CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O ISTORIE A ZILEI DE 31 IANUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

31 ianuarie, istoricul zilei

 

 

Anul 31 î. I Hr: S-a născut Antonia Minor (d. 1 mai 371), cea mai tânără fiică a lui Marc Antoniu și a Octaviei (sora lui Octavianus, viitorul imparat Augustus).

Era numita așa pentru a fi  deosebita de sora ei mai mare, Antonia Major (Antonia Major). Tacitus, în Analele lui, confundă cele două surori.

Antonia Minor era nepoata imparatului Augustus, sora împăratului Tiberius, bunica paternă a împăratului Caligula și a împărătesei Agrippina Minor, mama împăratului Claudius și strabunica maternă a împăratului Nero.

Antonia a fost una dintre cele mai importante femei romane, renumita pentru frumusețea și virtutea ei.

În 16 î.Hr.. iIHr., sa casatorit cu generalul și consulul Drusus. Ei au mai multi copii, insa doar trei au supraviețuit: celebrul generalul Germanicus, Livilla și Claudius, viitorul împărat.

Drusus a murit în 9 î.Hr.. AD în Germania, după agravarea leziunilor avute dupa o cădere de pe cal. După moartea sotului, nu s-a recăsătorit.

Comportamentul nebunesc al lui Caligula o impinge la sinucidere. Suetonius menționează că ea s-ar fi otrăvit.

Când Claudius a  devenit împărat în 41 AD., ii dă mamei sale titlul de Augusta.

314: Papa Silvestru I iși începe pontificatul. Conform legendei, papa Silvestru l-a vindecat pe împăratul Constantin cel Mare de lepra. În spațiul central-european petrecerea de revelion este numită Silvester, după numele sfântului zilei de 31 decembrie.

632: A murit sfântul irlandez Aidan, primul episcop de Ferns (Wexford).

A fost  călugăr al mănăstirii fondate de Sf Columba pe insula Iona, fiind cunoscut pentru asceza sa strictă.

E cunoscut și sub numele de Sf. Madoc  și este creditat cu mai multe minuni. A avut o mare afecțiune pentru animale și se  spune că a făcut un  cerb invizibil pentru ai permite  să scape o haită de câini.

Se spune ca a fost  fondatorul a treizeci de biserici și mănăstiri.

1418: A murit Mircea cel Batrân, domn al Țarii Românești (Muntenia) intre anii 1386 și 1418, erou al luptei antiotomane, singurul domn român care nu a fost vasal nimănui.

În timpul domniei sale, ţara a cunoscut o puternică dezvoltare economică, o consolidare militară şi o afirmare politică internaţională, îndeosebi în sud-estul Europei; remarcabil comandant militar, abil om politic şi diplomat, a întreţinut bune relaţii cu Ungaria, Polonia şi Moldova.

A fost înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie 1418.

 

 

Nascut in 1355 , „Principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”, așa cum a fost numit de către istoricul german Leunclavius, Mircea cel Bătrîn , era fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386.

În actele oficiale,  Mircea apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpînitorul, Io Mircea mare voievod și domn…”.

 În istoriografia română il gasim și sub numele Mircea cel Mare. Afland țara în plin proces de dezvoltare, Mircea Voievod continua consolidarea economiei, armatei, administrației și bisericii, centralizeaza puterea, emite monedă, stimulează comerțul, dezvoltă mineritul și agricultura.

 Semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să trimită la Constantinopol un fiu drept garanție.

Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie același an. La domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat încă din 1408.

 A  domnit peste Valahia timp de 32 de ani. In timpul domniei lui Mircea Țara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud și de la Porțile de Fier în vest până la Marea Neagră în est.

Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, si mentiona:

„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

1729: A murit navigatorul Jakob Roggeveen.

Insula Pastelui

Insula Paștelui

Jakob Roggeveen a fost un explorator olandez, care a fost trimis pentru a găsi Terra Australis, dar  a descoperit intâmplător Insula Paştelui în anul 1722.

 

1769: S-a născut Andre – Jacques  Garnerin, inventatorul parașutei;  (d.18 August 1823).

Imagini pentru Andre – Jacques  Garnerin, photos"

 

Garnerin a facut pentru prima dată în istorie un  salt cu parasuta dintr-un  balon, pe 22 octombrie 1797,  în Parcul  Monceau din Paris.

Imagini pentru Andre- Jacques  Garnerin,photos"

A aterizat în siguranţă în faţa unei mulţimi speriate, care credea că  isi va pierde viata.

 

1797: S-a născut în localitatea  Himmelpfortgrund, Viena, compozitorul romantic austriac Franz Peter Schubert; (d. 19 noiembrie 1828, Viena).

https://i2.wp.com/www.kunstderfuge.com/images/schubert.jpg

Datorită înclinării sale pentru pian și vocea umană, numele lui Franz Schubert este asociat cu precădere cu liedul. În afară de acest gen de piese, Franz Schubert a mai scris literatură pianistică pentru patru mâini, piese care erau foarte căutate de public și de editori, mai ales pentru faptul că acest gen de muzică putea fi abordată acasă, în “cameră”.

În general, acestea erau marșuri, poloneze și rondouri, dar și sonate. De altfel, acestea au fost create mai mult cu scop didactic, pentru că Schubert era profesorul familiei Esterhazy.

Deși a trăit doar 31 de ani, Franz Schubert a compus impresionant de mult.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sute de lieduri, simfonii, uverturi, cvartete, sonate, misse, piese corale și lucrări pentru teatru muzical, toate se regăsesc în creația acestui muzician.

Totodată, el este și creatorul impromptu-ului, un gen improvizatoric în care a compus opt astfel de piese, toate constituind o piatră de încercare pentru orice pianist.

 

 

1834: S-a deschis, la București, Școala de muzică vocală, de declamație și literatura a „Societații Filarmonice”.

1844: Emanciparea țiganilor aparținand așezamintelor bisericești și mănăstirilor de către Mihail Sturdza, Domnul Moldovei (1834-1849).

La 14 ianuarie 1844, au fost eliberați și țiganii robi ai statului.

 

1851: Este inventat laptele praf .

Borden Photo

Inventatorul american Gail Borden Jr. ( 9 noiembrie 1801- 11 ianuarie 1874) pune la punct procedeul de obtinere a  laptelui praf.

Invenţia lui va avea  un succes foarte mare laptele praf fiind folosit pentru hranirea soldaţilor,câţiva ani mai târziu, în timpul războiului civil american(1861-1865).

http://www.linternaute.com/histoire/jour/31/1/a/1/1/index.shtml 

 

 1891: În Portugalia s-a declanșat prima revoluție republicană.

 

1920: Se inaugurează  Universitatea din Cluj, deschisă de Consiliul Dirigent al Ardealului in prezența Regelui Ferdinand I.

 

1921: S-a născut tenorul si actorul de cinema italo-american Mario Lanza (Alfred Arnold Cocozza, d. 7 octombrie 1959).

Photo

Lanza a inceput sa studieze pentru a fi o cantaret  profesionist la vârsta de 16 ani, dupa care s-a lansat la Hollywood din 1947. A semnat un contract de film de șapte ani cu Louis B. Mayer, șeful Metro-Goldwyn-Mayer.

Înainte de aceasta,  cântase  doar două spectacole de operă.

1923: S-a născut prozatorul american Norman Mailer; (d. 2007).

 

http://johnstodderinexile.files.wordpress.com/2007/11/mailer-on-life.jpg?w=240&h=320

1929: Leon Troţki, un revolutionar marxist evreu rus, a fost expulzat din Uniunea Sovietică.

A fost fondatorul Armatei Roşii şi unul dintre cei mai importanți lideri ai revoluţiei ruse.

S-a opus lui Stalin si din aceasta cauză a fost exclus din partidul bolșevic în anul 1927 și expulzat din U.R.S.S.

A fost asasinat în Mexic în anul 1940, de un agent al lui Stalin.

1933: A murit scriitorul englez John Galsworthy, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1932; (n. 1867).

https://i0.wp.com/www.kevinalfredstrom.com/wp-content/uploads/2009/01/galsworthy.jpg

 

1938: S-a născut Regina Beatrix a Ţărilor de Jos (Olanda).

 

A fost numită oficial suverană a Olandei la 30 aprilie 1980, de către Regina Iuliana.

Pe 30 aprilie 2013, a abdicat în favoarea fiului său cel mare, prinţul moştenitor Willem-Alexander

1942: Al doilea război mondial – Japonezii au ocupat Peninsula Malacca și marele oraș- port Singapore .

 

1944: Al doilea război mondial: Debarcarea forțelor aliate în Arhipelagul Marshall din Oceanul Pacific.

 

1944: A decedat scriitorul francez Jean Giraudoux; (n. 1882).

 

Imagini pentru Jean Giraudoux photos"

A murit, potrivit versiunii oficiale, ca urmare a unei intoxicații alimentare, dar, cel mai probabil, ca urmare a unei pancreatite, la 31 ianuarie 1944, fără să fi trăit eliberarea Franței de sub ocupația nazistă.

La câteva zile după înmormântare, care a avut loc la 3 februarie 1944 în cavoul provizoriu al cimitirului Montmartre, s-a zvonit că Jean Giraudoux ar fi fost otrăvit de Gestapo. Louis Aragon reia știrea, la 20 septembrie 1944, după eliberarea Parisului.

„Pentru ce? Nu doar pentru că este cel mai francez dintre scriitorii noștri, dar, cu siguranță și pentru activitatea sa de rezistență păstrată foarte secret și pe care, în ceea ce mă privește, am ghicit-o în cursul ultimei convorbiri pe care am avut-o cu el, cu cinci zile înaintea morții sale.”
A fost înmormântat în cimitirul Passy, la Paris.

1958: A avut loc prima lansare reușita în Cosmos a unui satelit construit de SUA – „Explorer 1″.

    Satelitul a fost lansat de o rachetă purtătoare tip Juno 1, cu patru trepte. Rampa de lansare se afla în apropiere de coasta Cape Carnaval, din statul Florida de pe coasta Atlanticului.

„Explorer 1” este primul satelit artificial lansat de SUA, fiind al treilea pe glob după sateliţii sovietici Sputnik 1 şi 2. „Explorer 1”.

A fost primul satelit integrat într-un program de explorare, fiind dotat cu sonde de explorare spaţială, care au furnizat date cu privire la ionosfera din regiunea polară.

De asemenea „Explorer 1” a fost primul satelit american care a reuşit să detecteze centura de radiaţii Van Allen.

1961: Americanii îl lansează pe o orbita circumterestră pe cimpanzeul Ham.

 https://i0.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/16/Ham_Retreival_GPN-2000-001004.jpg

Acesta  a fost trimis  la bordul unei nave  Mercury si s-a intors nevătămat.

 După zbor Ham a fost încredinţată Gradinii zoologice din Washington. A murit in anul  1983 la respectabila varsta de 27 de ani.

Datele obtinute din zborul incununat de succes al lui Ham, au permis  NASA sa trimita un om în spaţiu.

Patru luni mai târziu, Alan Shepard, primul cosmonaut american a fost trimis in spaţiu. 

1967: România și Republica Federala Germania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă, ţara noastră fiind după URSS, primul stat din blocul comunist care a stabilit relaţii diplomatice, la rang de ambasadă, cu R. F. Germania.

1968: Insula Nauru iși câștiga independența.

Republica Nauru este situata la sud de ecuator, în Pacificul de Sud (a se vedea harta din Pacific).

https://i1.wp.com/www.worldatlas.com/webimage/countrys/oceania/nrnewz.gif

Situată în Pacificul de Sud, în Arhipelagul Micronezia, Nauru este cea mai mică țară insulară din lume, având o suprafață de doar 21 km2. Este de asemenea cea mai mică republica independentă și singurul stat din lume fără o capitala  desemnată oficial.

 Este o insula relativ izolată de Insulele Solomon, la aproximativ 2.000 de km est de Papua Noua Guinee, şi 1500 de km vest de Kiribati.

 1968: Trupele comuniste Vietcong au atacat ambasada Statelor Unite din Saigon.

1968: România a ratificat Tratatul privind „Principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaţiului cosmic, a Lunii şi a altor corpuri cereşti” (semnat la 27.I.1967, la Washington, Moscova şi Londra).

1974: A murit Samuel Goldwyn (pseudonimul lui Schmuel Gelbfisz), producător american de film și pionier al industriei filmului; (n. 1879, la Varşovia).

A fost fondator (1918) al firmei ce-i poartă numele şi coproprietar la ”Metro Goldwyn Mayer” (1924) .

1981: S-a născut Justin Timberlake, cântăreţ american de muzică pop, compozitor, producător, dansator şi actor.

 1982: S-a născut Elena Paparizou, cântăreaţă greacă (născută în Suedia), câştigătoare a concursului Eurovision în anul 2005, cu melodia „My Number One”ă

1996: Astronomul amator japonez Yuji Hyakutake a descoperit cometa care ii poarta de atunci numele.

2001: Se pronunța verdictului în procesul privind atentatul de la Lockerbie, din 1988, în urma caruia cetațeanul libian Abdel Basset Ali al-Megrahi a fost condamnat la inchisoare pe viață, iar cel de-al doilea suspect, Al Amine Khalifa Fhimah, a fost achitat de către instanța scoțiană.

 https://i0.wp.com/plane-truth.com/images/Pan_Am_103.jpg

Foto: Epava avionului prăbușit

1918: A decedat Ivan Puliui (n. 2 februarie 1845), un fizician, inventator și patriot ucrainean  care a contribuit la utilizarea razelor X în obținerea radiografiilor medicale.

A fost cel care i-a furnizat fizicianului german Wilhelm Conrad Röntgen, una din lămpile cu care acesta a obținut ceea ce a numit „raze X„.

2003: A murit  scriitorul  si epigramistul roman Nicolae Fulga; (n. 1935).

A scris printre multe alte epigrame, intre care pe aceasta:

 

“Echipa de dansuri a Poliţiei

Joacă bine, meritoriu,
Sună bine şi arcuşul.
Şi-au mărit şi repertoriu’
Cu… bătuta şi căluşul.”

2011: A decedat Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei si Maramureșului, Bartolomeu Anania; (n. 18 martie 1921).

2014: A murit regizorul ungar de film Miklós Jancsó; (n. 1921).

2015: A decedat omul politic german, Richard Karl Freiherr Von Weizsäcker, fost preşedinte al Germaniei în perioada 1984-1994; (n. 1920).

Imagini pentru richard von weizsacker photos"

2015: A încetat din viață la Los Angeles, California, SUA, actrița americană Lizabeth Scott (pe numele ei real Emma Matzo, n. 29.09.1922 în localitatea  Scranton, Pennsylvania, USA).

Actrița care avea rădăcini rusești, apărut în filme din genul noir, cum ar fi „Dragoste ciudată/ The strange love of Martha Ivers” și „Dead Reckoning”. A mai jucat în „I Walk Alone”, „Orașul Întunecat/ Dark City”, „The Racket”, dar și în filmul „Loving You” din 1957, alături de Elvis Presley.

După ce a debutat pe marele ecran jucând alături de Robert Cummings în filmul regizat de John Farrow „You came along” (1945), Scott a fost distribuită într-unul dintre cele mai bune filme ale genului noir, „The Strange Love of Martha Ivers”, cu Barbara Stanwyck, Kirk Douglas și Van Heflin unde a interpretat rolul iubitei personajului lui Van Heflin.

În 1947 a jucat alături de Humphrey Bogart în „Dead Reckoning” iar în anii următori a mai jucat în filme precum „Desert Fury”, „Variety Girl” și „I Walk Alone”, alături de Kirk Douglas și Burt Lancaster, iar în „Orașul Întunecat/ Dark Ciy” din 1950 a făcut un cuplu cu Charlston Heston, alături de care a mai apărut în „Bad for Each Other” din 1953. În cele din urmă, Lizabeth Scott a făcut trecerea spre o carieră în filme de televiziune, nu înainte de a juca alături de Elvis Presley în filmul „Loving You”.

Actrița Lizabeth Scott a fost răsplătită cu o stea pentru prestațiile ei din filme, pe Vine Street.

A decedat la vârsta de 92 de ani.

 

Calendar creștin ortodox

Sfintii Chir și Ioan

 

 

Imagini pentru Sfinţii Chir şi Ioan. photos"

 

 

 

Sfintii Chir si Ioan au trait la sfarsitul secolului al III-lea si inceputul secolului al IV-lea. Sfantul Chir era originar din Alexandria, iar Sfantul Ioan din Edesa. Chir ii invata pe bolnavi sa se fereasca de pacate, pentru ca ele se faceau pricinuitoare bolilor.

 In urma  persecutiei impotriva crestinilor, declansata de imparatul Diocletian (284-305), Chir ajunge in Arabia unde se va calugari, iar Ioan pleaca la Ierusalim.

Chir va lasa mestesugul sau doctoricesc, pentru ca va lua de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Astfel, nu cu doctorii, ci cu rugaciuni si prin cuvant tamaduia toate bolile.

Auzind de minunile pe care le savarsea Chir, Ioan merge sa-l cunoasca. Cei doi vor deveni prieteni si o vor incuraja pe Atanasia, cu cele trei fiice ale ei: Teoctista, Teodosia si Eudoxia pentru sa nu lepede credinta in Hristos. Acesta va fi motivul pentru care in ziua de 31 ianuarie li se vor taia capetele.

Potrivit Sinaxarului din data de 31 ianuarie, crestinii au luat trupurile lor si le-au ingropat in biserica Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu. In vremea imparatului Teodosie cel Tanar (408-450), Sfantul Chiril, patriarhul Alexandriei (412-444), a dus moastele Sfintilor Mucenici Chir si Ioan in satul Manutin, spre izgonirea demonilor si spre slava lui Hristos.

 

ASTAZI IN ISTORIE  – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse: Calendar ortodox.ro, e-Timisoara info, lessignets.com,Wikipedia. ro; Istoria md. Rador.ro

 

 

31/01/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Seculara ocupație informativă a Rusiei și afacerile secrete ale Moscovei în spațiul românesc

 

 

Seculara ocupație informativă rusească

  La 17 noiembrie 2019 se împlineau 377 de ani de la prima atestare documentară a unei misiuni informative a Rusiei în spațiul românesc. Știm însă că Statul rus a desfășurat activități secrete de informații vizând statele românești cam de pe la jumătatea secolului al XV-lea, când Ivan al III-lea  a pus temeliile viitorului imperiu, triplând teritoriul Rusiei și stabilind relații diplomatice pe continentul european cu Papa de la Roma, Imperiul german, Moldova, „regatul ungar”, dar și cu Turcia, Iranul și Crimeea.

Ștefan cel Mare, ca să pareze ambițiile expansioniste ce amenințau Moldova și-a căsătorit fiica Elena (Olena), rezultată din căsătoria cu Evdochia de Kiev, cu fiul țarului Ivan al III-lea, iar nepotul său din această alianță matrimonială, marele cneaz Dimitrie al Vladimirului, Moscovei și Novgorodului, împreună cu mama sa marea cneaghină Elena, au  căzut victime unor intrigi conspiraționiste,  fiind uciși, pentru ca Dimitrie să nu succeadă la  tron.

Dintre  marii noștri  istorici, cel mai  preocupat de afacerile secrete ale Moscovei, menite a se extinde teritorial, economic și politic până la  Carpați, a fost Nicolae Iorga. Savantul a dat, însă, atenție evenimentelor din secolele  al XVIII-XX-lea, cu privire aparte asupra perioadei interbelice.

Cercetările asupra rolului activităților secrete de informații în istoria românilor sunt rarisime și incidente unor momente de referință, respectiv mica unire din1859, războiul de independență din 1877, Marea Unire din 1918.

Marian V. Ureche  realizează, în premieră, o amplă cercetare specializată pentru a pune în evidență resorturile secrete ale istoriei naționale în răspântia a trei mari imperii  și nu am putea spune că strădaniile sale nu dau rezultate, sau că acestea nu relevă suficiente învățăminte de care ar trebui ținut seama în prezent.

Numai un exemplu, România și vecinii ei în ecuația geopolitică ruso-turcă, rezultă a fi o chestiune de afaceri externe și de afaceri secrete la fel de actuale azi ca și în secolele al XV-XIX-lea.

Pentru cercetarea informativă secretă a intențiilor Turciei, domnitorului Moldovei, Vasile Lupu i-a fost rezervat rolul unui agent de informații și influență de mare anvergură, iar cancelaria domnească și sfetnicii săi se aflau sub atenta veghe a trimisului special  al Posolski Pricaz, Afanasi Laurentevievici Ordin-Nasciokin. După a treia întrevedere cu domnitorul, acesta în asigură că-l va sluji pe țar în toate […] și-i voi face cunoscute  Măriei sale toate treburile.

Ce urmărea, în fapt, Rusia?

Să valorifice relațiile foarte bunele ale domnitorului moldovean cu Turcia, deoarece la momentul respectiv Moscova nu avea cele mai bune posibilități informative la Înalta Poartă. Serviciile aduse de Vasile Lupu nu erau gratuite.

Nasciokin trimite misivă la Moscova cu cuvânt de ordine: „Să fie lăudat domnitorul pentru serviciile sale și să i se trimită regulat simbria”.

Rolul bisericii în afacerile secrete este evidențiat și în această perioadă istorică, marcată de despriderea de Constantinopol  a Bisericii Ortodoxe Ruse, care și-a asumat propriul rol pentru „ameliorarea zestrei dogmatice a ortodoxiei”, în care scop numeroase solii ale clericilor sunt conduse de demnitari selecționați de Posolski Pricaz („ochiul întregii Rusii”) și care realizează ample misiuni de cercetare, studiu și documentare în toate spațiile ortodoxismului.

În replică, are loc un continuu pelerinaj la Moscova al mitropoliților, arhimandriților și clericilor de alte ranguri pentru a  primi milostenii și a cere  daruri, bani, pictori și protecție pentru biserici. Aceste contacte aparent religioase acopereau scopuri politice, iar sistemul va funcționa, avînd a-și „dovedi eficiența timp de două secole”.

Monumentala și unica sinteză închinată istoriei românilor – cum numește  academicianul Dan Zamfirescu opera lui Marian Ureche- apare într-un moment de criză al scrierii și studiului istoriei adevărate, un moment în care atacul la identitățile popoarelor pare a fi strategia de succes a noului internaționalism.

Evul mediu nu a fost lipsit de atentate la adresa identităților etnico-religioase, mai ales că acestea erau pe cale de afirmare, deci mult mai vulnerabile. Cu toate acestea, românitatea ortodoxă a rezistat între islam și catolicism.

Unele dintre resorturile rezistenței pot fi descifrate și mai bine înțelese din capitolul al X-lea „Rezistența prin credință, siritualitate și cultură” (pag.567-620), respectiv secțiunile  anume dedicate: „Vasile Lupu și eforturile sale de preluare sub control a patriarhiilor ecumenice, percepute ca front avansat în lupta cu islamul și alte credințe” (pag.576-585), „Matei Basarab și reziztența prin ortodoxie și cultură” (pag. 601-611) și „Vasile Lupu și ortodoxia percepută ca scut în lupta cu islamul și alte religii” (pag. 612-620).

Pe frontul apărării ortodoxiei, cei doi domnitori au avut adversari puternici în finanțatorii patriarhiilor Contantinopolului, Alexandriei și Antiohiei, printre care Johann Rudolph Schmidt,  emisar oficial al Imperiului habsburgic la Poarta otomană, bailii venețieni și ambasadorii  Olandei și ai Angliei la Constantinopol.  Implicarea domnilor țărilor române în susținerea patriarhiilor ecumenice le-a adus  o importantă influență politică și recunoaștere externă, dar și adversități, care au fost tranșate prin armele diplomației secrete în relațiile cu Înalta Poartă, Rusia, Serenissima Republică a Veneției, Imperiul Habsburgic, principii Transilvaniei, cu Polonia și Ucraina. 

Vasile Lupu s-a impus ca lider al ortodoxiei, preluând nu doar datoriile Patriarhiei Constantinopolului, ale Sfântului Mormânt și pe cele ale mănăstirilor de pe Muntele Athos, ci și administrtarea efectivă a patriarhiei, context în care  „Mărturisirea de credință ortodoxă a catoliceștii și apostoleștii Biserici ortodoxe a răsăritului”  a lui Petru Movilă, amendată de Sinodul panortodox de la Iași din 1642 a fost  recunoscută de patriarhii Bisericii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei și Antiohiei.

Perioada celor două domnii ne lasă mărturie și asupra unor ,operațiuni umede”soldate cu lichidarea fizică a agenților nesiguri, ori a trădătorilor.

Printre cei căzuți în dizgrație s-a aflat și patriarhul Partenie al Constantinopolului, căruia i-au fost sistate subsidiie, fiind cercetat asupra aspectelor financiare și exilat. A revenit în scaun cu sprijinul rezidentului habsburgic Rudolf Schimidt.

În aprilie 1651 i-au fost dovedite „împărtășirile confidențiale” cu agentul împăratului Ferdinand al III-lea, iar  o lună mai târziu a fost ucis în stradă. Rudolf Schmidt a lansat, firește, ipoteza unui asasinat comandat de domnitorii români, de care nu ar fi fost străin noul patriarh Ioanichie.

Un sfărșit tragic a avut și Antonio Grillo, mare dragoman al Veneției ,  cuscrul și informatorul lui Vasile Lupu la Constantinopol, care a fost sugrumat de turci în închisoarea de la Hârsari, în anul 1649.

Domniile de durată, Matei Basarab  între 1632 și 1654,   Vasile Lupu de la 1634 la 1653, au reprezentat perioade de stabilitate în vremuri agitate, cu permanente amenințări, iar intrigile și conspirațiile le-a pus în pericol tronul.

Uneori, au prevenit conspirațiile cu mijloace tipice urzelilor clandestine, alteori, însă, anvergura operațiunilor secrete le-a scăpat de sub control celor doi domnitori, care au fost învrăjbiți, Vasile Lupu râvnind la tronul Munteniei, dar și la cel al Transilvaniei, pornind, până la urmă, război împotriva confratelului cu care se aliase într-o coaliție  antiotomană („Liga Creștină”), război ce va marca, de altfel, și încheierea epocii lui Matei Basarab și Vasile Lupu.

Noul patriarh al Ierusalimului, Paisie, a fost întronizat de Vasile Lupu cu susținere din partea Marelui Duce de la Moscova și a domnitorului muntean Matei Basarab

Statul Vatican deține în fonduri arhivistice neaccesibile un tezaur de informații care dacă ar fi cunoscute, s-ar rescrie nu numai istoria românilor, dar și a unei importante părți a lumii.

Aurel I. Rogojan

http://www.Ziarul Națiunea.ro

 

31/01/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O DIVERSIUNE RUSEASCĂ: CREAREA AŞA-NUMITEI REPUBLICI MOLDOVENEŞTI NISTRENE. VIDEO

 

 

 

Romania_1920_RO

În anii 1987-1991 trecerea republicilor unionale din cadrul URSS, inclusiv a RSSM, de la o suveranitate declarativ-formală la una reală a determinat modificarea substanţială a statutului juridic al diferitor categorii de populaţie.

Pe de o parte, statutul juridic al membrilor etniilor autohtone, subjugate şi umilite în perioada ţarismului rus şi a regimului totalitar sovietic a fost lărgit şi adus în conformitate cu standardele existente în legislaţia altor state suverane din lume şi cu stipulările tratatelor internaţionale; pe de altă parte, au fost abrogate privilegiile şi înlesnirile de care beneficiau anterior membrii grupurilor naţionale (etnice) ale migranţilor şi urmaşii acestora în cadrul Imperiului Rus şi în URSS.

Pierderea statutului de categorii privilegiate de către migranţi şi urmaşii acestora, care în anii 1792/1812-1989 dominau populaţia autohtonă prin exercitarea funcţiilor principale de conducere în organele de stat, administrative, judecătoreşti, în întreprinderile economice şi în instituţiile de cultură din teritoriile româneşti de la est de Prut a fost etichetată de o parte a vorbitorilor de limbă rusă şi de alţi alolingvi drept limitare substanţială în exercitarea drepturilor şi libertăţilor lor cetăţeneşti, ca umilire a demnităţii lor personale şi, în ultimă instanţă, ca transformare a lor, chipurile, în persoane de categoria a doua.

Însă, în realitate, dispoziţiile art. 70 I al Constituţiei RSSM şi ale actelor legislative lingvistice din 1989 erau elaborate în conformitate cu principiile legislaţiei constituţionale şi lingvistice din Austria, Bulgaria, Italia, Spania, Finlanda, Elveţia şi din majoritatea republicilor sovietice unionale, inclusiv ale celei adoptate mai târziu în Federaţia Rusă, şi stabileau un cadru juridic uman şi tolerant.

Ele oficializau acelaşi complex de drepturi, libertăţi, obligaţii şi responsabilităţi pentru toţi locuitorii Moldovei, indiferent de originea lor etnică, socială etc., confirmând astfel egalitatea de jure şi de facto a statutelor juridice ale tuturor cetăţenilor.

Liderii migranţilor alolingvi şi ai urmaşilor acestora, înţelegând că nu vor mai putea domina şi dirija populaţia autohtonă pe întreg teritoriul RSSM, ca până în 1989, au organizat, cu susţinerea masivă multilaterală – economică, militară, politică, ideologică, diplomatică, financiară – a forţelor imperial-şovine ale URSS şi ale RSFSR, în zona de est a fostei Republici  Sovietice Socialiste Moldovenești care își proclamase independența sub denumirea de Republica Moldova, o rebeliune armată împotriva organelor constituţionale, cu scopul de a constitui în raioanele din stânga Nistrului așa zisa RASS Moldovenească Nistreană.

Liderii forţelor secesioniste au apelat la mai multe pretexte pentru autoproclamarea, la 2 iunie 1990, în zona de est a RSS Moldova (prezentată frecvent de către forţele imperial-şovine ca teritoriu istoric rusesc) a aşa-numitei RASS Pridnestrovie, denumire transformată, din considerente politice, la 3 septembrie 1990, în „Pridnestrovskaia Moldavskaia SSR” (RSS Moldovenească Nistreană).

Adesea, liderii separatiști transnistreni au pretins și pretind că ceastă formaţiune politică urma să devină continuatoarea statalităţii RASSMoldovenești din anii 1924-1940 şi, chipurile, să salveze moldovenii de pericolul românizării, iar „naţiunea distinctă” din Transnistria de discriminarea politico-juridică, care, potrivit insinuărilor secesioniste, a fost instaurată prin adoptarea, la Chişinău, la 31 august – 1 septembrie 1989, a actelor legislative ale RSS Moldoveneşti cu privire la decretarea limbii moldoveneşti ca limbă de stat şi revenirea ei la grafia latină.

Un alt argument folosit obsesiv de conducătorii secesioniși  a fost  mitul existenţei unei naţiuni distincte, constituite în Transnistria

Iniţiatorii dezmembrării teritoriale a RSS Moldova în 1989, pretindeau că luptă apentru transpunerea în fapt a principiului dreptului la autodeterminare al popoarelor subjugate, atât în teritoriile fostului Imperiu Rus, prin constituirea unor formaţiuni politico-statale sovietice (republici autonome şi republici unionale), cât şi pe arena internaţională – drept confirmat de către ONU după cel de-al Doilea Război Mondial prin recunoaşterea în calitate de state suverane şi independente a fostelor colonii ale Franţei, Marii Britanii, Portugaliei, Spaniei, declarau că şi în Transnistria ar fi existat o naţiune aparte.

De exemplu, în materialul în care se argumenta necesitatea politică a creării RASS Pridnestrovie se afirma că, în 1989, pe teritoriul fostei RASS Moldoveneşti, ar fi locuit o comunitate internaţională de persoane, care, indiscutabil, reprezenta o naţiune formată dintr-o mulţime de comunităţi naţionale (iz mnogocislennâh obşcin razlicinâh naţionalinostei), în care delimitarea după criteriul apartenenţei naţionale era doar circumstanţă.

În document, nu se specifica însă numele respectivului popor, nici denumirea limbii materne a membrilor „naţiunii nou-formate”. Or, la o analiză atentă, în textul materialului menţionat, se pot constata afirmaţii contradictorii.

Pe de o parte, se vehiculează existenţa, în 1989, a unei noi naţiuni distincte în Transnistria, iar pe de altă parte, se constată existenţa în zonă a mai multor comunităţi naţionale, adică existenţa unor grupuri naţionale (etnice) distincte.

Dacă în realitate, în Transnistria ar fi existat o naţiune nouă distinctă, atunci, fără doar şi poate, liderii separatişti ar fi stăruit ca formaţiunea politico-statală autonomă preconizată să aibă aceeaşi denumire ca şi etnonimul ei.

A auzit cineva ceva despre existența unei națiuni ”transistrene”?

Se ştie că în URSS, denumirea republicilor unionale şi celor autonome era stabilită în conformitate cu etnonimul naţiunilor constituite istoriceşte în teritoriile respective. Însă, lipsa unei naţiuni distincte unice la est de Nistru i-a pus pe separatişti în situaţia de a numi proiectata republică – Pridnestrovskaia ASSR – nu în baza criteriului etnic, dar a celui geografic.

Nici rezultatele recensămintelor, efectuate de instituţiile de stat abilitate ale URSS în 1939, 1959, 1970, 1979, 1989 nu au constatat în raioanele din stânga Nistrului existenţa unei naţiuni distincte, ci doar a membrilor grupurilor naţionale (etnice) ale moldovenilor (românilor moldoveni), ucrainenilor, ruşilor, evreilor, bulgarilor, germanilor, polonezilor, găgăuzilor, bieloruşilor, ţiganilor.

Afirmaţia aberantă a separatiştilor era în concordanţă cu „inovaţia” istoricilor, etnologilor, politologilor şi filosofilor sovietici privind constituirea în URSS a unei noi comunităţi sociale şi internaţionale – poporul sovietic, expusă în redacţia nouă a programului PCUS, adoptat la congresul al XXVII-lea al partidului (în 1986).

Rezoluţia ”Cu privire la relaţiile dintre naţiuni”, adoptată de conferinţa a XIX-a unională a PCUS, la 1 iulie 1988, a reprodus afirmaţia menţionată, iar Constituţia URSS din 1977, modificată şi completată prin legea URSS din 1 decembrie 1988, a reprodus în preambul „inovaţia” privind crearea unei comunităţi noi istorice – poporul sovietic.

Au trecut doar 24 de ani de la căderea URSS. În spaţiul fostei Uniuni Sovietice continuă să se dezvolte naţiunile (etniile) ruşilor, ucrainenilor, uzbecilor, azerilor, lituanienilor, kazahilor etc., dar nimeni nu mai scrie şi nici nu vorbeşte despre constituirea aşa-numitului popor sovietic.

În stânga Nistrului, în cadrul recensămintelor, sunt atestaţi, ca şi în trecut, moldovenii (corect – românii moldoveni), ruşii, ucrainenii, bulgarii, polonezii, evreii, germanii, găgăuzii, ţiganii etc. Nu se aude nimic despre aşa-numita naţiune distinctă, care deja exista, chipurile, în anul 1989, în Transnistria, căreia nici nu i se inventase un etnonim şi un glotonim.

 

romanii_pe_harta

Harta: Arealul de răspândire a poporului român

Incorectitudinea pretenţiilor că Transnistria este un teritoriu istoric rusesc

Pe parcursul ultimelor două decenii, prin articolele publicate în ziarele şi revistele de la Moscova, Tiraspol, Chişinău şi din alte oraşe ale fostei URSS, unii autori încearcă să conteste suveranitatea Republicii Moldova asupra teritoriului a cinci raioane administrative din stânga Nistrului, pentru a crea premisele de realizare a celei de a patra sfârtecări a statului Moldova.

În acest scop, ei afirmă destul de frecvent şi fără temei, că partea stângă a Nistrului ar fi „de când lumea teritoriu rusesc”.

În 1991, în articolul ”Dictatura straha” publicat în hebdomadarul „Literaturnaia gazeta” (reluat mai apoi de ziarul „Molodioji Moldovî”), E. Perşin inocula cititorilor ideea eronată că teritoriul din stânga Nistrului ar fi fost „vechi pământ rusesc”.

În 1992, publicistul rus M. Nikiforov scria următoarele referitor la Transnistria: „Pe întreg parcursul istoriei sale, malul stâng niciodată n-a intrat în componenţa Principatului Moldova…”.

În acelaşi an, V. Volodin, corespondentul cotidianului „Izvestia” afirma că regiunea menţionată „până la crearea artificială, în anii 20 a Republicii Sovietice Moldoveneşti n-a intrat niciodată în componenţa Moldovei”.

În 2006, istoricul tiraspolean V. A. Sodol menţiona şi el că „pământurile din stânga Nistrului niciodată n-au intrat în componenţa Principatului Moldova”etc.

Dar oare faptul că pe parcursul dezvoltării istorice a Ţării Moldovei din secolele XIV-XVIII teritoriul din stânga Nistrului a fost inclus prin forţa armelor în componenţa unor asemenea state expansioniste precum Hoarda de Aur, Marele Ducat al Lituaniei, Regatul Poloniei, Hanatul Crimeii, Imperiul Otoman, iar din 1792, în cadrul Imperiului Rus, ar însemna că între populaţia autohtonă din Transnistria şi cea din Principatul Moldovei nu ar fi existat niciun fel de legături social-economice şi culturale, niciun fel de relaţii politico-juridice?

Oare băştinaşii regiunii, consideraţi în istoriografia ţarismului rus şi în cea a regimului totalitar sovietic uneori volohi, iar alteori moldoveni, nu făceau parte din comunitatea istorico-etnică a poporului român, constituit pe parcursul a circa două milenii în arealul carpato-danubiano-pontic, ce includea şi zona de la est de Nistru?

În pofida declaraţiilor unor autori cum că, până în 1940, Transnistria n-ar fi avut nimic în comun cu Moldova sub aspect politico-juridic, documentele istorice şi materialele de arhivă demonstrează că atât domnii Ştefan cel Mare, Ieremia Movilă, Vasile Lupu ş.a., cât şi boierii şi mănăstirile Principatului, în conformitate cu principiile dreptului medieval, exercitau o jurisdicţie vastă în localităţile domeniilor funciare din stânga Nistrului.

Istoria a consemnat faptul că, în secolul al XVII-lea, pentru o scurtă perioadă, spaţiul geografic dintre Nistru şi Bugul de Sud s-a aflat sub jurisdicţia monarhului Ţării Moldovei. La 1681-1683, Duca Vodă îndeplinise nu numai funcţia de domnitor al Principatului, ci şi cea de hatman al Ucrainei hanilor.

El avea câteva reşedinţe domneşti: la Iaşi, la Ţicănăuca (în prezent – Ţekinovka), pe malul stâng al Nistrului, vizavi de Soroca, şi la Nemirova, pe Bugul de Sud. Deoarece în Marele Ducat al Lituaniei şi în Regatul Poloniei religia dominantă era confesiunea creştină catolică, iar în Hanatul Crimeii şi în Imperiul Otoman – islamul, iar populaţia autohtonă a localităţilor din stânga Nistrului, la fel ca şi cea a Moldovei, era de confesiune creştină ortodoxă, în scopul facilitării dominaţiei lor asupra Transnistriei, guvernele statelor expansioniste au acordat băştinaşilor dreptul la autonomie etno-confesională.

Având aceeaşi confesiune şi origine etnică ca şi autohtonii din Ţara Moldovei, locuitorii băştinaşi din teritoriul de la est de Nistru au avut posibilitatea ca, în baza autonomiei menţionate, să se ghideze, în mod liber, până în anii 1792-93, de izvoarele dreptului Principatului Moldova, adică de normele juridice din Legea ţării (Jus Valachicum) şi de cele din actele legislative ale domnitorilor referitoare la încheierea căsătoriei, înfierea copiilor, divorţ, moştenire, reglementarea relaţiilor de proprietate, încheierea unor contracte etc.

Majoritatea populaţiei autohtone din Transnistria era interesată de continuarea utilizării dreptului moldovenesc în localităţile de la est de Nistru şi după anexarea teritoriului menţionat de către autocraţia ţaristă în anii 1792-93, deoarece normele juridice ale acestora, prin conţinut şi limba expunerii, le deveniseră familiare, iar în unele privinţe, sub aspect social şi general-uman, erau mai avansate comparativ cu cele ale Imperiului Rus.

Astfel, în anii 1802-1804, circa 15.000 de ţărani din peste 20 de localităţi din judeţul Tiraspol au opus rezistenţă dârză tentativelor administraţiei ţariste de a reglementa relaţiile lor cu boierii în baza normelor juridice ale legislaţiei ruse, care prevedeau transformarea locuitorilor în proprietate deplină a stăpânilor moşiilor pe care trăiau.

Nedorind să devină iobagi (şerbi), ţăranii declarau cu mândrie autorităţilor ruse că moldovenii nu sunt robi, ci oameni liberi. (Iobăgia fusese abolită în Ţara Moldovei pe cale legislativă prin Aşezământul domnitorului Constantin Mavrocordat încă în 1749, adică cu 112 ani înaintea Rusiei).

Confruntându-se cu o mişcare de masă organizată şi unită, monarhul rus Aleksandr I a acceptat cerinţele locuitorilor băştinaşi din localităţile de pe malul stâng al Nistrului. Regulamentul cu privire la ţăranii îndatoraţi, adoptat de împărat la 20 septembrie 1804, reproducea normele juridice de bază ale hrisoavelor lui Grigore Ghica al III-lea şi ale altor domnitori ai Moldovei.

Regulamentul a oferit nu numai posibilitatea de a-i proteja pe moldovenii din judeţul Tiraspol de pericolul real al înşerbirii, dar a contribuit la ridicarea oficială, la rang de lege, pe teritoriul de la est de Nistru, a unor norme juridice avansate ale dreptului Moldovei în problema reglementării relaţiilor dintre ţărani şi moşieri.

Ca rezultat, după 1804, moldovenii de pe ambele maluri ale Nistrului şi-au menţinut nu numai limba, tradiţiile, cântecele, folclorul, obiceiurile comune, dar şi anumite norme juridice ale dreptului lor naţional.

Referindu-ne la cota românilor moldoveni în componenţa populaţiei judeţul Tiraspol, ce includea spaţiul geografic dintre Nistru şi Bugul de Sud, trebuie să menţionăm că, în 1792, când teritoriul lui era anexat de Imperiul Rus, documentele istorice atestau aici 42 de localităţi, cu o populaţie de 23.743 de locuitori, dintre care 11.653 moldoveni (49,08% din numărul total al locuitorilor).

Conform datelor statistice publicate de istoricul sovietic V. M. Kabuzan, 28 din respectivele localităţi erau populate exclusiv de moldoveni, 13 de ucraineni, 1 – de armeni (or. Grigoriopol).

Conform calculelor  efectuate în baza datelor statistice publicate de istoricul sovietic V. M. Kabuzan, în anul 1799, în zona nistreană a judeţului Tiraspol locuiau 22.179 persoane. Dintre ei, 14.228 erau moldoveni (64,2%), 4.713 ucraineni (21,2%), 2.359 armeni (10,6%), 482 evrei (2,2%) şi 395 ruşi (1,78%).

Astfel, în 1799, moldovenii constituiau majoritatea absolută a populaţiei din raioanele din stânga Nistrului, îndeosebi în localităţile rurale. În 1799, în zona nistreană, au fost atestaţi documentar doar 395 etnici ruşi, locuitori ai oraşului Tiraspol, ceea ce reprezentă o cotă infimă de 1,78% din populaţia totală a regiunii.

Ucrainenii constituiau majoritatea absolută a populaţiei în partea de est a judeţului Tiraspol, aici atestându-se cele mai multe localităţi populate exclusiv de ucraineni. Avem, aşadar, posibilitatea să stabilim că, deşi raioanele din stânga Nistrului s-au aflat sub jurisdicţia diferitor state expansioniste, în secolele XIV-XVIII, acest spaţiu geografic a fost populat compact de români moldoveni, care, în permanenţă, au constituit majoritatea populaţiei sedentare şi s-au aflat în relaţii social-economice, etno-confesionale, juridice şi culturale strânse cu conaţionalii lor de la vest de Nistru.

 

(Va urma)

 

 

 

Autor: Dumitru C. GRAMA

http://istoriamilitara.org/ -nelegitimitatea-crearii-asa-numitei-republici-moldovenesti-nistrene

 

 

 

31/01/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: