BOR – mașina de legitimare a oligarhiei rusești |
|---|
Iartă-mi părinte păcatele, știu că am mult, ascultă-mă te rog și-ajută-mă, pentru că vreau să mă pocăiesc în fața lui Dumnezeu. Am greșit, au fost cazuri, am mers adesea pe un drumuri greșite, m-am săturat de acest fel de viață, Doamnei, iartă-mă…(Mihail Krug, cântecul Împărtășania).[1]
Articolul scoate în evidență de asemenea și cîteva accente criminale în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse. După cum veți vedea, ortodoxia în Federația Rusă are legături strânse cu oligarhia, lumea criminală și puterea politică.
BOR – prima perioadă în Rusia democrată
Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) este considerată și recunoscută de alte biserici locale drept o biserică ortodoxă administrativ-independentă de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, (statut de care se bucură doar bisericile ortodoxe din Georgia și Armenia).[2]
Considerată drept cel mai mare grup confesional din Imperiul Rus care, în anumite momente participa la guvernare, iar în perioada URSS era percepută nu doar ca o instituție religioasă ideologic ostilă, ci ca adversar politic intern și focar al revoltelor.
Odată cu proclamarea edictului privind toleranța religioasă din 1905 (suplimentat de recunoașterea oficială a cultelor schismatice un an mai tîrziu), BORu a intrat în declin.
Situația devine și mai complicată pentru BOR după Revoluția din Octombrie 1917, și consolidarea puterii bolșevicilor. În 1918, noua putere emite decretul privind separarea școlii și statului de biserică, care a consolidat caracterul secular al statului și, temporar, libertatea de gîndire religioasă (lucru care a favorizat mai ales cultele și grupurile non-ortodoxe).
La sfârșitul anilor 30, conducerea URSS și-a pus scopul de a elimina complet BORu parțial din motivul că aceasta amenința monopolul ideologic al statului sovietic, parțial pentru rolul anti-bolșevic pe care l-a jucat în timpul războiului civil. Perioada este marcată de persecuții religioase: majoritatea clerului și a episcopatului fiind fie fizic distrus, fie închis în penitenciare.[3]
Situația se ameliorează puțin în timpul celui de-al doilea război Mondial cînd puterea își temperează practicile violente față de biserică și sentimentele religioase ale cetățenilor sovietici. După moartea lui Stalin, urmașul său, Nichita Hrușciov demarează o nouă campanie anti-religioasă, care lovește atît în BORu cît și în alte grupuri religioase.
În anii 70-80 relațiile dintre stat și Biserică sînt cel mult neutre, dar nu violente și nu deschis dușmănoase.
După dificultățile cu care s-a confruntat BOR în perioada URSS, relațiile cu puterea s-au început a îmbunătăți la începutul anilor 90, după prăbușirea Uniunii Sovietice. BOR beneficiază enorm după decretul Președintelui Rusiei ”Cu privire la întoarcerea lăcașelor BOR și a literaturii religioase”[4]
În perioada de înflorire a Bisericii Ortodoxe Ruse aceasta a avut în frunte doi Patriarhi apropiați de puterea politică din Federația Rusă, ambii având experiență, conform unor surse multiple, de colaboratori ai KGB.
Primul, agent cu pseudonimul Drozdov, căruia autoritățile sovietice ateiste militare i-au acordat Ordinul Steagul Roșu al Muncii și Prieteniei Popoarelor, cu Diplomă Onorifică de la KGB-ul URSS, este Patriarhul Alexei al II-lea.[5]
Al doilea, care este actualul patriarh, la fel fost colaborator KGB sub pseudonimul ”Mihalkov”[6], i se mai spune și ”mitropolitul țigărilor” din cauza contrabandei cu alcool și țigări în proporții mari,[7] Patriarhul Kiril (Vladimir Gundeaev). Acesta, înainte de a accede la tronul BORu deținea o avere personală estimată de unii experți la circa 4 miliarde de dolari americani.[8]
Ilegalitățile și jocurile din umbră a ambilor Patriarhi ruși nu i-au încurcat să aibă o relație apropiată cu puterea politică din Federația Rusă. Însuși Vladimir Putin spunea într-un interviu că de-a lungul istoriei ortodoxia a jucat un rol important în viața țării, aceasta fiind inseparabilă de Rusia [9] (inclusiv autoritățile, inclusiv oligarhia).
Dar să le analizăm pe rând…
Primul Patriarh al Rusiei de după destrămarea URSS, a fost estonianul Alexei Mihailovich Ridiger, cunoscut sub numele Alexei al II-lea. La sfîrșitul Perestroicii acesta deținea postul de deputat URSS din partea Fondului sovietic de caritate și sănătate, membru al Comisiei Consiliului Național cu privire la dezvoltarea culturii, limbii, tradițiilor naționale și internaționale și protecția patrimoniului istoric.[10]
Relația apropiată a lui Alexei al II-lea cu puterea politică l-a ajutat să se promoveze pentru tronul BORu, dar și să negocieze nou rol al Bisericii în statul Rus.
La congresele deputaților poporului din URSS el vota pentru includerea pe ordinea de zi a ”problemei” din articolul 6 din Constituția URSS, care prevedea rolul de conducător principal al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în societate.[11]
În iunie 1990 Consiliul Episcopilor BOR l-a ales pe Alexei al II-lea în calitate de Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, cu 166 de voturi din 317 posibile. Referentul personal al lui Alexei al II-lea, o perioadă a fost diaconul Andrei Kuraev.
În discursul său de la ceremonia de întronizare din 1990 el a continuat și dezvoltat criticile cu privire la proiectul de lege privind libertatea conștiinței, cerând o delimitare mai precisă a sferelor de influență ale BOR și a statului, deoarece Sfântul Sinod avea o poziție mai conservatoare. La sfârșitul anului 1990, Consiliul Suprem a respins propunerea Patriarhului Alexei al II-lea ca BOR să dețină monopolul privind producerea obiectelor bisericești.[12]
Prietenia, pardon, parteneriatul dintre Patriarhului Alexei al II-lea și conducerea Federației Ruse, au fost demonstrate prin mai multe materiale apărute în presă: însăși soția fostului președinte Boris Elțîn confirmă despre relația apropiată între Patriarhul Alexei al II-lea și Președintele Elțîn.[13].
În timpul celor optsprezece ani de patriarhat, Alexei al II-lea le-a trimis circa 250 de scrisori șefilor de stat Boris Elțîn, Vladimir Putin și Dmitri Medvedev.[14]
Boris Elțîn este cel care a inițiat parteneriatul între statul rus și BORu, probabil în scopul mobilizării politice a bisericii și pentru un control mai eficient al societății ruse de după destrămarea URSS.[15]
Președintele și Patriarhul apăreau alături la diverse evenimente spirituale cum ar fi inaugurarea unor lăcașe de cult ortodox[16], dar cele mai importante decizii în favoarea puterii de stat și a BORu se discutau la întâlnirile private pe care aceștia le aveau[17].
Cu ocazii mai speciale Patriarhul îl binecuvânta pe Președinte, iar acesta îi oferea acestuia medalii și ordine.[18]
Au fost momente în care Patriarhul Alexei solicita de la autoritățile centrale oferte foarte originale. De exemplu în 1995 Patriarhul Alexei a scris o scrisoare către Președintele Dumei de Stat, Ivan Ribkin, prin care îi solicita să importe fără taxe vamale 200 de tone de pulpe de pui din Italia în Rusia, motivând că tot profitul din vânzarea cărnii de pui va fi cheltuit pentru restaurarea bisericilor ortodoxe.
În 1996 Patriarhul i-a solicitat lui Elțîn ca acesta să-i ofere 650 mii de tone de petrol și să permită exportarea acestora fără plata taxelor vamale. Se presupunea că veniturile BOR vor fi direcționate spre procurarea unor colecții de artă ortodoxă pentru Catedrala lui Hristos Mântuitorul.
Având în vedere că biserica nu ducea o evidență financiară nu este clar dacă veniturile din vânzarea petrolului au fost direcționate așa cum declara Patriarhul.[19] Biserica Ortodoxă Rusă pe lângă relația bună cu statul, a avut și continuă să fie parteneră cu reprezentanți controversați din sfera businessului (BOR deținând sute de kilometri pătrați de teren pe întreg teritoriul Federației Ruse) au făcut parteneriate în construcția unor rețele de hoteluri și complexe locative și oficii prestigioase[20].
Una din cele mai bogate companii din Rusia, Gazprom la fel o duce bine cu BOR, ba mai mult compania a fost premiată de către Alexei al II-lea cu premiul Fundației pentru Unitatea Popoarelor Ortodoxe pentru ajutorul lor pentru a aduce în țară moaște ale BOR dar și a altor Biserici Ortodoxe din întreaga lume.[21]
Sfințenia BOR și bunele intenții promovate continuu prin intermediul mass mediei și sistemului de învățământ, ascund nu doar colaborări cu privire la construcția lăcașelor sfinte și spălările de bani ale unor oligarhi influenți din Federația Rusă. În spatele BOR din scurta istorie de după destrămarea URSS, au avut loc scandaluri criminale de proporții, iar unul din cazuri a fost schimbarea puterii BOR, Alexei al II-lea plecând de pe tronul patriarhal din cauza că a decedat în condiții suspicioase.[22]
Decesul primului Patriarh al Rusiei democratice, Alexei al II-lea (5 decembrie 2008), a trezit multe discuții controversate despre condițiile în care a murit. Cauza morții nu a fost anunțată de către poliție, iar circumstanțele au fost făcute publice abia după un an.
Alexei al II-lea, s-a spus, a alunecat noaptea în camera sa și s-a lovit cu capul de colțul unui scaun. Lipsa unui buton de alarmă, ușa izolată fonic și faptul că doar Patriarhul avea cheie de la intrare în camera sa, au fost cauzele principale din care patriarhul nu a primit asistență medicală la timp, iar cadavrul acestuia a fost găsit abia dimineață atunci când acesta nu a ieșit la micul dejun.[23]
Au existat mai multe întrebări și versiuni neoficiale cu privire la decesul lui Alexei al II-lea. Actorul Stanislav Sadalski[24], unul dintre bloggerii cei mai cunoscuți din Federația Rusă a scris despre versiunea că Patriarhul ar fi fost omorât la comandă din cauza că a refuzat recunoașterea independenței Abhaziei și a Osetiei de Sud și să accepte eparhiile lor în calitate de membri BOR.[25]
Tot Sadalski susținea că Patriarhul a fost împușcat în cap, motiv din care la înmormântare, corpul neînsuflețit al lui Alexei al II-lea a fost acoperit,[26] acuzația a fost confirmată de fostul referent al Patriarhului, Andrei Kuraev, care vorbește pe vlogul și blogul său că înmormântarea a avut loc conform tradițiilor bisericești cu privire le înmormântarea preasfințiților[27][28].
Totodată însăși urmașul și actualul Patriarh Kiril într-o emisiune la TV, la o zi după deces, despre moartea lui Alexei al II-lea vorbea că BOR a fost salvată de vremuri grele, deoarece în fruntea BOR era un lider prea bătrân care cu greu ar fi putut face față provocărilor.[29]
Dar, toate aceste vorbe și acuzații sunt catalogate drept mituri create intenționat pentru a perturba liniștea ortodoxă.
Moștenirea de circa 300 milioane de ruble (aproximativ 10 milioane de dolari americani conform cursului valutar din decembrie 2009), bani pe care Alexei al II-lea îi ținea pe două conturi bancare în dolari americani și un cont în euro, a fost oferită celei mai apropiate asociate de la mijlocul anilor 1960, singura moștenitoare maica Filareta (Alexandra Smirnova) inclusă în testamentul care datează din 1976. [30] Un moment curios aici este că moștenirea lui Alexei al II-lea se afla pe conturile unei bănci falimentate ”Vneshprombank”.[31]
Relația apropiată dintre biserică și stat a suferit un upgrade pozitiv atât pentru puterea sfântă cât și pentru cea laică, iar Patriarhul Kiril la câteva zile după întronarea în scaunul de la conducerea BOR, la o recepție ”modestă” de la Kremlin a verbalizat într-un discurs că în viziunile sale acesta vede relații ideale între biserică și stat.[32] Nu a menționat în acel discurs despre relația BOR, stat și oligarhie, o categorie cu un număr mic de persoane din care fac parte atât reprezentanții puterii politice, cât și Patriarhul Kiril, care înainte de a deveni Patriarh deținea o avere estimată de experți la 4 miliarde de dolari americani.[33]
Deci, prietenia între puterea politică și cea sacră a suferit un rebranding în fața societății rusești, cauza acestei prietenii fiind aceeași, păstrarea puterii și promovarea, față de restul populației a unui discurs despre valori tradiționale și ortodoxe ca fiind identitatea principală a Rusiei, iar despre tot răul care se întâmplă în țară, vina se dă pe occident.
Patriarhului Kiril promovează oficial ”valorile ortodoxe” și ascetismul, iar în realitate acesta a dus și duce o viață luxoasă, ca a unui miliardar, cu elemente hedoniste, respectând legile lumii criminale, detalii biografice despre care presa rusă cât și cea internațională a scris în nenumărate rânduri. Reamintim că Patriarhul Kiril, va participa la Congresul Mondial al Familiilor ediția a 12-ea, eveniment organizat de Președintele Republicii Moldova Igor Dodon în luna septembrie 2018 la Chișinău.
În ajun de campanie electorală Igor Dodon împreună cu Patriarhul Kiril vor vizita or. Comrat, mun. Bălți și Chișinău.[34]
Patriarhul Kiril și Igor Dodon
sursa foto: http://a-tv.md/index.php?newsid=38177
Afacerile ”ortodoxe” ale Patriarhului Kiril au început în perioada în care la conducerea Rusiei era Boris Elțîn, iar BOR-ul era binecuvântat de Patriarhul Alexei al II-lea (pe atunci Kiril era Mitropolit de Kaliningrad).
La începutul anilor 90 (mai exact în 1993) cu ajutorul Patriarhiei Moscovei a fost creat un grup comercial-financiar ”Nika”, vice-președintele cărui era protopopul Vladislav Veriga[35] care mai era și directorul comercial al Departamentului pentru Relații Externe al Bisericii și Patriarhiei Moscovei (DREBPM)[36], conduse de Kiril.
Spălarea banilor câștigați din contrabandă cu alcool și țigări avea loc prin intermediul unei rețele de companii precum banca ”Peresvet”, S.A. Cooperarea Economică Internațională”, S.A. Televiziunea Liberă a Poporului” și altele.[37] Un an mai târziu, în cadrul Guvernului Federației Ruse și a Departamentului pentru Relații Externe al Bisericii și Patriarhiei Moscovei (DREBPM), au apărut două comisii pentru asistența umanitară.
Una lua decizii cu referire la ce fel de asistență putea fi scutită de impozite și accize, alta importa acest ”ajutor umanitar” prin intermediul canalelor bisericești și le vindea unor structuri comerciale. În acest fel majoritatea ajutorului scutit de impozite era distribuită printr-o rețea obișnuită de comerț la prețurile de piață.
Prin această metodă în 1996 DREBPM a importat aproximativ 8 miliarde de țigări în țară. Acest joc a provocat daune grave giganților de tutun din acele timpuri, care erau obligați să plătească taxe și accize, motiv din care au pierdut lupta necinstită pe piața tutunului cu DREBPM.[38] După ce Kiril a simțit că această afacere se poate întoarce împotriva sa a decis să iasă din joc. În terminalele vamale a rămas o cantitate enormă de țigări care au servit drept ajutor umanitar pentru BOR.
Cantitatea impunătoare de țigări bisericești rămasă în vamă era în valoare de circa 50 milioane de dolari americani, iar în jurul acestor bani a izbucnit un adevărat război. În acea perioadă a fost împușcat asistentul lui Vladimir Jirinovski, unul din regii țigărilor, Alexandr Dzen.[39]
În investigațiile istoricului Seghei Bîcicov de la sfârșitul secolului XX despre afacerile Patriarhului Kiril (pe atunci Mitropolit) scria că Rusia de atunci trecea prin vremuri extrem de dificile. În țară existau peste 500 de mii de copii fără adăpost, lichidatorii accidentului de la Cernobîl nu primeau bani și sufereau de foame, iar bătrânii erau nevoiți să cerșească. Zecile de milioane despre care se știa așa și nu au ajuns să fie utilizați drept ajutor umanitar, țigările ajungând să fie vândute în continuare în țară.[40]
Mitropolitul Kiril încerca să dea vina și responsabilitatea pe Guvernul Federației Ruse, într-un interviu spunea: ”Cei care au făcut acest lucru nu știau ce să facă, să ardă țigările sau să le trimită înapoi… Ne-am adresat către guvern, să recunoască că marfa este cu destinație umanitară și ne ofere șansa să o comercializăm”.[41] Guvernul desigur că neagă acest lucru.
După contrabanda cu țigări și războaiele cu lumea criminală, Kiril (cu experiență și avere suficientă pentru a se ridica la un alt nivel de afaceri) s-a implicat în exportul petrolului. Așa cum am menționat mai sus, Patriarhul Alexei al II-lea de atunci a cerut printr-o scrisoare către Președintele Boris Elțîn să fie anulate taxele pentru exportul petrolului. Prin intermediul Societății pe Acțiuni ”Cooperare Economică Internațională”, Kiril câștiga bani pentru BOR și totodată își umplea buzunarul.
Cifra anuală de afaceri a companiei era de circa 2 miliarde de dolari americani (anul 1997)[42]. Societatea pe acțiuni are trei acționari, din care 40% sunt ale Patriarhiei Moscovei. Holdingul cuprinde peste douăzeci de filiale în Federația Rusă și în țările din Uniunea Europeană, direcțiile strategice fiind petrolul, piața financiară, comerțul cu produse alimentare, cât și domeniul construcțiilor.[43]
În realitate, atât Patriarhul Kiril cât și reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse vor spune că afacerile și miliardele despre care se vorbește în presă chiar dacă exista, acestea sunt proprietatea bisericii, nu a Patriarhului. Având în vedere că accesul la informații în Federația Rusă este limitat, mai ales atunci când este vorba de companii cu afaceri de miliarde, în spatele căror stau persoane influente și în relații de prietenie cu puterea, la unele întrebări este dificil de obținut răspunsuri verificabile.[44]
Misiunea BORusă și lupta pentru putere
Marile afaceri din spatele BOR desigur că nu sunt doar despre cei de la conducerea patriarhiei. Sub haina Patriarhului Kiril cu au loc afaceri de proporții mari, iar ”păcatele” acelora sunt iertate de înaltpreasfințit, clerul principal rezolvă ”problemele” în schimbul unor favoruri nu neapărat materiale.
Societatea rusă este acomodată cu aceste excesuri prin promovarea discursului despre valori tradiționale moral-ortodoxe rusești prin intermediul bisericii și a mass-mediei controlate politic: aceasta de fapt ar fi misiunea primordială a oligarhilor din fruntea BOR și a Puterii Politice din Federația Rusă.
Viziunile puterii ortodoxe și celei politice din secolul XXI sunt orientate către reîntoarcerea la forma de guvernare care acum 101 ani în urmă a fost răsturnată de revoluția din 1917 de către bolșevici.
Tranzițiile prin care a trecut Rusia în secolul XX (imperiul țarist, URSS și dictatura, Rusia Democrată) au avut o influență semnificativă asupra vieții cetățenilor, asupra economiei, asupra situației demografice din țară,[45] dar un moment important de după URSS este scăderea drastică a încrederii cetățenilor în Puterea Politică,[46] capitol la care se lucrează insistent în echipă (construită din cele două puteri BOR și Kremlin).
Pe de o parte Kremlinul învinuiește marile puteri din occident că ”se implică” în treburile statului, motiv din care situația economică este așa cum este, iar pe de altă parte BOR bate alarma că occidentul este inamicul principal în distrugerea valorilor tradițional-ortodoxe rusești și pune în pericol moravurile tinerei generații și demografia din cauza avorturilor, drepturilor femeilor, drepturilor copiilor, drepturilor minorităților sexuale etc.[47]
Deși oficial în Federația Rusă forma de guvernământ este semi-prezidențială cu un sistem pluripartidist și cu democrație reprezentativă, tendința spre monarhie poate fi observată prin faptul că lista copiilor de succes a funcționarilor de rang înalt care ajung în funcțiile părinților practic prin moștenire este în continuă creștere. Pe de o parte se poate de crezut că aceștia au primit educație de calitate în școlile occidentale de afaceri sau în cele mai bune universități din țară și astfel au ajuns să aibă succese incredibile, făcându-și cariere de invidiat.[48]
Faptul că titlul de funcționar cu rang înalt (rusă ”cinovnic”) în Rusia se transmite prin moștenire, deja de mulți ani nu mai este o glumă. Ideea revigorării monarhiei în Rusia i-a venit Kremlinului încă pe vremea lui Boris Elțîn. Acestuia i s-a propus un program politic pentru reîntoarcerea monarhiei constituționale.
Special pentru familia regală a dat ordin să fie reparat conacul din satul Klachuga de la periferia Moscovei.[49] Până la urmă Elțîn nu a acceptat ideea, dar parțial a implementat-o prin numirea succesorului său (monarhie selectivă) Vladimir Putin.
În ultimul interviu cu Patriarhul Alexei al II-lea, acesta spunea că Rusia în varianta ideală atât pe plan intern cât și extern trebuie să fie neapărat o monarhie în care oamenii să-și aleagă conducerea. Cu referire la testamentul Țarul Alexandru al III-lea pentru fiul său Nicolae al II-lea, Patriarhul spunea că împăratul îi recomanda fiului să se bazeze pe biserică, pentru că biserica este cu poporul.[50] Pentru că politica poate fi imprevizibilă, Patriarhul Alexei al II-lea acționa strategic și atât la 75 cât și la 80 de ani de la asasinarea Țarului Nicolai al II-lea, acesta scria epistole (lingușeală diplomatică în caz că democrația dă eșec) către familia țaristă.[51]
Modelul sistemului politic monarhic a început să aprindă discuțiile în rândul credincioșilor ortodocși după ce Mitropolitul Ilarion Alfeiev[52] și-a exprimat public simpatia cu privire la monarhie, considerând-o drept forma de guvernare care a fost testată de istorie și că are mai multe avantaje decât orice alt model politic pentru Rusia.
Acest format are susținători printre creștinii ortodocși, dar în special din partea BORu care după cum menționa Ilarion Alfeiev, se va implica la dezbaterea acestei teme pentru a reîntoarce domnia monarhistă în țară.[53] Totodată printre susținătorii reîntoarcerii monarhiei în Federația Rusă sunt și lideri politici cum ar fi controversatul Vladimir Jirinovski (fracțiunea Partidului Liberal din Rusia) care intenționează să întoarcă imnul ”Dumnezeule, salvează țarul”[54] și să fie interzise partidele politice, iar președintele să aibă titlul de ”Împăratul Vladimir I”.[55] Unii ar putea lua în serios afirmațiile liderului Partidului Liberal Democrat din Rusia, alții ar spune că e sarcasm caracteristic lui Vladimir Jirinovski, pentru că acesta pe lângă promovarea unor viziuni conservatoare, a intrat în discuții aprinse cu BOR referitor la interzicerea avorturilor[56] fiind pentru respectarea alegerii femeilor de a face avort[57], totodată acesta se pronunță pentru respectarea drepturilor minorităților sexuale, cât și desfășurarea marșurilor LGBT.[58]
Se creează impresia că susținătorii vocali ai ideii de reîntoarcere a monarhiei în Rusia, și în special cu viziuni de a-l promova pe Vladimir Putin în calitate de țar, sunt personalități care au o relație specială cu BOR. De exemplu Prim-ministrul autoproclamatei Republicii Crimeea Serghei Aksinov (moldovean de origine, născut în mun. Bălți)[59] care este relație bună cu BOR rolul căreia îl consideră extrem de important în unirea cetățenilor în perioada dificilă în care se află Crimeea.[60] Aksinov este pentru întoarcerea monarhiei în Federația Rusă, iar cu referire la Vladimir Putin acesta consideră că pentru a crește țara este de acord să-l accepte în calitate de dictator.[61]
Un alt personaj controversat este oligarhul ortodox pro-monarhist, apropiatul lui Vladimir Putin și al Patriarhului Kiril, Konstantin Malofeev[62]dat în căutare pentru finanțarea combatanților din Donbass[63]. Pentru Malofeev monarhul – țarul, este cel ales de Dumnezeu. Într-un interviu spunea că Putin nu a aspirat niciodată să fie ales președinte, el a fost găsit și numit la acest post, apoi s-a dovedit că Putin a fost trimis de Dumnezeu.[64]
O investigație profundă desigur că ar scoate la suprafață o listă mult mai lungă de personalități dubioase din anturajului lui Putin și contribuția lor la promovarea imaginii sale în calitate de ”țar”. Faptul că într-o Rusia practic toate structurile sunt sun controlului unui om, demult nu mai este o noutate. Dar, să ne concentrăm pe jocurile BOR cu drepturile fundamentale ale omului și cum se manipulează agresiv prin intermediul unor organizații cu viziuni conservatoare din Federația Rusă.
Lezarea sentimentelor religioase, de la limitarea drepturilor la exprimare la mușamalizarea cazurilor de pedofilie comise de ”slujitorii domnului”
Dreptul la libertatea de conștiință și apartenență religioasă face parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului în conformitate cu legislația internațională, la fel și cu cea rusească. Constituția Federației Ruse garantează tuturor libertatea conștiinței și a religiei, inclusiv dreptul la credință individuală și în comun cu alți credincioși, cât și dreptul de a nu crede, libertatea alegerii, să distribuie convingeri religioase sau de altă natură și să acționeze în conformitate cu acestea.[65]
După acțiunea[66] organizată de cele trei membre ale formației de punk-rock ”Pussy Riot”[67] în Catedrala lui Hristos Mântuitorul din Moscova, autoritățile au introdus schimbări în legislație în vederea combaterii insultelor la credințele religioase și a sentimentelor cetățenilor. Fetele au interpretat un fragment din cântecul lor ”Fecioara Maria, alungă-l pe Putin”, prin care îl acuză în special pe Patriarhul Kiril pentru că crede în Putin și nu în Dumnezeu. Acțiunea era o reacție la sprijinul pe care Patriarhul Kiril la oferit pentru candidatul Vladimir Putin în campania electorală.[68]
Ulterior reprezentanții BOR cereau activistelor să-și ceară scuze și să se pocăiască în mod public, iar acțiunea organizată de acestea era catalogată drept una care încalcă sentimentele credincioșilor, iar condamnarea și pedeapsa lor trebuia să fie obligatorie.[69] Ulterior a decis că cele trei membre din formația ”Pussy Riot” Nadejda Tolokonikova, Maria Aliohina și Ekaterina Samutsevich să fie condamnate la doi ani de detenție, pentru huliganism.[70][71]
Așa cum este menționat mai sus, legea cu privire la insultarea sentimentelor religioase a fost modificată, pentru că libertatea de exprimare devenise un pericol la adresa BOR, iar statul trebuie să demonstreze tot respectul față de biserică. Modificarea legislației nu a fost singurul act de devotament cu privire la valoarea BOR în societate, așa că a urmat o serie de penalizări contra cetățenilor de rând care și-au exprimat într-o modalitate diferită părerea cu privire la religie.
Foto: Formația Pussy Riot
Până la reîntoarcerea în epoca medievală a Federației Ruse se pare că nu a rămas mult. Standardele morale ale Bisericii Ortodoxe Ruse ajung să fie dictate în toate domeniile posibile, apărându-se cu legislația, reprezentanții BOR își bagă nasul și în artă, cenzurând și criticând lucrările unor artiști. În 2015 expoziția artistului belgian Jan Fabre a devenit populară după scandalul care a apărut în jurul ei, BOR a numit expoziția blamabilă.[80]
Însăși Patriarhul Kiril la o conferință a menționat că BORu nu va rămâne într-o parte și se va implica de fiecare dată atunci când prin intermediul artei se va încerca promovarea unor valori de profane, mai ales printre tineret.[81] Aparent BORu în frunte cu Patriarhul Kiril luptă împotriva păcatului, limitează tot mai mult dreptul cetățenilor la exprimare, cenzurează în masă cu ajutorul ”prietenului” puterii politice, însă tot ei, înalți reprezentanți ai bisericii comit acte de corupție și afaceri ilegale[82].
Referitor la crimele de pedofilie comise de către preoții ortodocși, din cauza relației BOR cu statul și a politicii conservatoare și secretoase, când vine vorba de această temă totul devine foarte neclar.
În primul rând se vor găsi foarte puțini care vor îndrăzni să acuze BORu, nimeni nu va spune despre ascunderea crimelor. De regulă în asemenea cazuri totul se rezumă la replici metafizice de tipul că toți sunt oameni, iar printre sfinți există mulți păcătoși.
Se va vorbi rușinos la câteva posturi TV, ca într-un final să catalogheze crima de pedofilie comisă de preoți drept una normal umană, să le fie milă de copiii care au avut de suferit în urma hărțuirilor sexuale, apoi să uite de totul. Pentru că e temă incomodă, pentru e mult mai simplu să uiți astfel de istorii. Societatea poate că reușește să-și șteargă din memorie astfel de cazuri, însă jertfele trăiesc toată viața cu această traumă.
O paranteză despre problema BOR și pedofilia, nu poate să lipsească din acest text. Unul din cele mai tari cazuri este despre preotul Gleb Grozovski, care a fost găsit vinovat în întreținerea unor acte sexuale cu trei fetițe cu vârsta sub 14 ani. Hărțuirile sexuale asupra minorelor a avut loc în taberele ortodoxe de odihnă pentru copii de pe insula Konovets pe lacul Ladoga în 2009, precum și pe insula Kos din Grecia în 2013.
Instanța la obligat pe preotul Grozovki să plătească fiecărei victime câte 400 mii de ruble (circa 6000$) despăgubire pentru daune morale și la condamnat la 14 ani de închisoare în penitenciar de tip închis.[83] Între timp, BOR în loc să lupte cu aceste probleme reale și să prevină astfel de crime care au loc chiar în interiorul ”sfintei” instituții, aceștia amenință cu judecată alți preoți care încearcă să vorbească deschis despre actele de pedofilie comise de ”slujitorii domnului” (de exemplu cazul diaconului Andrei Kuraev care era amenințat cu judecata pentru că-l acuza de pedofilie pe Mitropolitul Dmitrie din Tobolsk)[84].
Protectoratul oligarhic al BOR
Jocurile murdare ale reprezentanților BOR sunt mascate cu ajutorul unor oligarhi care mănâncă din aceeași farfurie cu puterea politică. Unul din acești este oligarhul ortodox despre care a vorbit a fost scris și în materialul Dreapta conservatoare religioasă și Congresul Mondial al Familiilor între ”tradiție” și ”globalizare” publicat anterior pe www.platzforma.md, Constantin Malofeev (”prietenul” Președintelui Igor Dodon și presupusul finanțator principal al Congresului Mondial al Familiilor adiția a XII-a de la Chișinău).[85]
Constantin Malofeev, sub pretextul promovării ortodoxiei a creat câteva instituții aparent cu misiuni nobile. Fondul Sf. Vasile cel Mare, are scopul de a realiza activități caritabile și educative ce vizează formarea unui mediu spiritual și moral favorabil pentru societate rusă, întărind valorile familiei tradiționale, dezvoltarea și creșterea tinerei generații.[86]
O altă instituție conexă este gimnaziul Sf. Vasile cel Mare, instituție de învățământ de tip conservator, care urmează tradițiile învățământului rus de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Scopul principal al școlii este educarea unei generații de patrioți care vor păstra credința ortodoxă și onorează istoria.[87] Costul studiilor în gimnaziu este de circa 1300$ pe lună[88] (pe când conforma datelor oficiale din 2018 salariul mediu în Federația Rusă este de circa 520$)[89]. Patriotismul și ortodoxia promovate de susținătorii monarhiei sunt sincronizate cu discursul actual al Kremlinului, școala ”țaristă” Sf. Vasile cel mare a fost înființată sub egida BOR (deci în colaborare cu puterea politică). În camera de primire a școlii funcționează un televizor la care arată un singur canal, la fel fondat de Constantin Malofeev pentru a-și promova ideile ortodox-monarhiste. Scopul primordial al instituției de învățământ este de a educa o ”viitoare elită” a țării.[90]
De la stânga la dreapta, Igor Dodon, Brian S. Brown, Elena Milskaia
Sursa foto: https://pravoslavie.ru/113133.html
Incendierea cinematografului din Ekaterinburg
Sursa foto: https://www.vedomosti.ru/politics/articles/2017/09/04/732187-podzhog-kinoteatra#galleries%2F140737488964059%2Fnormal%2F1
Panică din cauza coronavirus. Cât costă o mască de protecție pe eMag.ro. Prețurile sunt astronomice
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
CER SI PAMANT ROMANESC 