CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Prigonirea ortodoxiei și reducerea la tăcere prin toate mijloacele a slujitorilor altarelor de către haitele comuniste

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Episcopia Huşilor a fost întemeiată în anul 1598, funcţionând neîntrerupt până în vremea comunismului, când a fost desfiinţată. Episcopia si-a reluat activitatea în anul 1996.

În anul 1598, teritoriul nou înfiinţatei Episcopii se compunea din ţinutul Fălciului din dreapta şi stânga Prutului, ţinutul Lăpuşnei, partea ce rămăsese după luarea Tighinei cu cele 12 sate sub stăpânirea turcescă, ţinutul Orheiului şi al Sorocăi.

Mai târziu, cu ocazia morţii mitropolitului Gavriil Calimachi al Proilavei au fost alipite la Eparhia Huşilor toate teritoriile de sub stăpânirea turcescă şi tătărască de la Dunare şi Nistru ca: Reni, Ismail, Chilia, Cetatea Albă, Tighina, Orhei, Bălţi până la Hotin.

În anul 1812, când Rusia a ocupat Basarabia, Eparhia Huşilor rămânea numai cu ţinutul Fălciului la care se adăuga ţinutul Vasluiului de la Eparhia Romanului.

În anul 1852, sub păstorirea episcopului Meletie Istrati se mai adaugă două ţinuturi, Tutova şi Covurlui, iar în anul 1864 formându-se noua episcopie a Dunării de Jos s-a dat acesteia de la Episcopia Huşilor ţinutul Covurlui şi o parte din locurile de peste Prut.

În timpul episcopului Iacov Antonovici (1924-1931) 12 parohii din stânga Prutului din cadrul Mitropoliei Basarabiei sunt alipite la Eparhia Huşilor. Dupa terminarea celui de al II-lea razboi mondial Episcopia Huşilor pierde toate teritoriile de peste Prut aflate în Basarabia.

La 5 februarie 1949 se dă decretul de desfiinţare a Episcopiei Huşilor care a fost unită cu Episcopia Romanului sub titulatura de Episcopia Romanului şi Huşilor.  

 

Un ierarh martir: Episcopul Grigorie Leu

Era la sfârşitul iernii lui 1949. Nu ştiu dacă a fost sau nu o iarnă viforoasă, dar sumbră cu siguranţă.

Credinţa se afla sub ameninţări mortale. Se urmărea cu obstinaţie dispariţia acesteia. Biserica, o solidă instituţie a trecutului, stătea în calea „vremurilor noi”.

Prigoana ţintea şi ortodoxia, confesiunea strămoşească a românilor. Noul regim ateu voia să reducă la tăcere pe slujitorii altarelor şi să-i aservească.

 

 

 

 

 

 

 

 

Împotriva acestui curent, ce părea de nebiruit, s-au ridicat preoţi şi ierarhi, dintre care unii au plătit pentru curajul lor cu viaţa. Printre aceştia, episcopul Grigorie Leu, care a stat în scaunul episcopal al Huşilor până la suprimarea acestuia de către comunişti în 1949.

Episcopia Huşilor avusese în cuprinsul ei şi câteva dintre judeţele de dincolo de Prut: Cahul, Cetatea Albă, Ismail. Ierarhul Grigorie, care păstorise şi în scaunul Episcopiei de Argeş, era organizatorul înţelept şi tenace al misionarismului ortodox românesc din afara fruntariilor ţării şi cunoscătorul desăvârşit al modului de organizare al acestuia.

Noii stăpâni şi puterea de ocupaţie doreau să intre în posesia acestei structuri organizatorice. Episcopul Grigorie a păstrat neatinsă taina, exasperându-i pe superiori şi înfuriind noua stăpânire a ţării.

 Dupa 6 martie 1945, odată cu instaurarea regimului comunist, Episcopia a avut multe de suferit, i s-a aplicat treptat un regim aspru şi I s-a prescris un tragic destin. În primul rând i s- au tăiat articolele bugetare producătoare de venit, i s-a luat samavolnic o parte din teren, moara, presa de ulei, tipogafia, fabrica de lumânări, muzeul.

Episcopul Grigore Leu nu se descurajează, ci din contra, întăreşte sprijinul bisericilor prin vizite canonice, conferinţe pastorale, cere preoţilor mai multă înţelegere şi îi sprijină cu broşuri ca “Cronica Huşilor” şi “Credinţa Strămoşească”.

Prin asa-zisa “lege a epurării” parte din personalul Episcopiei a fost îndepărtat, iar unii cum a fost cazul Pr. Anton Popescu, consilier referent, arestat şi condamnat la ani grei de închisoare.

În acest climat de teroare, Episcopului Grigore Leu i se aduce la cunoştinţă de către puterea comunistă că Episcopia se va desfiinţa şi că el va trebui să ia calea exilului la Mănăstirea Neamţ.

Mai multe drumuri la Bucureşti, care au avut ca obiect demersuri pentru salvarea Episcopiei, nu au avut nici un rezultat deoarece Episcopul Grigore Leu reprezenta pentru Petru Groza şi Securitatea comunistă un pericol, nu numai prin neconformismul său politic ci şi prin posibilul scandal internaţional pe care oricând îl putea provoca.

Ca urmare, Episcopul trebuia făcut inofensiv potrivit mentalităţii comuniste şi mijloacelor utilizate în acei ani. Se întoarce grav bolnav de la Bucureşti şi după doua luni moare ca un erou martirizat pe altarul credinţei străbune. Este înmormântat după dorinţa sa lângă biserica episcopală pe care a pastorit-o şi iubit-o timp de 10 ani.

La 5 februarie 1949 s-a dat decretul de desfiinţare a Episcopiei, care a fost unită cu Episcopia Romanului sub titulatura de “Episcopia Romanului şi Huşilor”. Asa se incheie după aproape 400 de ani (1598-1949) o bogată activitate istoric-cultural-religioasă desfăşurată de Episcopia Huşilor.

Aici a fost un puternic centru religios având Seminar Teologic, Şcoala de Cântăreţi, fabrica de lumânări, tipografie cu apariţie săptămânală, doua reviste – “Cronica Huşilor” şi “Credinţa Strămoşească”, calendare, “Anuarul Episcopiei” şi alte publicaţii.

 La o lună de la această întristătoare hotărâre, care ducea la dispariţia uneia dintre vestitele eparhii ale creştinătăţii româneşti, ilustrată de un şirag de străluciţi ierarhi, de la Dosoftei, Veniamin Costache la Antonovici, episcopul Grigorie Leu trecea, în împrejurări nici azi elucidate, la cele veşnice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Era 1 martie, 1949. Peste alţi trei ani serviciile secrete sovietice întindeau o cursă a morţii părintelui Vasile Leu, fiul episcopului, cel care devenise simbol al rezistenţei româneşti anticomuniste din străinătate.

Părintele Vasile Leu se afla la Viena, la parohia românească. Fusese chemat de enoriaşii români să se roage laolaltă cu ei pentru izbăvirea neamului românesc mult încercat. După slujbă a fost condus spre hotel, chipurile din greşeală, prin zona de ocupaţie sovietică.

Arestat, trimis în Siberia, a fost condamnat la moarte. A izbutit, împreună cu Pan Halipa, după îndelungi şi stăruitoare demersuri internaţionale, să fie transferat în România. Aici va suferi o lungă şi ucigătoare întemniţare.

În anul 1996  la data de 15 septembrie are loc un act de dreptate istorică prin reînfiinţarea Episcopiei Huşilor odată cu instalarea pe scaunul episcopal de la Huşi a Preasfinţitului Părinte Ioachim Mareş.

În urmă cu două decenii, Biserica Ortodoxă Română a hotărât să-i cinstească aşa cum se cuvine pe aceşti martiri ai săi.

La Huşi, la Catedrala voievodală a episcopiei, la mormântul episcopului Grigorie a avut loc o slujbă de pomenire, oficiată de un sobor de preoţi, avându-l în frunte pe PS Ioachim Vasluianul, pe atunci episcop-vicar al Episcopiei Romanului şi Huşilor, apoi cel dintâi ierarh al reîntemeiatei Episcopii a Huşilor, trecut între timp la cele veşnice.

Lângă biserica episcopală, ierarhul martir Grigorie Leu îşi doarme somnul de veci. E poate mai multă tihnă în duhul său din ceruri. Episcopia, pentru a cărei existenţă s-a jertfit, a devenit realitate.

Din păcate, mângâierea nu-i deplină, deoarece hotarele eparhiei rămân pe mai departe prescurtate, iar misionarismul, al cărui exponent strălucit a fost Grigorie Leu, nu prea dă semne de reuşită în aducerea acasă a oilor rătăcite.

Dar e important că rănile trecutului au început să se cicatrizeze. Reprezintă, poate, o expresie a speranţei şi aşteptatei vindecări pe de-a-ntregul.

 

 

 

 

Surse:

Grigore Ilisei –  Ziarul Lumina

https://episcopiahusilor.ro/episcopia

03/03/2020 Posted by | CREDINTA | , , , , , | Lasă un comentariu

După capturarea sa de către autoritățile de la Chișinău, separatistul transnistrean rus Igor Smirnov declara că: ”Destinul Moldovei este să se unească cu România. Voi aveți aceeași cultură, aceeași istorie, vorbiți aceeași limbă. Vă este predestinat să vă uniți cu România”

 

 

 

 

Igor Nicolaevici Smirnov ( n. 23 octombrie 1941, Petropavlovsk-Kamceatski) este un politician transnistrian de origine rusă, care a îndeplinit funcția de președinte al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene între anii 1991-2011.

În anul 1987 a fost transferat de către autoritățile sovietice în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, pentru a ocupa postul de director la întreprinderea de construcții de mașini “Elektromaș” din Tiraspol.

Venit din partea de est a URSS, Smirnov a acceptat serviciul oferit în apropiere de granița de vest a Uniunii. Peste trei ani, Smirnov a ajuns să conducă acest oraș  transnistrean ca președinte al Sovietului Suprem și peste încă un an a ajuns să îndeplinească cea mai înaltă funcție din cadrul auto-proclamatei republici separatiste transnistrene

În vara și toamna anului 1990, Igor Smirnov,  devenit lider la nivel regional, i-a îndemnat pe politicienii și activiștii din Transnistria să militeze pentru independență față de RSS Moldovenească .

Când primul Congres extraordinar al deputaților din Transnistria a înființat o zonă economică cu autoguvernare în iunie 1990, Smirnov a fost ales ca președinte al Consiliului de coordonare însărcinat cu pregătirea proclamării independenței.

Un al doilea congres ținut la 2 septembrie 1990 a proclamat crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene (RSSMN), iar deputații l-au ales la 3 septembrie 1990 pe Smirnov ca președinte al Sovietului Suprem Provizoriu al republicii separatiste.

Imediat după proclamarea independenței, separatiștii au început să ia cu asalt sectoarele de poliție și instituțiile guvernamentale în Transnistria, fapte care au culminat într-o luptă îndelungată între poliția și forțele armate moldovenești și separatiștii în apropierea orașului Dubăsari la 2 noiembrie 1990 . La data de 15 noiembrie 1990, liderii separatiști, sprijiniți de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei sovietice, au organizat alegeri legislative pentru „Sovietul Suprem” al “Republicii Sovietice Moldovenești Nistrene”.

La prima sesiune a Sovietului Suprem al RMN desfășurată la 29 noiembrie 1990, Igor Smirnov a fost ”ales” ca președinte al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești Nistrene.  

La data de 19 august 1991, ca urmare a puciului de la Moscova, guvernul RSSMN a proclamat starea de urgență la Tiraspol și Tighina. Gardiștii nistreni patrulau prin orașe, iar drumurile erau  blocate. Liderii RSSMN cereau populației locale să sprijine puciul care are loc la Moscova pentru a menține Uniunea Sovietică. Unii lideri transnistreni, cum ar fi Igor Smirnov și G. Pologov, au fost arestați de către forțele moldovenești, aduși la Chișinău de câțiva luptători ai Frontului Popular, dar au fost eliberați câteva zile mai tâziu de către președintele Mircea Snegur la presiunile Moscovei.  De asemenea, RMN „a amenințat să întrerupă furnizarea de gaz și electricitate către restul Moldovei”.

Operațiunea de capturare a lui Igor Smirnov: „Destinul Moldovei este să se unească cu România”

A fost reținut pentru „dezmembrarea teritorială intenţionată a R. Moldova”, însă o lună mai târziu a fost eliberat, iar cele peste 30 de volume din dosarul penal intentat pe numele său și-au pierdut urma. Chiar și așa, spun cei care l-au arestat și l-au anchetat pe Igor Smirnov, fostul lider separatist nistrean, acesta este pasibili de răspundere penală pentru încercarea de a dezmembra teritoriul R. Moldova.

Același tratament trebuie să-i fie aplicat și actualului „prezident” al așa-zisei republici nistrene, Evghenii Șevciuk. 

„Atunci când a fost arestat la Kiev, toți cei din gașca lui, activiști din Tiraspol, Dubăsari, Bender, au început să se împrăștie, să fugă din Moldova ca niște șobolani. După ce a fost Igor Smirnov, era foarte confuz și primul lucru care ne-a întrebat după arest a fost: ce se va întâmpla cu el.

Nimeni nu știa cum se vor termina lucrurile, dar am rămas șocat să aflu că după ce ne-am pus viețile în pericol pentru a-l captura, a fost eliberat la scurt timp și a rămas nepedepsit până astăzi”, remarcă colonelul în rezervă Chiril Panteleev, pe atunci locotenent colonel de poliție în cadrul MAI, cel care coordonat operațiunea de arestare a lui Igor Smirnov.

 

Misiunea de reținere a demarat la 27 august

 

În dimineața zilei de 27 august 1991, când în Chișinău trebuia să aibă loc Marea Adunare Națională și să fie proclamată Independența R. Moldova, colonelul Panteleev a fost chemat de urgență la ministrul Costaș.

„Era și ziua mea de naștere. Habar nu aveam ce se va întâmpla. La ora 10, de la gardă m-au sunat și mi-au zis să mă prezint imediat la ministrul Costaș. În biroul lui se mai afla lucrătorul de la procuratură, Pavel Lutenco. Acolo dumnealui mi-a dat ordonanța de arest în care era scris că Smirnov a săvârșit crima prevăzută de art. 67 Cod Penal de atunci, a întreprins acțiuni de dezmembrare a teritoriului R. Moldova pentru ce trebuie să fie arestat.

La acel moment, MAI avea informații că Smirnov este plecat la Kiev ca să ceară de la conducerea Ucrainei ca Transnistria să fie primită în componența acesteia ca o republică autonomă separată.

Ca să nu atrag atenția mi-am luat doi carabinieri înarmați, mi-am luat și eu arma din dotare, ne-am urcat în mașină și am plecat în Kiev să-l căutăm”, își amintește colonelul Chiril Panteleev.

Pentru că echipa operativă nu știa unde se ascunde fostul lider nistrean, locotenent- colonelul a apelat la ministrul de Interne al Ucrainei. „Și-n Ucraina atunci erau tulburări în masă. Pe ministru nu l-am găsit, am dat peste prim-viceministrul, general-locotenentul Berdov, care-mi spune: „Fiule, cară-te acasă, că altfel te arestăm”. Am mai avut tentative să le cer ajutorul, dar n-au vrut să mă ajute”, povestește colonelul, subliniind faptul că ulterior, din această cauză, autoritățile ucrainene au intentat un dosar penal pe numele lui și a fost persecutat el și familia lui și a fost pus sub urmărire penală de către Procuratura Generală a Ucrainei.

Smirnov se ascundea la Kiev sub alt nume

În paralel, a demarat lucrul operativ de depistare a lui Smirnov. Astfel s-a luat legătura cu oamenii din Servicii Secrete ale Ucrainei „pe care i-am convins că acest Smirnov este un terorist care vrea să ajungă la președintele Kravciuc, are intenții rele, fiind periculos și pentru Ucraina”, subliniază colonelul Panteleev.

Astfel, l-au identificat pe Smirnov în hotelul „Ucraina”, unde era cazat sub alt nume – Volînski, și că avea pază de corp nu mai puțin de 7-8 oameni, iar „la el veneau unii deputați ai sovietului suprem al Ucrainei care-l consultau și-l pregăteau pentru întâlnirea cu președintele Kravciuc, întâlnire care trebuia să aibă loc a doua zi după ce a fost depistat de polițiștii moldoveni

„Am văzut că-i multă zarvă, am făcut legătura cu generalul Costaș și am cerut să-mi trimită grupa de reținere, mai ales că eu deja eram în vizorul autorităților ucrainene. După sosirea acesteia, am convenit cum va decurge operațiunea de reținere. S-a decis înscenarea apelului de la administrația ucraineană, și când a ieșit din hotel, a fost reținut.

La reținere s-au tras câteva focuri de armă în aer. Și ca să mă asigur că nu se vor lua pe urmele lor, am mai stat la Kiev câteva ore, timp în care am fost urmărit de autoritățile ucrainene.

Între timp, la Kiev a demarat operațiunea „Lacătul”, când a fost dat ordin să fie închise drumurile de ieșire din oraș. Noi, însă, am reușit să schimbăm numerele moldovenești pe cele ucrainene. Ulterior, Smirnov a fost transportat pe alt traseu, pe la Soroca, la Chișinău, și închis în izolatorul poliției orășenești”, povestește colonelul Chiril Panteleev.

Oficial, Moscova susținea arestarea lui Smirnov

Cel care a pregătit ordinul de arest, iar ulterior a instrumentat cazul lui Smirnov, până la eliberare, era fostul anchetator pe cazuri excepționale din cadrul Procuraturii R. Moldova, Pavel Lutenco.

El menționează că procesul penal de atunci a fost intentat nu doar împotriva lui Smirnov, dar împotriva tuturor activiștilor separatiști din Tiraspol. În dosar figurau și alte nume precum Popov, Maracuță, Porojan, Pologov –principalii activiști pentru separarea Tiraspolului. Mai mult, paralel cu factorii de decizie din Tiraspol, în cadrul altui dosar, au fost arestați și liderii din Găgăuzia.

„Era o perioadă foarte complicată. Noi de facto și de iure atunci încă eram în componența URSS și toate structurile statale se supuneau direct Moscovei și fiecare acțiune, inclusiv dosarul lui Smirnov, trebuia coordonat cu Moscova. Dar, cel puțin oficial, n-am avut impedimente, într-adevăr a fost încălcată legea, acțiunile persoanelor în cauză erau îndreptate spre dezmembrarea teritorială a țării și atunci n-a zis nimeni din procuratura uniunii că-i intentat dosar ilegal. Deși era o împotrivire din partea anumitor cercuri din Moscova și Tiraspol care susțineau acțiunile lui Smirnov, făceau greve, blocau șinele de tren, poziția oficială a structurilor statale a URSS era că Smirnov trebuie să fie tras la răspundere”, povestește fostul anchetator, Pavel Lutenco.

Smirnov, confuz și speriat

Cu toate acestea, își amintește Chiril Panteleev, „imediat ce a fost emisă ordonanța de arestare a lui Smirnov, Moscova l-a informat, iar el, împreună cu soția a fugit la Kiev și nu avea intenția să se întoarcă degrabă. Mai mult, când am fost la viceministrul Berdov, mi-a zis: „Fiule, Tiraspolul este pământ ucrainean și noi vouă nu vi-l cedăm”.

După arest, Igor Smirnov a fost transferat la penitenciarul nr. 3 unde a stat până la eliberare. „El era derutat, se afla acolo ca un deținut de rând, stătea cu capul plecat și întotdeauna întreba cu ce o să se termine totul. Printre altele, această întrebare și-o puneau toți, nu doar Smirnov”, remarcă Pavel Lutenco. Potrivit lui, Smirnov a căutat sprijin nu atât în cercurile moscovite, cât în cercurile de la Kiev. Cât s-a aflat la Kiev, a obținut un permis special în arhiva națională a Ucrainei cu scopul de a ridica documentele privind proclamarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în cadrul Ucrainei. Ei voiau să pună la baza Transnistriei decizia despre proclamarea RASSM, iar mai târziu Moscova a început deschis să susțină separatiștii.

Unirea cu România, destinul Moldovei

„A stat închis mai mult de-o lună. Cum își motiva acțiunile? Mi-amintesc o declarație de-a lui: „Tovarășe anchetator, destinul Moldovei este să se unească cu România. Voi aveți aceeași cultură, aceeași istorie, vorbiți aceeași limbă. Vă este predestinat să vă uniți cu România și alt drum nu există pentru voi dacă Uniunea Sovietică se prăbușește. Dar cu ce se va alege Transnistria din aceasta? N-are nimic în comun ținutul transnistrean cu România”.

Se vede că l-au înarmat cu argumente, pentru că el nefiind din zonă era departe de istorie, el nu știa nimic despre regiunea asta când a venit din Nijnii Taghil în Moldova”, explică Pavel Lutenco. El remarcă faptul că în paralel se lucra și cu alți activiști.

Pologov – președintele comitetului executiv din Bender, la fel a fost arestat. „Eu l-am interogat tot în acest dosar. El tot era derutat, nu știa ce o să se întâmple mai departe cu el”, spune Pavel Lutenco, după care adaugă: „Dar după o lună și un pic noi am fost nevoiți să-l eliberăm pe Smirnov. Presiuni se exercita asupra conducerii țării.

A sosit în Moldova un grup de deputați ruși care aveau o petiție, prin care cereau conducerii „să găsească o posibilitate” de a-i schimba măsura de reprimare lui Smirnov întru ameliorarea situației. În acest timp erauu deja grupuri de activiști în frunte cu Andreeva, care au început să blocheze căile ferate.

Deputații ruși au spus că ei vor ameliora situația în Tiraspol și în regiune, dacă se va găsi posibilitatea de a-i schimba măsura de reprimare”, afirmă Pavel Lutenco.

În căutarea dosarului dispărut

Potrivit lui, anchetarea a continuat pentru determinarea acțiunilor de dezmembrare a teritoriului. „Pe urmă eu m-am ocupat de alte dosare, iar acesta a rămas în secție. Anul trecut am aflat cu stupoare că dosarul a dispărut”, subliniază fostul anchetator pe cazul dat. Același lucru susține și colonelul Panteleev, care s-a adresat la Procuratură să vadă dosarul lui Smirnov.

„Mi-au zis procurorii: Chiril, nici urmă de dosar nu e și nimeni nu știe cum a dispărut. Dar în arhivă ar trebui să fie registrul, să scrie cui i s-a dat dosarul, cine l-a luat. Chipurile că l-a luat cineva din Securitate și a dispărut. Ori au vândut dosarul, ori l-au nimicit. Dar crima de dezmembrare a teritoriului nu are termen de prescripție. Până în ziua de astăzi republica este dezmembrată, și Șevciuk continuă politica lui Smirnov”, afirmă Panteleev.

Cei doi, Pavel Lutenco și Chiril Panteleev, își exprimă nedumerirea, cum este posibil ca un dosar format din peste 30 de volume să dispară fără ca cineva să știe ce s-a întâmplat. „Dosarul nu era dintr-o pagină, era extrem de voluminos, peste 30 de volume. Toate probele lor de a căuta sprijin la Kiev ca ei să-i susțină, erau în dosar. Din câte am înțeles, din tot dosarul a rămas doar o informație din Penitenciarul nr.3 că el s-a aflat în detenție acolo. În afară de dosarul penal propriu-zis, conform procedurii, atunci era și un dosar de supraveghere, unde se anexau cele mai importante acte procesuale. Și acea ordonanță cu privire la aplicarea măsurii de arest în privința lui Smirnov… am înțeles că și acesta a dispărut”, se arată nedumerit anchetatorul Lutenco.

Despre incompetența autorităților

Mai mult, cu doi ani și ceva în urmă jurnalistul-cercetător Gheorghe Mârzenco a făcut și el tentativa de a găsi dosarul lui Smirnov la Procuratura Generală. „Am găsit altele, dar pentru dosarul lui Smirnov ne-au răspuns că nu există”, spune Mârzenco. El a fost și singurul jurnalist care a obținut o întrevedere cu Smirnov, pentru a stabili un eventual interviu, atunci când acela se afla în penitenciar.

„Eu l-am vizitat pe Smirnov împreună cu Pavel Lutenco la penitenciar. Când am intrat în celulă, el arăta foarte derutat, cu capul plecat, ca unul care se împăca cu situația sa de deținut. Dar când a văzut că-i solicită interviu un jurnalist, a prins la curaj. A zis că ne dă interviu numai alături de televiziunea TSN din Moscova”, a remarcat jurnalistul.

În acest context, Mârzenco a amintit declarația din 2002 a lui Ghenadie Selezniov, președintele Dumei de stat a Rusiei, „Noi v-am organizat războiul din Transnistria, ca voi să nu vă uniți cu România. Să fiți legați tot timpul, cu acțiunile și cu mentalitatea, de zona Nistru, ca să nu vă uniți și nici să vă gândiți la unirea cu România”.

„Uite că ei înțeleg, poate chiar știu bine că R. Moldova trebuie să se unească cu România, dar politicienii din Chișinău se fac a nu auzi asemenea declarații, continuând să se scalde în „independență statală”.

Ce le mai trebuie politicienilor de la conducerea acestei țări să înțeleagă că atâta timp cât nu va fi unirea cu România vor avea la Nistru un conflict declarat de Selezniov, iar atâta timp cât Basarabia nu se va uni cu România, va rămâne hărțuită de toți smirnovii și formuzalii”, a subliniat jurnalistul Gheorghe Mârzenco.

Ce-ar fi fost dacă…

Întrebați fiind, care ar fi fost deznodământul dacă fostul lider nistrean ar fi fost condamnat la închisoare, părerile s-au împărțit. Astfel, fostul anchetator Pavel Lutenco este de părere că „dacă Smirnov rămânea în arest nu avea să schimbe nimic. Dacă a fost plămădită concepția de ruși, un Smirnov putea fi lesne înlocuit, și oricum realizată. Altă chestie e că nu s-a procedat corect, pentru că Smirnov trebuia pedepsit pentru faptele sale. Dar să zicem că dacă ar fi fost el închis, n-am fi avut situația actuală din Transnistria, nu e adevărat. Dacă nu era Smirnov, era altul”, susține anchetatorul.

Pe de altă parte Panteleev consideră că dacă Smirnov ar fi rămas în detenție, lucrurile s-ar fi redresat. „În timp ce Smirnov era arestat, susținătorii lui au început să fugă ca șobolanii. Conducerea R. Moldova trebuia imediat să introducă un plan de măsuri de a contracara orice alte acțiuni de destrămare a teritoriului.

Cum? Trebuia imediat puterea legală să fie declarată și arătată în Tiraspol, în Bender și celelalte localități ale regiunii. A crescut o nouă generație acum, tineret care absolut nu știe nimic. În partea transnistreană s-a dus lucrul ideologic, că peste Nistru sunt români, că ei vor răul transnistrenilor, nu-i adevărat. Trebuie să se ducă un permanent lucru cu populația.

Dar nu se întreprinde nimic. Și atunci ne întrebăm, dacă se mai vrea ca să fie republica împreună, sau să fie lăsat în voia sorții și noi cândva ne-om uni cu România. În primul rând, poporul trebuie să spună dacă vrea sau nu acest lucru, dar nu politicienii de la conducere. Dar în situația când a fost arestat Smirnov și altă conducere, trebuia de reacționat și nu mai aveau chef să vină alții și să ceară teritorii. Iată aceasta este vina cea mare”, subliniază colonelul Panteleev.

Șevciuk și Formuzal, pasibili de închisoare

Gheorghe Mârzenco, de asemenea consideră că „dacă Smirnov nu era în modul acesta banal eliberat, lucrurile ar fi putut decurge altfel. Smirnov a semnat o fițuică că el mai mult nu va face politică și „dacă îmi dați drumul nu mai fac asta”.

Și ceilalți când au văzut fițuica l-au eliberat. Incompetența conducerii a agravat situația și a determinat lanțul de acțiuni incompetente ce au dus la război”, a conchis jurnalistul.

Mai mult, analizând situația actuală din țară, oamenii legii au afirmat că și actualii lideri din stânga Nistrului ori din Găgăuzia pot fi trași la răspundere într-un dosar similar.

„Liber poate fi intentat dosar pentru destrămarea teritorială pe numele lui Șevciuc sau Formuzal și alții care militează pentru separare. Mai mult, nici dosarul lui Smirnov nu este finalizat și poate fi continuat. Dar autoritățile trebuie să răspundă la întrebarea: ne mai trebuie nouă pământul transnistrean? Și dacă da, atunci întreprindeți măsuri, pentru că procesul de dezmembrare se continuă până în ziua de azi. Și trebuie făcute acele acțiuni necesare”, declară colonelul în rezervă, Chiril Panteleev.

El face referire la practica internațională, și se întreabă de ce nu se deschide dosar penal pe numele lui Șevciuk și nu este anunțat în căutare internațională, să nu poată ieși din țară, să fie imediat reținut și adus în fața instanței.

 

 

 

Sursa: 

http://www.  Timpul md.

Ala Coica 

03/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 3 MARTIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3 martie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

473 –  Glycerius  (n.cca. 420 – d. după 480) devine împarat  al Imperiului Roman de Apus.

A fost inlăturat de la putere fără luptă în iulie 474 de către conducătorul Dalmației, Iulius Nepos, și a ajuns episcop de Salona  în Dalmația.

 

 

 

Imagini pentru Glycerius photos

 

 

 

 

 

 

1075 –  Este conceput  “Dictatus papae”, documentul prin care se proclamă autoritatea universală a papei.

Papa Grigorie al VII- lea  sublinia în aceasta culegere  de texte  locul papei ca cea mai mare autoritate în Biserică.
Textul este format din 27 scurte declarații care laudă primatul papal și include afirmația radicală că papa avea dreptul de a destitui împărați.

 

 

 

Imagini pentru Papa Grigorie al VII- lea photos

 

 

 

Oamenii de știință sunt de acord că Grigorie a fost autorul acestor idei si ca acesta a urmarit o mai mare  centralizare a Bisericii catolice reflectand  convingerea că Papa, ca succesor al Sfântului Petru, este urmasul lui  Iisus  Cristos pe pamant.

Papae Dictatus este păstrat în arhivele Vaticanului printre  documentele referitoare la pontificatul lui Grigore al VII- lea si se află în două scrisori semnate de acest papă, in martie 1075. Propunerile Dictatus papae seamănă cu decretele legale, insa cu toate acestea, acest text nu a fost niciodată o promulgat oficial.

 

 

 

 

1111 – A murit Bohemond I  (n. cca 1058 -d.3 martie 1111), prinț de Taranto și de Antiohia, unul dintre liderii Primei Cruciade.

 

 

 

Bohemond-I

 

 

 

Cruciada nu a avut  un lider militar, ea fiind condusa de un comitet de nobili, iar Bohemond a fost unul dintre cele mai importanti dintre aceste lideri

 

 

 

 

1431 – Eugeniu al  IV-lea este ales  Papă.

 

 

 

 

Imagini pentru Eugeniu al IV-lea papa

 

 

Eugeniu al  IV-lea (Gabriele Condulmer, născut în Veneţia în anul 1383,decedat pe 25 februarie 1447), înainte de a deveni papă a fost un  calugar benedictin italian .

Nepotul de mama lui Grigore al XII-a fost ales Papă Gabriele Condulmer in ziua de 3 martie 1431, devenind al 207- lea Papa al Bisericii Catolice, sub numele de Eugeniu al IV-lea.

Pe 24 ianuarie 1439,papa Eugeniu al IV-lea  s-a întâlnit la Ferarra cu patriarhul Constantinopolului Iosif al Bisericii Ortodoxe.A incercat să realizeze unirea intre biserica catolica de la  Roma şi Bisericile Ortodoxe Răsăritene.

Intrerupte de o epidemie de ciumă, discutiile Conciliului de la Ferrara intiate in acest scop s-au  împotmolit timp de şaisprezece luni , iar în 1440 inaintarea  turcilor  şi moartea Patriarhului Iosif al  Constantinopolului, au condus la proclamarea rapidă a Uniunii  între cele două Biserici, unire care insa nu a intrat în vigoare niciodata, in 1453 Imperiul Bizantin si capitala acestuia fiind ocupate de turcii otomani.

Nici lumea ortodoxă greacă, nici cea slavonă a acceptat această unire sacră.

În afară de câteva sute de soldați venețieni și genovezi trimisi in  apărarea  Constantinopolului asediat de turci în 1453,  Imperiul Bizantin a fost abandonat de către Occident  si odata cu acesta și soarta Bisericii Creștine Răsăritene.

 

 

 

1455-S-a născut regele Ioan al II-lea al Portugaliei; (d. 1495).

 

 

 

 

 

1589 – S-a născut Gisbertus Voetius, teolog calvinist olandez, profesor de teologie și știinte orientale la Universitatea din Utrecht.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Gisbertus Voetius,photos

 

 

 

 

A fost unul dintre opozanții filosofiei carteziene si a polemizat cu Descartes.

  

 

 

 

 

 

 

1669 – A început domnia lui Antonie-Vodă din Popeşti al Munteniei (a domnit de la 3 martie 1669 – februarie 1672).

A fost fiul lui Mihai Grecul, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul, fiind pus pe tron de către familia boierească a Cantacuzinilor , Rolul său era redus la acela de simplă marionetă a acestora.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Antonie-Vodă din Popeşti photos

 

 

 

 

 

 

De la Antonie Vodă ne-a rămas biserica mănăstirii Turnu din Targsor   (azi Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi, jud. Prahova), pe care el a reconstruit-o pe ruinele unei mai vechi biserici, ctitorie a lui Vlad Tepes.

Antonie Vodă a fost dat jos de pe tron din ordinul  turcilor, convinsi cu bani să îl întoarcă pe tron pe Grigore I Ghica, rivalul Cantacuzinilor.

Fata sa, Maria (Marica), a fost soția lui Constantin Brancoveanu.

 

 

 

 

 

1693 – S-a născut astronomul englez James Bradley .

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru astronomul englez James Bradley .photos

 

 

 

 

 

 

A fost  succesorul lui Halley în funcția de astronom regal şi director al Observatorului din Greenwich și a devenit celebru datorită descoperirii fenomenului aberaţiei luminii (1727).

A murit pe 13 iulie 1762.

 

 

 

 

 



1703 – A decedat astronomul și fizicianul englez Robert Hooke ; (n.16 iulie 1635).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru robert hooke photos

A descoperit rotația planetei Jupiter si forma eliptică a orbitei descrise de centrul de gravitație al Sistemului Pamant – Luna.

Robert Hooke a stabilit si structura celulară a țesuturilor și a introdus, în 1665,  în lucrarea sa, Micrographia, noțiunea de celulă.

 

 

 

1706 – A murit compozitorul german Johann Pachelbel;  (n. 1653).

 

 

 

 

1768: A murit compozitorul italian Nicola Porpora; (n. 1686).

 

 

 

 

 

 

 

1845 – Florida devine al 27-lea stat al S.U.A, după cumpărarea acestui teritoriu de la Spania.

 

 

 

 

 

Imagini pentru florida state map

 

 

 

 

 

 

 
1847 – Apar primele mărci  poştale în Statele Unite.

 

 

 

 

 

 1847 – S-a născut Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Alexander Graham Bell,photos

 

 

 

 

 

 

 

1863 – S-a stins din viata scriitorul roman Iancu Văcărescu, unul dintre primii creatori de poezie ai literaturii nationale.

 

 

 

https://i2.wp.com/iancu.com/wp-content/uploads/2010/04/iancu_vacarescu_01.jpg

Iancu Văcărescu (1792-1863)

 

 

 

1871 – S-a născut Constantin Argetoianu, om politic si diplomat român, fost prim ministru al Guvernului Romaniei intre 28 septembrie 1939 – 23 noiembrie 1939 din partea Partidului National Liberal și un prosper om de afaceri, director și acționar la numeroase companii. 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Constantin Argetoianu, photos

 

 

A fost arestat și închis în timpul regimului comunist  în lagarul de la Sighet, unde și-a si găsit sfârșitul pe 23 noiembrie 1952.

 

 

 

 

 

 

1878 – Este încheiat Tratatul de pace de la San Stefano, Turcia, care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc. 
Tratatul preliminar de la San Stefano a fost semnat de către Imperiul Rus și cel Otoman la 3 martie 1878, după Războiul Ruso-Romano-Turc din 1877-1878.

Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey. Tratatul a fost semnat la San Stefano (astăzi Yeșilköy), un sat în apropierea Istanbulului.

 

 

 

File:Ignatiev signing treaty.JPG

 

Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoașterea independenței mai multor state, inclusiv a României.

Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman.

Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație.

În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări. Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative.

Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii.

Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României.

Rușii au replicat că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856.

Prin urmare nu va fi o surpriză că România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.

 

 

 

 

 

 

1882- S-a născut Ion Mihalache, învățător, om politic, ministru în mai multe guverne si fondator al Partidului Țăranesc din România.

 

 

 

 

 

Imagini pentru ion mihalache photos

Ion Mihalache (1882 – 1963)

 

 

 

A fost vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc şi preşedinte între anii 1933 şi 1937.

S-a născut la 15 februarie 1882, în satul Goleştii-Badii, comuna Topoloveni (Argeş) si a decedat  la 6 martie 1963, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici de la Ramnicul Sarat.

 

 

 

 

 

1885 – A fost fondată compania americana de telefon si telegraf (AT&T),care avea sa devina una dintre cele mai mari companii ale lumii. 

 

 

 

 

 

1888 – S-a născut Iosif Trifa, preot ortodox care a pus bazele mişcării spirituale creștine „Oastea Domnului” (1923);  (m. 1938).

 

 

 

 1904 – Wilhelm al II-lea al Germaniei a fost primul om  politic care a inregistrat un discurs pe suport audio,  folosind fonograful inventat de Thomas Edison.

 

 

 

1907- În timpul răscoalelor țăranești din 1907, a avut loc la Pașcani prima mare ciocnire dintre rasculați și armată.

Țăranii arestați au fost eliberați de către muncitorii ceferiști de la depoul local.
 

 

 

 

1911- S-a născut actrița americană Jean Harlow, un sex simbol al anilor ’30 ai secolului trecut; (d.1937).

 

 

 
1915 – În SUA, a fost înființată NACA, organizația care ulterior a devenit NASA.

Comitetul Național Consultativ pentru aeronautică (NACA) a fost o agenție federală destinata să întreprindă si sa promoveze cercetari in domeniul aeronautic.

 

 

 

 

La data de 1 octombrie 1958, agenția a fost dizolvată, iar activele și personalul său au fost transferate la nou creata National Aeronautic and Space Administration (NASA).

 

 

 

 

 

1918 – S-a născut Arthur Kornberg, biochimist american, laureat al premiului Nobel pentru medicina.

 

 

 

 

 
1918 – Germania, Austria si Rusia au semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, in urma caruia Polonia, Finlanda, Estonia, Lituania si Letonia si-au dobandit independenta.

Ameninţat de războiul civil, guvernul revolutionar rus decide să facă pace cu Germania indiferent de  costuri. Moscova a recunoscut independenţa Finlandei, Ţărilor Baltice, Poloniei şi Ucrainei.

Dupa două luni de discuţii a fost semnat tratatul pe care Lenin umilit de pierderea atator teritorii ale Imperiului Rus, l-a numit “Tratatul ruşinii”.

 

 

 

 



1920 – Consiliul Suprem al Conferinţei de pace de la Paris a recunoscut legitimitatea Unirii fostei Basarabii ţariste cu România.

 

 

 

 

 

 

 1921- Are loc semnarea la Bucureşti, în România, a Convenţiei de alianţă defensivă româno-polonă şi a Convenţiei militare.

 

 

 

 

 

1923 – A apărut primul număr al publicației americane  TIME .

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru publicația Time primul numar photos

 

 

 

 

 

 

 1930 – S-a născut la Oltenița, jud. Călărași, Ion Iliescu, politician comunist, fost președinte al României postcomuniste intre 1990-1996 si 2000-2004, fondator al FSN si PDSR,și senator al României.

 

 

 

 

 

 

 

 

Politicianul român Iliescu a devenit de tânăr activist comunist. A urmat studii de inginerie si s-a specializat la universitatile ruse în hidrotehnică.

S-a căsătorit în 1951 cu Nina (Elena Serbanescu), insa cei doi nu au avut copii. Intre 1967-1971, a fost ministru pentru problemele tineretului.

Tot in 1971, timp de sase luni, a ocupat functia de secretar al Comitetului Central al PCR, dupa care a fost exclus din conducerea partridului pe motiv de „deviere intelectualistă”.

Cu toate acestea, Ion Iliescu a fost  numit președinte al consiliilor populare din Timiș si Iasi.

A lucrat apoi la șefia Consiliul National al Apelor (1979-1984), după care a fost numit director al Editurii Tehnice (pana in 1989).

In perioada februarie-mai 1990 a fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, iar in 20 mai a fost ales președinte al țării, funcție pe care a mai dobândit-o în alte doua rânduri (1992, 2000). 

 

 

1931-  Statele Unite adoptă ca imn național The Star Spangled Banner.

 

 

 

 

 

 

 

 

The Star-Spangled Banner,  imnul național al Statelor Unite ale Americii are versurile scrise în 1814 de Francis Scott Key, un poet amator sub forma unei poezii numite “Defense of Fort McHenry” acestea  fiind  puse pe melodia unui cântec foarte popular britanic numit “The Anacreontic Song”.

A fost adoptat oficial de Marina Americană în 1889, de Președintele SUA  în (1916), și printr-un act oficial de către Congresul american,  la 3 martie 1931.

Versiunea românească aparține poetului american de origine română Cristian Petru Bălan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, care a tradus toate imnurile de stat din lume în limba română.

 

 

 

1949 – În urma Plenarei din 3-5 martie, CC al PCR a hotărât trecerea la cooperativizarea agriculturii, proces care s-a incheiat în 1962. Deşi documentul din martie 1949 vorbea despre respectarea liberului consimţământ, adeziunile ţăranilor s-au făcut, de cele mai multe ori, prin forţă sau presiune psihică și amenințări, zeci de mii de ţărani plătind cu închisoarea faptul că s-au opus cooperativizării.

Unul din principalele rezultate la care a condus politica agrara de tip sovieticintrodusă cu forța în România, a încălcat flagrant dreptul de proprietate și a lichidat clasa țăranească.

”Transformarea socialista a agriculturii” dupa modelul lui Lenin s-a produs treptat, în prima etapa (1949-1953) procesul intampinand un val de rezistenta, indeosebi in zona Transilvaniei si Maramureșului. In primii ani, comunistii au purtat munca de lamurire cu taranii, aratand ca va fi in beneficiul lor sa intre in CAP-uri (Colectiv Agricol de Productie), pentru ca apoi sa recurga la represalii impotriva familiilor care se opuneau formarii gospodariilor colective.

Ultimele CAP-uri au fost formate in 1962, comunistii raportând că procesul s-a incheiat cu patru ani înainte de termenul propus.

 

 

 
  1955- Vedeta rock’n’roll americană Elvis Presley si-a făcut debutul intr-un show televizat.

 

 

 

 

 

 

 

 

Elvis Presley

 

 

 

 

 

 

 

1977- S-a născut popularul cântăreț irlandez Ronan Keating.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1991 – În urma unor referendumuri concomitente, 74% din populația Letoniei și 83% în Estonia, a votat pentru independența față de Uniunea Sovietică

 

 

 

 

 

 

1998 – Președintele român Emil Constantinescu a promulgat Legea privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, precum și celor deportate în străinatate ori aflate în prizonierat. 

 

 

 

 

 

 

 

1999 – Partidul National Liberal a devenit membru cu drepturi depline in Internationala Liberală.

 

 

 

 

 

 2002 – Armata americană a utilizat pentru prima dată în Afganistan o nouă armă de mare putere – bomba “termobarică” (care poate absorbi oxigenul din subterane).

 

 

 

 

 

 

2002 – Elvețienii au votat pentru aderarea tarii lor la ONU.

 

 

 

 



2005 – Milionarul american Steve Fossett a fost prima persoana din lume care a efectuat un zbor in jurul Pamantului de unul singur si fara escala pentru realimentarea apartului, calatoria sa avand durata de 67 de ore si 2 minute.

 

 

 

 

 

 

 2013 – A murit Bobby (Robert Edward) Rogers, cântăreţ şi compozitor american; (n. 1940).

 

 

 

 

Imagini pentru bobby rogers photos

 

 

 

2018 – A murit actorul american David Ogden Stiers; (n.31.10. 1942).

 

 

 

 

 

 

 

 

Născut și crescut în Illinois , Stiers s-a înscris la Universitatea din Oregon înainte de a se înscrie la Școala Juilliard din New York, de unde a absolvit în 1972.

A continuat să apară în numeroase producții pe Broadway și și-a creat rolul lui Feldman în The Magic. Spectacol , în care a ținut afișul  timp de patru ani între 1974 și 1978.

În 1977, el a fost distribuit în  rolul maiorului Charles Emerson Winchester III în serialul de televiziune M * A * S * H , rol pe care l-a jucat până la încheierea seriei în 1983 și pentru care a obținut două nominalizări la Premiul Emmy .

A apărut din nou în televiziune în serialul de dramă supranatural The Dead Zone în rolul reverendului Gene Purdy , rol pe care l-a susținut din 2002 până în 2007.

Stiers a fost distribuit și în roluri  voce pentru filme și producții de televiziune. Stiers și-a petrecut ultimii ani ca dirijor al Newport Symphony Orchestra.  A murit la domiciliul său din Newport, Oregon , în urma unui  cancer la vezică urinară ..

 

 

 

 

 

3 martie –  Este Ziua națională a Bulgariei. Ziua Libertății – Eliberarea de sub jugul otoman (1878).

În urma războiului ruso-româno-turc din 1877 şi a Tratatului de la San Stefano din 1878, Bulgaria si-a obținut  independenţa formală față de Imperiul Otoman, devenind principat autonom.

Independența deplină a fost  declarată în 1908.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tot pe 3 martie este celebrata Ziua mondiala a scriitorilor

 

Evenimentul este organizat, din 1985 (- 35 de ani), la nivel mondial de filialele PEN-Cluburilor afiliate la Organizaţia Internaţională a Scriitorilor, din care fac parte romancieri, poeţi, dramaturgi, eseişti şi editori.

Iniţiat în 1921, de un grup de scriitori englezi şi francezi, International PEN a fost prima şi a rămas singura organizaţie internaţională a scriitorilor; a fost creat pentru a promova prietenia şi cooperarea intelectuală între scriitorii de pretutundeni, indiferent de opiniile lor, politice sau de altă natură, pentru a lupta în favoarea libertăţii de expresie şi pentru a-i apăra pe cei care au de suferit în regimurile politice opresive.

 

 

 

 

 

 
 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc

 

 

 

Sfintii Mucenici Eutropiu si Cleonic au fost frati si prieteni cu Vasilisc, nepotul Sfantului Teodor Tiron. Cei trei ajung in inchisoare pentru ca nu au renuntat la credinta in Hristos. Se aveau unul pe altul ca niste frati.

Devenisera rude in Hristos.Asclepiodot, conducatorul orasului Amasea, va incerca sa-l ademeneasca pe Eutropie mai intai prin invitatia la o receptie bogata, pe care Sfantul o va refuza prin cuvintele Psalmistului: “Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor” (Ps. 1:1), iar mai tarziu prin oferirea unei sume de bani, pe care Eutropie a refuzat-o amintindu-i guvernatorului ca din cauza argintilor, Iuda si-a pierdut sufletul.

Ighemonul vazand ca nu reuseste sa-l faca pe Eutropiu sa aduca jertfa zeilor, le va cere lui Cleonic si Vasilisc acest lucru.

Insa, acestia au raspuns: “Precum crede fratele nostru Eutropiu, cel intarit pe piatra credintei in Iisus Hristos, astfel si noi credem si ne intarim in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh. Si, precum Eutropiu patimeste pentru Hristos, asa si noi impreuna cu dansul, voim a patimi.

Ca nu va putea diavolul sa ne desparta pe noi, pe care ne-a insotit Hristos cu sfanta credinta si cu dragostea Sa. Caci precum o sfoara, fiind impletita in trei, nu se rupe, astfel si noi, acesti trei, vom ramane tari.

Si, precum Preasfânta Treime este nedesparțită, asemenea și noi suntem nedespartiti cu credinta si nedeosebiti cu dragostea.”

Pentru acesta marturisire vor fi supusi la multe chinuri.

In timpul suferintelor, Sfantul Eutropiu se ruga: “Ajuta-ne, Doamne sa putem indura aceste rani pentru cununa muceniciei, asa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tau, Teodor.”

Ca raspuns, Insusi Hristos li s-a infatisat mucenicilor impreuna cu îngerii Săi și cu Sfantul Teodor Tiron, spunandu-le: “Priviți, a venit Mântuitorul sa va ajute, ca sa aveți viatță veșnică.”

Soldatii impreuna cu alti martori ai viziunii au fost invredniciti sa vada si ei pe Mantuitorul si au cerut ighemonului sa inceteze torturile.

Dupa mai multe tentative de corupere, cei trei nu au renuntat la credinta in Hristos, fapt pentru care Sfintii Eutropiu si Cleonic au fost crucificati in orasul Pontine Amasea (Asia Mica) pe 3 martie 308.

Trupul Sfantului Eutropiu a fost luat de Velonic, uns cu mir si dus intr-un sat, departe ca la optsprezece stadii de la cetate, iar trupul Sfantului Cleonic a fost luat de Conit si dus in satul Chima.

Sfantul Vasilisc a fost executat mai târziu, pe 22 mai în orașul Komana. 

 

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric

  4. Emaramures.ro

  5. Istoria md.

  6. Nicolae Isar, Istoria modernă a românilor, Editura Universitară, București, 2006;

  7. Keith Hitchins, Istoria României, Editura Enciclopedică, București, 1998.

  8. Wikipedia

  9. Rador ro.

03/03/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: