CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O cronologie a evenimentelor istorice din RSS Moldovenească (1940- 1991)

 

 

 

 

 

Imagini pentru harta rss moldoveneasca photos

 

 

 

 

 

 

RSS Moldovenească – cronologie (1940 – 1991)

26 iunie 1940. Nota ultima a U.R.S.S. adresată României.

28 iunie 1940. Administraţia şi trupele române au început să se retragă de pe teritoriul Basarabiei. Armata Roşie a trecut Nistrul. Basarabia a trecut în componenţa U.R.S.S.

 

2 august 1940. La Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al U.R.S.S. a fost adoptată legea cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Unionale.

Raioanele din sudul şi din nordul Moldovei de Răsărit au trecut în componenţa R.S.S. Ucraina, iar o parte din R.A.S.S.M a trecut în componenţa R.S.S.Moldovenești.

 

 

 

Imagini pentru harta rss moldoveneasca photos

 

Drapelul RSS Moldovenești

11 noiembrie 1940. S-a încheiat delimitarea teritorială dintre R.S.S.M. şi R.S.S. Ucraineană. Au fost formate 6 judeţe – Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei şi Soroca.

 

 

29 ianuarie 1941. Au avut loc primele alegeri generale în Sovietele Supreme ale R.S.S.Moldovenească şi U.R.S.S.

 

 

 

 

 

 

 

 

22 iunie 1941. Armatele germane şi române în nord, armatele române în centru şi sud au trecut Prutul şi au pătruns pe teritoriul R.S.S.M. În 26 iulie 1941, prin cucerirea Cetăţii Albe, a fost restabilită graniţa de pînă la 28 iunie 1940.

 

 

Martie 1944. Armata Roşie a reuşit să treacă Nistrul în partea d enord a fostei R.S.S.M. şi a luat în stăpînire pînă la începutul lunii aprilie Bucovina de nord şi nordul Basarabiei, coborînd pînă aproape de Orhei.

 

23 august 1944. Ca urmare a declanşării operaţiunii Iaşi-Chişinău, Armata Roşie a recucerit în cîteva zile tot teritoriul basarabean.

 

1946. R.S.S.M. a fost lovită de secetă. Datorită politicii neraţionale a autorităţilor, anii 1946-1947 au devenit ani ai foamei.

 

1 octombrie 1946. Prin Hotărîrea Consiliului Comisarilor Poporului al RSSM din 4 martie 1946, a fost întemeiată Universitatea de Stat din Moldova.

 

16 februarie 1947. Au avut loc alegerile în Sovietul Suprem al R.S.S.M.

 

6 iulie 1949. Al treilea val de deportări din R.S.S.M.

 

15 aprilie 1978. A fost adoptată Constituţia R.S.S.M.

 

31 august 1989. Sovietul Suprem al R.S.S.M. a adoptat limba moldovenească ca limbă de stat.

 

25 februarie şi 10 martie 1990. Primele alegeri libere în Sovietul Suprem al R.S.S.M.

 

27 aprilie 1990. Tricolorul a devenit steagul naţional al R.S.S.M.

 

23 iunie 1990. A fost declarată suveranitatea R.S.S.M.

 

3 septembrie 1990. Sovietul Suprem al R.S.S.M. l-a ales ca preşedinte pe Mircea Snegur.

 

3 noiembrie 1990. Capul de bour a fost ales ca stemă de stat a R.S.S.M.

 

17 martie 1991. Populaţia R.S.S.M. a boicotat în cea mai mare parte referendumul unional.

 

23 mai 1991. R.S.S. Moldovenească a devenit Republica Moldova.

 

27 august 1991. Deputații Frontului Popular din Moldova, sprijiniți de Alianța Națională pentru Independență „16 Decembrie”, organizează la Chișinău cea de-a treia Mare Adunare Națională, transmisă în direct de TVM și TVR. Adunarea impune Parlamentului votarea nominală a Declarației de Independență și adoptarea Imnului „Deșteaptă-te române!” ca imn național.A fost proclamată independenţa Republicii Moldova.

România a fost primul stat carea recunoscut independenţa R. Moldova.

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

http://www.nichita.org/istorie-contemporana/scurta-cronologie-a-republicii-moldova-1917-2007/

http://www.istoria.md/articol/65/RSSM___cronologie

26/02/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 26 FEBRUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

26 februarie, istoricul zilei

Anul 364 –  Valentinian I este proclamat împărat al Imperiului Roman.

 

 

 

Flavius Valentinianus  (321 – 17 noiembrie 375),  împărat roman  intre anii 364-375.

Valentinian a avut  mari merite în întărirea granițelor de pe Rin și Dunărea mijlocie, respingând atacurile alamanilor în Gallia (368), ale francilor și saxonilor la Rin, ale sarmaților și quazilor la Dunăre.

A fost constant preocupat de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive.

Adept al ortodoxismului nicean, a manifestat în același timp toleranță față de cultele păgâne.

În 367  l-a numit pe fiul său minor Grațian co-împărat.

724 – A murit califul Yazid bin Abd al-Malik (Yazid al II- lea, n. 687). A  fost  al nouălea calif  Umayyad.

Potrivit istoricului persan medieval Muhammad ibn al-Tabari Jarir, Yazid a venit la putere  la moartea lui Umar al II- lea  la 10 februarie 720 și a rămas pe tron până în anul 724 când a murit de tuberculoză.

A fost succedat de fratele sau Hišām.

738 – A murit Sfântul Ioan de Dailam, călugar creștin nestorian, fondatorul  mai multor  mănăstiri din Mesopotamia și Persia.

 

 

 

1266 – S- desfășurat Bătălia de la Benevento : O armată condusă de Charles, conte de Anjou, învinge trupele  germano-siciliene comandate de regele Manfred al Siciliei .

Manfred este ucis în luptă, iar Papa Clement al IV-lea il  investeste pe Charles, rege al Siciliei si Neapolelui.

1423 – Dan II-lea, domnul Munteniei, îi înfrînge pe turcii veniți  sa-l  reînscauneze pe tronul țării, pe Radu II-lea Prasnaglava (Chelul).

 La începutul anului  1423  o puternică armată condusă de Radu Praznaglava trece Dunărea, dar este înfrântă la 26 februarie  1423 de Dan al II-lea.

În cursul aceluiaşi an Radu îl atacă din nou pe Dan, de data aceasta cu succes, dar toamna Dan se întoarce cu sprijin militar unguresc şi se înscăunează din nou ca voievod al Ţării Româneşti, dar pentru scurt timp.

Ultima informaţie despre Dan al II-lea este din data 31 ianuarie 1431, când el confirmă braşovenilor privilegiul comercial pe care îl primiseră de la Mircea cel Bătrân.

Nu se ştie exact când s-a încheiat ultima domnie a lui Dan al II-lea, doar că în vara anului 1431 pe tronul Ţării Româneşti se afla un alt voievod şi anume,  Alexandru Aldea, un alt fiu al lui Mircea cel batran, care l-a alungat pe Dan al II-lea cu sprijinul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei.

1564 – S-a nascut poetul si dramaturgul englez Christopher Marlowe; (d. 1593).

 

 

 

 

Imagini pentru Christopher Marlowe;photos

 

 

 

 

1587 – S-a născut compozitorul italian Stefano Landi ; (d. 1639).

A scris cea mai veche opera pe un subiect istoric: Sant’Alessio  (1632).

 

 

 

 

1705 – Apariţia primei menţiuni documentare a toponimului Predeal, în scrisoarea lui Constantin Brâncoveanu către jupân Andreas, marele jude al cetăţii Braşovului, în legătură cu un transport de marfă, conţinând următorul pasaj:

„Să pohteşti dumneata pe comandantul den Braşov ca să dea câţiva neamţi ajutor, să vie postavul până la hotarul Tatar, adeca pân la Predeal ca să n’aibă postavul vreo zătniceală”.

Pasul Predeal a fost folosit pentru prima dată la trecerea de oşti în Ardeal în anul 1611, când, disperaţi de prigoana lui Gabriel Bathory – principele Ardealului – saşii braşoveni l-au chemat în ajutor pe domnitorul muntean Radu Şerban.

Predealul a însemnat, vreme de secole, hotarul dintre două provincii româneşti: Transilvania şi Ţara Românească

 

 

1715 – S-a născut filosoful francez Claude Adrien Helvétius; (d. 26 decembrie 1771).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Claude Adrien Helvétius photos

 

 

 Helvétius este unul dintre reprezentanții de seamă ai materialismului și senzualismului și a fost  puternic influențat de John Locke.

Concepția sa fundamentală era că toate cunoștințele și reprezentările noastre decurg din senzațiile pe care obiectele le produc asupra simțurilor noastre.

 

 

1794 – Palatul regal  Christianborg  din Copenhaga (Danemarca) este distrus de un incediu. Reconstrucția a durat până în 1828 dar clădirea nu a mai fost folosită ca reședință regală, devenind sediul al Parlamentului danez.

 

 

1802 – S-a născut scriitorul francez  Victor Hugo; (d. 1885).

 

 

 

 

Victor Hugo - poza 3

 

Victor Hugo, a fost un scriitor si un politician francez din  secolului al XIX-lea, considerat a fi unul dintre cei mai importanţi si mai reprezentativi scriitori ai curentului  romantic francez.

A avut o activitate foarte diversă, scriind romane, poezii lirice, piese de teatru în versuri şi proză, discursuri politice,articole in presa vremii.

Hugo este autorul romanelor istorice cu tenta sociala “Mizerabilii” şi “Notre-Dame de Paris”, foarte populare pana in ziua de azi.

 

 

1808 – S-a născut Honore Daumier, sculptor, pictor, caricaturist si litograf francez.

 

https://i2.wp.com/www.artble.com/imgs/e/f/8/25257/honore_daumier.jpg

 

 

 

 În 1828, Daumier a produs primele sale litografii, pentru ziarul “Silhouette”.

În 1830, el a colaborat cu publicatia  ”La caricature”. Incisivitatea sa, cuplata cu arta desăvârşită a desenului au facut din autorul acestor caricaturi  o celebritate imediată , dar si o condamnare de sase luni inchisoare in 1832 pentru publicarea unui desen care il reprezenta pe regele Louis Philippe in postura personajului Gargantua.Honore Daumier a murit  la 10 februarie 1879.

 

 

1815 – Impăratul Napoleon părăseste insula Elba unde fusese exilat, in fruntea unei mici armate de o mie de oameni si preia  fara rezistenta puterea in Franța.

 

 

 

https://i0.wp.com/www.nationalgallery.org.uk/upload/img/vernet-emperor-napoleon-NG1285-fm.jpg

http://ameliefr.club.fr/Elbe-Longone.html

A urmat epopeea celor 100 de zile incheiata prin infrangerea de la Waterloo si exilul in insula Sf.Elena, unde a murit în condiții neclare câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821).

 

 

1829 – S-a născut Levi Strauss, creatorul jeans-ilor; (d.1902).

 

 

 

 

Imagini pentru Levi Strauss  photos

Inventatorul  ”blugilor”, Loeb Strauss a fost născut 26 februarie 1829 în Buttenheim în Bavaria, Germania, într-o familie de negustori evrei. La moartea tatalui sau Jakob, mama lui Rebecca decide să vândă proprietatea şi să se alăture celui de-al doilea fiu mai  mare care s-a stabilit în New York.

Loeb în 1853 devine cetatean american la 18 ani si isi americanizeaza numele, devenind Loeb Levi, şi pleaca  la San Francisco în tânărul stat din California, unde se ocupa cu vânzareade  ustensile de bucătărie, şei, haine de blană, corturi şi prelate pentru prospectorii de aur.

 El a observat curând că tinerii nu aveau pantaloni solizi şi a folosit  stocul său de panza de cort  pentru îmbrăcăminte.

Acest material a fost vopsit albastru din Genova, care minerii apoi pronunta “jeen lui”.

Foarte repede, marca  “Levi’s” a capatat  o reputaţie solida .

El a fondat o mica fabrica de textile, care a devenit o afacere înfloritoare în următorii douăzeci de ani.

 

 

1842 – S-a nascut Nicolas Camille Flammarion,astronom si scriitor francez; (d.3.06.1925). 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Nicolas Camille Flammarion photos

 

 

 

 

1846 – S-a nascut legendarul Buffalo Bill, pe numele sau adevarat William Cody ( m. 10 ianuarie 1917 în Denver, Colorado).

Buffalo Bill a fost o figură mitică a epopeeii cuceririi a Vestului Americii.

 

 

 

După o viaţă aventuroasă, el devenit o legendă datorită scriitorului Ned Buntline care i-a povestit aventurile.  

 

 

 

1861 – S-a născut militantă marxistă rusă Nadejda Krupskaia, “tovarășa de viață” a lui Lenin .

Imagini pentru Nadejda Krupskaia photos

Foto: Nadejda Krupskaia și Lenin

Nadejda Krupskaia ( 26 februarie 1869 – 27 februarie 1939), s-a căsătorit cu liderul bolsevicilor Vladimir Ilici Lenin  in 1898.

A fost membră a factiunii  bolșevice a Partidului social-democrat al muncii din Rusia,  încă de la început.

După victoria revolutiei bolsevice  a fost numită adjunct al lui Anatoli Lunacearski, Comisarul poporului pentru educatie.

 

 

 

 

           

  1861 – Împăratul  Franz Joseph I  promulgă Patenta din februarie, constituția “erei liberale” a Imperiului Austriac.

Franz Joseph

 

 

Franz Joseph al Austriei  (n. 18 august 1830, Viena – d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916.

Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.

Patenta din Februarie (germană Februarpatent) a fost așezământul constituțional al Imperiului Austriac, promulgat de împăratul Franz Joseph în data de 26 februarie 1861.

La baza Patentei din Februarie stă Diploma din Octombrie, care a pus capăt regimului neoabsolutist instaurat după reprimarea Revoluției de la 1848.

Documentul reiterează autonomia țărilor din imperiu și stabilește componența și competența Consiliului Imperial (Reichsrat) de la Viena.

Astfel, Reichsratul era format din 343 de reprezentanți, cu număr fix de locuri pentru fiecare țară din imperiu. Ducatului Bucovinei îi reveneau cinci mandate, iar Marelui Principat al Transilvaniei 27 de mandate

 

 

 

1866 – (10 martie 1866 – stil nou) încep lucrările Conferinței de la Paris a celor șapte mari puteri europene, convocată pentru a discuta problema Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, principate a căror unire nu fusese recunoscută decît pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. 

 

Nicolae Golescu (n.1810-d.1877), membru al locotenenței domnești după CuzaLascar Catargiu (n.1823-d.1899), membru al locotenenței domnești după Cuzageneral Nicolae Haralambie (n.1835-d.1908), membru al locotenenței domnești după Cuza

Nicolae Golescu (n.1810-d.1877), membru al locotenenței domnești după Cuza

Lascar Catargiu (n.1823-d.1899), membru al locotenenței domnești după Cuza

Generalul Nicolae Haralambie (n.1835-d.1908), membru al locotenenței domnești după Cuza

 

Concomitent cu abdicarea forțată a primului domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, Alexandru Ioan Cuza, la conducerea statului român unitar, s-a instalat o locotenență domnească formată din trei reprezentanți ai conspirației anticuziste: Nicolae Golescu, Lascar Catargiu și Nicolae Haralambie.

A fost instituit și un nou guvern în frunte cu I. Ghica. Se vehicula insistent ideia istaurării unui domnitor de origine străină care putea opri rivalitatea dintre pretendenții autohtoni la domnie, precum și ar fi avut susținerea necesară pentru a scoate noua formațiune statală, România, de sub vasalitatea Porții Otomane. 

Situația dificilă pe plan intern și extern a României din acea perioadă impunea acțiuni rapide de consolidare a statalității. Participarea României la Conferința de la Paris pe problema Principatelor Unite ale Moldovei și Vlahiei (așa era tratată România în exterior) din data de 26 februarie 1866 – 25 mai 1866 (10 martie 1866 – 4 iunie 1866 pe stil nou) urma să consolideze statalitatea pe plan extern dar a fost un eșec.

 În urma unor îndelungate dezbateri, marile puteri au decis ca să se renunțe la ideea de înscăunare a unui principe străin în Principate, stabilind ca Unirea să fie din nou hotărîtă de noi adunări legislative ale celor două principate constituatne în parte (Moldova și Valahia), toate în conformitate cu condițiile inițiale ale Conventiei de la Paris (1856)
Dintre delegații Guvernului român în cadrul Conferinței de la Paris (1866), ce nu au reușit schimbarea cursului dezbaterilor, au fost: Vasile Boerescu, L.Steege, Ștefan Fălcoianu.

În cadrul negocierilor Turcia, susținută de Austria a propus chiar intervenția armată în România, aceasta însă fiind respinsă de majoritatea celorlate puteri.

 

 

 

1876 – Japonia si Coreea semneaza un  tratat care acordă cetățenilor japonezi drepturi de extrateritorialitate , deschizând trei porturi pentru comerțul japonez, și se pune capat  statutului Coreei de vasalitate fata de China.

 

 

 

1891 –  S-a înfiinţat Societatea Arhitecţilor Români.

La 26 februarie 1891 un numar de arhitecti au constituit prima lor organizatie profesionala –  Societatea Arhitectilor din Regatul Romaniei.

         Dupa obtinerea personalitatii juridice, SAR reuseste pana in primul razboi mondial includerea profesiei in nomenclatorul meseriilor, infiintarea unei scoli (deocamdat? private) de arhitectura, editarea revistei „Arhitectura” si discutarea in Parlament a unor acte normative privind exersarea meseriei de arhitect.

         In perioada interbelica, a continuat organizarea interna in conditiile cresterii si modernizarii sectorului imobiliar. Acum s-a emis un regulament pentru concursuri, s-a format Corpul arhitectilor atestati, s-a deschis primul Salon oficial de arhitectura, s-a inaugurat sediul propriu. Subiecte (inclusiv limitarea concurentei straine)  prezente pe ordinea de zi a mai multor congrese, alaturi de implicarea in viata internationala a profesiei. Membri ai SAR au participat la congresele de la Amsterdam, Roma, Paris, unii participand si ca proiectanti la diverse expozitii internationale (afirmandu-se la Paris si New York).

         Dupa al doilea razboi mondial (care a afectat si profesia), administratia comunista desfiinteaza birourile private de arhitectura si Societatea Arhitectilor. Arhitectii care au putut evita represiunile regimului au primit in 1952 dreptul sa se reorganizeze in cadrul Uniunii Arhitectilor (din RPR, apoi din RSR, in fine din Romania).

Fara arhitecti era imposibila reconstructia socialista a oraselor si satelor. Concentrarea arhitectilor intr-o organizatie controlabila, a constituit pentru putere, pe langa etatizarea industriei constructiilor, formarea marilor institute de proiectare,  finantarea din fonduri publice a programelor industriale si de locuire colectiva, una din parghiile construirii asa numitei „societati socialiste multilateral dezvoltate”.

 

 

 

 

1900 – S-a născut Jean Negulesco (nume la naștere: Ioan Negulescu), regizor american de film, de origine română; de formaţie pictor, a lucrat la Paris (1918-1929) pe lângă Modigliani, Picasso, Giacometti ş.a; stabilit ulterior în America, a devenit un celebru colecţionar de artă; ca regizor, a realizat, la Hollywood, numeroase melodrame şi comedii sentimentale; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1992);(m. 1993).

 

 

 

1903 – S-a născut Jean Moscopol (numele real: Ioan Moscu), cântăreţ de muzică uşoară, compozitor şi epigramist; se numără în galeria marilor trubaduri pe care i-a avut România interbelică; (m. 1980).

 

 

 

 

1919 – S-a născut Constant Tonegaru, poet din al doilea val al avangardei româneşti; deținut în închisorile comuniste; (m. 1952).

 

 

 1925 – S-a născut matematicianul şi profesorul Nicolae Dinculeanu, stabilit în SUA; în activitatea sa ştiinţifică s-a aplecat asupra teoriei măsurii, proceselor stocastice, analizei funcţionale; membru de onoare din străinătate al Academiei Române; (2003).

 

 

1928 – S-a născut  in localitatea  Vacherie, in statul  Louisiana, muzicianul american de R&B  si rock and roll  Antoine Dominique “Fats” Domino Jr. 

 

 

 

Imagini pentru Antoine Dominique “Fats” Domino Jr photos

 

Dintre compozițiile interpretate cunoscute in intreaga lume amintim:”Blueberry Hill”.Este unul dintre pionierii muzicii  rock. 

A fost inscris în Hall of Fame Rock and Roll în anul 1986.

 

 

 

 

 

 

 1932 – S-a născut popularul cântăreț de country si actor de film american, Johnny Cash. (“A Boy Named Sue” – “inel de foc” – “I Walk the Line”).

 

 

 

https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2012/02/johnny-cash.jpg?w=299

 

 

Johnny Cash a  primit 9 premii Grammy între 1968 şi 2001 si a fost inscris in Hall of Fame in  anul 1980.

A decedat la 12 septembrie 2003. 

 

 

 

 

 

 

  1935 – Dictatorul nazist german  Adolf Hitler semnează un decret secret  prin care autoriza înfiinţarea aviatiei de razboi (Reich Luftwaffe), al treilea serviciu militar german, alături de armata terestra  şi marina militara a Reich-ului.

Primul comandant al fortei aeriene militare germane reinființate a fost Hermann Goring.

Hitler a ordonat reinfiintarea Luftwaffe, deşi Tratatul de Pace de la Versailles  încheiat la sfârșitul primului razboi mondial, era  în vigoare si interzicea Germaniei inarmarea.

Nici Franţa, nici Regatul Unit şi nici Liga Naţiunilor nu au făcut nimic pentru a impiedica Germania să ia o astfel de hotarare sau sa comita alte încălcări ale tratatului. 

 

 

 

1939 – Războiul civil din Spania : Armata generalului Franco alungă din orașul Barcelona trupele comuniste spaniole susținute de URSS  .

 

 

1940 – A murit  Nicolae Tonitza, pictor, grafician şi critic de artă român; (n.1886).

 

 

 

tonitza19233

 

 

 

 

1940  S-a născut   actorul român de teatru şi film Alexandru Repan.

 

 

 

 

Alexandru Repan

 

 

A fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul National  Serviciul Credincios   în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

 

 

 

 

1944 – În zilele de 26 şi 27 februarie, a avut loc o întrevedere Hitler – Antonescu (la castelul Klessheim), în urma căreia, convins de fidelitatea mareşalului, Führerul a ordonat suspendarea planului Margarethe II (de ocupare a României, pentru a împiedica orice încercare a acesteia de desprindere de Reich).

Înaltul Comandament german începuse elaborarea planului „Margarethe II” la 26.I.1944

 

 

 

 

1952 –  Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, anunţă că țara sa deţine bomba atomică. 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Winston Churchill, photos

 

 

 

 

 

1954: S-a născut Recep Tayyip Erdoğan, om politic turc, președinte al Turciei (din 2014), fost prim-ministru al Turciei (2003-2014).

 

 

 

1969 – A murit psihiatrul german Karl Jaspers; (n. 1883).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Karl Jaspers photos

 

 

 

 

Karl Theodor Jaspers (n. 23 februarie, 1883), a fost un filozof și un psihiatru german, care a avut o influență majoră asupra teologiei, psihiatriei și filozofiei moderne.

 

 

 

 

 

1971 – A murit marele actor francez de comedie Fernandel (Fernand Joseph Désiré Contandin) ; (n.8 mai 1903).

 

 

 

Imagini pentru Fernandel photos

 

 

 

 

1988 –  Declaraţia guvernului SUA prin care anunţă hotărârea de a retrage României, începând cu data de 3 iulie 1988, clauza naţiunii celei mai favorizate.

În replica, guvernul comunist  român declară că renunţă la clauza naţiunii celei mai favorizate în relaţiile cu SUA.

 

 

 

 

1993 – La Istanbul, reprezentanţii parlamentelor din nouă ţări – Albania, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina – au adoptat „Declaraţia privind instituirea Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre” (APCEMN).

În iunie 1995, Grecia s-a alăturat Adunării ca al zecelea membru cu drepturi depline. Bulgaria a devenit al unsprezecelea membru cu drepturi depline în iunie 1997. Adunarea Parlamentară este compusă din 70 de parlamentari reprezentând toate cele unsprezece ţări membre ale Cooperării Economice a Mării Negre.

Adunarea Populară din Egipt, Parlamentul francez, Bundestagul, Knesset-ul şi Consiliul Naţional al Republicii Slovace au statut de observatori.

 

 

 

 

 

1993 –  A avut loc primul atentat (cu bombă) la baza unuia dintre cele două turnuri gemene din Manhattan, parte integrantă a complexului comercial World Trade Center din New York, simbolul puterii financiare a SUA. Atentatul s-a soldat cu şase morţi şi peste 1.000 de răniţi.

Opt ani mai târziu, la 11 septembrie 2001, două avioane Boeing deturnate de terorişti afiliaţi reţelei Al-Qaida au lovit turnurile gemene, transformând World Trade Center într-o ruină și lăsând în urmă mii de morți și răniți.

 

 

 

1999 – A murit istoricul român Cristian Popişteanu.

Cristian Popişteanu  s -a născut la 25 decembrie 1932, în Bucureşti. A absolvit în 1959 Institutul de Relaţii Internaţionale din Bucureşti. În 1968 şi-a susţinut doctoratul cu tema „România şi Antanta Balcanică“.

A lucrat la Radio România, în redacţia revistei Lumea şi ca redactor la revista Magazin istoric, al cărei redactor şef devine din 1971 pînă în 1999. A fost membru al Asociaţiei Române de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, al International Association for European Contemporary History (Strasbourg), al Comitetului Naţional Român pentru Studii Sud-Est Europene, al American Historical Association, al International Press Institute (Viena), al Consiliului Euro-Atlantic Român, preşedinte fondator al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric şi cofondator al European Association of Historians (Roma).

A participat la Congresele Mondiale ale istoricilor de la Bucureşti (1980), Stuttgart (1985), Madrid (1990), Montreal (1995).

A fost corespondent de presă la Paris, în timpul evenimentelor din mai 1968, şi la Praga, în august 1968.

Dupa Revolutia din 1989  a fost consilier al prim-miniştrilor Petre Roman şi Theodor Stolojan.

 

 

 

2001 –  Sfidând protestele internaționale, talibanii  din Afganistan au dinamitat două statui uriaşe ce-l reprezentau pe Buddha în Bamiyan, monumente stravechi, declarate de UNESCO  parte a patrimoniului cultural al omenirii.

 

 

 

https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2012/02/bamiyan-buddha22bshovelbum2bcom.jpg?w=500&h=336

Mullahul  Mohammed Omar, liderul talibanilor la putere in Afganistan, a emis un decret care declara statuile  ca fiind  o insultă pentru Islam şi a ordonat distrugerea acesteia. 

 

 

 

2005 – A murit creatorul primului computer MacIntosh, inginerul american Jef Raskin; pionier în domeniu, a folosit o interfaţă grafică şi mouse-ul pentru a face mai simplă utilizarea computerelor; (n. 1943) .

 

 

 

 

 

 2006 –  Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino, Italia.

Jocurile celei de-a XX-a Olimpiade de iarnă s-au desfășurat la Torino, Italia între 10 februarie și 26 februarie 2006.

A fost pentru a doua oară când Italia a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă, după ce a găzduit ediția a VII-a în 1956 la Cortina d’Ampezzo, și pentru a treia oară când a găzduit o ediție a Jocurilor Olimpice (în 1960 a găzduit la Roma Jocurile celei de-a XVII-a Olimpiade).

20.000 de voluntari s-au angajat în organizarea jocurilor (selectați din peste 40.000), care s-au ocupat de primirea atleților, spectatorilor și a jurnaliștilor, precum și pregătirea locurilor de desfășurare a competițiilor.

 

 

 

2013 – A murit Stéphane (Frédéric) Hessel, diplomat, militant politic şi scriitor francez; erou al Rezistenţei franceze în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, deportat apoi în lagărul de concentrare Buchenwald; (n. 1917, la Berlin).

A fost secretar al comisiei care a elaborat la ONU Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată la 10.XII.1948).

De asemenea este autorul cărţii „Indignaţi-vă!”, un adevărat manifest politic, care a devenit rapid best-seller, cunoscând un succes răsunător în Franţa şi peste hotare.

 

 

 

2015 – Biserica protestantă a Angliei o hirotonește pe Libby Lane ca prim episcop de sex feminin din istoria acestei tari.

 

 

 

The Rev Libby Lane kneels before the Archbishop of York

 

 

Elizabeth Jane Holden „Libby” Lane (născuta în  1966) este  prima femeie numita episcop de Biserica Angliei, după Sinodul general  in care s-a  votat în luna iulie 2014, permisiunea data femeilor de a  devini episcopi. Consacrarea ei a avut loc la 26 ianuarie 2015.

In 1990, Lane s-a căsătorit cu George Lane si are doi copii.

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX 

Sfântul Porfirie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe  26 februarie, Biserica Ortodoxa face pomenirea celor trecuti la cele vesnice. Aceasta sambata este cunoscuta in popor sub denumirea “Mosii de iarna”.

 Sfantul Porfirie s-a născut din parinti bogati, in Tesalonic.

La varsta de 25 de ani a lepadat grija lumeasca si s-a retras in pustia Egiptului, unde va fi tuns in monahism. Dupa cinci ani de vietuire la o manastire din Egipt, ajunge la Ierusalim.

Aici va fi hirotonit preot de catre Pravliu, patriarhul Ierusalimului, si i se va incredinta spre paza cinstitul lemn al facatoarei de viata Cruci a lui Hristos.

Dupa un timp, Dumnezeu i se descopera spunandu-i: “Da-mi Mie visteria – adica lemnul Crucii – pe care am adus-o la tine, pentru ca voiesc sa te insotesc cu o mireasa cu adevarat saraca, insa buna de obicei. Iar tu, luand-o pe ea, sa o impodobesti, ca sa-si uite saracia cea dintai”. Era chemarea sa la treapta de episcop in cetatea Gaza, un loc cu multe altare pagane.

 Pana la Sfantul Porfirie, nimeni nu a putut sa curete cetatea Gazei de paganism.

Paganii din Gaza auzind ca vine Sfantul Porfire in tinutul lor, au pus pe cale spini, gunoi, au sapat gropi, au facut fum necurat cu scopul de a-l intoarce din cale.

Tot ce se intampla rau in cetate era pus pe seama venirii sale. Insa, Sfantul le raspundea numai prin minuni.

Sfantul Porfire va cere ajutor de la imparatul Constantinopolului si de la Sfantul Ioan Gura de Aur pentru a risipi templele idolesti.

Imparatesei ii va spune: “Osteneste-te pentru noi stapana, ca pentru Hristos, iar El pentru osteneala ta iti va da un fiu, care va imparati inaintea ochilor tai si multi ani va vietui intru toata buna sporire a imparatiei”.

 Dupa nasterea fiului vestit, imparateasa Eudoxia ii va trimite bani Sfantului Porfirie pentru constructia unei biserici.Va distruge cele opt temple idolesti vestite din Gaza: Soarelui, Venerei, lui Apolon, Proserpinei, Ghecavei, lui Ieron, Fortunii si lui Marnas, iar in locul unui altar inchinat zeilor va construit o biserica.

Asa a facut Sfantul Porfirie sa se umple cetatea Gazei de slava dumnezeiasca. A trecut la cele vesnice in anul 420.

 

Sfânta Muceniță Fotini Samarineanca

 

Sfânta marea muceniţă Fotinia este femeia samarineancă despre care povesteşte Evanghelistul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, în Sfânta Evanghelie, că a vorbit cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos la puţul lui Iacov şi a crezut în El.

 

Pe vremea lui Neron, împăratul Romei, s-a pornit prigoană mare împotriva creştinilor. În acea vreme, Sfânta Fotini, aflându-se cu Iosi, fiul ei, în cetatea Cartaginei, în Africa, propovăduia acolo Evanghelia Lui Hristos, cu îndrăzneală.

Iar Victor, fiul ei cel mai mare, făcând numeroase vitejii în războiul cu avarii, a fost făcut general de către împărat şi a fost trimis, în Italia, ca să-i chinuiască pe creştini. La Roma, ducele Sebastian l-a sfătuit să nu-şi primejduiască viaţa, ci să asculte porunca împăratului. “(….) Atunci Victor i-a zis: «Eu vreau să fac voia cerescului şi nemuritorului Împărat!»”.

La scurt timp, ducele Sebastian a orbit şi a rămas fără grai. A zăcut trei zile apoi, dintr-o dată, a exclamat: “Unul este Dumnezeu! Cel al creştinilor!”, slăvindu-L pe Domnul şi botezându-se. Sinaxarul ne spune că, după ce a ajuns la urechile împăratului Neron vestea că Victor, generalul Italiei, mama acestuia, Fotini, fratele, Iosi, şi Sebastian ducele cetăţii, propovăduiesc învăţătura lui Petru şi a lui Pavel şi a celorlalţi Apostoli, fierbând de mânie, a trimis slujitorii să-i aducă pe creştinii de acolo, bărbaţi şi femei, la Roma.

Atunci Domnul s-a arătat acestor creştini zicându-le: «Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Nimic să nu vă temeţi, că Eu sunt cu voi, şi Neron cu ai lui va fi biruit». Iar către Victor, a zis: «De acum Fotin va fi numele tău, căci mulţi luminându-se prin tine, vor veni la Mine; iar cuvântul tău va întări pe Sebastian spre mărturisire; şi fericit va fi cel ce se va nevoi până la sfârşit». Acestea zicând Hristos Domnul, S-a suit la cer”.

La Roma, împăratul a încercat prin felurite metode să-i determine să se lepede de Hristos. “Dar sfinţii, ridicând ochii spre cer, au zis: «O, Hristoase, Împărate al cerului, să nu se întâmple niciodată una ca aceasta, ca să ne despărţim de credinţa şi dragostea pe care o avem către Tine! »

Apoi împăratul a întrebat iarăşi pe sfinţi: care este numele vostru? Iar sfânta i-a zis: eu am fost numită Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorile mele: cea de a doua (…) se numeşte Anatoli; a treia, Foto; a patra, Fotida; a cincea, Paraschevi; şi a şasea, Chiriachi. Iar fiii mei aceştia: cel dintâi se numeşte Victor, care a fost numit mai pe urmă de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin; iar al doilea, care este cu mine, Iosi”.

Atât Sfânta Fotini, cât şi cei care erau împreună cu ea, supuşi unor chinuri teribile, au primit muceniciei la 26 februarie.

Sfânta Muceniţă Fotini (Fotinia) este ocrotitoarea celor ce poartă numele Luminiţa şi Svetlana.

Fotini corespunde numelui grecesc Photeiné, un derivat de la “photos” (lumină), având corespondent în slavă – Svetlana şi Luminiţa, în limba română.

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin Ortodox.ro;

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  4. Nicolae Isar, Istoria Modernă a Românilor, Editura Universitară, București, 2006;

  5. Today in history;

  6. Wikipedia.

  7. born-today.com.

  8. Rador.ro

26/02/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Un comentariu

Ce steaguri au fost arborate la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 și pe cine reprezentau ?

  
 
 

Marea Unire și controversa „Tricolorului ardelenesc“: Ce steaguri au fost arborate la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 și pe cine reprezentau ?

 

 

Celebrele fotografii ale lui Samoilă Mârza cu participanţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 provoacă dezbateri în mediul online.

Oamenii aveau în mâini tricolorul României Mari sau alt steag tricolor? Controversa apare din cauza faptului că pozele sunt alb-negru, iar culorile sunt dispuse orizontal şi nu vertical, aşa cum era atunci şi este acum tricolorul României.

„Un român din Indiana Harbor, Indiana (astăzi o suburbie a Chicago-ului) -anii ’20”- aceasta este explicaţia fotografiei postate, zilele trecute, pe grupul Photo Istoria.

Bărbatul din imagine este îmbrăcat în costum tradiţional românesc, are un fluier în mână şi la mijloc o panglică în trei culori, aşa cum se poate observa chiar dacă fotografia e alb-negru. Postarea a stârnit o dezbatere interesantă cu privire la cele trei culori de pe panglică.

Un internaut a susţinut: „şi dacă ignor provocările tehnice ale perioadei voi spune wow şi uite are „steagul Ardealului”. Administratorul grupului a replicat: „Termină o dată asta cu „tricolorul ardelenesc”: o repetă măcar o persoană la orice imagine de-a mea în care apare vreun tricolor. Este tricolorul românesc: roşu, galben şi albastru. Roşul va arăta cel mai deschis în fotografiile alb-negru”.

Cel care a postat fotografia a lămurit şi contextul: „omul era cântăreţ într-un cor, îl am şi în alte imagini -inclusiv într-una făcută în timpul unei transmisiuni radio; radioul a devenit o tehnologie adresata maselor în anii ’20, prima transmisiune adresata publicului având loc nu departe de Chicago, în Detroit, în 1920.”

Chestiunea arzătoare a tricolorului din fotografiile de la Marea Unire: „ce au adus oamenii?”

Unii internauţi nu au fost convinşi că e vorba despre tricolorul roşu, galben şi albastru şi au deschis o nouă problemă.

„Chestiunea „arzătoare” a tricolorului din epocă sunt fotografiile făcute de Samoilă Mârza (fotograful care a imortalizat Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1918).

Sunt două probleme: în 1918 procedeul panchromatic era cunoscut, iar dispunerea culorilor pe steagul românesc nu era cea din fotografii de mai bine de 50 de ani”, a scris Paul.

„El (Samoilă Mârza) a fotografiat cu ce a avut el ceea ce au adus oamenii. Întrebarea este chiar „ce au adus oamenii?”.

Steagul României avea încă din 1866 dispunerea culorilor pe verticală, exact ca steagul României de astăzi. Este imposibil ca românii din Ardeal, inclusiv cei din Garda Naţională Română să nu fi ştiut asta.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ori, dispunerea culorilor pe steagurile din fotografiile lui Mârza este pe orizontală, cum era pe steagul României înainte de 1866 şi pe steagul Transilvaniei. Ce steaguri erau acelea?”, se întreabă acelaşi internaut. Într-adevăr, majoritatea steagurilor ţinute de oameni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au culorile dispuse vertical.

„Anumite păreri spun ca erau culorile ”Ardealului” şi că comuniştii au colorizat incorect pozele. Şi că e o falsificare a steagului care a existat imediat după daci. Culorile sunt pe orizontală, dar tot albastru, galben, roşu, deci tot se considerau parte a unui univers cultural românesc”, explică Sorin.

Dincolo de teoria conspiraţiei „Adevărul” a cerut opinia unui istoric de la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Acesta a precizat că în fotografiile lui Samoilă Mârza apar steaguri cu tricolorul românesc. „Este vorba despre drapelul României – albastru, galben, roşu. Nu există „drapel ardelean”.

Era drapelul României, dar culorile nu erau dispuse corect (verticală-nr) deoarece foarte multe steaguri au fost făcute cu câteva zile înainte de Marea Adunare Naţională, în gospodăriile ţărăneşti.

 

 

 

 

 

 

Nu ştiau atunci ţăranii exact cum să realizeze un tricolor românesc, şi dacă mergeţi acum în comunităţi rurale veţi vedea că multă lume nu ştie care e prima culoare de la catarg a tricolorului.

Acesta este motivul pentru care culorile erau dispuse puţin ciudat”, a explicat Liviu Zgârciu, istoric de la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Acesta a subliniat că „nu era vorba despre drapelul Transilvaniei şi nu s-a avut în vreun moment ideea de autodeterminare a Transilvaniei, toţi doreau Unirea.” Zgârciu a mai susţinut că nu există o dispută între istorici pe această temă.

Steagurile păstrate în muzee „Steagurile naţionale româneşti purtate de participanţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 au fost în majoritate tricoloruri roşu-galben-albastre, cu fâşiile dispuse orizontal.

Fotografiile luate de Samoilă Mârza la acel eveniment arată că unele dintre acestea au avut inscripţii pe fâşia galbenă. Muzeele din România păstrează şi astăzi câteva exemplare, cusute în tul dublu pentru o mai bună conservare”, se arată pe site-ul Enciclopedia României.

Conform sursei citate, Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti deţine trei astfel de drapele, dintre care două provenite de la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Toate cele trei au fâşia albastră dispusă în partea superioară. Primul steag măsoară 2,35 m lungime şi 1 m lăţime şi are fâşiile terminate sub formă de unghi cu vârful în exterior. Hampa sa este de lemn vopsit în negru.

Cel de-al doilea steag măsoară 1,30 m × 0,75 m însă îi lipseşte fâşia albastră. Cele două culori care i-au mai rămas se termină în unghi cu vârful în afară. Cel de-al treilea steag a fost transferat de la Muzeul de Etnografie din comuna Lupşa, judeţul Alba.

Pânza este confecţionată din lână şi măsoară 1,90 m × 1,20 m, iar fâşiile se termină fiecare în unghi cu vârful în afară, de care este ataşat câte un ciucure de aceeaşi culoare. Flamura este fixată pe o hampă de lemn, de care a fost prinsă în partea superioară o legătură de busuioc şi o eşarfă tricoloră având la capete câte un ciucure.

Pentru ca delegaţia comunei să aibă steag la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, femeile din Lupşa au trebuit să îl confecţioneze într-o zi şi o noapte.

După eveniment, steagul a fost lăsat în grija învăţătorului Ceapă Sebastian, iar mai apoi a ajuns la directorul Muzeului de Etnografie din Lupşa – arată sursa citată. Muzeul Unirii din Alba Iulia deţine alte steaguri tricolore purtate la 1 decembrie 1918.

O parte sunt expuse în corpul muzeal din clădirea „Babilon”. Acestea au de asemenea fâşiile dispuse orizontal, iar unele dintre ele se termină în unghi cu vârful în afară, de care sunt cusuţi ciucuri de aceeaşi culoare. În Sala Unirii sunt expuse steagurile delegaţiilor din comuna Mihalţ şi din Braşov, ultimul având numele oraşului înscris cu negru pe fâşia galbenă.

Fotograful Marii Uniri Inginerul Aurel Sîntimbrean este unul dintre nepoţii lui Samoilă Mârza, fotograful Marii Uniri de la 1918, a rememorat pentru „Adevărul” – detalii din viaţa unchiului său devenit unul dintre eroii evenimentului din urmă cu 100 de ani.

”Mi-l amintesc perfect, mai ales în sărbători şi dumineca, venea prin sat, ducându-se acasă, la Galtiu, împreună cu bicicleta, pe care avea trepiedul, aparatul de fotografiat şi o geantă mare, plină cu plăci fotografice. Era un om foarte vesel şi plăcut, povestitor, şi la vremea respectivă îmi spunea cu mare mândrie: «Măi nepoate, eu am fost singurul fotograf care am fotografiat serbările Unirii de la 1 Decembrie 1918»”, afirmă Sîntimbrean.

Acesta redă şi ceea ce i-a transmis Samoilă Mârza în legătură cu participarea acestuia la Marea Unire: ”Legat de aceasta mi-a spus următoarele: «Eu am venit de pe front cu câteva zile înainte de 1 decembrie, şi dimineaţa, cu sătenii mei, am plecat pe jos la Alba Iulia şi bineînţeles că mi-am luat cu mine şi aparatul de fotografiat».

Aparatul la acea vreme, şi după cum chiar el mărturisea, avea o valoare foarte mare. O cumnată de-a lui spunea că socrii i-au cumpărat un aparat de fotografiat care valora o pereche de boi. Era un lucru extraordinar de mare.

La Alba Iulia a ajuns împreună cu sătenii pe la orele 11.00, 11.30, unde a realizat o serie de fotografii de care ne bucurăm astăzi absolut toţi românii. Dacă nu era el, nu aveam nicio fotografie martor document, de la serbările Unirii de la 1 Decembrie 1918”, spune inginerul geolog.

De ce nu a fost în Sala Unirii Aurel Sântimbrean are şi un răspuns în legătură cu absenţa lui Samoilă Mârza din Sala Unirii. ”La Alba Iulia a fotografiat ieşirea delegaţiilor din Sala Unirii, pe Miron Cristea, viitorul patriarh al României, pe Iuliu Hosu, Aurel Vlad şi 4 imagini cu poporul care a participat la Marea Unire. În Sala Unirii nu a intrat.

Profesorul Gheorghe Anghel, care a fost directorul Muzeului Unirii, i-a luat un interviu în care l-a întrebat de ce nu a făcut în Sala Unirii nicio fotografie, şi i-a răspuns:

«Nu am putut să intru în Sala Unirii pentru că nu am avut credenţional».

Adică nu a avut legitimaţie pentru a putea intra, de aceea noi nu avem astăzi nicio imagine de acolo. Intenţia ar fi avut, dar în sală nu putea să intre oricine şi oricum”, mai spune inginerul din Sîntimbru.

 

 

Sursa:

 

26/02/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: