CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Lumea celor 100 de revoluții

 

 

 

 

 

Hai, din nou, la “lupta cea mare”

 

Despre aceste noi revoluții ce vin asupra noastră, energice și vociferante

de Radu Portocală

Ne adaptăm la orice, susțin optimiștii și resemnații. Chiar și la rău. Prin urmare, ne adaptăm, puțin câte puțin, la exigențele dure ale corectitudinii politice, nu mai căutăm să-i găsim acțiunile similare în istorie, renunțăm să mai căutăm a înțelege unde ne duce…

Totalitarismul sovietic a căzut odată cu limbajul, istoria, viziunea sa asupra sexului, anti-rasismul și colectivismul său, dar este înlocuit de un nou comunism: corectitudinea politică.

O coincidență îngrijorătoare s-a produs acum 40 de ani, dar nu a atras atenția cercetătorilor: pe măsură ce sistemul comunist internațional intra în declin și pierdea din puterea sa de atracție, corectitudinea politică se extindea, atrăgea noi adepți, câștiga putere.

Oamenii serioși nu vedeau în aceasta decât o extravaganță trecătoare și ridiculizau situația, fără să înțeleagă că asistau la nașterea unei revoluții ce trebuia să o înlocuiască, sub o altă mască și cu o energie nouă, pe cea care îmbătrânise prea mult.

În scurt timp, lumea s-a lăsat înecată. În mod straniu, supunerea care i se propunea părea că-i convine, în ciuda rigurozității sale sinistre.

A cedat deci în fața detestării de sine – această formă de sinucidere, cea mai deplorabilă. I se promitea purgatoriul – în orice caz preferabil iadului în care a fost convinsă să creadă că trăiește; refacerea, prin renunțarea la tot ceea ce fusese această lume, la trecutul său,  la propriul sine în cele din urmă.

 

Lumea celor 100 de revoluții

 

Prin urmare, am fost prinși în vârtejul proiectului troțkist: revoluția permanentă, revoluția pretutindeni – un proiect îmbunătățit, totuși, de către experți ingenioși, care au înțeles repede că o revoluție poate să nască o rezistență, în timp ce, dacă ea se împarte în bucăți, asemenea microbilor care distrug un organism, apărarea la agresiune slăbește, căci este imposibil să te opui la tot și în toate direcțiile.

Ne-am trezit deci confruntați cu o îngrozitoare noutate politică: revoluțiile împachetate una într-alta.

Între promovarea feminismului și a etnicismului minoritar, a migrațiilor și a decolonizării, a ideologiei LGBT și a încălzirii globale, dacă ar trebui să dăm lumii în care trăim un nume poetic, așa cum poartă teritoriile din Țara Soarelui Răsare, atunci cel mai indicat nume ar fi „Lumea celor 100 de revoluții”. Dar acest nume nu ar avea nimic diafan și nici nu ar trimite la poezia japoneză.

Ar reflecta în schimb o realitate sufocantă. Și dacă am vrea să-i alegem o deviză, aceasta nu ar putea fi decât „Răzbunare și puritanism”.

Aceste revoluții vin peste noi, energice și vociferante, ne aruncă într-o stupefacție care, din ce în ce mai mult, pare să nu aibă nicio ieșire. Ele se adaugă una alteia, se împletesc pentru a se întări reciproc, și greutatea lor apăsătoare crește pe zi ce trece.

Sub steagurile lor colorate descompun marea societate umană și societățile naționale diverse în trecut, instituie multiple mici dictaturi, în timp ce puterea lor ce stârnește imitație – aici și în alte părți, în aceeași măsură –, propovăduiește indulgenta și, sub pretextul reconcilierii, nu încetează să încordeze arcurile mașinăriei lor de măcinat.

 

Un nou comunism

 

Foștii stăpâni de la Kremlin au eșuat în a dezmembra și supune Occidentul și, mai apoi, restul lumii. În locul lor – și fără îndoială, peste timp, în numele lor – austerii zei și zeițe ai corectitudinii politice și ai derivatelor sale aproape că au atins acest scop.

Noi trăim un fel de nou comunism, către exigențele căruia susținătorii ideologiei „Binelui” forțează lumea să se adapteze pentru a o transforma și pe ea într-o lume nouă.

Dar, de data aceasta – și aici este vorba de o victorie uluitoare – revoluția nu produce frică, pentru că ea nu mai vine din stepele înghețate, ci din Vest, prietenul celor eliberați și despre care credem că a dat chiar el jos vechiul comunism.

Noua Revoluție a luat naștere în universitățile americane, unde încă ne mai închipuim că comunismul nu și-ar fi găsit niciodată un ecou. Plecând de la aceste prejudecăți, noi am omis să o combatem.

Limbajul a fost prima țintă, căci dacă vorbim prost, atunci gândim prost și pentru că în spatele unei bolboroseli cu aparențe savante devine posibil să ascunzi cele mai absurde gânduri.

Apoi a fost rândul trecutului care a trebuit să fie epurat, remodelat pentru a mulțumi un număr mare de animozități stârnite în mod diplomatic.

Revoluția nu a uitat să se ocupe de femei, a căror cauză a pervertit-o iar pe ele le-a transformat în dușmani nemiloși ai bărbaților. Rasele fiind desființate prin lege, au fost alimentate cu mai multă forță pornirile rasiștilor.

Sexualitatea a fost transformată într-un labirint cu zone misterioase. Migranții au devenit semi-zei. O proliferare surprinzătoare a unor “comunități” resentimentare și răzbunătoare a înlocuit lumea așa cum o cunoșteam noi, făcând-o bucăți.

Dislocarea este aproape încheiată. A fost primul pas în revoluția multiplă. A început etapa a doua, pedepsirea recalcitranților.

În Uniunea Sovietică a lui Lenin, metodele erau cu siguranță diferite – sau, mai degrabă, brutalitatea lor era de altă natură -, dar gândirea din spate prefigura cu o claritate înspăimântătoare strategia corectitudinii politice de azi: cucerirea și reducerea la tăcere a opozanților.

Dar această revoluție se desfășoară doar pe plan moral? Doar pe plan social? Nu. Avem dreptul chiar să credem – deoarece încearcă să subjuge idei și, prin ele, să domine însăși ființa umană – că scopul ei este mult mai larg și că este, mai presus de toate, politic.

Dacă am putea vorbi despre o lovitură de stat la scară mondială, acesta este modul în care ar trebui să descriem programul corectitudinii politice. Fără, totuși, în punctul în care ne aflăm, să putem discerne cine va profita de pe urma acestei imense nelegiuiri.

 

 

Radu Portocala: Antonescu a profanat memoria Bratienilor, PNL sa se desparta de el!

 

Radu Portocală este un scriitor și jurnalist francez, născut în 1951 în România, țară din care a fost exilat de puterea comunistă în 1977. A colaborat printre altele cu RFI, Voice of America, BBC, Le Point, Le Quotidien de Paris, Libération.

 

 

Surse:

 

https://reactionarii.home.blog/2020/01/21/hai-din-nou-la-lupta-cea-mare/#more

Traducere după https://www.causeur.fr/cest-toujours-la-lutte-finale-168513

 

28/01/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 28 IANUARIE. VIDEO

 

 

 

28 ianuarie, istoricul zilei

592 – A murit  Guntram (n.cca. 532), rege al Burgundiei intre anii 561-592.

A fost cel mai mare dintre cei trei fii ai regelui Clothar si al reginei Ingunda. 

La moartea tatălui său (561), a devenit regele Regatului francilor și a stabilit capitala la Orleans.

 

 

 

 

 

 

 

 

814 – A murit Carol cel Mare (Charlemagne), rege al francilor si fondator al Imperiului  Carolingian; (n.02.04.768).

 

 

 

 

 

Carol cel Mare a devenit  rege al francilor în anul 768 și împărat în anul 800.

A stăpânit un vast imperiu, care cuprindea teritorii din Franţa, Spania, Italia si Germania de astăzi și a fost încoronat  la Roma ca împărat, de către Papa Leon al III-lea, într-o încercare de refacere a Imperiului Roman.

 

 

 

 

1225: S-a nascut in localitatea Aquino in Regatul Siciliei, Sfântul Toma de Acquino; (d. 7 martie 1274, Mănăstirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia)

 

 

A fost un călugăr dominican, teolog, filosof si  doctor al Bisericii.

Doctor al Bisericii, denumit și Învățător al Bisericii (în latina Doctor Ecclesiae), este denumirea dată celor mai de seamă teologi creștini catolici.

În Răsărit, titlul a fost conferit de Conciliile Ecumenice („Părinte al Bisericii” sau „Sfânt Părinte”).

Primii doctori ai Bisericii sunt recunoscuți atât de Biserica Ortodoxă (nu ca doctori ci ca Sfinți Părinți), cât și de catolici.

Biserica Ortodoxă, chiar dacă nu-i denumesc astfel („Doctores Ecclesiae”), îi cinstesc, avându-i trecuți în calendar.

În lista celor 33 de doctori ai Bisericii, numai o parte sunt recunoscuți ca Sfinți Părinți și de Biserica Ortodoxă.

În 1252 la varsta de 27 de ani,  Magistrul General al dominicanilor l-a  trimis  pe Toma la Paris, spre a obține bacalaureatul canonic și pentru  a începe să țină cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licențiat canonic.

În 1256 a căpătat titlul de Magistru și a preluat  catedra de teologie iar în 1259 pleacă pentru șase ani în Italia, unde a dus  la bun sfârșit o lucrare  începuta la Paris: „Summa contra Gentiles”, care este în primul rând o expunere sistematică, concisă și globală a tuturor problemelor teologice, în acord cu nivelul de înțelegere al studenților vremii.

Toma reușește  să pună alături, într-o expunere enciclopedică, toate întrebările și răspunsurile care puteau fi luate în seamă la vremea sa. Ceea ce obține este nu numai un grad mare de sinteză dar mai ales un nivel de completitudine niciodată atins de la Aristotel.

Toma a fost luat în serviciul papei Urban al IV-lea ca scriitor de rugăciuni și imnuri. În 1265, după moartea papei Urban, d’Aquino a fost trimis la Roma pentru a deschide o școală dominicană. În 1268 a fost trimis înapoi la catedra pe care o deținuse la Paris.

În timp ce ținea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experiență misterioasă, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar alții ca o prăbușire mentală, care a pus capăt întregii sale activități de savant.

Nu a mai scris sau dictat niciodată nimic, iar când secretarul său l-a îndemnat să-și continue lucrul la Summa, a răspuns: Nu pot, pentru că tot ceea ce am scris mi se pare că este de paie.

În 1274 a fost convocat să participe la o întrunire, solicitată de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greacă și latină; deși cu sănătatea șubredă a pornit în călătorie, însă o rană căpătată accidental la cap l-a forțat să se oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mănăstire cisterciană din vecinătate, unde a murit la 7 martie 1274.

Procesul canonizării lui Toma d’Aquino a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 , el fiind sanctificat la data de 21 iulie 1323.

 

 

 

1457 – S-a născut Henric al VII-lea al Angliei. A domnit  între anii 1485 – 1509 si  a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor.

 

 

Portrait of Henry VII

 

 

A pus capat razboiul celor doua roze,  căsătorinde-se cu Elisabeta de York , fiica lui Eduard al IV-lea.

Unificarea caselor rivale de York și Lancaster prin căsătorie, a fost simbolizată prin emblema heraldică a Casei Tudor, Trandafirul Tudor, o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York.

A infiintat  în 1487 „Camera  înstelată”, un puternic instrument de represiune politică, o instanța care se intrunea in secret si  care  a devenit un instrument teribil în mâinile regelui impotriva adversarilor sai , fără nici o posibilitate de apel.

Acesta a fost desființat în 1641 de către Parlament..

Denumirea de  “Star Chamber” (Camera înstelată) provine de la decoraţiunile clădirii palatului regal de la Westminster, unde se întrunea pentru a lua decizii cu privire la probleme de natură politică, care nu erau supuse magistraturii obişnuite. A fost abolită în 1641.

 

 

1547 – A murit  Henric al VIII-lea (n.1491), rege al Angliei (1509-1547).

S-a aflat în conflict cu Papalitatea şi s-a separat de Biserica Catolică, provocând o schismă în urma căreia s-a născut Biserica Anglicană, al cărei şef a devenit, în anul 1535.

 

 

 

 

Este faimos pentru cele sase căsătorii ale sale și pentru executarea a două dintre sotțle sale, Anne Boleyn si Catherine Howard, pe care le acuzase de adulter.

De doua dintre soții a divorțat, pe doua le-a decapitat, una a murit dupa naștere și  numai a șasea i-a supraviețuit.

A anexat la Anglia în anul 1536, Tara Galilor

A fost urmat pe tron de  Edward al VI-lea, fiul său  care avea  doar 9 ani, care va fi primul conducător protestant al Angliei.

 

 

 

 1600 – S-a născut Papa Clement al IX-lea; a condus Biserica Catolica între anii 1667-1669; (d.9 decembrie 1669).

Ales la 26 iunie 1667, a mediat în războaiele de succesiune între Franța, Spania, Anglia și Olanda prin Pacea de la Aix-la-Chapelle numita si  „Pacea Clementina”.

 

 

1608 – S-a născut Giovanni Alfonso Borelli, fizician, fiziologist, matematician si astronom renascentist  italian, considerat întemeietorul biomecanicii; (d. 31 decembrie 1679).

 

 

 

 

Imagini pentru Giovanni Alfonso Borelli, photos

 

 

 

1622 – S-a născut astronomul și fizicianul francez Adrien Auzout ; (d. 23 mai 1691). A descoperit unele proprietăți ale cicloidei. De asemenea, a inventat un tip de instrument pentru măsurarea diametrelor aparente ale corpurilor cerești. Cea mai valoroasă lucrare a sa este „Traité de micromètre”, apărută în 1667.

A mai scris numeroase note asupra lunetelor, în Mémoires de l’Académie des Sciences. Unele din lucrările sale au fost citate de Jérôme Lalande în Biographie astronomique.

 

 

 

1717 – S-a născut sultanul otoman Mustafa al III-lea, fiul sultanului Ahmed al III-lea; (d.1774).

A  fost un monarh   energic care a căutat să modernizeze armata otomană si imperiul aflate in declin, insa incercările sale de modernizare nu au fost suficiente pentru a opri această evoluție. Reformele si  planurile sale de schimbare a  status quo-ului administrativ s-au lovit de opoziția acerbă a fortelor conservatoare, in primul rand a ienicerilor și imamilor.

 

 

 

 

 

 

 

Imagine similară

Foto: Sultanul Mustafa III (1757-1774), portret expus la Topkapi Palace Museum, Istanbul, Turcia

 

 

 

 

 

Mustafa al III a a angajat specialisti occidentali in incercarea de a moderniza a infanteria și artileria. În plus, sultanul a ordonat infiintarea unei Academii de matematică, navigație și științe naturale.

Constient de slabiciunea imperiului a  cautat sa  evite  războaiele, insă după anexarea de către Rusia   a peninsulei Crimeea, a  declarat  război Rusiei, urmarea fiind razboiul ruso-turc din 1768 – 1774, incheiat prin semnarea la 21 iulie 1774 a Tratatului de pace de la Kuciuk Kainargi.

În urma acestui acord de pace hanatul Crimeii devine independent, nemaifiind vasal porții otomane, iar Rusia primește o despăgubire de război de 4,5 milioane de ruble, și două porturi importante la Marea Neagra.

 

 

 

 

1724:  Este inființată în St.Petersburg  de către Împaratul Petru cel Mare, Academia de Știinte a Rusiei.

 

 

1725 – A murit ţarul Rusiei Petru cel Mare.

 

 

 

 

 

Petru I al Rusiei n. 9 iunie [S.V. 30 mai] 1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie] 1725) , a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 , până la moartea sa.

 (Petru cel Mare, ţar (1682-1721) şi împărat al Rusiei (1721-1725) a fost un  remarcabil militar şi om politic; al Rusiei. Reformele sale realizate cu autoritate despotică (în domeniul administraţiei, economiei, au susținut  dezvoltarea comerţului şi a industriei, al armatei – au  creat o flotă puternică) au pregătit terenul pentru o Rusie modernă; a acordat o mare atenţie culturii şi învăţământului A  înfiinţat Academia de Ştiinţe a Rusiei , în 1724 iar  pe plan extern a purtat campanii militare împotriva Imperiului Otoman și  împotriva Suediei, obţinând ieşirea la Marea Baltică.

În noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725, s-a plâns de dureri cumplite, pricinuite de retenţia de urină. Medicii nu au nicio îndoială că gangrena a cuprins colul vezicii urinare.

La 28 ianuarie, la ora şase dimineaţa, la 53 de ani şi după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare îşi dă sufletul. Clanul puternic din jurul Ecaterinei citeşte o proclamaţie prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile .

La 4 martie, după 5 săptămâni de la moartea ţarului, timp în care trupul nu fusese acoperit de giulgiu şi capacul nu fusese pus pe sicriu, Nataşa, mezina sa , moare de vărsat. Împărăteasa hotărăşte ca tatăl şi fiica să fie îngropaţi în aceeaşi zi. 

 

 

1784 – S-a născut George Hamilton-Gordon, conte de Aberdeen, prim ministrul englez al carui guvern a implicat Marea Britanie in Razboiul Crimeei, impotriva Rusiei; (m.14 decembrie1860).

 

1853 – S-a născut Jose Marti, scriitor si om politic cubanez, unul dintre organizatorii si conducatorii rascoalei antispaniole; (m.19.05.1895).

 

 

 

 1865 – În România, este  întemeiata din iniţiativa lui Constantin Esarcu, a dr.Nicolae Kretzulescu şi a lui Vasile Alexandru-Urechia, Societatea  culturala “Ateneul Român”, cu filiale în numeroase oraşe din ţară.

Scopul instituţiei era unul educativ şi anume propagarea cunoştinţelor folositoare poporului, în special claselor sociale de mijloc, prin intermediul unor cursuri şi conferinţe publice.

Societatea a desfăşurat o susţinută activitate culturală (conferinţe, expoziţii, concerte), continuată de universităţile populare.

Înainte de construirea Palatului Ateneului, activitatea societăţii se desfăşura într-un salon al Ministerului Instrucţiunii, minister aflat în reşedinţa prinţului Constantin Ghica.

societatea ateneul roman

Încă de la începutul activităţii sale, Societatea şi-a propus să construiască un edificiu propriu care va fi un adevarat templu al artelor, ştiinţei şi culturii românesti. C.Esarhu afirma că: “Edificiul va fi închinat în exclusivitate artei şi ştiinţei, deci arhitectura va trebui să corespundă acestei destinaţii “.

La iniţiativa grupului de intelectuali din cadrul societăţii, în anul 1885 începe construirea unui nou sediu al societăţii, adecvat misiunii declarate, Palatul Ateneul Român.

Locul unde s-a ridicat Ateneul Român aparţinea familiei Văcăreştilor.

Conform concepţei Societăţii Culturale “Ateneul Român” s-a iniţiat o listă de subscripţie naţională pentru strîngere de fonduri (“Daţi 1 leu pentru Ateneu“), iar în anul 1886 arhitectul francez Albert Galeron va elabora un proiect avîndu-i alături pe marii arhitecţi ai epocii: Grigore Cerchez, Constantin Olănescu, Ion Mincu, Ion Gr.Cantacuzino.

Proiectul edificiului a fost astfel elaborat încît să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”.ă

În 1888 a fost dat în folosinţă parţial, noul local, lucrările continuînd pînă în 1897 datorită lipsei de fonduri.

Beneficiind de această sala Societatea “Ateneul Român” şi-a diversificat activitatea, în sălile Ateneului avînd loc conferinţe, concerte simfonice ale Societăţii Filarmonice Române înfiinţate din 1868 de către Eduard Wachmann, precum şi expoziţii de pictură (începînd din 1894 saloanele oficiale de belle-arte din Bucureşti s-au desfăşurat în această sală).

De altfel Ochestra Filarmonicii va concerta permanent imediat după darea în folosinţă a sălii în 1888 până în ziua de azi.

1871 – Războiul franco-prusac. Parisul capitulează în fața armatelor prusace, după un asediu care a durat aproape cinci luni.

Armata franceză se afla sub comanda directă a împăratului Napoleon al III-lea, a mareşalilor François Achille Bazaine, Patrice MacMahon şi a altor generali car e nu au fost capabili să oprească înaintarea  prusacilor.

 Marea  victorie germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia, ea reprezentând de asemenea sfârșitul domniei imparatului  francezilor Napoleon al III-lea și a celui de – Al doilea Imperiu Francez, care a fost înlocuit de cea de a Treia Republică Franceză.

În cadrul reparațiilor de război, Franța a cedat Alsacia-Lorena, provincii pe care Imperiul German le va deține până la sfârșitul Primului Război Mondial.

Prusia devenea principala forţă militară a Europei, în vreme ce Franţa pierdea Alsacia şi Lorena.

În momentul declanşării Războiului franco-prusac, Franţa era măcinată de disensiunile interne dintre republicani şi monarhişti și avea o situaţie economică precară.

 

 

 


1873 – S-a născut romanciera franceză Colette (Sidonie-Gabrielle Colette); ( d. 3 august 1954).

 

 

Imagini pentru colette photos

 

A fost  membru al Academiei Regale din Belgia (1935), președinte al Academiei Goncourt (1949) (și prima femeie să fie admis în ea, în 1945), și ofiter al Legiunii de Onoare.

Este cel mai bine cunoscuta pentru romanul  sau Gigi.

 

 

1880 – S-a născut pictorul Camil Ressu, membru al Academiei Romane; (m. 1 aprilie 1962).

 

 

Imagine similară

 

 

În patrimoniul Muzeului de Artă din București este inclusă şi lucrarea sa „Autoportret”.

Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.

 

 

 

 

1887 – S-a născut Arthur Rubinstein, pianist și compozitor evreu american de origine poloneză; (m.20.12.1982).

 

 

 

Imagini pentru Arthur Rubinstein, photos

 

 

 

 

Este  considerat unul din cei mai mari pianiști ai secolului al XX-lea.

 

 

1889 – S-a născut prințesa scriitoare, Martha Bibescu (“Izvor. Tara salciilor”); (m.28.11.1973).

 

 

https://i2.wp.com/blog.jorjette.ro/wp-content/uploads/2010/11/martha-bibescu.jpg

 

 

 

A fost fiica lui Ion Lahovary, ministru al României la Paris și ministru de Externe, și a Smarandei (Emma) Mavrocordat.

A fost soția vărului primar al Annei de Noailles, prințul George Valentin Bibescu, care avea să devină președintele Federației Aeronautice Internaționale.

De asemenea, a fost una din primele femei-mason ale României și una dintre cele mai frumoase și cunoscute românce ale începutului de secol XX.

 

 

 

1892: S-a născut regizorul  german de film Ernst Lubitsch; (d.1947).

 

 

1897 – În Rusia este efectuat un recensămînt general al populaţiei, potrivit căruia gubernia Basarabia avea în acel moment 1.935.412 locuitori,  dintre care 293.332 sau 15,2% constituiau populaţia urbană, iar 1.642.080 sau 84,8% cea rurală.

 

 

 

1898 – A decedat la București, dirijorul si pedagogul român Al. Flechtenmacher, intemeietorul și primul director al Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București; (n.23.12.1823, la Iași).

A compus prima operetă românească „Baba Hârca“, pe text de Matei Millo, a carei premiera a avut loc pe 26 decembrie 1848 la  Teatrul National din Iași.

 

 

 

 

 

 

 

Compozitor, dirijor si violonist, Alexandru Flechtenmacher a reprezentat un nume prestigios si poarta semnatura unei largi perioade in procesul de afirmare si dezvoltare a muzicii romanesti. Ca sef de orchestră a functionat la Teatrul National din Bucuresti, la Craiova si la Iași. A scris muzica pentru mai toate piesele românești de teatru aparute intre anii 1840-1880, creând in total circa 600 de piese muzicale, la productiile lui V. Alecsandri, C. Negruzzi, Matei Millo si altii.

A compus, de asemenea,   Urâta satului, Coana Chirita (dupa textele lui Vasile Alecsandri), cantecele cu caracter mobilizator care s-au bucurat de o mare voga in epoca si au creat atractivitate populara ideilor politice promovate in spiritul novator al vremii: Sfanta zi de libertate, Uvertura nationala (vodevil), muzica pentru Hora Unirii, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri.

 

 

 

 

1909: Trupele SUA părăsesc insula  Cuba din Marea Caraibelor, care fusese ocupată în urma războiului cu Spania.

Va rămâne până în prezent sub ocupația americană pe aceasta insulă, baza militară de la Guantanamo Bay.

 

 

 

 

 

1918 (28.I./10.II) – România, aflată parțial sub ocupația trupelor Puterilor Centrale, aflându-se în fața retragerii masive a trupelor ruse bolșevizate de pe frontul din Moldova,  a acceptat începerea tratativelor de pace, întrucât nu exista nicio altă soluţie viabilă.

 

 

 

 

 

1931 – A murit generalul francez Henri Mathias Berthelot, membru de onoare al Academiei Romane.

 A fost un general al armatei franceze. În primul razboi mondial a fost șef de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre.

 

 

 

 

 

A petrecut două perioade în România, ca șef al Misiunii militare franceze ; (n.7 decembrie 1861).

 

 

 

 

1932 – Forțele japoneze au atacat marele oraș Shanghai din China.

 

 

 

1933: Guvernul condus de Alexandru Vaida -Voievod a  semnat, sub auspiciile Ligii Națiunilor, “Acordul de la Viena”, care asigura împrumuturile capitaliștilor străini contractate în vederea „asanării economico-financiare a țării”, prin reducerea salariilor, concedierea a 30% dintre muncitori și funcționari, sporirea și încasarea regulată a impozitelor.

 

 

 

1936 –S-a  născut scriitorul albanez Ismail Kadare (“Generalul armatei moarte”).

 

 

Imagini pentru Ismail Kadare photos

 

 

Lucrările lui Kadare au fost publicate în peste 40 de țări, marele scriitor fiind de asemenea  nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, iar în 2005 a primit premiul inaugural Man Booker International Prize.

În iunie 2009 a primit premiul Prince of Asturias pentru literatură.

 

 

 

 

1941 – În România, după revolta legionară din zilele de  21.01- 23.01.1941, se constituie un nou guvern, prezidat de generalul Ion Antonescu, format exclusiv din militari si tehnicieni.

 

 

 

 

 1942 – 19 din cele 21 de state participante la Conferința panamericană de la Rio de Janeiro semnează Actul Final, care recomanda ruperea relatiilor diplomatice cu tarile Axei.

 

 

 

 

 

1943: In România, apare primul număr al ziarului ilegal “România liberă“, editat de organizatia Uniunea Patrioţilor , infiintata de cercurile comuniste in vara anului 1942, cu scopul de a inchega o opozitie interna contra razboiului anticomunist din Rasarit.

Dupa 23 august 1944 activitatea ei a fost reorientata, in vederea “defascizarii” tarii.

 

 

 

  1945 – După Auschwitz, trupele sovietice eliberează cei 5200 de prizonieri care se mai aflau în lagărul german de concentrare de la Birkenau (Polonia,

  si continua inaintarea pe teritoriul Poloniei.

 

 

 

1951 – A decedat eroul poporului finlandez, mareșalul Gustaf Emil Mannerheim, fost președinte al Finlandei; (n.1867) .

 

 

 

Gustaf Mannerheim-2

 

 

 

1955 – S-a născut Nicolas Sarkozy, om politic francez, fost preşedinte al Franţei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1972 – A încetat din viaţă scriitorul italian Dino Buzzati Traverso, căruia romanul “Deşertul tătarilor”, apărut în 1940,  i-a  adus consacrarea europeană; (n. 16 octombrie 1906).

 

 

 

1979 – A încetat din viaţă Barbu Theodorescu, istoric, folclorist şi editor, exeget al operei lui Nicolae Iorga (n. 1905).

 

 

 

1986 – S-a produs catastrofa navetei spatiale americane “Challenger”, a carei explozie la 75 de secunde de la lansare, a provocat moartea celor 7 astronauti aflați la bord.

 

 

 

 

Catastrofa navetei spatiale Challenger a fost văzuta în direct la televiziune de zeci de milioane de spectatori ingroziți.

 

 

1990 – In Piața Victoriei din București, s-au infruntat doua tabere: una a simpatizanților FSN si cealaltă a partidelor politice care protestau impotriva hotărârii FSN de a participa la alegeri.

 

 

 

 

1998 – Miniştrii şi secretarii de stat ai PD s-au retras din Guvernul Romaniei, urmînd să – şi depună demisiile la începutul şedinţei Executivului.

Decizia a fost luată de Consiliul Politic al PD, după o ultimă rundă de negocieri cu partenerii de coaliţie.

Conducerea partidului a stabilit ca PD să rămînă în coaliţie şi să acorde Guvernului sprijin parlamentar.

 

 

 

1999 – Este înființată, la Bucuresti Academia Română de Aviație, prin reorganizarea Centrului de Perfecționare a Personalului din Aviația Civilă.

 

 

 

2000 – A încetat din viaţă Aurel Grigoraş, dirijorul Corului Radiodifuziunii Române timp de peste 30 de ani; (n. 1932).

2001 – Naufragiul vasului ucrainean Pamiat Merkuria în Marea Neagra, s-a  soldat cu decesul a 16  persoane și dispariția altor 3.

 

 

 

 

2010 – Cinci asasini ai presedintelui Republicii Bangladesh, Sheikh Mujibur Rahman, au fost executati prin spanzurare.

 În urma unei  lovituri de stat militare, in data de 15 august 1975, președintele  Mujibur Rahman fusese ucis impreuna cu mai mulți membri ai familiei sale.

 

2014: A murit Tom (Thomas Mitchell) Sherak, producător american de film, fost preşedinte (2009-2012) al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe ale Filmului (care organizează ceremonia anuală a Premiilor Oscar); totodată, el s-a aflat la conducerea Studiourilor 20th Century Fox timp de 17 ani (n. 1945)

 

 

 

2015: A murit chimistul francez Yves Chauvin laureat al Premiului Nobel pentru Chimie pe 2005, împreună cu americanii Robert Grubbs şi Richard Schrock, care au  elaborarat tehnici prin care industriile de resort pot produce medicamente şi materiale plastice având drept rezultat un număr mai redus de poluanţi (n. 1930).

 

 

 

 

 

 

 

 

Calendar creștin ortodox

Sfântul Efrem Sirul

 

Calendar Ortodox 28 ianuarie 2020. Sfântul Zilei

 Sfantul Efrem supranumit “Harpa Duhului”, s-a nascut in jurul anului 306, in Nisibis, in Siria. In ciuda persecutiilor lui Diocletian, si in ciuda faptului ca in Nisibis isi aveau salas o multime de religii pagane, a crescut intr-o atmosfera crestina autentica.

Din imnele sale putem trage concluzia ca ambii sai parinti erau crestini.

Mai mult, Sfantul Efrem a crescut sub indrumarea Sfantului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales in 308. Efrem este botezat de tanar si apoi hirotonit diacon. Inzestrat cu darul lacrimilor si cu un enorm talent poetic pe care il pune in slujba lui Dumnezeu, Sfantul Efrem isi incepe astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos.

Dupa ce orasul scapa de trei asedii ale persilor (Sfantul Efrem punandu-le pe seama rugaciunilor Sfantului Iacob), nevrednicul de pomenire imparat Iulian Apostatul, in urma unei campanii militare dezastruoase, este silit sa incheie o pace prin care cedeaza Nisibisul persilor.

Sfantul Efrem  se refugiaza astfel in Edessa, unde si trece la Domnul in 373 sau 379, dupa ce intr-o calatorie la Cezareea Capadociei se intalneste cu Sfantul Vasile cel Mare.

De la  Sfantul Efrem ne-au ramas peste 400 de imne. De asemenea de la el avem si predici, dar si cateva scrieri teologice. Dar cu siguranta cea mai cunoscuta compozitie a sfantului este rugaciunea care ii poarta numele si care a intrat si in slujbele Bisericii din Postul Mare.

In ea simtim fara putinta de tagada duhul plin de smerenie si dragoste al celui pe care il cinstim ca pe unul din marii poeti traitori ai Bisericii Ortodoxe:

“Doamne si Stapanul vietii mele,
duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin”.

 

 

 

 

VIDEO: TODAY IN HISTORY – ASTĂZI ÎN ISTORIE

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse): 

 

          1.  Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

          2.  Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier istoric;

          3. lessignets.com;

          4. ro.wikipedia.org

          5. Istoria md.

          6. Crestin Ortodox.ro;

          7. Istoriculzilei blogspot.com

            8. Rador.ro

 

28/01/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ce spun oamenii de știință despre CORONAVIRUS

                                                                   Foto: https://www.nationalisti.ro

Un virus nou, o epidemie și multe speculații. Datele științifice publice din acest moment nu susțin însă teorii răspândite pe internet sau rețele de socializare.

Coronavirusul, întâmplare sau armă biologică? Coincidențe ciudate.

 

Apariția coronavirusului a fost raportată pentru prima oară în luna noiembrie 2019 în China și de atunci această țară  asiatică este zdruncinată de o epidemie masivă  cauzată de răspândirea rapidă a acestuia, situație care a determinat regimul comunist să instituie carantină în mai multe oraşe și regiuni în care trăiesc zeci de milioane de oameni.

Cazuri de îmbolăviri cu acest virus sunt raportate  în mai multe ţări, printre care Mexic, SUA, Rusia, Japonia, Coreea şi de asemenea în Hong Kong, Macao şi Singapore.

În pofida acestei răspândiri masive, Organizaţia Mondială a Sănătăţii s-a întrunit în două şedinţe, prima oară cu două zile în urmă, şi a doua oară joi, însă, în mod ciudat, nu s-a putut hotărî dacă este într-adevăr cazul să ridice epidemia la nivel de pandemie internaţională. 

Ce știm din surse științifice despre CORONAVIRUS ?

Ce este 2019-nCov?

 

Noul virus descoperit în China și raportat de autoritățile chineze în cadrul mai multor mecanisme de alertă comună internațională – printre care Inițiativa Globală pentru Diseminarea Informațiilor despre Influenza (Gripă) – face parte din familia coronavirușilor.

Această familie cuprinde viruși care se găsesc în mod normal la diferite specii de animale precum cămile, vite, pisici sau lilieci.

În situații rare, un coronavirus poate trece de la o specie la alta, de la un animal infectat la om, cum a fost cazul îmbolnăvirilor cu SARS sau MERS.

În ciuda speculațiilor, infectarea unui om de la un animal nu înseamnă neapărat consumarea cărnii acelui animal, respectiv ingestarea virusului. Este suficient, de exemplu, într-o situație ipotetică, să mângâiați o pisică bolnavă și să duceți mâna nespălată la gură.

  • SARS a fost un coronavirus apărut între 2001 și 2003, cu originea dovedită la o specie de lilieci. Epidemia a infectat puțin peste 8.000 de oameni. 774 de decese au fost raportate în urma SARS în 17 țări.

  • MERS a fost un coronavirus apărut inițial în 2012 și care a avut mai multe episoade epidemice. Originea virusului a fost stabilită la o specie de liliac din Orientul Mijlociu, iar apoi specia care a transmis virusul la om a fost cămila. Din 2012 au fost aproape 2.500 de cazuri și 858 de morți în urma acestei boli.

CONTEXT: Orice nou virus poate reprezenta un pericol la adresa oamenilor infectați și, în anumite situații specifice, poate avea potențial epidemic sau pandemic.

Deocamdată, nici noul coronavirus din China, nici SARS, nici MERS nu se apropie de pandemia de gripă din 1918. Acel virus a provocat mai multe morți decât toate victimele Primului și celui De-al Doilea Război Mondial adunate laolaltă.

Între 1918 și 1918, majoritatea victimelor erau în segmentul de vârstă 20-40 de ani. Acum, vârstnicii reprezintă majoritatea victimelor.

Cum se transmite virusul?

Informațiile inițiale din China arătau că un număr considerabil de cazuri de oameni infectați cu 2019-nCov aveau legătură cu o piață de animale vii, unde se comercializau și fructe de mare din orașul Wuhan, în China.

Ulterior, răspândirea virusului în mai multe țări și analiza epidemiologică a acestor noi cazuri au arătat că transmiterea are loc și între oameni.

În acest moment însă, comunitatea științifică nu a ajuns încă la o concluzie cu privire cât de ușor se transmite virusul de la om la om.

În cazul transmiterii SARS sau MERS între oameni, modalitatea cea mai probabilă era aceea ca particule provocate de tusea sau strănutul unui pacient infectat să ajungă la altă persoană.

Acest mecanism este același ca cel întâlnit la o gripă obișnuită sau la alte infecții respiratorii.

Care sunt simptomele?

Pentru infecțiile cu 2019-nCov confirmate în laborator, îmbolnăvirile nu au arătat o constanță a simptomelor și nici a efectelor.

Unele persoane aproape nu au avut simptome deloc, în schimb altele – cu precădere persoane în vârstă cu alte patologii asociate – au avut îmbolnăviri serioase, parte dintre ele fiind chiar mortale.

Deocamdată nu există date publice și confirmate științific care să arate că 2019-nCov a fost cauza directă a morții unui pacient. Majoritatea persoanelor care au murit aveau alte patologii asociate, iar complicațiile derivate au dus la decesul acestora.

Printre simptomele observate se numără

  • Febra

  • Tusea

  • Dificultatea de a respira

IMPORTANT: În acest moment, oamenii de știință pleacă de la premisa că simptomele, dacă apar, pot surveni într-un interval de 2 până la 14 zile de la infectarea unei persoane. Această estimare se bazează pe experiența anerioară cu perioada de incubație a viruslui MERS.

Cum se poate preveni o infecție?

În prezent nu există un vaccin împotriva 2019-nCov.

Cea mai bună metodă de prevenție este evitarea expunerii la virus.

Deși, în prezent, virusul nu a fost confirmat în România, țare se află în plin sezon de gripă. Măsuri simple aplicate zilnic pot ajuta la limitarea răspândirii oricărui virus de acest tip:

Spălați-vă des pe mâini, cu apă și săpun pentru cel puțin 20 de secunde. Ca regulă simplu de reținut, cântați-vă de două ori în minte „Mulți ani trăiască” și e suficient ca timp.
Evitați atingerea ochilor, a nasului și a gurii cu mâini nespălate
Evitați contactul apropiat cu persoane bolnave
Stați acasă – nu mergeți la muncă, nu trimiteți copii la grădiniță / școală – dacă sunteți bolnavi
Tușiți sau strănutați într-o batistă de unică folosință, apoi aruncați-o la gunoi
Dacă nu aveți batistă, tușiți în interiorul cotului, nu în palme
Curățați / desinfectați suprafețe și obiecte pe care le atingeți des: tastaturi, întrerupătoare, clanțe, robinete etc

Ce tratament există?

Nu există un tratament antiviral special pentru 2019-nCov. Se recomandă un tratament generalist cu medicamente antivirale și sprijin pentru ameliorarea simptomelor.

 

 

 

 

 

Coronavirusul mortal, întâmplare sau armă biologică? Coincidențe ciudate

 

Cu toate că ştirile despre epidemia din China fac prima pagină a ziarelor din toată lumea, este încă neclară sursa lui – exceptând faptul că provine din Wuhan, unde se presupune că ar fi apărut în Piaţa de fructe de mare a oraşului din cauza animalelor vândute sau sacrificate.

Cu toate acestea, există o coincidenţă care merită examinată, care a fost semnalată şi de publicaţia Zerohedge.  Wuhan nu este numai locul din care a izbucnit epidemia, ci şi oraşul care găzduieşte un interesant laborator biologic, a cărui poveste este controversată.

În februarie 2017, prestigioasa revistă  Nature a scris un articol extins despre ceea ce a numit „laboratorul chinez pregătit să studieze cei mai periculoşi germeni patogeni din lume”.

Laboratorul din Wuhan a costat 44 de milioane USD, şi din motive de securitate, a fost construit cu asistenţă franceză cu mult peste nivelul probabil al inundaţiilor şi gândit pentru a rezista unui cutremur cu magnitudinea 7, deşi zona nu are istoric de cutremure puternice.

Până aici lucrurile sunt de înţeles, fiind vorba despre un laborator de viruşi letali, şi dată fiind corupţia guvernamentală dramatică din China comunistă.

Laboratorul a fost menit controlului bolilor emergente, păstrării viruşilor purificaţi şi gândit să acţioneze ca „laborator de referinţă” al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, legat de laboratoare similare din întreaga lume, „un nod cheie în reţeaua de laboratoare pentru biosecuritate globală”, potrivit directorului său Yuan Zhiming.

Academia Chineză de Ştiinţe a aprobat construirea unui laborator BSL-4 în 2003 (în acel moment epidemia de SARS ascunsă de regim tocmai lovise China). Laboratorul a fost proiectat şi construit cu asistenţă franceză ca parte a unui acord de cooperare din 2004 privind prevenirea şi controlul bolilor infecţioase emergente, ceea ce iarăşi nu ar trebui să mire pe nimeni, la momentul respectiv Occidentul încercând să ia măsuri ca tragedia produsă de virusul SARS care a ajuns în 37 de ţări (cu aportul regimului comunist chinez care a muşamalizat răspândirrea sa luni de zile) să nu se mai repete.

Cu toate acestea, complexitatea proiectului, lipsa de experienţă a Chinei, dificultatea de a menţine finanţarea şi procedurile laborioase de obţinere a aprobărilor guvernamentale au făcut ca laboratorul să nu fie finalizat până la sfârşitul anului 2014, acelaşi an în care mii de eşantioane de SARS au fost furate de la un laborator supersecurizat al Institutului Pasteur. Furtul nu a fost elucidat niciodată, laboratoul fiind închis câteva luni mai târziu.

Laboratorul din Wuhan a avut ca prime proiecte studierea virusului care cauzează febra hemoragică congoleză, şi, bineînţeles, virusul SARS.

Laboratorul are acreditare BSL-4, un nivel ridicat de bioconţinere, inclusiv filtrarea aerului şi tratarea apei şi a deşeurilor înainte de ieşirea din laborator şi stipularea faptului că cercetătorii îşi schimbă hainele şi fac duş înainte şi după utilizarea instalaţiilor de laborator.

Dar laboratoarele BSL-4 sunt adesea controversate. Primul laborator BSL-4 din Japonia a fost construit în 1981, dar a funcţionat cu agenţi patogeni cu risc mai mic până în 2015, când problemele de siguranţă au fost depăşite în cele din urmă, potrivit Nature.

Richard Ebright, biolog molecular la Universitatea Rutgers din Piscataway, New Jersey, susţine că virusul SARS, studiat la laboratorul din Wuhan, a scăpat de mai multe ori din instalaţiile de izolare la nivel înalt din Beijing.

Mai jos redăm articolul revistei Nature, care sugerează, subtil dar fără dovezi, că epidemia de coronavirus ar fi putut fi un virus scăpat din laboratorul Wuhan, inclusiv unul transformat în armă.

Unii oameni de ştiinţă din China sunt îngrijoraţi de evadarea agenţilor patogeni şi de adăugarea unei dimensiuni biologice tensiunilor geopolitice dintre China şi alte naţiuni. Însă microbiologii chinezi îşi celebrează intrarea în cadrul ţărilor-elită, împuternicite să lupte cu cele mai mari ameninţări biologice din lume.

„Va oferi mai multe oportunităţi cercetătorilor chinezi, iar de contribuţia noastră la agenţii patogeni de nivelul BSL-4 va beneficia lumea”, afirmă George Gao, director al Laboratorului cheie al Academiei Chineze de Ştiinţe pentru Microbiologie şi Imunologie Patogenă din Beijing.

Există deja două laboratoare BSL-4 în Taiwan, dar laboratorul naţional din Wuhan ar fi primul pe continentul chinez.

Laboratorul a fost certificat ca respectând standardele şi criteriile BSL-4 de către Serviciul Naţional de Acreditare din China pentru Evaluarea Conformităţii (CNAS) în ianuarie. CNAS a examinat infrastructura, echipamentul şi managementul laboratorului, spune un reprezentant CNAS, deschizând calea să fie aprobat de Ministerul Sănătăţii. Un reprezentant din minister susţine că se va mişca lent şi prudent; dacă evaluarea merge fără probleme, ar putea aproba laboratorul până la sfârşitul lunii iunie.

BSL-4 este cel mai înalt nivel de bioconţinere: criteriile sale includ filtrarea aerului şi tratarea apei şi a deşeurilor înainte de ieşirea din laborator şi stipularea faptului că cercetătorii îşi schimbă hainele şi fac duş înainte şi după utilizarea instalaţiilor de laborator. Astfel de laboratoare sunt adesea controversate. Primul laborator BSL-4 din Japonia a fost construit în 1981, dar a funcţionat cu agenţi patogeni cu risc mai mic până în 2015, când problemele de siguranţă au fost depăşite în cele din urmă.

Extinderea reţelelor de laborator BSL-4 în Statele Unite şi Europa în ultimii 15 ani – cu peste 12 acum în funcţiune sau în construcţie în fiecare regiune – s-a confruntat, de asemenea, cu rezistenţă, inclusiv întrebări despre nevoia atâtor instalaţii.

Laboratorul Wuhan a costat 300 de milioane de yuani (44 de milioane USD) şi pentru a atenua problemele de siguranţă a fost construit cu mult peste nivelul inundaţiilor şi cu capacitatea de a rezista la un cutremur cu magnitudinea 7, deşi zona nu are istoric de cutremure puternice. Se va concentra pe controlul bolilor emergente, va păstra viruşii purificaţi şi va acţiona ca „laborator de referinţă” al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, legat de laboratoare similare din întreaga lume. „Va fi un nod cheie în reţeaua de laborator biosecuritate globală”, afirmă directorul laboratorului Yuan Zhiming.

Academia Chineză de Ştiinţe a aprobat construirea unui laborator BSL-4 în 2003, iar epidemia de SARS (sindrom respirator acut sever) care se derula la momentul respectiv a acordat impuls proiectului. Laboratorul a fost proiectat şi construit cu asistenţă franceză ca parte a unui acord de cooperare din 2004 privind prevenirea şi controlul bolilor infecţioase emergente. Dar complexitatea proiectului, lipsa de experienţă a Chinei, dificultatea de a menţine finanţarea şi procedurile încete de aprobare guvernamentale au făcut ca proiectul să nu fie finalizat până la sfârşitul anului 2014.

Primul proiect al laboratorului va fi studiul agentului patogen BSL-3 care cauzează febra hemoragică Crimeea-Congo: un virus mortal transmis de căpuşe care afectează animalele din întreaga lume, inclusiv în nord-vestul Chinei, şi care poate sări la oameni.

Planurile viitoare includ studierea agentului patogen care provoacă SARS, care, de asemenea, nu necesită un laborator BSL-4, înainte de a trece la Ebola şi la virusul Lassa din Africa de Vest. Un milion de chinezi lucrează în Africa; ţara trebuie să fie pregătită pentru orice eventualitate, spune Yuan. „Viruşii nu cunosc graniţele.”

Dar grijile înconjoară laboratorul chinezesc. Virusul SARS a scăpat de mai multe ori din instalaţiile de izolare la nivel înalt din Beijing, notează Richard Ebright, biolog molecular la Universitatea Rutgers din Piscataway, New Jersey. Tim Trevan, fondatorul CHROME Biosecuritate şi consultanţă în domeniul biosecurităţii din Damasc, Maryland, spune că o politică de deschidere este importantă pentru păstrarea în siguranţă a laboratoarelor BSL-4 şi se întreabă cât de uşor va fi acest lucru în China, unde regimul accentuează ierarhia. „Diversitatea punctului de vedere, structurile plate în care toată lumea se simte liberă să vorbească şi deschiderea informaţiilor sunt importante”, spune el.

Yuan spune că a depus eforturi pentru a rezolva această problemă cu personalul. „Le spunem că cel mai important este că ei raportează ceea ce au făcut sau nu au făcut”, spune el. Şi colaborările internaţionale ale laboratorului vor creşte deschiderea. „Transparenţa este baza laboratorului”, adaugă el.

(…) Ebright nu este convins că este necesar mai mult de un laborator BSL-4 în China continentală. El suspectează că extinderea este o reacţie la reţelele din Statele Unite şi Europa, despre care spune că sunt, de asemenea, nejustificate. El adaugă că guvernele vor presupune că o astfel de capacitate excesivă este pentru dezvoltarea potenţială a biotehnologiilor.

„Aceste facilităţi sunt duble”, afirmă acesta. Perspectiva de a acumula oportunităţi de a injecta maimuţe cu agenţi patogeni, de asemenea, îl îngrijorează mai degrabă decât îl încântă: „ele pot fugi, pot zgâria, pot muşca”.

Nu ne aşteptăm ca regimul comunist chinez să devină brusc transparent. N-o s-o facă niciodată, ar avea prea multe crime de asumat.

Întrebarea care se pune este dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii este conştientă de existenţa laboratorului din Wuhan şi a controverselor aferente. Iar în eventualitatea extrem de probabilă că este, de ce îşi asumă o atât de imensă lipsă de reacţie, când în joc ar putea fi vieţile a milioane de oameni, potrivit epochtimes-romania.com

 

Surse:

 

CDC – Center for Disease Control (SUA)

ECDC – European Center for Disease Control (UE)

 evz.ro/coronavirusul-mortal-intamplare-sau-arma-biologica-coincidente-ciudate

 

28/01/2020 Posted by | stiinta | , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: