CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 1 FEBRUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

1 februarie, istoricul zilei

484: Regele vandalilor, Huneric, a organizat o întâlnire a episcopilor catolici cu episcopii arieni, iar pe 24 februarie 484, i-a scos cu forța pe episcopii catolici din locuințele lor și i-a exilat pe insula Corsica.

Câțiva au fost martirizați, inclusiv fostul proconsul, împreună cu Frumentie și unii comercianți bogați, care au fost uciși după ce au refuzat să adere la arianism. 

 

 

 

Imagini pentru huneric photos"

Regele vandalilor,Huneric sau Honeric  (477- d.  23 decembrie 484) a fost fiul cel mai mare al lui Genseric. 

A renunțat la politica imperială a tatălui său și s-a concentrat în principal asupra problemelor interne ale țării sale.

 

 

1327 – Regele Edward al III-lea (n.13 noiembrie 1312 – d.21 iunie 1377)este incoronat la varsta de 14 ani rege al Angliei, insa tara este condusă de mama sa, regina Isabella si iubitul acesteia Roger Mortimer. 

Edward a fost încoronat  după ce tatăl său Edwaed al II-lea a fost detronat de către mama sa și  amantul acesteia,  lordul Roger Mortimer.

 

 

La vârsta de șaptesprezece ani a condus  cu succes o lovitura de stat împotriva Mortimer, conducătorul de facto al țării, și-a început domnia sa personală.

După o campanie de succes în Scotia, s-a declarat moștenitorul de drept al tronului francez în 1337, începând ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de  razboiul de 100 de ani. Războiul a mers  bine pentru Anglia, care a obtinut  victorii la Crecy si Poittiers si a incheiat cu Franta in  conditii favorabile,  Tratatul de la Bretigny.  Este unul din cei șase monarhi britanici care   au condus Anglia  mai mult de cincizeci de ani.

 

 

 

 

 

1328 – A murit  regele Franței Carol al IV-lea, cunoscut sub numele de  “Cel Drept”; (n. 18/19 iunie 1294).

 

 

 

 

Imagini pentru regele Franței Carol al IV-lea,photos

A  fost rege al Franței și al Navarei (sub numele Carol I) și Conte de Champagne, din 1322 până la moartea sa si  ultimul rege francez al Casei Capet.

 

 

 

 

 

 

 

1600 – Mihai Viteazul semnează “Tratatul de închinare şi credinţă” faţă de Rudolf al II-lea, împarat al Germaniei şi rege al Poloniei şi Ungariei

În schimbul recunoaşterii suveranităţii sale, Rudolf al II-lea i- a făgăduit lui Mihai Viteazul un ajutor militar şi a garantat domnia ereditară în linie bărbătească.

 

 

 

 

 

 

 

1690 – S-a născut Francesco Maria Veracini, compozitor italian; (d. 31.10.1768).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un violonist și compozitor italian, virtuoz renumit al vremii,care  și-a desfășurat activitatea la Londra, Dresda și Praga. A compus opere, cantate, concerte și sonate pentru violă.

 

 

 

 

1691 – A murit Papa Alexandru al VIII-lea; (n. 1610).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1789 – George Washington a  fost ales primul preşedinte al SUA.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1823 – Vornicul Mihail Sturdza, reprezentant al marii boierimi moldovene, folosea într-un „Memoriu”, pentru prima dată în viaţa politică a Ţărilor Române, noţiunea de „conservator”, pentru a desemna tendinţele marii boierimi de a păstra vechile stări de lucruri

 

 

 

 

 

1847 (1/13) – A fost inaugurat Teatrul de la Copou din Iaşi, cu lucrarea dramatică „Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg”, tablou vivant de Gheorghe Asachi şi cu „Vicontele de Letorier”, vodevil de Bayard şi Dumanoir.

 

 

 

 

 

 

1848 – S-a născut Sava Henţia, pictor, participant la Războiul de Independenţă in timpul caruia a schiţat  şi pictat scene de campanie, ca un veritabil corespondent de război; (d.21.02.1904).

 

 

 

 

 

 

 

1851 – A murit  scriitoarea britanică Mary Shelley ; (n. 1797).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1852- S-a născut marele scriitor român Ion Luca Caragiale ( 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dîmboviţa – d. 9 iunie 1912, Berlin),primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei.

 

 

 

 

Ion Luca Caragiale, poet şi dramaturg, comentator politic şi ziarist român

Ion Luca Caragiale, dramaturg, comentator politic  Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

L-a cunoscut pe Eminescu pe când tînărul poet, debutant la Revista Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu Caragiale. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, la  propunerea lui Mihail Pascaly.

În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului Națiunea română.

I.L. Caragiale a fost, printre altele și director al Teatrului Național din București.

De la debutul său în dramaturgie (1879) și pînă în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 – 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei.

Se poate afirma că destule dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale se datorează și calității sale de junimist și de redactor la conservator-junimistul ziar Timpul (1878 – 1881).

Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de Junimea și publicată în Convorbiri literare (1879), unde vor apărea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile.

După trei ani de colaborare, Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la Timpul, dar Comitetul Teatrului Național de la Iași, prezidat de Iacob Negruzzi, îl numește director de scenă, post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședințele Junimii, iar la întîlnirea din martie 1884, în prezența lui Alecsandri, și-a mărturisit preferința pentru poeziile lui Eminescu.

La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iași, O scrisoare pierdută, reprezentată la 13 noiembrie, în prezența reginei, cu un mare succes.

În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul în Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.
În acelaşi an s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete.

În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic “Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. Începînd cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicînd caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialiene, Moftul român s-a dovedit și un organ literar.

Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat și desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia românească. După moartea sa, piesele sale au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului communist.

“Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor”.

(Titu Maiorescu)

Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa a influențat și pe alți dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.

În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză.

 

 

1860 – S-a născut filologul german Gustav Weigand.

În 1893 a înfiinţat, la Leipzig, Institutul pentru Studiul Limbii Române, care a fost, până la izbucnirea primului război mondial, cel mai important centru ştiinţific din străinătate pentru studiul limbii române; Weigand a fost şi primul lingvist care a cercetat, la faţa locului, dialectele şi graiurile limbii române, călătorind, în anii 1887 şi 1909, în toate ţinuturile locuite de români; el a impus în lumea ştiinţifică şi folosirea denumirii de „aromân”, care a înlocuit-o pe cea limitativă de „macedonean”; membru corespondent străin al Academiei Române (1892) (m. 1930)

 

 

 

 

 1861 (1/13)- Începeau să funcţioneze, la Bucureşti, mici ateliere pentru fabricarea muniţiilor şi materialelor de artilerie, care vor forma Arsenalul Armatei. Primul avion militar de concepţie şi construcţie românească a fost proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu şi realizat la Arsenalul Armatei.

 

 

 

 

 

 

1868 – S-a născut Ştefan Luchian, pictorul ale cărui tablouri l-au făcut pe maestrul Nicolae Grigorescu să exclame: “În sfîrşit, am şi eu un succesor !”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La data de 28.10.1948, Academia Română a hotărît primirea sa ca membru de onoare post-mortem; (d.07.06.1916).

 

 

 

 

1880 (1/13)-  Ion Luca Caragiale publica în revista „Convorbiri literare”, farsa într-un act „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1884 – A fost publicată prima ediţie a Oxford English Dictionary.

 

 

 

 

Acesta oferea definiţii în limba engleză şi cuprindea mai mult de 100.000 de intrări. În prezent este editat de Oxford University Press şi conţine aproximativ 600.000 de cuvinte, fiind astfel cel mai lung dicţionar oficial, fapt notat în Cartea Recordurilor. Este un dicţionar de referinţă al limbii engleze

 

 

 

1896 – Are loc la Torino, in Italia, la „Teatrul Regio”, premiera mondială a operei “Boema”, o creație a compozitorului italian  Giacomo  Puccini, sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini.

 

 

 

 

 

Puccini, Giacomo

 

Giacomo Puccini (22 decembrie 1858 – 29 noiembrie 1924).

 

 

 

 

Libretul este semnat de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după romanul „Scènes de la vie de bohème” al scriitorului francez Henri Murger. Opera se va impune totuşi mai târziu, după o reprezentaţie la teatrul din Palermo şi apoi pe scenele principalelor teatre de operă din Italia

 

 

 

 

 

 

 

1901: S-a născut actorul american de film Clark Gable; (m. 1960).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A debutat ca actor de teatru, în 1924, la vârsta de 23 de ani .Actorul se trage dintr-o familie de origine germană, părinții săi fiind emigranți debarcați în America, din Germania, după revoluția din 1848.

 

Incurajat de Josephine Dillon (care îi va deveni soție), își va încerca norocul pe vestitul Broadway, unde în scurt timp își câștigă un renume, aducând un suflu nou, de viață adevărată, neavând nimic comun cu tipul de cabotin sau de gigolo care se purta în acea vreme.

Primește un prim rol in filmul The Painted Desert (1931) alături de William Boyd, în care se descurcă atât de bine încât își eclipsează partenerul, unul din starurile casei de filme “Pathé”. Următorul film turnat va fi Pe marginea prăpastiei (Dance, Fools, Dance), film care va marca definitiva lui consacrare și în care va juca, pentru prima oară, alături de Joan Crawford, partenera lui ideală. Împreună vor realiza încă 7 filme, fiecare fiind un mare success: Laughing Sinners, Possessed, Dancing Lady, Chained, Forsaking All Others, Love on the Run, Strange Cargo.

In 1934 primește Oscarul pentru rolul interpretat în minunatul film al lui Frank Capra S-a întâmplat într-o noapte unde agresivitatea rolurilor de până atunci cedează locul ironiei tandre, umorului fin și discret. Apoi, în 1939 – marea creație a carierei sale, rolul Rhett Butler din Pe aripile vântului, victorie durabilă și încă actuală.

După o legătură discretă cu Loretta Young, cu care are o fiică nelegitimă (actrița Judy Lewis), în 1939 se căsătorește cu Carole Lombard, marea dragoste a vieții sale, alături de care trăiește fericit doar trei ani. La 16 ianuarie 1942, întorcându-se dintr-un tuneu de strângere de fonduri pentru sprijinirea aliaților, Carole Lombard moare într-un accident de avion în care își pierd viața toți pasagerii, inclusiv mama sa. Zdrobit de durere, Clark Gable se înrolează voluntar în armată, plecând pe front în Europa.

Urmează o perioadă de câțiva ani – practic până la sfârșirea războiului – în care nu s-a știut nimic despre el, timp în care avea să fie menționat doar pentru o serie de acțiuni eroice (în aviație). Intors din război profund marcat de ororile acestuia, precum și de tragedia personală, își reîncepe totuși cariera în 1945, alături de Greer Garson, în filmul O aventură.

Până în 1960, anul morții sale în urma unui atac de cord, realizează o serie de roluri în filme de răsunet precum Homecoming, Command Decision, To Please a Lady, Mogambo, Soldier of Fortune, Teacher’s Pet, Band of Angels, The Misfits.

A fost supranumit “The King”. “El a fost regele unui imperiu numit Hollywood. Acest imperiu nu mai este ceea ce a fost cândva, dar regele n-a fost detronat nici măcar după moarte” (Joan Crawford). “Povestea asta cu regele e o prostie. Eu mănânc, beau și merg la closet ca orice om. Nu sunt decât un tip norocos din Ohio, care s-a întâmplat să se afle în locul potrivit la momentul potrivit” (Clark Gable).

 

 

 

 

 

 

 

 1905 – A apărut la București sub direcția lui Ovid Densușianu revista “Viața nouă”, publicație lunară care  a devenit principalul organ de presă al miscarii simbolistede la noi.

 

 

 

 

 

 

 

1908 – Regele Carlos I al Portugaliei şi fiul său, prinţul Luis Filipe, sunt ucişi la Terreiro do Paco din  Lisabona,în fata reginei, Amelia de Orleans.

 

 

 

 

 

 

1912 – A apărut la Iaşi , sub direcţia lui Mihail Sadoveanu şi a lui George Topârceanu, revista “Însemnări literare”.

 

 

 

 

 

 

1918 – Rusia adoptă calendarul gregorian.

 

 

 

 

 

 

1919 – A fost desemnată prima câștigătoare a Concursului Miss America.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prima Miss America, Edith Hyde, a fost aleasa la New York, iar organizatorii au descoperit  mai târziu că “Miss” era destul de “doamna”, ea fiind de fapt o femeie căsătorită şi mamă a doi copii.

 

 

 

 

 

 

 

1920 – S-a înfiinţat Institutul de Istorie Naţională din Cluj-Napoca. Fondat din iniţiativa şi cu sprijinul material al regelui Ferdinand I.Institutul a funcţionat în cadrul Universităţii din Cluj, fiind condus de Ioan Lupaş şi Alexandru Lapedatu.

 

 

 

 

 

 

1922: S-a născut cântăreaţa italiană de operă, soprana Renata Tebaldi; (m. 2004).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Renata Tebaldi photos"

 

 

 

 

 

 

 

1931 – S-a născut Boris Nikolaevici Elţîn, politician rus, primul preşedinte al Federaţiei Ruse (12.06.1991-31.12.1999), primul şef de stat din întreaga istorie a Rusiei care a renunţat de bunăvoie la putere, la data de 31.12.1999, la vârsta de 68 de ani; (d.23.04.2007).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1934 – S-a născut scriitorul român Nicolae Breban. A  colaborat la “Gazeta literară”, “Contemporanul”, “România literară”, “Luceafărul”, “Steaua”, etc. (“Pîndă şi seducţie”, “Amfitrion”,Animale bolnave).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1939 – În România este remaniat guvernul condus de Patriarhul Miron Cristea, iar politicianul Armand Calinescu va cumula funcțiile de viceprim- ministru, ministru de interne si ministru ad-interim de razboi.

Au fost incluși în guvern Ion Bujor și Ion Giugurtu, partizani ai apropierii de Germania nazistă. A guvernat România în perioada 1 februarie – 6 martie.

 

 

 

 

 

 

1940- A murit Gheorghe Botezatu (cunoscut și sub numele de Georges de Bothezat), inginer mecanic, matematician și om de afaceri american; contribuții de pionierat în domeniul construcției de elicoptere; (n. 1882, în Basarabia).

 

 

 

 

 

 

https://i2.wp.com/www.cunoastelumea.ro/wp-content/uploads/2015/10/225px-Botezat1.jpg

 

 

 

 

 

NASA a folosit calculele profesorului dr. ing. Gheorghe Botezatu, rezultate dintr-o serie de cercetări teoretice privind mai multe trasee pentru un vehicul cosmic, care s-ar deplasa pe ruta Pământ-Lună.

Aceste calcule au ajutat NASA la pregătirea programelor Apollo de cercetare pentru spaţiul cosmic.

Românii l-au uitat, iar americanii îl consideră unul dintre cei mai importanţi inventatori ai lumii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1944 – S-a născut Petru Popescu, poet, scenarist şi prozator de succes stabilit în SUA din 1975 (“Prins”, “Dulce ca mierea e glonţul patriei”).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Petru Popescu, photos"

 

 

 

 

 

 

 

 

1944 – S-a născut Lucian Boia, eseist și istoric, director fondator al Centrului de Istorie a Imaginarului.

A urmat cursurile Facultății de Istorie a Universității București.

 Începând din vara anului 1969 s-a documentat pentru teza de doctorat despre Eugen Brote, făcând mai multe excursii în Transilvania, ocazie cu care a învățat limba maghiară.

Prima carte, scrisă în ianuarie 1970,intitulată ”Relațiile dintre români, cehi și slovaci. 1848-1914”, a apărut în limba engleză, la Editura Academiei RSR.

Ca șef de promoție, a putut să aleagă un post de preparator la Universitatea din București

Introducerea unei noi discipline – istoriografia – i-a creat oportunitatea de a primi întreaga normă la acest curs (noiembrie 1973), devenind asistent titular. Odată cu alte schimbări în cadrul facultății, Lucian Boia a primit în 1975 funcția de secretar de redacție la publicația Analele Universității, deținută timp de 10 ani. În februarie 1977 a devenit lector. 

N-am avut nici un moment sentimentul unei vinovății. Atunci când statul însuși înfometa populația, ce reguli mai puteau fi respectate?” Din 1970 și până în 1989 a ocupat diverse funcții în biroul organizației de bază de partid, „când secretar cu sectorul organizatoric, când cu partea profesională, când cu propaganda”.

În perioada 1980-1990 a fost secretar general și vicepreședinte al Comisiei Internaționale de Istorie a Istoriografiei,fapt care i-a permis să călătorească frecvent în Occident.După RevoluțieÎn 1990 a devenit profesor la Facultatea de Istorie a Universității din Bucureșt

Abia în 2019, Lucian Boia a recunoscut că a colaborat timp de 16 ani cu Securitatea, începând cu anul 1973.

Deși pare să știe precis cum a fost acum 2000 de ani cu dacii și romanii, cum Ștefan cel Mare se considera „moldovean” și nu român,  sau cum Mihai Viteazul n-a unit nimic acum 400 de ani și cât de nedorită de români a fost Marea Unire acum 100 de ani, Lucian Boia a ”uitat”, multă vreme după revoluția anticomunistă din 1989, când a avut primul contact cu Securitatea.

 

 

 

 

Imagini pentru lucian boia photos"

 

 

 

Printre ideile de top din scrierile lui Lucian Boia se numără și cea potrivit căreia românii nu au drepturi istorice în Transilvania: „Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut-o, un drept etnic asupra Transilvaniei, dar nu şi vreun drept istoric”(Această aberație apare în cartea sa „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”).

Evident, perspectiva lui Boia asupra istoriei, ne mai transmite și faptul că noi, românii avem o istorie minoră, nesemnificativă în contextul european și că, pe scurt, am fost mereu niște prăpădiți. Desigur, spre deosebire de evrei, sași și unguri care mereu ne-au dat lecții de civilizație, hărnicie, etc.

În aceste condiții, în ianuarie 2020 a avut loc și  premierea lui Lucian Boia de președintele Ungariei, János Áder, exact în anul împlinirii unui secol de la Tratatul de la Trianon, tratat care a stabilit granițele actuale ale Ungariei, după desființarea Imperiului Austro-Ungar.

  Lucian Boia a fost decorat de preşedintele Ungariei cu titlul ”Crucea de cavaler a Ordinului de Merit al Ungariei  în semn de recunoaştere a activităţii deosebite desfăşurate ca istoric, precum şi a întregii opere prin care contribuie în mod semnificativ la îmbunătăţirea relaţiilor dintre poporul maghiar şi român”.

Istoricul a contrazis de multe ori cu argumente slabe sau fără argumente concepţiei marilor istorici români privitoare la istoria țării și poporului nostru, fapt care  face evident motivul pentru care această distincţie maghiară  i-a fost înmânată  de către ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Botond Zákonyi, în numele Președintelui Ungariei.

Întrebat fiind cum se explică faptul că această decorație  i-a fost este înmânată în anul centenar al Tratatului de pace de la Trianon, când pe ordinea de zi a Parlamentului român se află un proiect de lege care vrea să decreteze zi de sărbătoare data de 4 iunie, pe care Ungaria o consideră ca ziua celei mai mari nedreptăţi din istorie, Lucian Boia a răspuns că nu  crede că românii ar trebui să accepte şi să respecte faptul că Trianon reprezintă o traumă majoră pentru Ungaria şi pentru naţiunea ungară. 

Să nu uităm că Ungaria duce o politică agresivă la nivel internațional, prin care prezintă Transilvania ca pe un teritoriu care i s-a furat.

 

 

 

 

 

 

 

 

1944 – Moare Piet Mondrian, pictor olandez, fondatorul neoplasticismului (“Compoziţie cu roşu şi negru”); (n.7 martie 1872).

 

 

 

 

 

 

1944 –  Este evacuată administrația civilă română din Transnistria, imediat după ce trupele sovietice de tancuri au rupt frontul în nordul acestei regiuni.

 

 

 

 

 

 

1946 – Norvegianul Trygve Lie (1896-1968) devine primul secretar general al ONU (până în 1953).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1946 – Parlamentul Ungariei abolește dupa noua secole de existență monarhia și  proclama Republica Ungara.

 Ungaria a fost eliberată de sub controlul trupelor naziste germane în urma ofensivei armatelor sovietice si române din 1944 – 1945..

Lupte grele s-au dus în special pentru eliberarea Budapestei.

După o perioadă scurtă de democratie, in anii 1946 – 1947, după anul 1948 liderul comunist Mátyás Rákosi a instaurat, sub ocupatie sovietică, regimul comunist, dictatorial șsi nepopular, după modelul sovietic al lui Stalin.

 

 

 

 

 

 

 

1958 – Egiptul si Siria alcătuiesc “Republica Arabă Unită” și  se declară, prin Constituție, parte a unei viitoare mari națiuni arabe.

 

 

 

 

 

1958 – A murit fizicianul american Clinton Joseph Davisson; împreună cu Lester H. Germer, a descoperit, în 1927, fenomenul de difracţie a electronilor în cristale; Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1937, împreună cu englezul George Paget Thomson (n. 1881)

 

 

 

 

1965- S-a născut actorul american Brandon Lee, fiul lui Bruce Lee; (m. 1993).

 

 

 

 

 

1965 – S-a născut prinţesa Stephanie de Monaco, fiica cea mica a prinţesei Grace şi a prinţului Rainier  al III-lea  de Monaco.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Prințesa Stephanie de Monaco (Stephanie Marie Elizabeth Grimaldi), este membră a familiei princiare care conduce ministatul Monaco din sudul Franței.

În 1986, ea a înregistrat în studioul unui prieten apropiat prima sa piesa muzicală, „Hurricane”, compusa și scrisă de Romano Musumarra Marie Leonor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Piesa a avut încă de la lansare un succes fenomenal și a rămas aproape patru luni în Top 50.

În cele din urmă, tatăl său a admis ca e mândru de ceea ce Stephanie a făcut și a mărturisit că apreciază  piesa.

 

 

 

 

 

 

 

1966 – A murit  Buster Keaton, comicul american cunoscut drept “omul care nu râde niciodată” ; (n. 1895).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1974 – Ilie Năstase  a fost declarat cel mai bun tenismen al anului 1973 şi a fost  distins, la New York, cu “Racheta de aur”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Legat de acest moment tenismenul român declara:

„Din 1968 a început să fie decernat anual acest trofeu, dedicat celui mai valoros jucător al lumii. Țin minte că, imediat cum am ajuns la New York, am fost invitat într-un restaurant, unde mi-a fost înmânat acest trofeu. A fost un moment deosebit pentru mine și, cred eu, pentru întreg sportul românesc. Am fost aplaudat în picioare de o sală întreagă plină de personalități”

 

 

 

 

 

1976: A murit fizicianul german Werner Heisenberg, unul dintre întemeietorii fizicii cuantice; Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1932; membru de onoare străin al Academiei Române din 1938 (n. 1901).

 

 

 

 

 

1979 – Ayatolahul Ruhollah Khomeini s-a întors la Teheran (Iran), în calitate lider spiritual al revolutiei islamiste iraniene, după 15 ani de exil.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1982 – Senegalul si Gambia au format o confederație sub numele de Senegambia.

 

 

 

 

Imagini pentru Senegambia."

 

Asocierea dintre cele două țări din Africa de vest a durat până în 1989.

1991 – România a obţinut statutul de “invitat special” la Consiliul Europei. La 7 octombrie 1993 a avut loc ceremonia de aderare a țării noastre cu statutul de  membru cu drepturi depline.

 

1992 – Preşedintele Republicii Africa de Sud, Frederick de Klerk, anunţa abrogarea tuturor legilor legate de regimul de discriminare rasială. În aprilie 1994 au avut loc primele alegeri multirasiale din R. Africa de Sud, iar Nelson Mandela a devenit primul preşedinte de culoare al ţării.

 

 

 

 1992 – Româniaa stabilit relaţii diplomatice cu Ucraina. Imediat după aceasta s-a înfiinţat Ambasada României la Kiev, în locul Consulatului General care funcţiona în capitala ucraineană din 1971.

 

 

1995 – A intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană (Acordul a fost semnat la 1 februarie 1993).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1995 – România semnează, la Strasbourg, alături de reprezentanţii altor 20 de state, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale a Consiliului Europei (a intrat în vigoare la 1 februarie 1998).

 

 

 

 

 

 

 

1998 – Intră în vigoare Convenţia Europeană pentru protecţia minorităţilor naţionale, la care a aderat si România.

 

 

 

 

 

 

 

2003 – Naveta spațială  americană “Columbia” se dezintegrează la revenirea  în atmosfera terestră, la altitudinea de 63 km, deasupra Texasului.

Naveta, lansată la 12 aprilie 1981, se afla la a 28-a misiune. Şi-au pierdut viaţa toți cei 7 astronauţi (6 americani şi unul israelian).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Accidentul s-a petrecut cu puțin timp înainte de terminarea celei de-a 28-a misiuni a navetei, STS-107.

Pierderea navetei Columbia a fost rezultatul avariilor suferite în timpul lansării, când o parte din izolație, de mărimea unei serviete mici, s-a desprins din rezervorul principal exterior al navetei sub acțiunea forțelor aerodinamice.

Resturile au lovit muchia frontală a aripii stângi, avariind sistemul de protecție termică (TPS), care o protejează de căldura generată de frecarea cu atmosfera la reintrarea în aceasta.

Desi Columbia a rămas pe orbită, unii ingineri au suspectat că există probleme, dar managerii NASA au restrâns investigatia, pe motiv că nu se pot face prea multe, chiar dacă ar exista probleme.

 

 

 

 

 

2013 – Este deschisa  pentru public The Shard, cea mai înaltă clădire din Uniunea Europeană.

 

 

 

 

Imagini pentru the shard photos"

 

 

Este un zgârie-nori care măsoară 309,6 m în înălțime, situat în Londra, Anglia .

Construcția sa a fost terminată în data de 30 martie 2012.

 

2015: A încetat din viață pianistul francez de origine italiană Aldo Ciccolini; (n. 1925).

2018: A decedat Dennis Edwards, cântăreț american de muzică soul și R&B, cunoscut solist vocal al trupei „The Temptations” ; (n. 1943).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calendar creștin ortodox

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Mucenic Trifon

 

 

 

 

Sfântul Mucenic și făcător de minuni Trifon a trăit în secolul al III-lea (n. 232 d.Hr. – d. 250 d.Hr)  și a pătimit în timpul persecuției creștinilor ordonate de împăratul roman Decius.

 

 

 

Fișier:Trifon 1.jpg

Sfantul Trifon s-a nascut in satul Lampsac, din provincia Frigia, la sfarsitul secolului al III-lea, regiune care astazi apartine Turciei. Dumnezeu i-a daruit din copilarie darul vindecarii bolnavilor si putere asupra demonilor.

Pe cand avea 17 ani, a scos de sub stapanirea diavolului pe fiica imparatului roman Gordian.

 Dupa sase zile de post si rugaciune, Sfantul Trifon le-a descoperit paganilor existenta diavolului. La porunca sa, diavolul s-a aratat tuturor, in chip de caine negru, avand ochii ca de foc. Prin aceasta minune a atras pe multi pagani la crestinism.

Mai tarziu, in vremea imparatului Deciu, persecutorul crestinilor, Trifon a fost prins si supus la multe chinuri: a fost lovit cu batele, a fost ars, i s-au batut cuie în tălpi si dus desculț prin oras, pe vreme de iarna. Toate acestea sfântul le-a indurat cu stoicism.

Pentru ca nu va sluji zeilor, a fost condamnat la tăierea capului cu sabia, primind moarte mucenicească în anul 250.

S-a rugat lui Dumnezeu să moară inainte de a fi supus la pedeapsa data de imparat. Astfel, cand soldatii au ridicat sabia sa-i taie capul, sfântul si-a si dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.

Creștinii au luat trupul Sfantului Trifon, cu intentia de a-l ingropa in Niceea. Insa, sfantul li se va descoperi si le va cere sa-l duca trupul in satul natal, Lampsac.

Mai târziu, moaștele Sfantului Trifon au fost mutate la Constantinopol și apoi la Roma.

 Este considerat ocrotitorul grădinilor, al livezilor și al păsărilor, și   cel ce poate îndepărta insectele dăunătoare și păzi lanurile de secetă și grindină.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 1 februarie.

 

 

 

VIDEO: ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse): Crestin Ortodox.ro; Mediafax.ro; Istoria md; Wikipedia.ro; Rador.ro; cinemagia.ro; Hirado.hu.

 

 

01/02/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Mitul aşa-numitei românizări a moldovenilor şi al discriminării politico-juridice a minorităților naționale în RSS Moldova

 

 

 

 

 

 

romanii_pe_harta

Foto: Arealul de răspândire a poporului  român

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mitul aşa-numitei românizări a moldovenilor şi al discriminării politico-juridice a alolingvilor în RSS Moldova

 

 Continuarea articolului ”O diversiune rusească- CREAREA AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE” ”https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/01/31/o-diversiune-ruseasca-crearea-asa-numitei-republici-moldovenesti-nistrene/

 

 

 

Nici ţarismul rus, nici regimul totalitar sovietic nu aveau interesul să dezvolte relaţii social-economice, politico-juridice şi naţional-culturale armonioase între românii moldoveni din stânga Nistrului şi cei din dreapta acestui fluviu, mai ales cu cei de la vest de Prut.

Ghidându-se de dictonul Divide et impera, promotorii politicii imperiale expansioniste au elaborat şi au susţinut cu tenacitate şi în permanenţă teoria privind existenţa a două popoare est-romanice distincte – român şi moldovean, membrii cărora ar fi vorbit două limbi diferite – română şi moldovenească. În anii 1924-1940, aceste idei aberante au fost inoculate populaţiei RASSM prin intermediul şcolilor, presei, radioului, structurilor partidului comunist, organizaţiilor comsomoliste, sindicatelor etc.

Etnicii români şi limba română erau prezentaţi populaţiei din stânga Nistrului nu numai ca ceva străin, ci şi ca inamici, duşmani ai limbii şi culturii moldovenilor.

Tentativele pedagogilor, scriitorilor şi savanţilor din RASSM de a dezvolta limba, literatura şi cultura populaţiei autohtone prin folosirea succeselor obţinute în domeniile respective de către conaţionalii lor din România erau întâmpinate cu ură şi duşmănie de către autorităţi, îndeosebi de către instituţiile represive sovietice.

Astfel, pentru contribuţia activă la traducerea în viaţă a rezoluţiei biroului comitetului regional de partid din Moldova al PC (b) din Ucraina referitor la trecerea limbii moldoveneşti (în realitate a graiului moldovenesc) la grafia latină, adoptată la 2 februarie 1932 la ordinul conducerii CC al PC (b) al URSS, au avut de suferit sute de intelectuali din raioanele din stânga Nistrului.

Majoritatea adepţilor şi promotorilor alfabetului latin în RASSM, care doreau sincer prosperarea graiului matern, au fost etichetaţi drept „naţionalişti moldoveni”, arestaţi şi condamnaţi în anii 1936-1939 la diverse pedepse pentru comiterea aşa-numitei crime de „românizare a linghii moldoveneşti” prin introducerea cuvintelor „româneşti franţuzite, neînţelese pentru truditorii moldoveni”.

Membrii colectivelor, din care făceau parte persoane represate, au fost impuse, în cadrul unor adunări şi mitinguri, să condamne vehement activitatea lor, stigmatizându-le, după cum li se cerea, cu cele mai periculoase etichetări din punct de vedere al climatului politico-juridic din URSS: „naţionalişti burghezi”, „duşmani ai norodului”, „naţionalişti moldoveni”, „agenţi ai boierilor români”, „românizatori ai linghii moldoveneşti”, „duşmani ai puterii sovietice” etc.

Participanţii la aceste întruniri au fost nevoiţi să încuviinţeze şi să aplaude condamnările abuzive, adoptate atât de instanţele judecătoreşti legitime, cât şi de cele ale organelor anticonstituţionale extrajudiciare, adică de către osoboe soveşcianie, dvoiki, troiki.

Prin deciziile adoptate de adunările respectivelor colective se cerea ca şi pe viitor să fie pedepsiţi cât mai dur toţi duşmanii poporului sovietic pentru a „curăţa” URSS de elementele care, în opinia lor, frânau edificarea socialismului.

La fel ca şi în alte republici sovietice, ziarele, revistele şi emisiunile radiofonice din RASS Moldovenească publicau şi difuzau cu regularitate materiale cu privire la condamnarea oamenilor.

Astfel, locuitorilor din Transnistria li se inoculau, treptat, timiditatea şi frica. Populaţia autohtonă din raioanele din stânga Nistrului era timorată, orişice pledoarie în apărarea limbii materne şi a culturii naţionale erau, de regulă, calificate drept activităţi naţionaliste şi antisovietice.

Mai mult ca atât, regimul totalitar sovietic, prin intermediul sistemului de instruire în şcoli şi a celui de agitaţie şi propagandă, a reuşit să educe, inclusiv în rândurile etniei autohtone, ura faţă de graiul moldovenesc cu grafie latină şi, îndeosebi, faţă de glotonimul „limba română”, etnonimul „român”, faţă de România şi chiar faţă de locuitorii Basarabiei.

 

 

 

 

 

 

Moldovenisme_15.11.27

 

 

 

 

 

 

Am examinat, relativ detaliat, modul de terorizare a populaţiei din RASS Moldovenească de către regimul totalitar sovietic în anii 30 ai secolului al XX-lea, aplicat cu perseverenţă atât după 1940, cât şi după 1988, pe întreg teritoriul RSSM, îndeosebi în raioanele din stânga Nistrului, împotriva oamenilor oneşti, care militau pentru dezvoltarea firească a limbii materne, pentru revenirea ei la grafia latină, pentru recunoaşterea identităţii ei cu limba română.

Deseori au fost terorizaţi şi represaţi cei care pledau pentru egalitatea reală a limbilor, pentru ca activitatea organelor de stat, administrative, judecătoreşti şi a altor instituţii din RSSM să fie exercitată nu numai în limba rusă, dar, obligatoriu, şi în limba română, numită atunci oficial „limba moldovenească”.

Frica şi ura faţă de glotonimul „limba română” şi de etnonimul „român”, inoculate locuitorilor Transnistriei, chiar şi membrilor etniei autohtone, în perioada de teroare din anii 30 ai secolului XX le-a permis adepţilor forţelor politice de orientare imperial-şovină să prezinte, începând cu anul 1988, trecerea graiului moldovenesc la grafia latină drept modalitate de românizare a „limbii moldoveneşti” şi a „norodului moldovenesc”, atrăgându-i, astfel, pe o parte din locuitorii zonei de est a RSSM la luptă împotriva decretării limbii moldoveneşti drept limbă de stat şi revenirii ei la grafia latină.

Ura faţă de etnia majoritară s-a manifestat cu o deosebită putere în rândurile vorbitorilor de limbă rusă şi, îndeosebi, a migranţilor alolingvi, concentraţi în întreprinderile industriale subordonate ministerelor unionale, în timpul examinării Scrisorii deschise a celor 66 de intelectuali, publicată la 17 septembrie 1988 în ziarul „Învăţământul public”, scrisoare în care se pleda pentru conferirea statutului de limbă de stat limbii moldoveneşti, recunoaşterea identităţii ei cu limba română şi revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină.

27-august-1989

Urmărind scopul de a dezbina mişcarea de eliberare naţională a populaţiei autohtone, care lua avânt în 1988, în luările lor de cuvânt la adunările colectivelor de muncă, în cadrul emisiunilor radio şi tv, în publicaţiile din presa periodică, reprezentanţii migranţilor denaturau doleanţele îndreptăţite ale autorilor Scrisorii deschise pentru salvarea de dezastru a limbii materne a băştinaşilor, prezentându-le în calitate de manifestări naţionaliste şi tendinţe periculoase de lichidare a limbii moldoveneşti, prin aşa-zisa „românizare” a ei.

Migranţii şi urmaşii lor se străduiau să insufle autohtonilor sentimentul de frică şi, concomitent, de ură faţă de propunerile de a trece limba moldovenească la grafia latină şi de a recunoaşte identitatea ei cu limba română.

Astfel, a început terorizarea psihologică deschisă a populaţiei autohtone din Moldova de către migranţii alolingvi, îndeosebi a românilor moldoveni din zona de est a republicii.

Vorbitorilor de limbă rusă nu le convenea ca limba moldovenească (de facto, graiul moldovenesc, care, împreună cu graiurile muntenesc, bănăţean, crişan şi maramureşan constituie limba literară română) să obţină statutul de limbă de stat şi astfel să fie utilizată obligatoriu în activitatea structurilor de stat legislative, executive, judiciare, în instituţiile şi organizaţiile de deservire a populaţiei, în administraţiile fabricilor şi uzinelor, ale colhozurilor şi sovhozurilor din republica noastră.

Pe migranţii sosiţi cu miile din RSFSR, Ucraina, alte republici unionale cu scopul de a deţine funcţii de conducere în structurile aparatului organelor partidului comunist, ale instituţiilor de stat la nivel central, raional şi local, în întreprinderile economice, organizaţiile sindicale, comsomoliste, nu-i aranja perspectiva învăţării limbii populaţiei autohtone, pe care ei doreau s-o dirijeze.

În luările de cuvânt la diverse adunări şi mitinguri, vorbitorii de limbă rusă militau oficial de la tribună pentru păstrarea bilingvismului existent în RSSM, propunând în acest scop decretarea a două limbi de stat – moldovenească şi rusă.

De exemplu, prin rezoluţia mitingului din aprilie 1989, colectivul Uzinei Metalurgice Moldoveneşti din Râbniţa, constituit majoritar din migranţi (membri ai 32 de naţionalităţi) aduşi în Moldova din diferite regiuni ale URSS, insista, în mod ultimativ, asupra decretării în RSSM a două limbi de stat – „moldovenească şi rusă”.

Dar, ştiinţific, bilingvismul reprezintă utilizarea de către aceeaşi persoană a două limbi diferite. Drept exemplu de bilingvism armonios poate servi cazul Finlandei, unde demnitarii de stat, funcţionarii publici, persoanele antrenate în deservirea populaţiei utilizează în activitatea lor profesională două limbi – finlandeza şi suedeza.

În 1989, în RSSM, doar membrii etniei autohtone şi o proporţie infimă a membrilor minorităţilor naţionale puteau utiliza şi limba română, şi cea rusă.

Pe parcursul anilor 1792/1812-1989, grupurile naţionale, formate din migranţi aduşi de ţarismul rus şi de guvernanţii regimului totalitar sovietic, au neglijat constant, însuşirea limbii materne a românilor moldoveni. Conform datelor recensământului din 1989, din cei 600.366 ucraineni care locuiau în republica noastră au declarat că ar cunoaşte „limba moldovenească” doar 86.143 persoane (14,3% din numărul total); din cei 562.069 de ruşi – 66.466 (11,8%); din cei 153.458 de găgăuzi – 8.435 (5,5%); din cei 88.419 de bulgari – 8.252 (9,3%); din cei 65.672 evrei – 10.468 (15,9%); din cei 19.608 bieloruşi – 1.244 (6,3%); din cei 7.335 de germani – 469 (6,4%) de persoane.

Datele recensământului demonstrează că majoritatea absolută a membrilor grupurilor naţionale n-au utilizat niciodată „limba moldovenească” alături de cea rusă şi, deci, bilingvismul rus-moldovenesc nu a existat niciodată.

Pe parcursul a circa două secole (1792/1812-1989), în Moldova a existat doar un bilingvism unilateral, moldovenesc-rus.

Elita politică a migranţilor alolingvi şi a urmaşilor lor dorea ca acest tip de bilingvism să fie promovat, cu orice preţ, şi în continuare în RSSM.

Speranţele elitei migranţilor se rezumau la următoarele: prin decretarea a două limbi de stat se va putea menţine, şi pe viitor, monopolul limbii ruse în activitatea organelor de stat, administrative, judecătoreşti, la fabrici şi uzine, în colhozuri şi sovhozuri etc., pentru ca totul să rămână ca în trecut, ca în perioada anilor 1792/1812-1989, când, cu susţinerea ţarismului rus şi ulterior a regimului totalitar sovietic era suficient să cunoşti doar limba rusă şi aveai posibilitatea să ocupi orice post de conducere în Moldova.

În pofida presiunilor psihologice, economice şi politice, Sovietul Suprem al republicii, prin actele normative lingvistice, adoptate la 31 august şi 1 septembrie 1989, a conferit limbii moldoveneşti statutul de limbă de stat, a legiferat revenirea ei la grafia latină, a constatat juridic identitatea limbii moldoveneşti cu limba română, i-a conferit limbii ruse statutul de limbă de comunicare interetnică şi, pentru prima dată în istorie, pe cale legislativă, prin art. 4 al Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti, au fost reglementate modalităţile de utilizare a limbilor materne ale membrilor grupurilor etnice din RSSM, inclusiv: ucraineană, bulgară, găgăuză, ivrit, idiş, ţigănească.

Trecerea de la egalitatea formală a limbilor, existentă până în 1989, la cea reală, a permis populaţiei autohtone să-şi utilizeze limba maternă în toate instanţele de stat, administrative, judiciare, în instituţiile de cultură, în organizaţiile obşteşti, în întreprinderile economice etc.

Treptat, şi documentele au început să fie perfectate în limba română. Membrilor etniei autohtone li s-a oferit posibilitatea reală de a-şi înscrie copiii în instituţii preşcolare, medii generale şi superioare de învăţământ în limba maternă.

S-a procedat la pregătirea şi susţinerea în limba maternă a tezelor de doctorat, editarea în această limbă a rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice.

Astfel, a fost stopat parţial procesul de deznaţionalizare şi de rusificare a românilor moldoveni, degradare a limbii lor materne pe teritoriul aflat sub jurisdicţia organelor constituţionale ale Republicii Moldova. 

Sursa:

http://istoriamilitara.org/stiinta/istorie-per-zi/802-nelegitimitatea-crearii-asa-numitei-republici-moldovenesti-nistrene-partea-6.html

 Autor: Dumitru C. GRAMA

 

01/02/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un USR-ist de frunte vine cu propuneri pentru reforma în sănătate: Pensionarii și părinții care au copii în plus, să plătească CASS

Imagini pentru andrei caramitru photos"

Andrei Caramitru: Să plătească și PENSIONARII sănătatea (CASS). Și părinții care au copii în plus

 

 

 

 

 

Andrei Caramitru, membru al USR și fost consilier al lui Dan Barna vine cu o propunere de reformă în sănătate.

 

„Le dau un sfat socialiștilor care nu înțeleg matematică de bază (adică toți). Cei care urlă împotriva sistemului de sănătate privat. Și prețurilor mai mari din privat. Dacă chiar vor ca sistemul de stat să ofere servicii excelente, să aibă bani de investiții și să și plătească bine doctorii – trebuie să se gândească de unde să vină banii ăștia în plus.

În primul și primul rând – să ceară să plăteasca toată lumea sănătatea. Nu doar angajații cu carte de muncă. Să plăteasca și cei cu PFA și micro (cu procent din venit, nu cu minimul legal, așa cum e acum).

Să plăteasca și pensionarii. Să plăteasca și părinții care au copii în plus. Altfel nu ai cum să crezi că 5 milioane de oameni cu salarii mici pot susține un sistem pentru 19 milioane de oameni la același nivel ca în Germania. Dacă nu vor asta – trebuie să ceară un sistem de stat diferențiat. Servicii mai bune – plătești extra. Dublu/triplu. Cu factură. Adică exact cum e acum între stat și privat.

Doar că statul nu e în stare să gestioneze nimic sau să facă vreun spital. Privatul, da. Dacă nu acceptă nici una, nici alta – atunci nu prea ai cum. Că banii nu cresc în copaci. Nici măcar în utopiile imbecile socialiste.” a scris Andrei Caramitru pe Facebook.

01/02/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 3 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: