Uniunea Europeană între dezideratul Unitate în Diversitate și perspectiva unei noi Uniuni Sovietice

 

 

 

 

 

 

Ce rol îndeplinește Uniunea Europeană? De ce și cum a fost înființată? Cum funcționează? Ce a reușit să realizeze până acum în interesul cetățenilor săi și care sunt noile provocări cu care se confruntă în prezent?

Într‑o eră a globalizării, va putea Uniunea Europeană să concureze realmente cu celelalte economii mondiale și să își mențină în același timp standardele sociale? Care va fi rolul Europei pe scena mondială în anii care vor urma? Până unde se vor extinde frontierele UE? Care este viitorul monedei euro?

Acestea sunt doar câteva din întrebările majore cu care se confruntă cetățenii UE după BREXIT. 

Ideea creării Uniunii Europene în care trăim astăzi se datorează unui grup eterogen de oameni care împărtășeau după sfârșitul celui de-al doilea război mondial același ideal: o Europă unită, pașnică și prosperă.

Potrivit https://europa.eu/european-union, etapele în urma cărora s-a ajuns la etapa actuală sunt următoarele:

 

O Europă pașnică – începuturile cooperării

 

Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.

Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace durabilă.

Cele șase țări fondatoare sunt Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos.

Anii 1950 sunt marcați de Războiul Rece dintre Est și Vest. În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice. În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice Europene (CEE), cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.

 

O perioadă de creștere economică: 1945 – 1959

 

Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, în aceeași perioadă, să exercite un control comun asupra producției de alimente. Întreaga populație beneficiază, acum, de suficiente alimente și în curând se înregistrează chiar un surplus de produse agricole.

Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mișcărilor studențești care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute la nivelul societății și al comportamentului vor rămâne apoi asociate cu așa-numita „generație ’68”.

 

O comunitate în creștere – primul val de extindere: 1970-1979

 

Prin intermediul extinderilor succesive, Uniunea Europeană a crescut de la cele șase state fondatoare (Belgia, Franța, Germania de Vest, Italia, Luxemburg și Țările de Jos) la cele 27 de state actuale. Țările care au aderat la Uniune au devenit parte la tratatele fondatoare, supunând astfel la privilegiile și obligațiile aderării la UE.

Acest lucru presupune o delegare parțială a suveranității instituțiilor în schimbul reprezentării în cadrul acestor instituții, o practică numită adesea „împărțirea suveranității”.

Pentru a deveni membru, o țară trebuie să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, definite la reuniunea din 1993 a Consiliului European de la Copenhaga.

Acestea necesită o democrație stabilă care respectă drepturile omului și statul de drept, o economie de piață funcțională și acceptarea obligațiilor de membru, inclusiv a legislației UE.

Evaluarea îndeplinirii criteriilor de către o țară este responsabilitatea Consiliului European. Nici un stat membru nu a părăsit încă Uniunea, deși Groenlanda (o provincie autonomă a Danemarcei) s-a retras în 1985.[86] Tratatul de la Lisabona conține acum o clauză în temeiul articolului 50, care prevede că un membru poate să părăsească UE.

Există șase țări candidate la aderare: Albania, Islanda, Macedonia,Muntenegru, Serbia și Turcia. Islanda a suspendat negocierile în 2013 iar Bosnia și Herțegovina a depus o cerere de aderare.

Cele patru țări care formează Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) nu sunt membre ale UE, ci s-au angajat parțial la politicile și reglementările economice ale UE: Islanda, Liechtenstein și Norvegia, care fac parte din piața unică prin Spațiul Economic European și Elveția, care are legături similare prin tratate bilaterale.

UE are de asemenea relații cu micro-statele europene Andorra, Monaco, San Marino și Vatican, care folosesc moneda unică și cooperează în unele domenii.

Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deși de scurtă durată, brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 provoacă o criză energetică și probleme economice în Europa.

Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârșit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 și cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975.

Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace. Crește influența Parlamentului European asupra afacerilor europene – în 1979, pentru prima oară, cetățenii europeni pot alege membrii acestuia prin vot direct. Lupta împotriva poluării se intensifică în anii 1970. UE adoptă norme de protecție a mediului și introduce, pentru prima dată, principiul „poluatorul plătește”.

 

Schimbări majore – căderea zidului Berlinului: 1980-1989

Sindicatul polonez Solidarność („Solidaritatea”) și liderul său, Lech Walesa, devin celebri în Europa și în lume în urma grevelor personalului de pe șantierul naval Gdansk, din vara anului 1980. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea stat membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania și Portugalia. În 1986 este semnat Actul Unic European.

Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe șase ani, destinat soluționării problemelor legate de libera circulație a mărfurilor în UE, dând astfel naștere „pieței unice”. 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului și, pentru prima dată după 28 de ani, se deschid granițele dintre Germania de Est și cea de Vest. Acest lucru conduce la reunificarea Germaniei, care are loc în octombrie 1990.

O Europă fără frontiere: 1990-1989

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene devin vecini și mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În acest deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999).

Oamenii devin preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri comune în materie de securitate și apărare. În 1995, UE primește trei noi membri: Austria, Finlanda și Suedia. Un mic sat din Luxemburg, Schengen, dă numele său acordurilor care le vor permite treptat europenilor să călătorească fără a li se verifica pașapoartele la graniță. Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai ușor, pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile și internetul.

O nouă extindere: 2000-2009

Euro este noua monedă de schimb pentru mulți europeni. Din ce în ce mai multe țări adoptă moneda euro. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „Războiul împotriva terorii” după ce trei avioane de linie sunt deturnate și îndreptate către clădiri din New York și Washington, iar un alt avion deturnat se prăbușește pe un câmp. Țările din UE își intensifică cooperarea în lupta împotriva criminalității.

Diviziunile politice dintre estul și vestul Europei sunt, în sfârșit, înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puțin de 10 noi țări, urmate de Bulgaria și România în 2007. O criză financiară lovește economia mondială în septembrie 2008.

Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare în 2009. .

 

Un deceniu dificil: 2010 – prezent

 

Criza economică globală lovește puternic Europa. UE ajută mai multe țări să facă față dificultăților și pune bazele așa-numitei „uniuni bancare” pentru a face sectorul bancar mai sigur și mai fiabil. În 2012, Uniunea Europeană primește Premiul Nobel pentru Pace. În 2013, Croația devine al 28-lea stat membru al UE. Schimbările climatice reprezintă în continuare un subiect important, iar liderii politici convin să reducă emisiile poluante. La alegerile europene din 2014, în Parlamentul European sunt aleși mai mulți deputați eurosceptici.

În urma anexării Crimeii de către Rusia, se stabilește o nouă politică de securitate. Creșterea extremismului religios în Orientul Mijlociu și în diferite țări și regiuni ale lumii conduce la tulburări și războaie care determină numeroase persoane să-și părăsească țara și să încerce să se refugieze în Europa. UE se confruntă nu doar cu dilema gestionării fluxului de migranți, ci și cu mai multe atacuri teroriste.

Astăzi, statele membre ale UE acoperă o suprafață de 4.423.147 kilometri pătrați. Cel mai înalt vârf al UE este Mont Blanc, în Alpii Graici, care măsoară 4.810,45 metri deasupra nivelului mării. Cele mai joase puncte din UE sunt Lammefjorden (Danemarca) și Zuidplaspolder (Țările de Jos) la 7 m sub nivelul mării.[98] Peisajul, clima și economia UE sunt influențate de coastă, care are o lungime de 65.993 kilometri.65.993 km de coastă domină climatul european (Parcul Natural din Penyal d’Ifac, Spania) Mont Blanc este cel mai înalt vârf din UE.

Dunărea este cel mai lung fluviu din Uniunea Europeană. Parcul Repovesi din Finlanda, unde există aproximativ 187.888 lacuri mai mari de 500 de metri pătrați. Incluzând teritoriile de peste mări ale Franței, care sunt situate în afara continentului european, dar care sunt membre ale Uniunii, UE are cele mai multe tipuri de climă de la cel arctic (Europa de Nord-Est) până la cel tropical (Guyana Franceză), mediile meteorologice pentru UE fiind lipsite de sens. Majoritatea populației trăiește în zone cu climă maritimă temperată (Europa de Nord-Vest și Europa Centrală), climatul mediteranean (Europa de Sud) sau climatul cald continental (Balcanii de Nord și Europa Centrală).

Populația UE este extrem de urbanizată, având în jur de 75% locuitori în zonele urbane.

În perioada 1945 – 1959 Uniunea Europeană a stabilit o piață unică pe teritoriul tuturor statelor membre. O uniune monetară, zona euro este formată din 17 state membre care folosesc moneda unică euro.

 

 

În 2010, UE a generat un procent estimat de 26% (16.242 miliarde de dolari) din produsul intern brut la nivel mondial, astfel UE are cea mai mare economie a lumii. Este cel mai mare exportator, cel mai mare importator de bunuri și servicii și cel mai mare partener comercial pentru multe țări precum China, India și Statele Unite ale Americii.

Acoperind 7,3% din populația lumii UE a generat în 2017 un produs intern brut nominal (PIB) de 19.670 miliarde de dolari SUA, reprezentând aproximativ 24,6% din PIB nominal global și 16,5% măsurată în termeni de paritate a puterii de cumpărare.

În plus, toate cele 27 de țări ale UE au indicele dezvoltării umane foarte ridicat conform Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. În 2012, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace. 

Prin politica externă și de securitate comună, UE a dezvoltat un rol în relațiile externe și apărare. Uniunea întreține misiuni diplomatice permanente în întreaga lume și este reprezentată în cadrul Națiunile Unite, Organizația Mondială a Comerțului, G7 și G20. Datorită influenței sale globale, Uniunea Europeană a fost descrisă ca o superputere emergentă.

Deviza „Unitate în Diversitate” a fost adoptată de Uniunea Europeană la 4 mai 2000  și este inspirată din deviza latină a premiatului Nobel Ernesto Teodoro Moneta: „In Varietate unitas!„ Deviza a fost tradusă în toate limbile oficiale ale țărilor membre.

 

 

UNIUNEA EUROPEANĂ – O NOUĂ UNIUNE SOVIETICĂ?

Odată cu trecerea timpului și a dezvoltării Uniunii, au apărut pe lângă adepți convinși ai necesității extinderii acesteia și critici acerbi care s-au reunit înt-o adevărată tabără a ”euroscepticilor”.

 

 

 

Unul dintre cei mai influenți critici ai UE este disidentul  anticomunist rus Vladimir Bukovski , omul care împreună cu Soljenițîn și Saharov, au zguduit comunismul anilor ’70, devenind, după plecarea în Occident, unul dintre cei mai înverșunați critici ai regimului sovietic.

În Anglia, unde s-a stabilit, în America, unde și-a luat doctoratul, în Germania și în alte țări, unde a fost tratat de mari șefi de stat ca partener de discuții egal, Bukovski a apărat libertățile și drepturile omului din Est cu disperarea celui care și-a petrecut în închisoare 12 ani și jumătate.

În anul 2008, cartea sa, Uniunea Europeană… o nouă URSS?, a fost publicată și în România.

Iată un fragment din recenzia făcută de Silviu Man cu acest prilej și un film de 5 minute, ce explică întrebarea din titlu:

«Pentru români, Uniunea Europeană este una dintre cele mai recente obsesii naţionale. Dacă la începutul anilor ’90 clasa conducătoare se încorda într-un găunos „Nu ne vindem ţara!” (slogan cât se poate de previzibil – populaţiei i se livrase sistematic, după sfânta reţetă comunistă, imaginea unui Occident hulpav, ros de cancerul capitalismului), de câţiva ani buni, aceeaşi clasă conducătoare trimite bezele Bruxelles-ului, în timp ce se străduiește să plombeze cu acquis comunitar cariile sociale autohtone.

Ce este Uniunea Europeană pentru noi? Pentru cei mai mulţi dintre români este numele de cod al unui jandarm continental cu glas patern, studii superioare şi cravată, mirosind a Dior şi a bună-credinţă, singurul care-i mai poate scutura pe aleşii noştri corupţi.

Cineva exulta pe forumul unui ziar: „Văd în organismele UE singura noastră salvare din mocirla imoralității în care ne tăvălim de atât de mult timp” – deci, singura modalitate prin care am putea să scăpăm de mizeria lăsată de comunism şi perpetuată cu meticulozitate după Revoluţie. Uniunea Europeană este o instanţă care are dreptul să dea directive în ceea ce pivește mărimea castraveţilor, gradul de curbură al bananelor şi al beţelor de chibrit (nicio exagerare, cei neinformaţi pot verifica), cercetarea ştiinţifică, transhumanţa şi libertatea de exprimare pe internet (recent s-a pus problema înregistrării bloggerilor din UE!), ţigările şi băuturile energizante.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană este un donator universal, care pompează generos bani (ne)rambursabili pentru comunele sărace, pentru infrastructură, pentru agricultură şi educaţie. Un prieten al democraţiei, al păcii şi al drepturilor omului. Un Olimp al experţilor, al specialiştilor, al tehnocraţilor. Un paradis aseptic al bunurilor de consum, confortului, plăcerii, lipsei de prejudecăţi dar şi al eficienţei, corectitudinii (politice), transparenţei şi ordinii. Furnizorul unic de fericire.

În toată ţara, steagurile albastre cu steluţe flutură vesel pe primării, hoteluri, biserici. UE ne-a adus cristalinul prefix „euro-” (ce poate fi montat cu uşurinţă pe orice noţiune) şi ideea că a fi european înseamnă a trăi în cea mai bună dintre lumile posibile. „Eurosceptic”, „euroentuziast” au devenit noi categorii ontologice.

Timpul nostru istoric are ca punct de reper major data de 1 ianuarie 2007. Dar nu ne punem întrebarea „Cu ce preţ?”, pe care și-ar pune-o o persoană responsabilă, aptă de calcule pe termen lung, ci preferăm să ne întrebăm fripturistic: „Nouă ce ne iese”?

Dar ce ştim, de fapt, despre Uniunea Europeană? Identitatea acestui organism este nebuloasă pentru noi. Care este structura ei, care sunt relaţiile dintre diversele comitete şi comiţii, cum se aleg membrii acestora? Sunt întrebări lipsite de importanţă pentru cei mai mulţi dintre noi. Nu ştim care este scopul Uniunii dincolo de declaraţiile stafidite, nu ni se pare paradoxal că un organism instituţional care trebuie să funcţioneze eficient (ab)uzează de o limbă de cauciuc, care abundă în concepte imprecise, secătuite de sens. Nu ne miră deloc că o simplă uniune economică a deviat într-un sistem care impune standarde culturale.

 

 

 

 

 

Cartea lui Vladimir Bukovski, tradusă de Dan C. Mihăilescu, ridică semne de întrebare asupra procedeelor de lucru europene şi dă câteva clarificări în privinţa originii acestora».

Autorul este tranșant:

”Mi se pare de neinteles ca dupa ce tocmai a fost ingropat un monstru, Uniunea Sovietica, alt monstru foarte similar, uniunea europeana, este construit! Exact CE este UE?!

Poate prin a examina Rusia Sovietica putem obtine raspunsul. Uniunea Sovietica era condusa de 15 oameni care nu erau alesi, se desemnau reciproc si nu raspundeau fata de nimeni. UE e condusa de 2000 de persoane in acelasi mod, care se intilnesc in secret, nu raspund fata de nimeni si pe care nu ii putem destitui din functie!

S-ar putea spune ca UE are un parlament ales. Păi și Uniunea Sovietică avea un parlament, anume Sovietul Suprem. Se aplica stampila exact ca pt parlamentul UE, iar timpul la microfon e limitat pe grup ajungind cam la 1 minut pentru fiecare euro-parlamentar.

In UE sint sute de mii de eurocrati cu salarii imense si multi servitori si nenumarate privilegii, imunitate pe viata de la orice fel de persecutare care e pur si simplu dusa mai departe de la un post la altul indiferent ca au facut sau nu treaba.

Nu e asta exact ce facea Uniunea Sovietica? Aceasta a fost creata cu forta si de multe ori prin ocupatie militara. UE nu e creata utilizând armata, dar tot cu forța si prin abuzuri economice.

Pentru a continua sa existe, Uniunea Sovietica s-a extins.

In momentul in care s-a oprit extinderea a început colapsul. Si eu suspectez ca acelasi lucru e adevarat despre UE.

Scopul Uniunii Sovietice a fost sa creeze o noua entitate istorica, poporul sovietic. Si ca noi trebuie sa ne uitam nationalitatile si traditiile si obiceiurile popoarelor noastre. La fel, UE nu doreste sa fiti romani sau bulgari ci o noua entitate istorica, sa fiti toti europeni!

Sa va suprimeze toate sentimentele nationale si sa traiti ca o comunitate multinationala. Dupa 73 ani acelasi sistem in Uniunea Sovietica a rezultat in mai mult conflict inter etnic decit oriunde in lume.

In Uniunea Sovietica, unul din scopurile principale a fost distrugerea statului-natiune.

Si asta e exact ce face UE acum. Bruxelles absoarbe state-natiune ca acestea sa nu mai existe!

Coruptia era integrala in sistemul sovietic de sus pina jos. Si tot asa este si in UE.

Aceeasi activitate de coruptie care imbiba Uniunea Sovietica este si in UE!

Cei care i se opun sau o dezvaluie sint adusi la tacere sau pedepsiti! In Uniunea Sovietica avem gulagul. Eu cred ca avem un gulag si in UE!

Acest gulag se numeste „political corect”. Când oricine incearca sa spuna ce gindeste iar ideile sale difera de cele oficiale atunci e pedepsit!

Acesta e inceputul gulagului, inceputul pierderii libertatii tale! In Uniunea Sovietica ne-au spus ca avem nevoie de un stat federal sa evitam razboiul.

 UE face exact acelasi lucru!

Pe scurt, e aceeasi ideologie, UE este vechiul model sovietic prezentat în ambalaj vestic! Dar repet, la fel ca Uniunea Sovietica, UE contine si propriul sfirsit.

Din păcate, când se va prabuși, ȘI SE VA PRĂBUȘI, va lăsa în urma distrugeri masive și vom fi lăsați cu mari probleme economice și etnice!

Vechiul sistem sovietic a fost incapabil de reformă, la fel și UE. Dar există o alternativă la a fi conduși de cei 2000 oficiali auto-desemnați din Bruxelles.

Alternativa se numeste INDEPENDENTA. Nu trebuie sa accepți ce au planificat pentru tine! Până la urmă nu uita, nimeni nu ți-a pus vreodată intrebarea daca vrei sa intri ân UE!

Eu am trăit in viitorul tău și nu a funcționat!

 

 

 

 

 

Surse:

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European

http://frumoasaverde.blogspot.com/search/label/Uniunea%20European%C4%83

 

 

O ISTORIE A ZILEI DE 6 FEBRUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

6 februarie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

Anul 131: Roșia Montană, este atestată documentar.

Este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.

A fost înființată de romani în timpul domniei împăratului Traian ca oraș minier cu coloniști aduși în principal din Iliria. Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior.

Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131.

În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de table de ceară.

 

 

975:  S-a născut împăratul Sanjo (d.5 iunie 1017). A fost al 67-lea imparat al Japoniei conform ordinii tradiționale de succesiune,domnind din anul 1011 până in 1016. În data de 27 mai 1017 a devenit preot budist.

 

 

 

1508: Maximilian I devine cu acordul Papei Iulius al II-lea, impărat al Imperiului Romano- German.

 

 

 

1665: S-a născut regina Anna a Marii Britanii (Anne Stuart); (d. 1714).

 

 

 

 

 

1685: Iacob al II-lea al Angliei devine rege, dupa decesul fratelui sau Carol al II-lea.

 

 

 

1695; S-a născut la Basel in Elvetia, matematicianul Nicolaus II Bernoulli  (d.31 iulie 1726 la Sankt Petersburg). A  fost fiul lui Johann Bernoulli și fratele lui Daniel Bernoulli.

Familia Bernoulli era de origine olandeză și s-a  refugiat la Basel ca urmare a evenimentelor politice ale epocii.

Aceasta familie numără printre descendenții săi direcți peste 120 de matematicieni  dintre care cel puțin opt au fost celebri prin dezvoltarea și răspândirea calculului diferential si integral.

 

 

 

 

 

 

Nicolaus II Bernoulli a fost profesor de matematică la Academia din  Sankt Petersburg

În 1720 a publicat studiile sale referitoare la reciprocitatea traiectoriilor ortogonale. În 1724 a reușit să rezolve ecuatia Riccati. A colaborat la Acta Eruditorum și la Buletinul Academiei din Sankt Petersburg.

 

 

 

1696: A apărut, în tipografia instalată la Mănăstirea Snagovului „Orânduiala slujbei sfinţilor Constantin şi Elena”.

Cartea, publicată de către Mihail Iştvanovici, sub îngrijirea lui Antim Ivireanul, era dedicată lui Constantin Brâncoveanu.

Este scrisa în limba slavonă şi română, sub formă de broşură care cuprinde rânduiala Vecerniei, Utreniei şi Sfintei Liturghii din ziua de 21 mai, precum şi Paraclisul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi un canon de rugăciune către aceştia.

Rugăciunile sunt în limba slavonă iar prefaţa, tipicul, Paremiile, Apostolul, Evanghelia şi Sinaxarul sunt în româneşte. Această carte reprezintă un bine meritat omagiu adus domnitorului Vodă Brâncoveanu, purtătorul numelui Sfântului Constantin, dar avea ca scop şi întărirea în popor a cinstirii sfinţilor , în care unii datorită influenţei calviniste, nu mai credeau.

 

 

 

 

1748:  S-a nascut Adam Weishaupt, (d. 18 noiembrie 1830), filosof  si scriitor german,  fondator al Ordinului Iluminaților, societate secretă înființată în Bavaria, Germania.
Ordinul Iluminaților, înființat la 1 mai 1776, era întitulat de fapt Bund der Perfektibilisten, „Liga” sau „Uniunea Perfectibililor”, supranumit și Bienenbund, „Ordinul Albinelor”.

Numele de taină al lui Weishaupt, ca membru al organizației, era „Spartacus”.

În masonerie (și anume într-o lojă din Munchen), Weishaupt a fost cooptat în 1777, cu pseudonimul Sanchoniaton.

 

 

 

 

 

 

 

A fost profesor universitar de drept canonic (romano-catolic). În masonerie (și anume într-o lojă din München), Weishaupt a fost cooptat în 1777, cu pseudonimul Sanchoniaton.

 

 

 

 

1778: A fost încheiată alianţa franco-americană. În timpul Războiului de Independenţă din America, reprezentanţi ai Statelor Unite şi ai Franţei au semnat, la Paris, Tratatul de Prietenie şi Comerţ şi Tratatul de Alianţă.

Printre semnatarii tratatului din partea coloniilor americane  s-a numerat si savantul  Benjamin Franklin. Spania a intrat in razboi ca aliat al francezilor in iunie 1779 iar Olanda s-a implicat si ea in razboi din1780.Toate cele trei tari au finantat SUA de la inceputul razboiului pentru a slabi puterea britanica.

In Anglia, regele George al III-lea si-a dat seama ca nu mai exista nicio speranta pentru a-i infrange pe colonistii americani.dar era hotarat sa pedepseasca coloniile rebele pastrand 30000 de britanici in garnizoane diferite din America de nord pe termen nelimitat, pentru a bloca si ataca porturile colonistilor si ca sa-i incurajeze pe indienii americani sa atace civili in dispute de frontiera.

 

 

 

1793:  A decedat marele dramaturg italian Carlo Goldoni .

 

 

 

 

 

Carlo Goldoni (n. 25 februarie 1707) , este un cunoscut dramaturg și libretist italian din Veneția. Printre lucrarile lui și ale lui Luigi Pirandello se numară unele dintre cele mai cunoscute opere italiene.

Suprnumit de Voltaire „Molière al Italiei”, Goldoni a scris peste 120 de piese în limba italiană, în dialectul venețian și în franceză.

 

 

 

1806: Bătălia de la San Domingo – Victorie navală britanică împotriva francezilor în Caraibe.

Bătălia de la San Domingo a fost o bătălie navală  purtata in timpul  războaielor napoleoniene între escadrile de nave franceze și britanice.

Escadrila franceză condusa de viceamiralul Corentin Urbain Leissègues, plecata din portul francez  Brest în decembrie 1805,era  una dintre cele două flotile franceze care aveau misiunea  să atace rutele comerciale britanice.

 

 

 

1840: Aniversarea semnării Tratatului de la Waitangi dintre băștinașii  maori și coloniștii britanici. Este zi de  sărbătoare națională in Noua Zeelanda.

 

 

 

O copie a tratatului de la Waitangi

 

 

A fost  un tratat semnat la 6 februarie 1840, de reprezentanți ai Coroanei britanice, și de diferite căpetenii ale triburilor  Māori din nordul Insulei de Nord a Noii Zeelande. Tratatul stipula înființarea postului de guvernator britanic în Noua Zeelandă, recunoștea propietatea populației Māori asupra pământurilor și bunurilor sale și acorda băștinașilor Māori egalitatea de drepturi față de cetățenii britanici.

Versiunile în engleză și limba Māori sunt semnificativ diferite și deci nu există consens cu privire la articolele convenite de fapt. Din punctul de vedere britanic, tratatul acorda Regatului Unit suveranitatea asupra Noii Zeelande și guvernatorului îi acorda dreptul de a conduce țara; în rândurile Māorilor, se pare că tratatul a fost interpretat în mai multe modalități dintre care multe erau în conflict cu interpretarea britanică.

După semnarea de la Waitangi, un număr de copii ale tratatului au  circulat prin Noua Zeelandă și au fost semnate de mulți alți șefi de trib.

Până în anii 1970, tratatul a fost în general ignorat de tribunale și de parlamente, deși el apărea în istoria Noii Zeelande ca un act de generozitate din partea Coroanei. Începând cu anii 1860, Māori au făcut apel la tratat, fără prea mare succes, pentru dreptul de proprietate asupra pământului sau pentru compensații pentru pierderea pământului și pentru tratamente inechitabile din partea statului.

Din anii 1960, Māori au început să atragă atenția asupra nerespectării tratatului și istoriografia din perioada următoare a pus accentul pe problemele de traducere.

În 1975, a fost înființat Tribunalul Waitangi, comisie permanentă de anchetă însărcinată cu cercetarea încălcării tratatului de către Coroană sau de către reprezentanții acesteia și cu propunerea unor eventuale rectificări. Astăzi, acest tratat este considerat actul fondator al Noii Zeelande ca țară; în ciuda acestui fapt, el este adesea subiectul unor dezbateri aprinse.

Mulți Māori consideră că monarhia britanică nu și-a respectat angajamentele și au prezentat dovezi în fața Tribunalului, în ciuda punctului de vedere contrar al unor membri ai populației non-Māori, care consideră că Māori dau prea multă atenție tratatului și că se folosesc de el pentru a obține privilegii speciale.

Coroana nu este obligată, în majoritatea cazurilor, să aplice recomandările Tribunalului, dar în unele cazuri a acceptat că tratatul și principiile lui au fost încărcate.

Ca rezultat ale acestor recomandări, s-au acordat daune de sute de milioane de dolari în bani și bunuri și s-au prezentat scuze oficiale.

 

 

 

1857 (6/18): Apare la Bucureşti in  Muntenia, jurnalul politic şi literar ” Concordia”,  oficios al mișcării unioniste sub redacţia lui  C. A. Rosetti.

Constantin A. Rosetti (n.1816-d.1885), om politic și jurnalist român originar din Muntenia

Jurnalul va apărea pînă la 6 august 1857. Din august 1857 pînă în aprilie 1905, cu unele întreruperi, apare sub titlul de “Românul “, condus de C.A.Rosetti şi fiul său Vintilă C.A.Rossetti  si va  deveni una dintre cele mai citite publicații ale secolului XIX din România. Din 1885 ziarul este purtătorul de cuvînt al liberalilor radicali.

Constantin A. Rosetti (n. 2 iunie 1816, Bucureşti – d. 8 aprilie 1885, Bucureşti) a fost om politic român, jurnalist, lider al mişcării revoluţionare de la 1848 în Muntenia, membru fondator al Academiei Române, fondator al Partidului Naţional Liberal. C. A. Rosetti reprezintă un simbol al mişcărilor revoluţionare de pe teritoriul României, un permanent luptător pentru cauzele, valorile şi idealurile româneşti.

S-a afirmat ca un lider radical al grupării politice liberale şi a ocupat funcţii importante în stat. De asemenea, Rosetti a fost unul dintre precursorii jurnalismului românesc.

Rosetti este ales deputat şi numit secretar în Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea Electivă din Muntenia. S-a numărat printre entuziaştii ce l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite Române, prilej cu care va rosti un discurs memorabil:

• „Măria Ta, suntem fericiţi că Adunarea electivă din Bucureşti ne-a onorat cu marea şi frumoasa misiune de a depune coroana lui Mihai în mîinile Măriei Tale, căruia fraţii noştri de aici au încredinţat coroana lui Ştefan … Românii munteni au încoronat în Măria Ta nu un individ, ci marile principii de viaţă ale naţionalităţii noastre … Atâta timp cît Tu vei purta stindardul Unirii, al naţionalităţii, al justiţiei şi al libertăţii, muntenii şi moldovenii te vor urma ca un singur om.”

 

 

1866:  Bogdan Petriceicu Hașdeu editează la București revista săptămânală satirico–umoristică „Satyrul” (apare până la 6 iulie 1866).

 

 

 

1885: Spiru Haret este numit secretar general al Ministerului Instrucţiei şi al Cultelor.

 

 

 

 

 

 

1889: S-a născut Krikor H. Zambaccian, colecţionar şi critic de artă; (m. 18 septembrie 1962).

 

 

 

 

1898: A avut loc, la Paris, premiera “Poemei române” compusă de George Enescu.

A fost prima sa apariţie publică în calitate de compozitor, la vârsta de 16 ani.

 

 

 

 

1908: S-a născut, la Ploieşti, scriitorul Geo Bogza; (m. 14 septembrie 1993).

 

 

1911: S-a născut Ronald Reagan, preşedinte al SUA în perioada ianuarie 1981– ianuarie 1989; (d.2004).

 

 

 

 

1916: A decedat poetul nicaraguan Rubén Darío (Felix Ruben Garcia Sarmianto); (n. 1867).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1917: S-a născut la Budapesta, în Austro- Ungaria, actrița de film de etnie evreiască  Zsa Zsa Gabor, cunoscută și ca Prințesa Sári von Anhalt in urma căsătoriei sale  cu Prințul Frédéric von Anhalt, fostă regină a frumuseții în Ungaria în 1936.

 

A emigrat în Statele Unite în 1941. A fost căsătorită de nouă ori. A divorțat de șapte ori și o căsătorie a fost anulată.

A decedat în ziua de 18 decembrie 2016.

 

 

 

 

1918:  A murit pictorul austriac Gustav Klimt, lider al avangardei vieneze și unul din fondatorii Secesiunii Vieneze .

Arta lui a contribuit în mare măsură la  inceputurile uneia din cele mai mari revoluții din istoria artei; (n. 1862).

 

 

1919: Adunarea Națională rezultată în urma alegerilor din 19 ianuarie 1919 și-a început lucrările în orășelul Weimar, urmând să dea Germaniei o Constituție.

După orașul unde s-au desfășurat lucrările adunării, a fost denumita  ulterior „Republica de la Weimar” (1919-1933), iar constituția după care se va conduce aceasta – „Constituția de la Weimar”.

 

 

1924: In România este promulgata o Lege a persoanelor juridice,  care preciza condițiile care se cereau îndeplinite de o organizație pentru a obține calitatea de persoană juridică.

Prin această lege, s-a creat cadrul juridic pentru dizolvarea unor organizații politice antinaționale, inclusiv Partidul Comunist obedient fata de Rusia Sovietica.

 

 

 

 

1927: S-a născut  fotbalistul român Alexandru Apolzan, considerat unul dintre cei mai buni fundași din istoria fotbalului românesc.; (d.23 decembrie 1982).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1932: S-a născut regizorul francez François Truffaut,unul dintre  inițiatorii mișcării cinematografice inovatoare franceze denumite la Nouvelle Vague  (Noul Val) ; (d.21 octombrie 1984).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1945: În România a intrat în vigoare Decretul-lege privind statutul naţionalităţilor, potrivit căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi civile şi politice fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă sau religie.

Statutul prevedea pedepsirea prin lege a manifestărilor urii de rasă sau a naţionalismului.

 

 

 

1945: S-a născut Bob Marley, celebru cântăreţ de muzică reggae; (m. 11 mai 1981).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1952:  A decedat regele George al VI-lea al Regatului Unit, tatăl  actualei regine Elisabeth a II-a ; (n. 1892).

 

 

 

 

 

 

George al VI-lea al Angliei (sau Albert Frederick Arthur George, n. 14 decembrie 1895), a fost rege al Marii Britanii, al Irlandei și al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936.

S-a căsătorit cu Elizabeth Bowes-Lyon, în 1923, și au avut două fiice, Elizabeth (viitoarea regină Elisabeta a II-a) și Margaret.

La moartea tatălui său în 1936, fratele sau mai mare, Eduard al VIII-lea, a preluat tronul englez. Totuși, în mai puțin de un an, Eduard își exprimă dorința de a se căsători cu americana Wallis Simpson.

Din motive politice și religioase premierul britanic, Stanley Baldwin, l-a sfătuit pe rege să nu se căsătorească și să rămână rege. Eduard a abdicat și s-a căsătorit. Prin acest act, unic în indelungata  istorie britanică, George al VI-lea devine rege și cel de-al treilea monarh al casei de Windsor.

 

 

 

 

 

1952:  Prințesa Elisabeta a II-a (n.21 aprilie 1926), a fost proclamată regină a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1990 : Frontul Salvării Naţionale  din România s-a înregistrat oficial ca formaţiune politică. Preşedintele formaţiunii a devenit Ion Iliescu.

 

 

1991:  Ministerul de Externe român a dat o declaraţie prin care s-a pronunţat pentru desfiinţarea, până la jumătatea anului 1991, a structurilor militare ale Tratatului de la Varşovia. Toate statele membre ale acestei alianţe militare (URSS ultima, după o îndelungată perioadă de deliberare) s-au pronunţat în favoarea desfiinţării alianţei.

 

 

 

1992: A decedat  Caius Iacob, matematician român, membru al Academiei Române și al Societății Matematice Franceze; (n. 1912).

 

 

 

1993: A încetat din viaţă George Ciorănescu, poet, traducător şi prozator. În 1947 se expatriază la Paris, iar în 1954 devine deputat în primul Parlament European; (n. 19 martie 1918).

 

 

 

1995: A încetat din viaţă academicianul Nicolae Simionescu. A fondat şi organizat, împreună cu academicianul Maya Simionescu, Institutul de Biologie şi Patologie Celulară; (n. 27 iunie 1926).

 

 

1996: Plenul Senatului  Romaniei a decis că Serviciul de Informaţii Externe (SIE) va fi controlat de o comisie specială a Parlamentului, compusă din cinci membri ai Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Totodata Senatul a hotărât că persoanele persecutate în ţara de origine, din considerente de rasă, naţionalitate, religie sau politice, vor putea primi azil în România.

 

 

 

1999: Începe Conferința de la Rambouillet, convocată de Grupul de Contact, în scopul negocierii unui acord interimar care să prevadă o „autonomie substanțială” pentru Kosovo. Ea se încheie prin acceptarea, în linii mari a proiectului de către cele două părți.

Belgradul exclude desfășurarea unei forțe internaționale în Kosovo, iar albanezii nu renunță la pretenția lor de a organiza un referendum privind independența provinciei (6 februarie-23 februarie 1999).

 

 

2000 : In timpul celui de-al doilea razboi din Cecenia, Rusia ocupa capitala tariiGroznai, iar guvenul care a proclamat independenya Republicii Ichkeria (Cecenia) , este fortat sa plece in exil.

 

 

2001: Deputaţii români au hotărât interzicerea clonării umane, prin adoptarea unui proiect de lege de ratificare a Convenţiei europene privind protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei şi a Protocolului adiţional al acestei convenţii, semnat la Paris la 12 februarie 1998.

 

 

 

 

 

2008: Jurnalistul Max Bănuş a decedat. Cunoscut ca unul dintre cei mai remarcabili ziarişti de la Radio Europa Liberă,in anii dictaturii comuniste, Max Bănuş şi-a început cariera jurnalistică la  ziarul Sportul românesc din Bucuresti; (n. 23 martie 1926).

2011: A decedat muzicianul irlandez Gary Moore (Skid Row si Thin Lizzy); (n. 4 aprilie 1952, Belfast, Irlanda de Nord).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2012: Premierul român Emil Boc şi-a anunţat demisia. El a declarat, în cadrul unei şedinţe de Guvern, convocate de urgenţă, că a decis să depună mandatul Executivului.

Preşedintele Traian Băsescu l-a însărcinat pe Mihai Răzvan – Ungureanu, şef al Serviciului de Informaţii Externe, cu formarea noului Cabinet.

 

 

 2012: A decedat pictorul şi sculptorul catalan Antoni Tàpies; cunoscut datorită pânzelor şi compoziţiilor sale uimitoare, realizate uneori din materiale recuperabile; (n. 1923).

 

 

 

 

 2015: A murit Assia Djebar (numele real: Fatima-Zohra Imalayen), scriitoare, traducătoare, producătoare de film şi profesoară algeriană; militantă pentru democraţie, a condamnat fundamentalismul islamic şi atrocităţile din Algeria, a contribuit la accentuarea încrederii în sine a femeilor din lumea arabă; (n. 1936).

 

 

 

 2019: A încetat din viață scriitoarea britanică Rosamunde Pilcher (pseudonim Jane Fraser); considerată „regina nuvelelor romantice”; (n. 1924).

 

 

 

 

 2019: Statele membre NATO au semnat, la Bruxelles, un protocol de aderare cu Republica Macedonia (Republica Macedonia de Nord, din 12.II.2019).

Astfel, această țară balcanică va deveni al 30-lea membru al alianței militare.

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

Sfinții Varsanufie cel Mare; Ioan Profetul, Vucol si Fotie.

 

 

 

 

 

Sfantul Varsanufie cel Mare si Ioan Profetul, ucenicul acestuia, au trait in secolul al VI-lea, in timpul domniei imparatului Iustinian I (483-565). Au dus o viata ascetica in manastirea Avvei Serid din Palestina, langa orasul Gaza. Cei doi Sfinti Parinti au explicat foarte deslusit necesitatea calauzirii spirituale si a supunerii fata de un povatuitor duhovnicesc.

Acesti Sfinti Parinti ne sfatuiesc sa nu facem nimic fara a-l intreba pe parintele nostru duhovnicesc.Tratamentul prescris de parintele duhovnicesc trebuie sa fie adaptat personalitatii celui bolnav sufleteste, situatiei lui particulare, starii si dispozitiei lui sufletesti.In numeroase ocazii, patima fiind grava, cu toata reticenta ucenicului, duhovnicul trebuie sa prescrie un tratament puternic. Este un rau doctor cel care trateaza cu blandete un abces tumefiat care poate duce la cangrena.

Rana trebuie deschisa si curatita, iar apoi tratata si pansata. De buna seama ca este nevoie si de deschiderea si colaborarea pacientului. Acesta trebuie sa fie incredintat ca parintele sau sufletesc, pe care si l-a ales cu grija, se lupta cu toata seriozitatea pentru a-l tamadui.

Insa, ei atrag atentia si asupra faptului ca este primejdios pentru un parinte duhovnicesc sa nu dea atentie propriei mantuiri si sa se concentreze in exclusivitate asupra rolului sau de povatuitor spiritual:

“Dumnezeu stie ca daca nu port grija de mantuirea mea, de unde sa am putere sa va ajut voua?”Sfantul Vucol, episcopul SmirneiSfantul Vucol s-a nascut in partile Smirnei.

A trait in vremea Sfintilor Apostoli. Nu s-a multumit sa stie ca exista persoane care vestesc invatatura lui Hristos, ci calauzit de Duhul Sfant, a convertit la crestinism multi pagani.

A fost hirotonit episcop de Sfantul Evanghelist Ioan. Inainte de a trece la cele veșnice, a lăsat urmaș pe Sfantul Policarp.

Potrivit Tradiției, pe mormântul său a crescut un copac, cu ale cărui fructe erau vindecați bolnavii.

 

 

 

 

 

 

 

 

ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox.ro;

3. enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_A._Rosetti.

4. Istoria md;

5. Mediafax.ro;

6. Wikipedia.ro

7. Rador.ro

 

Parlamentul European a fost gazda unor discuții privind Unirea Basarabiei cu România

 

Unirea Basarabiei cu România, discutată în Parlamentul European

 

Parlamentul European a fost gazda unei conferințe inedite pe tema reunirii Basarabiei cu România și a drepturilor românilor din regiunile istorice, organizată de think tank-ul European Centre for Romanian Unity ECRU.

Eurodeputați români din toate grupurile politice care aparțin Parlamentului European, reprezentanți ai comunităților românești din Belgia și Franța, ai Ambasadei României în Regatul Belgiei, ai misiunii României la NATO, ai Reprezentanței României la UE și români care lucrează în instituțiile europene și internaționale din Bruxelles au participat la conferința din 28 ianuarie din Parlamentul European, organizată de ECRU în colaborare cu EuropaNova Bruxelles și Liga Studenților Români în Străinătate, filiala Belgia, relatează https://radiochisinau.md/.

Cunoscuta autoare și realizatoare de televiziune Lucia Hossu-Longin a lansat la Bruxelles, în cadrul conferinței, cartea „OAMENI MARI CARE AU FĂCUT ROMÂNIA MARE” și filmul documentar „AMBASADORUL VASILE STOICA ÎN AMERICA – SLUJIND UNIREA”.

Ea a vorbit despre  importanța moștenirii politice a sărbătorii Centenarului și nevoia asumării de către sistemul politic românesc a reunirii ca proiect de țară. 

„Lucia Hossu-Longin, strajă a conștiinței noastre naționale, ne învață de 30 de ani istoria care nu se învață la școală. Pornind de la exemplele oamenilor mari pe care ni i-a prezentat nu doar în cartea sa, ci în întreaga activitate profesională, am lansat un apel către toți reprezentanții români la Bruxelles… Un apel la colaborare și sprijin reciproc pentru a introduce în discursul politic și public european chestiunea Basarabiei și a reunirii și pentru a garanta respectarea drepturilor comunităților românești din afara granițelor, fie că vorbim de Londra, Cernăuți sau Valea Timocului…” au declarat coordonatorii ECRU, Bianca Ficut și Cornel Radu-Loghin. 

Basarabenii Alina Panico și Alexandru Rotaru, activiști civici și jurnaliști, le-au vorbit românilor din instituțiile europene și internaționale din Bruxelles despre situația alarmantă a presei indepedente și a sistemului educațional din Republica Moldova și despre integrarea europeană ca singură soluție politică și economică pentru cei aproximativ 3 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova. 

Potrivit acestora, politicienii de peste Prut au hrănit aşteptările cetăţenilor cu visul integrării în Uniunea Europeană, dar au omis să spună că integrarea în marea familie europeană se poate face doar prin Unirea cu România. 

„Dincolo de faptul că aceasta ar fi starea firească şi de drept a lucrurilor, aceasta este şi singura cale juridic posibilă. Europarlamentarii români, reprezintă şi peste un million de cetăţeni români, de dincolo de Prut, cetăţeni pe care trebuie să îi sprijiniţi prin convingerea instituţiilor europene că banii alocaţi Republicii Moldova să nu mai meargă către autorităţile centrale, ci să ajungă direct la cetăţeni, prin autorităţile publice locale”, a declarat Alexandru Rotaru. 

Potrivit Alinei Panico, acest drum convergent, al reunirii și integrării europene, se realizează nu doar prin interconectări energetice și programe sociale, dar și prin crearea unui spațiu informațional comun, prin programe cu caracter politic, social și cultural, prin crearea centrelor informaționale pentru jurnaliști și a unor programe care să faciliteze schimbul de experiență între aceștia. 

„Avem nevoie de un element de echilibru în mass-media de peste Prut, o competiție serioasă la televiziunile care propagă politică Kremlinului, pe lângă cele care luptă, astăzi, pentru supraviețuire într-un mediu ostil dominat de propagandă rusă. Să ne întrebăm de ce nu s-a întâmplat acest lucru în aproape trei decenii de independență a Republicii Moldova și cui am lăsat acel teritoriu? Îl lăsăm pradă unui regim criminal?” a încheiat Alina Panico. 

Coordonatorii ECRU au readus aminte deputaților că România devine al șaselea stat membru ca populație în Uniunea Europeană și rămâne principala forță pro-europeană din Europa Centrală și de Est. 

„Considerăm că a venit momentul să ne comportăm ca atare iar aducerea chestiunii Basarabiei în discursul public și politic european e parte integrantă a acestui capital politic pe care îl avem și pe care încă nu am avut curajul să ni-l asumăm pe deplin pe plan internațional și îndeosebi European” au adăugat aceștia. 

Prima acțiune ECRU în acest sens o constituie înființarea unui grup de lucru alcătuit din reprezentanții principalelor comunități românești din regiunile istorice, eurodeputați și români care ne reprezintă în instituțiile europene și internaționale din Bruxelles, dedicat exclusiv acțiunilor și politicilor care sunt sau pot fi implementate la Bruxelles.