CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 23 FEBRUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

23 februarie, istoricul  zilei

 

 

 

303: Împăratul roman Diocletian dispune distrugerea bisericii din Nicomedia. Este inceputul a opt ani de persecutii anticrestine.

 

 

 

 

 

532: Imparatul bizantin Justinian I ordona reconstruirea bisericii Sfanta Sofia de la Constantinopol.

Hagia Sophia

Prima biserică (basilica) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare  în anul 325 , dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Teodosiu al II-lea în anul 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Rascoalei Nika in anul 532.

Clădirea și-a primit forma finală sub împăratul Iustinian I.

Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură și acoperișul sunt de o exceptionala valoare  artistică  si se spune ca Iustinian ar fi exclamat: „Νενίκηκά σε Σολομών !” (Solomon, te-am depășit!)

1271 – Prima menţiune documentară a oraşului Braşov.

 

 

Imagini pentru oras  brasov foto

 

 

 

 

Brasu: Acest toponim este atestat într-un document în limba  latina, aflat în Arhivele Statului din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem”.

Scurta cronologie a istoriei orașului.

1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.

1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați în Țara Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă și Burszam în bula papală care a aprobat-o) Se pare că au întărit cetatea Brașovia de pe Tâmpa.

Cavalerii teutoni construiesc cel mai vechi edificiu din oraș, Biserica Sfântul Bartolomeu din Brașov din cartierul Bartolomeu, o biserică construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea.

Întreaga construcție este tributară bisericii Mănăstirii Cisterciene de la Cârța. Partea originală, rămasă neatinsă, cuprinde corul și încăperile adiacente acestuia, inclusiv cele două capele pătrate cu care se închid, spre răsărit, brațele transeptului.

Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța, numai că acesta dispune de trei travee pătrate.

La fațada vestică există două turnuri, din care doar unul este în întregime executat.

Turnul de astăzi este construit în 1842, în locul turnului vechi, prăbușit la cutremurul din 1822.

1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina.

1234 – Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis”, care conține o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria și Transilvania.1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaște „Claustra Sororum «in Hungaria assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.

1252 – Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor „de Barasu” și cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg.

După afimația sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș.

În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.

La 10 decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localităților Mikofalva și Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind familia comiților din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea Brașov sau la Țara Bârsei.

1443 – S-a nascut  la Cluj, in Transilvania, Matei (Matia) Corvin (d. 6 aprilie1490, la Viena), unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei.

A condus țara între 1458 și 1490 si a fost  al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara, renumit conducător militar de origine romana, care a întreprins în calitate de regent al Ungariei o serie de campanii militare reușite împotriva Imperiului Otoman, lăsând fiului său un regat sigur și stabil.

Mama lui Matei Corvin  a fost Erzsébet (Elisabeta) Szilágyi, din mica nobilime ardeleană.

Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcata prin campanii militare victorioase ale temutei sale Fekete sereg („Armata neagră”).

Ungaria a cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei până în Dalmația, iar la est din Polonia până în Bulgaria de astăzi). Matei a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz)  și Austria Inferioară.

Vorbea maghiara, italiana, croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. Regele Matia este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept.

 

Imagini pentru Mathias Corvin photos

1.Portretul lui Mathias Corvin. 2. Insemnele heraldice ale lui Mathias Corvin( din manuscrisul german al cronicarului ungur Ioannes de Thurocz (Thuróczy János), datat 1490.

Matei Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepes), când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul. Dar tot Matei  l-a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Valahiei de la Laiotă Basarab.

Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei a încheiat pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matei l-a atacat pe Ștefan, dar a fost înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se, urmărită de cea a lui Ștefan, acesta  fiind rănit în această luptă de trei săgeți și o lovitură de lance.

1447 – A murit Papa Eugeniu al IV-lea.

Eugeniu al IV-lea IV (Gabriele Condulmer, născut în Veneţia în anul 1383 – decedat  la 23 februarie 1447), a fost un   calugar benedictin, ridicat in scaunul pontifical  intre anii 1431-1447.

 

 

 

Portrait of Pope Eugene IV 24x18 Black Ornate Wood Framed Canvas Art by Jean Fouquet

La 24 ianuarie 1439, Eugeniu al  IV-lea s-a întâlnit la Ferrara cu patriarhul Iosif al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolelui in incercarea de a realiza unirea Bisericii de la Roma cu  Biserica Răsăriteana. 

In 1452,in conditiile extraordinarei primejdii turcesti ,se ajunge la un acord de Unire a Bisericilor Romano-Catolică şi Greacă Ortodoxă în Aghia Sophia, împăratul Constantin al XI-lea Paleologul dandu-si acordul pentru  proclamarea unirificarii celor doua Biserici.

Aceasta va fi insa de scurta durata, pentru ca in 1453 Constantinopolul va fi cucerit de către turcii otomani, care vor pune  capăt Imperiului Roman de rasarit; Turcii au transformat Aghia Sophia în moschee, iar  Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat bizantin, va muri cu moarte de martir. 

1572 – A decedat  compozitorul francez renascentist Pierre Certon (n. 1510).

1633 – Inalta Poarta il recunoaste pe Matei Basarab, domn al Tarii Romanesti.

Matei Basarab (n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654) a fost domnul Țării Românești pana in anul 1654.

Fișier:Matei Basarab.jpg

Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei Basarab descindea din puternica familie a boierilor Craiovești.

Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de „Basarab” imediat după urcarea pe tron, considerându-se nepot al lui Neagoe Basarab și deci urmașul acestuia.

Era fiul lui „Danciul din Brâncoveni” (județul Olt), fost mare vornic, în timpul domniilor lui Ștefan Surdul (1591 – 1592) și Alexandru al III-lea cel Rău (1592 – 1593) și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și înmormântat la Alba Iulia.

Mama lui a fost jupâneasa Stanca, tot din Brâncoveni. Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova.

Matei Basarab a fost căsătorit cu Elena Năsturel (prenume ortografiat și Elina), a patra fiică a marelui logofăt Radu Năsturel din Fierăști (Hierăști) și sora lui Udriște Năsturel.

A  fost inițiatorul și comandantul general al Ligii antiotomane, constituită din Țările Române, Polonia și Rusia, care insa  a eșuat în cele din urmă din cauza lipsei de coordonare.

Lunga sa  domnie  a fost o epocă dedezvoltare religioasa si  culturală așa cum o arată numărul foarte mare de ctitorii voievodale și boierești.

Matei Basarab a ridicat de la temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țară, cât și la Muntele Athos, precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Șistov.

Dacă Ștefan cel Mare a zidit 45 de biserici și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al  românilor

 1685 – S-a născut  compozitorul  Georg Friedrich Händel, autor al “Israel în Egipt”, “Judas Maccabaeus”,”Mesia “.

 

 

Imagine similară

 Georg Friedrich Händel (scris uneori și Haendell, n. 23 februarie 1685, Halle/Saale – d. 14 aprilie 1759, Londra), a fost un compozitor german , care a trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia.

Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.

1766 – A murit  Stanislaw Leszczynski, rege al  Uniunii Polono- Lituaniene si duce de Lorena; (n.20 octombrie  1677).

 

1792 – A murit sir Joshua Reynolds, pictor portretist, întemeietorul şcolii engleze de pictură din secolul al XVIII-lea; (n.16.07.1723).

Sir Joshua Reynolds, ‘Self-Portrait’ c.1775

sir Joshua Reynolds, Autoportret

1821 – A murit  la Roma  marele poet englez John Keats. 

https://i1.wp.com/opioids.com/opium/john-keats.jpg

  John Keats (n. 31 octombrie 1795, Londra) a fost un poet englez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai romantismului englez, alături de Lord Byron și Percy Bysshe Shelley.

Neapreciat de majoritatea contemporanilor și aproape necunoscut în timpul vieții, Keats a fost recunoscut la o jumătate de secol după moarte ca unul dintre cei mai mari poeți ai Angliei, ca un remarcabil maestru al liricii, ca un poet-pictor care a reprodus lumea în forme plastice.

Byron și Shelley, care îi prețuiau talentul, au manifestat un mare interes pentru poezia lui. Shelley, care întreținea corespondență cu el, a evocat memoria poetului confrate în elegia Adonais.

El l-a descris ca fiind poetul „cel mai tânăr, cel mai drag”, crescut „ca floarea palidă de-o fată îndrăgită, ce-n loc de rouă cu lacrămi e hrănită

1821 – Ţarul Rusiei, Alexandru I, dezavuează revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu în Ţara Românească şi mişcarea Eteria a lui Alexandru Ipsilanti, declarându–se de acord cu  interventia trupelor otomane la nord de Dunăre.

Alexandru Ipsilanti (n.1792 –  d. 1828)

Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, adresează o proclamaţie către locuitorii Moldovei, prin care le garantează persoana şi averea pentru perioada în care eteriştii sînt pe teritoriul statului.

1855 – A murit Carl Friedrich Gauss, matematician, astronom, fizician german; (n. 30.04.1777).

 1856 – În numele conaționalilor săi, Nicolae Golescu a adresat la Congresul de la Paris, plenipotențiarilor Marii Britanii, Franței și ai Regatului Sardiniei , un memoriu în care solicita aprobarea  unirii Moldovei cu Muntenia într–un stat independent, sub garanția marilor puteri europene.

Povestea fostului prim-ministru Nicolae Golescu. Cum a ajuns arestat după ce a complotat împotriva Regelui Carol I

Nicolae Golescu s-a născut în 1810 la Câmpulung Muscel şi a decedat la 10 decembrie 1877 în Bucureşti. Om politic, lider al mişcării revoluţionare de la 1848 din Ţara Românească şi prim-ministru al României, Nicolae Golescu a îmbrăţişat cariera militară, ajungând până la gradul de general, dar a fost decăzut din drepturi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Fruntaş paşoptist, lider al liberalilor radicali, s-a numărat printre complotişti, apoi a făcut parte din locotenenţa domnească ce a asigurat interimatul funcţiei de şef al statului până la venirea lui Carol I. Ulterior, Golescu este numit preşedinte al Consiliului de Miniştri, după care ocupă şi funcţia de preşedinte al Senatului. Nicolae Golescu a fost cel de-al doilea fiu al boierului cărturar Dinicu Golescu şi al Zoei Farafara. Din anul 1826, studiază la pensionul lui Rodolphe Topffer din Geneva, Elveţia.

Revine în ţară în 1829 şi îmbrăţişează o carieră militară, devenind aghiotant al domnitorului Alexandru D. Ghica, în timpul domniei căruia a fost avansat la gradele de maior (1834) şi colonel (1839). Din 1839, Golescu este numit locţiitor de agă al Poliţiei. În calitate de procuror a instrumentat anchetarea şi acuzarea în procesul fondatorilor societăţii secrete (1840), condusă de marele boier Dimitrie Filipescu. Ulterior, se retrage din armată şi devine opozant al domnitorului Ghica.

Până în aprilie 1847, a fost director la « Departamentul Trebilor din Lăuntru ». Împreună cu fraţii săi, Nicolae Golescu este unul dintre liderii importanţi ai mişcării revoluţionare din 1848 în Ţara Românească. Semnatar al „Proclamaţiei de la Islaz” (9 iunie 1848), Golescu devine director al Departamentului Trebilor din Lăuntru în Guvernul provizoriu, iar din 28 iulie devine membru al Locotenenţei domneşti. După înfrângerea revoluţiei, pleacă în exil, unde luptă pentru cauza naţională a românilor, Unirea Principatelor.  

 

 

 

 

 

1866 – La 23 februarie  stil nou (11 februarie 1866 stil vechi) principele Alexandru Ioan Cuza este silit să abdice ca urmare a conjuraţiei pregătite de asa numita „monstruoasa coaliţie” (conservatori şi liberali radicali).

Se formează o locotenenţă domnească, compusă din Lascăr Catargiu (reprezentant al Moldovei şi al conservatorilor), generalul Nicolae Golescu (reprezentant al Munteniei şi al liberarilor) şi colonelul Nicolae Haralambie (reprezentant al armatei), precum şi un guvern provizoriu, condus de Ion Ghica (prim-ministru şi ministru de externe). Unirea Principatelor este în primejdie.

 

 

 

Alexandru Ioan Cuza (n.1820-d.1873), domn al Moldovei, domn al Valahiei, domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

O parte din elita politică a noului stat România, creat în baza a două principate româneşti: Moldova şi Valahia (Muntenia), considera că reformele în stil occidental ale lui Cuza veneau prea repede.

Unii dintre marii proprietari de terenuri se temeau de desproprietăriri în folosul ţăranilor.Se contura tot mai mult ideea precum că adevărata suveranitate, faţă de Imperiul Otoman, România o poate obţine doar sub un principe străin.

În baza acestui ultim deziderat se va crea viitoarea coaliţie din reprezentanţii a unor tabere diametral opuse, lucru care va mira toată lumea.Coaliţia dintre conservatorii cei mai de dreapta şi liberalii cei mai de stînga, cu complicitatea comandanţilor unor unităţi militare, va fi numită ulterior şi monstruoasa coaliţie.

În noapte de 22 pe 23 februarie 1866 (stil nou), la orele 5, au pătruns în palat un grup de ofiţeri cu pistolul în mînă silindu-l pe principele Cuză să semneze abdicarea.

Ulterior,  domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să se îmbrace în haine civile şi a fost scos din palat, printre două rînduri de soldaţi care primiseră ordin strict să stea întorşi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn.

Atît de mari erau temerile complotiştilor în privinţa unei eventuale reacţii violente a soldaţilor, cu toţii fii de ţărani împroprietăriţi de Cuza…
A doua zi, fostului domnitor i s-a permis să plece spre Austria de unde el niciodată n-a revenit şi unde niciodată făcînd vreo plîngere, repetînd mereu că şi el dorise venirea unui principe străin. Alexandru Ioan Cuza a murit în exil la vîrsta de 53 ani, relativ tînăr, în 1873.

1869 – La 23-24 februarie, la Miercurea-Ciuc, are loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni, in urma careia a fost  întemeiat “Partidul Național al Românilor” din Transilvania, sub conducerea lui Ilie Măcelariu.

1883 – S-a născut  regizorul american Victor Fleming ; (d. 06.01.1949).

 1893 – Este patentat motorul Diesel, o descoperire a inginerului german Rudolf Diesel.

1898 –  Romancierul francez Emile Zola  a fost găsit vinovat de calomnie și a fost condamnat la închisoare pentru că a scris celebra sa scrisoare J’accuse, acuzând guvernul de anti-semitism și de faptul că l-a încarcerat fără temei pe capitanul Alfred Dreyfus.

 1903 – Cuba a închiriat pe termen nelimitat Statelor Unite ale Americii, Golful Guantanamo.

 1912 – S-a nascut Romulus Vulcănescu, scriitor şi etnolog, membru de onoare al Academiei Române (d.09.11.1999).

  

 1916 – A luat ființă Muzeul de Antichități din Iasi.

1918 – A luat ființă Armata Rosie bolsevica. In Rusia este Ziua apărătorilor patriei.

 1919 – A fost fondat Partidul Fascist de către Benito Mussolini (Il Duce), devenit în 1922 premier al Italiei; din această poziţie politică, Mussolini a trecut treptat către un regim dictatorial, impunând participarea Italiei, în cel de-al doilea război mondial, alături de Germania.

1929 – Sa nascut Alexei al II-lea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse; (d. 05.12.2008).

1929 – Încep şi în România concursurile de frumuseţe. Magda Demetrescu este aleasa  „Miss România 1929”.

Liviu Rebreanu o descria astfel pe câştigătoarea concursului de Miss Romania :

“Guriţa mică şi roşie ca o cireaşă coaptă, un corp minunat, sculptat parcă, în cea mai fină marmoră, un picioruş micuţ şi nervos, braţe pline, de o albeaţă strălucitoare, iată admirabilele elemente ce împodobesc pe aceea care va purta tricolorul frumuseţii române peste Ocean, la concursul internaţional din Galverston.”

Magda Demetrescu a participat din partea Romaniei la a 10-a ediție a Miss Univers, din 1929, de la Glaveston in Statele Unite.

A fost prima ediție la care a participat și a ajuns în finală (câștigând și locul 6) o româncă.

A primit un premiu de 100 $ și un ceas-brățară.

https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2013/02/miss2bunivers2b1929.jpg?w=690&h=418

Foto: Finalistele  concursului Miss Univers 1929 : Prima de la stanga la dreapta-Magda Demetrescu si concurentele din  Luxemburg, Olanda, Germania, Franța, Anglia, Austria.

 

 

 1934 – Leopold al III-lea  devine rege al Belgiei,în urma morții tatălui său, regele Albert I , într-un accident în timp ce făcea alpinism.

 

 

 

Leopold al III-lea  (3 moiembrie 1901 – 25 septembrie 1983), a fost rege al Belgiei din 1934 până în 1951, când a abdicat în favoarea fiului său Baudouin.. 

 

 

 

1937 – În România are loc remanierea guvernului Tătărăscu . Prim-ministrul Gheorghe Tătărăscu preia funcția de ministru de interne, iar V.P. Sasu, ministrul Agriculturii, devine titular și al departemntului Justiției.

 1942 – Se semnează  la Washington  convenţia dintre SUA şi Marea Britanie cu privire la acordarea ajutorului reciproc împotriva agresiunii tarilor Axei.

1944 – La ordinul lui Stalin incepe deportarea cecenilor si ingusetilor.
Acuzati de colaborare cu Germania, cecenii au fost deportaţi în masă la ordinul  liderului sovietic.

In zorii zilei, 300 000 de oameni au fost deportati in Kârgâzstan şi Kazahstan.În câteva zile mai mult de 500 000 vor avea  aceeaşi soartă. Mii dintre ei mor de foame si frig, sau sufocati în camioanele si vagoanele de vite in care au fost inghesuiti, pentru a fi  transportati în lagărele de muncă.


1945 – Batalia dintre americani si japonezi de la Iwo Jima, se incheie cu victoria americanilor.

 

 

 

Imagini pentru Foto Joe Rosenthal.

  

O fotografie celebră care îi infățisează pe puşcaşii marini americani înălțând  drapelul victoriei.Foto Joe Rosenthal.

 1945 – Trupele germane din Poznan (Polonia) capituleaza in fata trupelor sovietice si poloneze 

1945 – Dupa 20 de zile de lupte de strada,americanii zdrobesc rezistenta japoneza din Manila (Filipine).


1946 – Generalul japonez Tomoyuki Yamashita este condamnat la moarte si executat pentru crime de razboi.
General Tomoyuki Yamashita, născut la 8 noiembrie 1885, a fost executat la 23 februarie 1946 prin spânzurare.

Este celebru pentru că a cucerit coloniile britanice de Malaya şi Singapore, ceea ce i-a adus porecla de Tigrul din Malaya.

1949 – Decret al guvernului comunist privind aprobarea statutului organizării şi funcţionării Bisericii Ortodoxe Române 

1954 – S-a nascut Viktor Iuşcenko, politician ucrainean, fost presedinte al Ucrainei.

1955 – A murit  Paul Claudel, poet, dramaturg şi diplomat francez, unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai curentului şi grupării Renouveau catholique (“Oraşul”, “Cele cinci mari ode”, “Pâine amară”, “Povestea lui Tobi şi a Sarei”); (n.06.08.1868).

1956 – Liderul sovietic Nikita Hruşciov denunţă cultul personalităţii şi crimele lui Stalin.

 

 

 

 

 

 

1960 – S-a născut Naruhito, Prinţul Moştenitor al Tronului Japoniei.

1965 – A murit Stan Laurel, actor american, pe numele său adevarat Arthur Stanley Jefferson. A format împreună cu Oliver Hardy un cuplu comic de neuitat, “Stan şi Bran”; (n.16.06.1890).

 

 

 

 

 

 

1970 – Este Ziua nationala a republicii  Guyana

Foto: Drapelul și harta Republicii Guyana

1999 – A murit compozitorul roman George Gigoriu.

 2014 – Are loc ceremonia de inchidere a Jocurilor Olimpice de iarna de la Soci, in Rusia.

 

 

23 februarie este în Brunei – Ziua Naţională

Foto: Drapelul și Harta statului Brunei

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Policarp, sfântul născut in temniță

Policarp, sfantul nascut in temnita 

Sfantul Policarp este sarbatorit in Biserica Ortodoxa pe 23 februarie. S-a nascut in temnita, in jurul anului 70, la Efes, deoarece parintii sai fusesera inchisi pentru ca nu lepadasera credinta in Hristos.La botez a primit numele Pangratie.  

Din scrierile Sfantul Irineu aflam ca Sf. Policarp a fost ucenic al Sfantului Apostol Ioan.

 Inainte ca parintii lui sa fie martirizati, este dat in grija Calistei, o femeie bogata si credincioasa. Potrivit traditie, Pangratie va da saracilor tot ce va gasi in hambarele acesteia.

Ca mama sa adoptiva sa nu fie tulburata de milostenia sa, se va ruga lui Dumnezeu si in urma rugaciunii, hambarele s-au umplut la loc.Datorita acestei minuni, Calista i-a schimbat numele din Pangratie in Policarp, adica “cel cu multe roade“.Sfantul Policarp a fost hirotonit diacon si preot de Sfantul Vucol.

Episcopii prezenti la inmormantarea Sfantului Vucol, l-au hirotonit episcop.

Sfantul Policarp in vizita la papa Anicet (154-168)Sfantul Policarp, inainte de a fi martirizat, calatoreste la Roma cu scopul de a rezolva problema datei pascale.

In vremea aceea,existau diferente legate de sarbatorirea Pastilor: unii serbau Invierea Domnului pe data de 14 Nisan (aprilie), indiferent in ce zi a saptamanii cadea, deci in acelasi timp cu Pastile evreiesc, iar altii in prima duminica, dupa 14 Nisan. 

Desi cei doi nu au ajuns la un acord, ei au ramas uniti.Sfantului Policarp i se descopera modul in care va muri.

Cu cateva zile inainte de a fi martirizat, a avut o vedenie: a vazut perna pe care dormea arsa in foc.

Asa a inteles ca avea sa fie aruncat in foc.

La insistenta proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp i-a raspuns:

“De 86 de ani ii slujesc si nu mi-a facut nici un rau; cum pot eu sa blestem pe imparatul meu, pe Acela care m-a mantuit?”

 Pentru ca refuza sa jertfeasca zeilor, primeste pedeapsa de a fi aruncat in foc.

Pentru ca focul nu se atingea de el, a fost strapuns cu sabia, insa, atat de mult sange a curs din el incat a stins focul.

La rugamintea evreilor, trupul sau lipsit de viata a fost ars.Osemintele sale cele “mai cinstite decat pietrele pretioase si mai scumpe decat aurul“ , au fost luate de crestini.

Sfintele moaste ale Sfantului Policarp sunt in Franta, pentru ca au fost luate de latini in timpul cruciadelor, iar o particica se pastreaza in Manastirea Zografu din Muntele Athos.

Epistola catre Filipeni a Sfantului PolicarpSfantul Irineu al Lyonului marturiseste ca Sfantul Policarp a scris mai multe epistole “catre Bisericile vecine, pentru a le intari, si catre unii frati pentru a-i preveni si a-i indemna“.

Dintre acestea, doar una a supravietuit, si anume, Scrisoarea sau Epistola catre Filipeni, pastrata doar intr-o traducere latina.

Epistola prezinta invatatura despre intruparea, moartea si invierea Domnului, impotriva celor care sustineau ca Hristos a avut un trup aparent si a filosofilor pagani.

Cuprinsul ei indeamna la rugaciune pe conducatorii statului si ofera sfaturi practice pentru pastrarea credintei in Hristos.

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

http://youtu.be/7ZQhtjr30Zg

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Crestin ortodox.ro

  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  4. Istoria md.

  5. Istoricul zilei blogspot.com

  6. Lessignets.com

  7. Wikipedia.ro

  8. Rador.ro

23/02/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Un comentariu

EROII NU MOR! Cinci tineri români anticomuniști au ocupat în zilele de 14-16 februarie 1955 legația Republicii Populare Române din Berna, ELVEȚIA. VIDEO

 

 

 

 

 

 

EROI PENTRU ROMÂNIA! La 14-16 februarie 1955 – un comando anticomunist ocupă legația RPR din Berna. Cinci tineri români ţin Europa cu sufletul la gură.

 

 

 

14 februarie 1955. Presa din întreaga lume anunța o știre ce va ține capul de afiș al buletinelor de știri în zilele următoare. Legația românească de la Berna fusese ocupată de un grup de tineri români anticomuniști.

Membrii grupului – Dumitru Ochiu, Ion Chirilă, Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu și Teodor Ciochină – erau refugiați politici în Occident, evadați din iadul instaurat de sistemul represiv condus de Gheorghe Gheorghiu Dej. Ei aveau deja la activ o întreagă serie de acțiuni împotriva comuniștilor, atât în țară, cât și în exil.

Ei transmiseseră deja că acțiunea lor era o formă de protest față de crimele, abuzurile și încălcările flagrante ale drepturilor omului din România comunistă. Prin acest demers extrem, ei doreau să atragă atenția opiniei publice internaționale asupra crimelor comise de autoritățile comuniste române, dar și asupra activităților de spionaj ale membrilor ambasadei române din Elveția.

Pentru prima oară de la sfârșitul războiului și coborârea Cortinei de Fier. Ei au reamintit Occidentului indiferent de suferința popoarelor ce se aflau dincolo de Cortina de Fier și au dezvăluit acțiunile de spionaj pe care Securitatea le desfășura – în beneficiul NKVD – împotriva țărilor Europei de Vest.

Guvernul român din acele vremuri a acuzat structurile Gărzii de Fier și pe Horia Sima, dar și agențiile de informații ale statelor occidentale pentru punerea la cale, cu complicitatea autorităților elvețiene, a unui complot antiromânesc de factură fascistă.

 

 

 

 

 

Incidentul de la Berna (14 – 16 februarie 1955) - foto preluat de pe www.historia.ro

 

 

 

 

Șeful grupului era Oliviu Beldeanu, arestat prima oară în 1945, la 21 de ani, pentru răspândirea de lozinci favorabuile lui Iuliu Maniu și Partidului Național Țărănesc.

Fusese închis o perioadă pentru colaborare cu rezistența armată din Munții Făgărașului, și cunoscuse pe pielea sa tratamentul sălbatic al închisorilor politice din România. Avea să evadeze din țară în 1949, prin Iugoslavia.

Serviciile secrete iugoslave i-au oferit libertatea în schimbul efectuării unor misiuni de spionaj în România, dar la Trieste rupe legăturile cu iugoslavii și ajunge în Occident, stabilindu-se la Munchen, iar apoi în Elveția, la Konstanz. 

Pe ceilalți camarazi ai săi îi cunoscuse în timpul periplului prin închisorile și lagărele iugoslave.

El a fost creierul organizării, până în cele mai mici amănunte, a acțiunii de la Berna, locație aleasă ca urmare a suspiciunii că diplomații acestei legații erau de fapt spioni în favoarea sovietelor. Atacul a fost precedat de îndelungi antrenamente și de procurarea de arme.

Dumitru Ochiu și Ion Chirilă fuseseră colegi la liceul “Cuza-Vodă” din Huși , unde militaseră într-o grupare clandestină anticomunistă, reușind să inducă în eroare agenții Securității și, astfel, să fugă prin Iugoslavia.

Elev bucureștean, Stan Codrescu a participat, încă din 1944, la protestele anticomuniste, unde participa la protestele anticomuniste, unde a și fost grav maltratat de contramanifestanții comuniști. Iar în 1946, avea să participe la sechestrarea primarului comunist din satul natal, ca urmare a abuzurilor acestuia împotriva țăranilor. În timpul stagiului militar, fiind detașat la grăniceri, va profita și va trece granița în Iugoslavia.

Teodor Ciochină era basarabean, scăpat de persecuțiile ocupantului sovietic din 1940, și revenit în ținutul de peste Prut alături de armata germană, după 1941. Rămas fără un picior, el a fost totuși deportat de ruși în Siberia, de unde va evada, revenind în țară, unde va fi aruncat însă în închisoare. Deși invalid, a evadat din nou, ajungând și el în Iugoslavia.

Reuniți la Konstanz pe 14 februarie, ei au pornit spre Berna, unde, în jurul orei 22,Dumitru  Ochiu, Chirilă, Beldeanu și Codrescu vor descinde în fața legației RPR. Teodor Ciochina, din cauza invalidității sale se rezuma la a-i conduce cu mașina pe acestia.

Ei aveau să escaladeze gardul și, în timp ce Codrescu și Ochiu asigurau garda în curte, Beldeanu și Chirilă s-au îndreptat în anexa ce adăpostea cancelaria. Aici locuia șoferul legației, Alexandru Șețu, în realitate ofițer de Securitate, care locuia aici împreună cu soția sa.

Pătrunși înăuntru, ei vor proceda cu multă grijă la imobilizarea soției șui Șețu, începând să caute ore întregi documentele incriminatoare.

În jurul orei 2 din noapte, avea să își facă apariție Aurel Șețu, care a fost somat de Codrescu dar, după o scurtă luptă corp la corp, avea să fie împușcat tocmai când vroia să folosească pistolul automat.

Împușcăturile au alertat personalul legației, dar și pe Beldeanu și Chirilă, care părăsiră cancelaria cu sute de documente. Erich Stoffel, șeful legației, se aruncă pe fereastră, abandonându-și soția și copii, care însă au beneficiat de purtarea omenoasă a celor patru luptători.

Alertată, poliția elvețiană a înconjurat legația RPR, neutând însă să pătrundă ca urmare a interdicției menținute de șeful acesteia, Stoffel.

Seara, primul luptător avea să se predea polițiștilor elvețieni, înmânând autorităților sute de coumente ce dovedeau fără dubiu activitățIle de spionaj desfășurate de personalul legației. El va declara că ocuparea legației are ca scop demascarea acțiunilor ostile ale regimului de la București împotriva Occidentului.
El avea să descrie, de asemenea, regimul de exterminare aplicat de comuniști elitelor deținute în închisorile politice.

Ochiu a susținut ca revendicare eliberarea generalului Aurel Aldea, a episcopului Ioan Suciu, a redactorului țărănist Anton I. Mureșanu și a fruntașului țărănist Ilie Lazăr. El a mai declarat despre ceilalți trei camarazi ai săi că juraseră să rămână în legație până la moarte sau până când guvernul comunist de la București le va îndeplini doleanțele.

Demascat în acțiunile sale de spionaj, Stoffel dezlănțue un virulent protest la adresa autorităților elvețiene, acuzându-le de violarea neutralității, și cerând arestarea tinerilor români, pe care îi numea fasciști, și predarea lor Bucureștiului.

Comisarul elvețian Kurt Kessai, a refuzat să ia cu asalt legația, așa cum cerea Stoffel, tratând cu tinerii anticomuniști și convingându-i să se predea.

Ei aveau să fie judecați de o curte elvețiană, primind pedepse nesemnificative, între patru ani și un an, toți fiind eliberați însă mult mai repede.

Totuși, mâna lungă a Securității avea să se răzbune. După o serie de tentative nereușite de răpire a liderului Oliviu Beldeanu, acesta avea să fie capturat în 1957.

Operațiunea, încadrată în rândul așa numitelor “afaceri umede” ale Securității (asasinate, răpiri și atentate teroriste desfășurate pe teritoriul țărilor occidentale împotriva unor vârfuri ale exilului anticomunist), avea să fie coordonată de generalul Nicolae Doicaru, același care în 1948-52 coordonase teribila represiune împotriva rezistenței armate din Dobrogea.

Unealta folosită a fost un anume George Kehayoglu, un pretins om de afaceri, care îl invitase pe Beldeanu la Berlin, pentru a-i oferi un loc de muncă onorabil.

Agentul deplânsese soarta tristă a luptătorilor anticomuniști, abandonați mizeriei de indiferența Occidentului.

Automobilul care îl preluase pe Beldeanu de la aeroport era condus de un agent STASI, care a trecut de linia de demarcație, în Berlinul de Est.

Înțelegând că este victima unei capcane, Beldeanu a scos arma, trăgând în șofer și încercând să fugă înapoi, în Berlinul de Vest.

Avea să fie împușcat de ofițerii STASI. El a strigat, în timp ce era imobilizat de comuniști: “Germani, ajutor! Sunt răpit. Numele meu este Beldeanu, luptătorul de la Berna!”

Capturat, va fi spitalizat, iar după vindecare va fi preluat de Securitate și adus în România, După îndelungi anchete și torturi, va fi condamnat de un tribunal comunist și executat la 16 februarie.

 

 

 

 

 

VIDEO. ATACUL DE LA BERNA – versiunea full a unui excepțional film realizat de Lucia Hossu Longin, oferit aici de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

 

 

VIDEO. Imagini din jurnalul cinematografic al PATHE, cu atmosfera din timpul ocupării Legației RPR de la Berna de către un grup de tineri români anticomuniști.

 

 

 

 

Surse:

 www.bernerzeitung.ch

 www.Historia.ro

 www.buciumul.ro

23/02/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

Constatări dureroase în vremea clovnului Orban

 

 

 

 

 

Imagini pentru orban si iohannis photos

 

 

 

 

 

 

 

Toate sondajele îi dau câştigători pe toată linia pe liberali şi pe Klaus Iohannis, omul lor providenţial. Ce contează că sunt o adunătură de neisprăviţi, de incapabili, de incompetenţi şi despre care nu vom întârzia să aflăm că sunt şi mari corupţi ?

De altfel, PNL e condus din spate de toţi oamenii preşedintelui (Băsescu Traian), fostul PDL, nişte corupţi foarte experimentaţi şi foarte apreciaţi de DNA, adică lăsaţi liberi, nederanjaţi, neanchetaţi şi nearestaţi.

Dar chiar lipsesc cu desăvârşire câţiva români capabili să facă o politică demnă, competentă, în interesul întregii populaţii ?

De ce suntem atât de talentaţi la oportunism, la pupincurism, la îndoit spinarea în faţa colonialiştilor noştri cinici şi detestabili ?

Pentru că acestora, ocupanţilor noştri, nu le putem reproşa că liderii noştri politici le uşurează sarcina cum nicăieri altundeva în Europa.

Poate nici măcar în Africa subsahariană, parte a planetei încă abuzată masiv de „binefăcătorul” capital străin.

„Clovnul” Orban şi „măcelarul” Iohannis, la fel ca vaporeanul de ieri, Băsescu-Petrov, au intrat sau vor intra în istorie ca nişte noi fanarioţi nemiloşi cu poporul dar extrem de obedienţi, de darnici cu ocupanţii.

Dar, în absenţa unor lideri ca Boris Johnson în Regatul Unit, Viktor Orbán în Ungaria, ca să nu mai vorbim de Xi în China sau de Putin în Rusia, cum va fi tratată, percepută de viitorime nefericita noastră naţiune ?

S-a pretins, în chip absurd, că aproape 1 000 de ani am dispărut din istorie, „mileniul tăcut al românilor”. Mai bine de 100 de ani am fost cocoşaţi de veniturile din cartierul Fanar al Constantinopolului turcesc.

Imperiul Habsburgic şi apoi cel Austro-Ungar ne-a călărit şi muls şi el cu secolele în Transilvania.

Imperiul Ţarist şi apoi Sovietic ne-a arătat prin veacuri tot ce ne poate face. Iată că deja de o bună bucată de vreme, de zeci de ani, România pare din nou să fi dispărut de pe hartă prin acţiunea şi complicităţile inavuabile ale elitelor sale, prea de tot mărunte dar de o insolenţă vociferantă de speriat.

Cu un tupeu istoric, se străduiesc doar să ne convingă cât de necesare, providenţiale sunt.

Pentru a exonera poporul român de o bună parte a răspunderii, să ne amintim că singurul vot sigur adevărat din 1990 încoace a fost cel dat în vara lui 2012, cu 7,4 milioane, împotriva impostorului Traian Băsescu, repus în funcţie de Hillary Clinton şi Joe Biden, aparent contra cost (vezi Sorin Roşca Stănescu despre Mark Gitenstein şi Fondul Proprietatea).

Deşi a fost demis de 7,4 milioane de români, Petrov-Băsescu e azi în Parlamentul European şi continuă să dea lecţii, aproape zilnic, pe televiziuni mizerabile, acolite.

În rest, am avut şi avem STS, institute de sondare şi media prostituate, şi cele mai mari şi mai scumpe servicii secrete din Europa, dacă nu cumva şi din lume.

 

23/02/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: