepturi egale cu bărbații și pentru dreptul de vot.
Necesitatea unei zile dedicate femeii, care sa fie sarbatorită la nivel international, a fost evocată în anul 1910, la Copenhaga, in cadrul Internationalei Socialiste, făra insa a se stabili o data exacta a acesteia.

 Prima sărbătorire in mediile de stânga a Zilei femeii a avut  loc in anul urmator.

Autoarea propunerii a fost militantă revoluționară socialistă Clara Zetkin (1857-1933), o intelectuala evreica nascuta la Wiederau (Saxonia) si moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S.

De ce tocmai ziua de 8 martie?

Unul dintre motive (si cel mai invocat) este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale „femeilor muncitoare“, incepand cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857.
Ar mai fi insa un motiv important, asupra caruia atrage atentia un mare teolog si duhovnic rus contemporan, diac. prof. dr. Andrei Kuraev.

Pornind de la originea etnica a Clarei Zetkin, autorul e de parere ca ea n-a putut sa nu se gandeasca la sarbatoarea de Purim (foarte apropiata calendaristic de data de 8 martie), care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morți – barbati, femei si copii) intreprins  de persani asupra poporului iudeu aflat in exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, vicleana Estera, devenita intruchipare biblica a „eroismului“ feminin evreiesc.

In anul 1917, femeile ruse au semnat actul de nastere al actualei zile dedicate femeii, respectiv ziua de 8 Martie.

Este si motivul pentru care, de cele mai multe ori, s-a produs asocierea zilei de 8 Martie cu comunismul.

De fapt femeile ruse, care pierdusera foarte multi barbati pe front, au organizat un miting in care au militat pentru pace si pentru paine. Era sfarsitul iernii, fusesera trei ani de razboi, foamete. Acest miting s-a intamplat in ultima duminica a lunii februarie, dar in Calendarul Iulian.

Cand s-a facut trecerea spre Calendarul Gregorian ziua aceasta a fost chiar 8 martie si a fost consfințita de Adunarea Natiunilor Unite, printr-o rezoluție, în anul 1977.

Conform documentelor, în Romania 8 Martie a fost impusa in contextul vremii de regimul comunist.

 

 

 

 

FOTO: Afișul marșului de 8 martie 2015 de la Nancy,in Franța

 

 

 

Specialistii spun ca sărbătoarea a prins foarte mult, pentru ca nimeni nu avea nimic impotriva celebrarii unei zile a femeii. In prezent, ziua femeii este celebrata in majoritatea tarilor din Europa si in SUA, în funcție de ceea ce fiecare popor intelege prin aceasta sarbatoare. In Anglia, spre exemplu, ziua este marcată de marșuri, intruniri, prin care este rememorata lupta femeilor pentru obtinerea de drepturi civile si politice.

 

 

 

8 Martie – o sărbatoare necreștină

 

 

 

Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi inchinată femeii. Daca ar fi sa vorbim de o zi pe care Ortodoxia o inchină femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosițe, a treia duminica dupa Invierea Domnului. Femeile Mironisițe sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atât inainte cât si după moartea Sa și au vestit pentru prima data ca El a inviat din morți.

Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormânt “cu frică si cu bucurie mare ca sa vestească ucenicilor Lui“ (Matei 28, 18). “Dar când mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iată Iisus le-a intampinat zicând: Bucurați-va!“ (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte intampină Biserica femeia.

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

Sfantul Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei.

 

 

 

CALENDAR ORTODOX 8 MARTIE. Ce sfânt este sărbătorit astăzi

 

 

Sfantul Teofilact a ales viata monahală în momentul alegerii lui Tarasie ca patriarh al Constantinopolului. Sfantul Tarasie il va unge pe Teofilact episcop in Nicomidia. El se va arata celor din Nicomidia binefacator al celor aflati in dureri, necazuri si nevoi.

Dupa moartea lui Tarasie, la conducerea imperiului a venit iconoclastul Leon. Sfantul Teofilact i-a cerut imparatului sa pastreze credinta crestina nealterata, inclusiv cinstirea sfintelor icoane, dar vazand ca imparatul nesocoteste adevarul, i-a prorocit:

“O, împarate, vei cădea cu cădere naprasnica si mare, si nu vei gasi pe nimeni care sa te scape de ea!”.

Din cauza acestor cuvinte, Sfantul Teofilact a fost scos cu nelegiuire din scaun si alungat in exil, unde a petrecut timp de treizeci de ani in cele mai mari lipsuri, necazuri si umilinte, si unde in cele din urma si-a dat sufletul in mana lui Dumnezeu.

Moaștele sale au fost aduse in Nicomidia, in biserica zidita de el, in vremea imparatesei Teodora si a patriarhului Metodie.

 

 

 

 

 

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  4. Mediafax.ro;

  5. Wikipedia.ro

  6. Rador.ro

08/03/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O sărbătoare necreştină bazată pe o minciună mondială comunistă – 8 Martie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu toţii ştim că 8 Martie este aşa-numita „zi internaţională a femeii”. De asemenea vedem în ultimii ani  această zi se serbează în principal în ţările fostei U.R.S.S. şi în unele ţări foste socialiste.

De ce în foarte multe ţări nu se serbează această zi „internaţională”? Răspunsul este  contradictoriu: potrivit sensului originar al acestei zile – 8 Martie n-a fost concepută drept zi a femeilor, a frumoaselor doamne sau ca o sărbătoare „a mamelor şi bunicilor”: 8 Martie nu era ziua femeii, ci a unui anumit  tip de femeie – a femeii-revoluţionar

Iată de ce, în ţările unde mişcarea comunistă nu a prins rădăcini, această „sărbătoare” nu există.

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Clara Zetkin photos

 

 

 Sărbătoarea 8 Martie a fost propusa in 1910, de militanta marxistă Clara Zetkin (1857-1933), la așa-numita Conferință a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, ca zi dedicată femeii care sa fie celebrata la nivel international.

Prima sarbatorire a femeii la 8 martie, a avut loc în anul urmator. Cu toate ca 8 martie este numita “ziua internatională a femeii”, aceasta zi nu a fost saerbată oficial multa vreme decât in tarile din fostul „lagar socialist“.

 

 

De ce 8 Martie?

 

 

 

Unul dintre motivele cel mai des invocate este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale „femeilor muncitoare“, incepand cu o demonstratie a  femeilor new-yorkeze in 1857.

In fapt istoria acestei „sărbători” este legată asa cum am vazut de  o evreica-nemţoaică revoluţionară pe nume – Clara Zetkin, care, hotărând să folosească energia femeilor în lupta cu exploatatorii, a înfiinţat detaşamentul revoluţionar femeiesc.

Iată insă că, diac. prof. dr. Andrei Kuraev, pornind de la originea evreiasca a Clarei Zetkin, spune ca aceasta a propus ziua de 8 martie pentru ca s-a gândit la sărbatoarea Purim, care rememorează anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti – barbati, femei si copii), savarsit asupra persanilor de iudeii aflati in exil.

Personajul-cheie al evenimentului era tocmai o femeie, Estera, devenita intruchipare biblica a „eroismului“ feminin evreiesc.

 Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor – Sarbatoarea Purim. 

Aceasta sarbatoare nu are o data fixă si e posibil ca in anul in care a luat fiinta “ziua internationala a femeii”, Purimul să fi coincis cu 8 Martie.

Astfel, în viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adica de a serba Purimul.

 

 

 

Foto: Clara Zetkin (dr.) și buna ei prietenă, Rosa Luxemburg, „moașele” comuniste ale Zilei Femeii

Născută în 1857 , nemțoaica Zetkin (Eissner pe numele de fată), a fost  o militantă marxistă și feministă, învățătoare și jurnalistă.

Exilată, după ce Bismarck a interzis mișcarea socialistă, ajunge în Elveția, un adapost al  bolșevismului, unde îl cunoaște pe revoluționarul rus Osip Zetkin, al cărui nume de familie îl adoptă, deși nu se mărită cu el.

Alături de prietena ei, poloneza evreică Rosa Luxemburg, Zetkin se numără printre cele mai proeminente figuri ale „Ligii Spartacus” (Spartakusbund), aripa de extremă stânga a Partidului Social Democrat German, care în 1918 se rupe dina acesta și formează Partidul Comunist German.

Exilată din nou din Germania, Clara Zetkin se refugiază în URSS, unde moare în 1933.

Cenușa ei este îngropată lângă zidul Kremlinului, alături de rămășițele lui Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev sau Andropov.

Propunerea unei Zile Internaționale a Femeii proletare de către Clara Zetkin a urmărit un dublu scop: confiscarea revendicărilor feministe (vot universal, egalitatea salariilor etc.) de către mișcarea socialistă, dar și contracararea influenței feministelor burgheze asupra muncitoarelor, explică Françoise Picq, specialistă în Istoria Feminismului.

„Li s-a interzis femeilor socialiste să poarte lupte comune cu feministele burgheze. Tradiția Zilei Internaționale a Femeii a fost la început o alegere sectară, pentru care feminismul și socialimul se excludeau”, spune Picq citată de Slate.fr.

Şi deşi înfiinţarea acestui „detaşament”nu era prevăzută pentru o zi anumită, s-a hotărât să fie aleasă (desemnată) o zi, care ar putea fi considerată drept Ziua de naştere a „proletariatului femeiesc”.

Este înţeleasă nevoia mişcării revoluţionare de a avea sărbătorile proprii în locul unor sărbători populare, bisericeşti sau naţionale.

Ca urmare a deciziei Internaționalei a II-a de la Copenhaga, pe 19 martie 1911 au loc manifestații în Germania, Austria și Danemarca.

În Rusia, ziua era celebrată pe 3 martie 1913, apoi pe 8 martie 1914.

Pe 8 martie 1917 (23 februarie, pe stil vechi), Ziua Femeii este din nou organizată în Rusia, pe fondul unor importante fierberi sociale.

Cu câteva zile în urmă (3 martie / 18 februarie), la Uzinele de armament Putilov, cele mai mari din Petrograd, se declanșase greva.

Zvonurile despre iminenta raționalizare a pâinii toarnă gaz peste foc.

Pe 5 martie, din lipsă de aprovizionare cu materii prime, Uzinele Putilov se închid. Muncitorii adunați în fața porților închise incep proteste în stradă.

Celebrarea Zilei Femeii din 8 martie / 23 februarie furnizează ocazia perfectă: toate nemulțumirile își găsesc cadrul în care să răbufnească.

 

 

 

 

 

Foto: Petrograd, 8 martie 1917: femeile de la Uzinele Putilov au ieșit în stradă.

 

 

 

 

 

S-a declanșat  Revoluția din Februarie care se va continua cu Revoluția din Octombrie. Pe 15 februarie/ 2 martie Țarul Nicolae al II-lea abdică în favoarea fratelui său, Mihail, însă haosul nu mai putea fi oprit și acesta renunță la coroană chiar a doua zi.

Începea instaurarea comunismului. Din vâltoarea manifestatiilor de Ziua Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge!

Destul de ingenioasă a fost ideea de a încadra în mişcarea revoluţionară nu numai bărbaţi muncitori, ci şi femei, creându-le şi o sărbătoare a lor.

Întemeietorii Statului sovietic erau ateişti înflăcăraţi şi acestor creatori ai „patriei socialiste” le era necesar crearea unui sistem propriu de culte şi ritualuri care sa se contrapuna Ortodoxiei şi Tainelor Bisericii in general. Tradiţiile şi obiceiurile sovietice – sunt o parodie grotesca  a vieţii religioase, un act fals.

Aceşti creatori ai grandioasei substituiri au realizat totuşi nişte invenţii neîntrecute: Partidul comunist– în locul Bisericii, corpul „вождь”-ului – în locul Mormântului Purtător de Viaţă al Mântuitorului, portretele liderilor comunismului – în locul icoanelor, congresele de partid – în locul Sinoadelor bisericeşti, demonstraţiile – în locul procesiunilor crestine cu crucea, etc.

În locul cinstirii Maicii Domnului, gloatelor „muncitoreşti” şi „ţărăneşti” li s-a propus printre altele si „ziua femeii”, care s-a înscris cu    succes în calendarul ateu sovietic.

În 1921, URSS adoptă oficial 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice.

După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba.

Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.

În 1977, chiar si  ONU încurajează țările lumii să adopte 8 martie ca zi de celebrare a drepturilor femeilor și a păcii internaționale.

În 1982, vine și rândul Frantei să adopte mitul fondator. Yvette Roudy, ministru socialist francez pentru Drepturile Femeii, oficializează ziua de 8 martie.

„Am vrut să-i explicăm mistificarea lui Yvette Roudy. Dar aceasta îi convenea de minune: un mit care celebra lupta femeilor în cadrul luptei de clasă”, mărturisește o cercetătoare franceză, ea însăși o adeptă a Feminismului.

De ce însă ziua femeii-revoluţionar a fost pusă pe 8 Martie?

 

Cu multe secole în urmă Estera şi-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta este prezentă nu numai în Biblie. Esterei îi este închinată cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim.

Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie – începutul lunii martie. Această sărbătoare nu are o dată fixă (ca şi Paştile creştin) şi e posibil că în anul când s-a înfiinţat „ziua internaţională a femeii” Purim-ul a coincis cu 8 Martie.

A schimba în fiecare an data ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât ca ziua femeii-revoluţionar să se serbeze aparte de Purim.

De aceea, în 1910, la Conferinţa Internaţională a femeilor socialiste din Copenhaga, Clara Ţetkin a propus de a se sărbători „Ziua internaţională a Femeii” anume data de 8 martie. 

Dar să mai vedem în istorie ce se mai leaga de această dată:

Pe 8 Martie 1774 la Paris are loc crearea primei loje masonice a femeilor în care femeile revoluționare de atunci treceau primele lecții cum trebuie distrusă monarhia (în Franța după cîțiva ani 1789 a avut loc o asemenea revoluție), cum să fie distrusă familia tradițională în care femeia era considerată ca prizonieră și lipsită de orice drepturi. (Apropo conform calendarului satanic pe 8 martie este ziua femeii desfrînate)

Istoria a avut continuare în New York atunci cînd tot la început de martie 1857, prostituatele din oraș au ieșit la un prim marș al lor așa nummit „Marșul cratițelor și tigăilor fără sens”si trecînd prin Manhatten, au cerut să fie plătite salariile marinarilor și lucrătorilor portuari pentru care prestau si care acumulasera datorii faţa de acestea.

Marșurile de acest tip au continuat, așa în anul 1894 la Paris de 8 martie au avut loc marșuri ale femeilor din aceeași categorie de profesie, în care  acestea au cerut crearea de sindicate profesionale și recunoașterea drepturilor lor.

Cam către anii 1907-1910 presiunea devenise suficientă ca să se atragă atenția la problemele acestor femei.

Să nu uităm că vremurile erau complicate, tensiuni crescute între state, se prefigurau viitoarele războaie și revoluții, iar autoritatile  nu prea aveau cand să se mai gîndească la alte lucruri minore.

La adunarea sufragistelor din 1910 sub conducerea Klarei Zetkin a fost instituită Ziua Venerei, adica 8 Martie, ca zi internațională de solidaritate a femeilor.

Însăși Klara la vîrsta de 18 ani fusese  declarată în afara bisericii pentru desfrînare.

Potrivit unei versiuni mai „comode”, originea acestei „sărbători” ar fi  fost atribuită zilei de 8 martie 1857, când în oraşul New-York s-au adunat la o manifestaţie de protest muncitoarele de la fabricile de confecţii şi de încălţăminte, cerând reducerea zilei de muncă şi acordarea dreptului la vot, după care s-a înfiinţat primul în istorie sindicat al femeilor.

Atâta doar că este fals. Un fals grosolan, plămădit la Paris în redacția publicației comuniste L’Humanité, finanțate de Moscova, sub semnătura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat și Madeleine Colin. Un fals care avea să cucerească lumea si care, dupa cum am vazut, nu avea legatura cu adevaratul motiv al „protestului”femeilor de atunci.

Mistificatoarele de la L’Humanité au reușit mai mult decât își propuseseră si anume transformarea lui 8 martie într-o zi de luptă pentru eliberarea și emanciparea femeii care a găsit  un teren fertil în mișcările stângiste din Occident.

Faptul că mitul a fost legat de acțiunea femeilor din America, simbolul Capitalismului opresor, nu face decât să-i crească atractivitatea. Feministele din Statele Unite, încântate că își descoperă o legitimitate istorică, importă aproape imediat serbarea de 8 martie peste ocean, iar feministele din Europa occidentală le imită grabnic.

Interesant, că anume în această zi – 23 februarie (stil vechi) / 8 martie (stil nou) 1917 (odată cu venirea bolşevicilor la putere, ei au înfăptuit în Rusia şi reforma calendarului), femeile-muncitoare din Petrograd au început acţiunea  de protest pe străzile oraşului, mişcare care mai apoi s-a transformat, după cum se ştie, în lovitura de stat din luna februarie („февральский государственный переворот”).

Câţiva ani mai târziu, după ce ziua de 23 februarie a fost declarată zi „de sărbătoare”, a fost inventata„ziua Armatei Roşii”  (1922), iar în 1917 la 7 martie ziarul „Правда” („Pravda”) scria, că„пролетарский Интернационал назначил 23 февраля днем международного женскогопраздника” („Internaţionala proletară a desemnat ziua de 23 februarie – zi a sărbătorii internaţionale a femeii”).

Imediat după preluarea abuzivă a puterii de către bolșevici, aceștia au văzut un mare pericol în familia tradițională și în Biserica Ortodoxă.

In primii ani ai dictaturii sovietice, ziua de 8 martie a devenit o sărbătoare de stat, iar din 1965 – zi de odihnă.

După destrămarea U.R.S.S. această zi a rămas în rândul sărbătorilor de stat ale Federaţiei Ruse, s-a păstrat ea ca „Zi Internaţională a Femeii” şi în unele ţări din spaţiul post-sovietic: în Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, Kârgâstan, Republica Moldova, Tadjikistan, Turkmenia, Ucraina şi Belarusi; în Uzbekistan – ca „Ziua Mamei”; în Armenia această zi este sărbătorită la 7 aprilie – „Ziua maternităţii (a ocrotirii mamei şi copilului) şi a frumuseții”.

Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purim-ul.

Această idee ar fi fost cel puţin ingenioasă, dacă sărbătoarea Purim ar fi asemenea Sărbătorii Secerişului.

Dar aceasta nu este o sărbătoare religioasă.

Enciclopedia Ebraică menţionează: „…sărbătoarea nu este motivată de Templu sau de un alt eveniment religios”.

S-a sfârşit robia babiloniană. Drumul spre casă era deschis, dar doritori de a se întoarce erau mai puţini decât s-a aşteptat (din Rusia – considerată „închisoare a popoarelor” – de asemenea au plecat cu mult mai puţini evrei decât şi-ar fi dorit liderii mişcării sioniste).

Ei nu doreau să piardă totul în schimbul întoarcerii. Mii de familii evreieşti au rămas să trăiască în diaspora pe întreg teritoriul Imperiului Persan, într-o stare de robie.

Perşii miraţi se întrebau: armata babiloniană a cucerit Ierusalimul sau evreii au invadat Babilonul?

Aman – „ministrul apărării”, merge la împăratul Artaxerxe şi-i prezintă situaţia.

Timpurile nici pe departe nu erau creştine şi evident că reacţia împăratului a fost categorică: să fie nimiciţi toţi evreii din Imperiu. Vestea poruncii este aflată de regina Estera a cărei etnie regele nu o cunoştea.

Într-un moment anume, Estera îl provoacă pe Artaxerxe: „Mă iubeşti? Dacă mă iubeşti, atunci îi iubeşti pe cei pe care îi iubesc eu? Înseamnă că iubeşti poporul meu şi că îi urăşti pe cei pe care îi urăsc eu? Urăşti duşmanii poporului meu? Atunci arată-ţi mânia şi nimiceşte-i pe cei pe care îi socoţi duşmanii tăi!” 

Şi Artaxerxe lasă în grija lui Mardoheu formularea poruncii:

„Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-au pecetluit cu inelul regelui şi le-a trimis prin curieri călări, pe caii din herghelia regelui, spunând că regele îngăduie iudeilor din cetate să se adune ca să-şi apere viaţa lor, să bată, să ucidă şi să piardă pe toţi cei puternici din popor şi din ţară, care ar vrea să-i atace, cu femeile şi cu copiii lor, iar averea lor să o jefuiască”(Estera, 8, 10-11).

„Atunci Iudeii s-au adunat în toate cetăţile lor, prin toate ţările lui Artaxerxe, ca să pună mâna pe cei ce le doreau răul şi nimeni n-a putut sta împotriva feţei lor, pentru că frica de Iudei apăsa asupra tuturor popoarelor. Toate căpeteniile ţărilor, satrapii, guvernatorii şi slujitorii regelui au sprijinit pe Iudei, de teama lui Mardoheu. Căci Mardoheu era mare în casa regelui şi renumele lui se lăţise în toate ţările, deoarece omul acesta, Mardoheu, devenise tot mai puternic. Atunci au stârpit Iudeii pe toţi duşmanii lor, ucigând cu sabia, omorând, pierzând şi făcând cu duşmanii lor după voia lor (Estera, 9, 3-5).

Aman a fost spânzurat împreună cu familia sa, iar după el au fost nimiciţi 75.000 de oameni – elita ţării, oricine putea concura cu iudeii (Estera, 9). Soarta Imperiului era hotărâtă.

Cum se poate sărbători o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie.

Purim-ul, sărbătoare declarată în special pentru copii ( unde se cântă, se joacă, iar Talmudul recomandă celor maturi chiar să bea băuturi spirtoase până nu mai deosebesc diferenţa dintre expresiile “blestemat fie Aman” şi “binecuvântat este Mardoheu”) – este comemorarea unui masacru în care au murit poate mii de copii.

Nu a fost o bătălie (cum încearcă unii să explice), în care şi evreii şi perşii să se lupte cu armele în mână, ci anume un masacru.

Poporul iudeu, cu ajutorul vicleniei Esterei s-a eliberat de sub jugul perşilor.

Astfel Purim-ul a devenit o sărbătoare în cinstea nimicirii duşmanilor.

Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice: împărăteasa Estera este cinstită în Biserica Ortodoxă în rând cu ceilalţi drepţi ai Vechiului Testament în Duminica Sfinţilor Strămoşi (Duminica a 2-a înainte de praznicul Naşterii Domnului).

Şi aceasta se explică prin aceea, că omul Vechiului Testament încă nu ajunsese la desăvârşirea poruncilor (normelor) Evangheliei.  

În Creştinism, războaiele şi robia babiloniană din Vechiul Testament sunt înţelese în mod alegoric.

În iudaism însă, s-a păstrat înţelegerea literală a normelor şi exemplelor vechi-testamentare.

În România, Ziua Femeii a păstrat acea tentă familială specifică fostului lagăr comunist: flori, pupături, mici cadouri, petreceri.

În Occident, însă, 8 martie este o zi de proteste, de manifestații, de afirmare a Identității Femeii Emancipate. O Zi a Femeii-Bărbat. A anti-Femeii.

 

 

 

 

FOTO: Afișul marșului de 8 martie 2015 de la Nancy,in Franța

 

 

 

Iată, de exemplu, cum s-a sărbătorit 8 martie 2015 în aceeași Franță unde s-a născut mistificarea istorică a manifestatiei femeilor de la New York din 1857: la Paris a avut  loc al Patrulea Marș Mondial al Femeilor, organizat o dată la cinci ani.

„Câtă vreme toate femeile din lume nu vor fi libere, vom rămâne în marș”, se arată pe site-ul organizatoarelor. „Marșul Mondial al Femeilor vrea să termine cu Patriarhatul, cu Capitalismul și cu Rasismul, cele trei sisteme de represiune care ne controlează viețile în lumea întreagă”, își mai propuneau organizatoarele.

De notat că astfel de acțiuni se bucură de sprijinul oficial al Guvernului Francez, care le pune militantelor propriul site (www. gouvernement.fr) la dispoziție, pentru a se exprima.

O simplă căutare pe google va oferă un tablou al mișcărilor de protest programate în Occident și de acest 8 martie: Sexismul, Drepturile Reproducerii, Opresiunea, Avortul, Biserica, Austeritatea, Egalitatea, Progresul, toate acestea și multe altele sunt motive pentru ca duminică mii și mii de femei să iasă în stradă și să lupte.

Nu rareori aceste proteste se lasă cu violențe.

 

Am scris aceste rânduri nu pentru ca noi creştinii să avem o atitudine neprietenoasă faţă de cei de un neam cu Clara Zetkin, ci pentru a înţelege ce sărbătorim de fapt pe 8 Martie şi pentru a reîntoarce respectul faţă de tradiţiile noastre ortodoxe.

Motivele Clarei Ţetkin sunt clare… Nu înţeleg, de ce noi ar trebui să serbăm Purim-ul evreilor?!

N-ar fi timpul să uităm de sărbătorile „roşii”, ostile Creştinismului şi de 8 Martie în special, o zi care nu are nimic comun cu femeia creştină ?

Contemporanii noştri nu sunt preocupaţi de istoria şi originea zilei de 8 martie şi consideră această zi numai ca pe un pretext / prilej de a dărui flori şi cadouri femeilor lor dragi. 

Să nu uităm, că noi putem şi trebuie să ne felicităm soţiile şi mamele noastre, surorile şi colegele la timpul cuvenit cu adevărata lor sărbătoare, data  când Biserica preaslăveşte grija şi credinţa, fidelitatea şi răbdarea Femeilor-Mironosiţe.

Şi mai mult decât atât, să nu uităm de ele nici în celelalte zile. Dragostea plină de jertfă faţă de soţie, mamă, soră – ne obligă să avem grijă de ele, să le susţinem şi să le apărăm, să le bucurăm cu dragostea şi atenţia noastră.

Crearea familiei – nu este numai relaţia de cunoştinţă şi nunta, dar şi slujirea zilnică în dragoste sinceră.

Şi pentru ca zilele vieţii de familie să fie pline de bucurie sunt necesare gesturile de atenţie. De aceea – dăruiţi flori şi cadouri femeilor iubite întotdeauna…

 

 

 

 

 Surse: http://www.evz.rohttp://www.crestinortodox.ro/; vox.publika.md/; Protodiacon Ioan MUNTEANU. Calendarul bisericesc – memoria și simbolul Ortodoxiei. Ed. „Lumina lui Hristos”. – Kiev-Chișinău, 2009, – Pp. 207-219

 

 

 

 

 

08/03/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

După Marx și Lenin va avea statuie într-un oraş german

 

 

 

 

 

 

 

Comuniștii sunt în plină ofensivă în Occident. După ce au inaugurat statuia lui Marx în orașul Trier, în prezența unor lideri ai UE, acum urmează să ridice o statuie a lui Lenin în vestul Germaniei.

 

 

Export leninist  în Germania de Vest.  

O statuie a lui Vladimir Ilici Lenin va fi ridicată în orașul Gelsenkirchen  în centrul văii Ruhr-ului, cândva regiunea industrială a Germaniei, va fi primul oraș din vestul Germaniei, cu o statuie a fondatorului partidului comunist rus.

Este o victorie a partidului de stânga MLPD, care a câștigat un proces cu autoritățile orașului, care au încercat să oprească demersul, relatează The Guardian.

  Autoritățile orașului au încercat să oprească instalarea statuii, ordonând oprirea construirii unui piedestal din beton al acesteia, însă o instanță a dat acum permisiunea partidului marxist-leninist din Germania, MLPD, să plaseze statuia metalică în afara sediului său.

Consiliul local al districtului West Gelsenkirchen a declarat că Lenin este o figură nepotrivită care trebuie comemorată în oraș. „Liderul comunist Lenin este reprezentativ pentru violență, reprimare, teroare și imensă suferință umană. Toate acestea îl fac incompatibil cu ordinea constituțională democratică liberă din Germania și înseamnă că este un simbol al luptei împotriva și al eliminării democrației noastre ”, se arată într-un comunicat.

Statui ale lui Lenin au făcut parte cândva din peisajul multor orașe și municipalități din fosta Germanie de Est, numai că niciuna nu a fost ridicată vreodată într-un spațiu public din vestul Germaniei.

Acest gest are loc în contextul în care mai multe statui ale lui Lenin din spațiul european ex-comunist au fost dărâmate în ultimii treizeci ani. În ultimii ani statuile lui Lenin din Kiev și Harkov au fost doborâte de protestatarii ucrainieni.

 

 

 

 

 

Imaginea articolului Tensiuni într-un oraş din vestul Germaniei. Un partid va ridica prima statuie a lui Lenin pe teritoriul Germaniei occidentale

 

 

 

 

 

 

 

 

O instanță a permis partidului marxist-leninist din Germania, MLPD, să plaseze statuia metalică în afara sediului său. Autoritățile orașului au încercat să-i oprească, ordonând oprirea construirii unui piedestal din beton pe care lucrarea trebuia să stea. Muncicipalitatea susține că statuia va ”perturba vederea” unei clădiri învecinate și ar încălca regulile de conservare a monumentelor istorice.

Șeful MLPD, Gabi Fechtner, a declarat presei germane: ”Suntem foarte fericiți. Gelsenkirchen este un oraș al muncitorilor și Lenin se încadrează foarte bine aici”.

Un purtător de cuvânt al orașului a spus că autoritățile „vor contesta hotărârea instanței”.

Statuia urmează să fie dezvelită pe 14 martie, în cadrul unei ceremonii care ar putea atrage susținători de stânga din toată țara. MLPD s-a străduit să o ridice înainte 22 aprilie, când de împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Lenin.

Monumentul din fontă, de 2,15 metri, a fost realizat în anii 1930 în Uniunea Sovietică și a fost achiziționat de către MLPD dintr-un oraș din Republica Cehă pentru o sumă nedezvăluită, în urma unei licitații online.

MLPD a fost fondată în 1982 și este sub observație de serviciile de informații germane, care o consideră extremistă și neconstituțională.

 

 

 

 

 

 

 

08/03/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: