CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Acțiuni subversive ale unor mari puteri îndreptate împotriva unirii Moldovei cu Muntenia


 

 

 

 

 

Image result for unirea de la 1859 photos

1859 – Unirea Principatelor Române

 

 

Între evenimentele epocale petrecute în istoria noastră după Războiul Crimeei (1853-1856), pierdut de Rusia în confruntarea acesteia cu coaliţia marilor puteri europene, un aspect mai puţin cercetat a fost acela al conspiraţiilor antiunioniste, puse la cale atât de forţe interne cât şi externe, în perioada premergătoare Unirii de la 1859.

Deosebit de periculos pentru cauza Unirii, a fost complotul pus la cale de prinţul Grigore Sturdza, fiul fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturdza, sprijinit de Rusia şi finanţat de bancherii evrei Şmul Rbinovici şi Leiba Kan, care urmărea să pună prin orice mijloace mâna pe tronul ţării şi care a fost doar la un pas să-şi aducă la îndeplinire planul, care a fost dejucat de unionişti în ultima clipă.

Deşi învinsă în Războiul Crimeei şi nevoită să cedeze atât teritorii, cât şi din influenţa sa în politica sud-estului Europei, Rusia nu putea accepta totuşi ideea de a lăsa din mână Principatele Române, astfel încât a ales în acţiunile sale de împiedicare a Unirii, soluţia uneltirilor din umbră şi a finanţării de spioni, unul dintre pionii săi de bază în aplicarea acestei strategii fiind tocmai acest beizade Grigore,dornic să acceadă cu orice preţ pe tronul moldovean.

Prinţul moldovean s-a sprijinit în acţiunile sale pe contele polonez, Nieczuka Wierzebicki, un mercenar aflat în timpul Războiului Crimeei în slujba turcilor şi care a fost plătit de bancherul Rabinovici, pentru a-l sprijini pe Grigore Sturdza.

În scurt timp, Wierzebicki va recruta o adevărată armată de 1200 de mercenari polonezi, gata să intervină la primul semnal.

Potrivit planului, dacă Sturdza nu ar fi reuşit să ajungă domn prin coruperea deputaţilor, ar fi intrat în acţiune în forţă mercenarii pentru a-l impune pe tron, beneficiind totodată de tot sprijinul logistic şi diplomatic Rusiei.

În conformitate cu strategia adoptată, mercenarii fuseseră aduşi în taină în jurul capitalei Iaşi, ulterior ei urmând să fie concentraţi pe graniţa cu Muntenia şi trimişi în marş spre Bucureşti.

Fără îndoială, reuşita acestui plan ar fi blocat, cine ştie pentru câtă vreme, acţiunile unioniste care luaseră amploare în cele două ţări române.

Complotiştii nu aveau nici o îndoială asupra atuurilor lor, fiind convinşi că vor avea succes, mai ales că unii dintre liderii unioniştilor, printre care Kogălniceanu, Manolache Epureanu sau Anastasie Panu, făceau joc dublu, promiţând prinţului Grigore sprijinul, pentru ca acesta să acceadă la tron.

Reuşita planului părea atât de sigură, încât agentul rus William Sollioms, îi scria unuia dintre complotişti : ” Grigori Sturdza s-a ales Domn, prin urmare vei avea şi d-ta o bucată de pâine”.

Ar fi absurd sâ credem că în „Partida Unioniştilor” se aflau numai idealişti naivi şi că lipseau oamenii hotărâţi şi pragmatici, care să nu şovăie nici un moment în lupta inegală totuşi, pentru aducerea la îndeplinire a idealului secular al unirii poporului român, împotriva imensului pericol reprezentat de forţele din interior ostile Unirii, susţinute de forţa enormă a imperiilor vecine: Rusia, Turcia şi Austria.

Lovitura de stat pusă la cale, a fost dejucată în preajma zilei de 5 ianuarie, când unioniştii l-au propus domn pe Alexandru Ioan Cuza, comandantul oştirii moldovene, anihilând astfel şansele complotiştilor de a recurge la forţă, după ce acţiunile secrete ale lui Grigore Sturdza pentru coruperea unui număr suficient de deputaţi unionişti, eşuaseră.

Legenda spune că în seara zilei de 3 ianuarie 1859, unionistul Costache Negruzzi, dădea buzna în sala unde juca biliard Alexandru Ioan Cuza, comandantul armatei moldovene, pentru a-l înştiinţa că a fost ales să devină domn al celor două Principate Române  unite.

Este poate doar o poveste, dar ceea ce ştim acum este că alegerea lui Cuza a înclinat hotărâtor balanţa spre Unirea, aflată efectiv la momentul respectiv pe muche de cuţit.

A rămas de pomină şi răspunsul pe care l-ar fi dat Cuza, nevenindu-i să creadă , aducătorului veştii :

” Hai sictir, farsorule ! „.

 

 

 

 

Image result for unirea de la 1859 photos

Harta Principatelor Române unite la 1859

 

Planuri finanţate de puteri străine prin care se urmărea blocarea acţiunilor Partidei Unioniste în cele două ţări române.

Într-o declaraţie dată după dezvăluirea complotului prinţului Grigore Sturdza, Alecu von Onciul spunea că:

„Nu se ştia decât de atacarea Iaşilor şi de hotărârea complotiştilor de a-l ucide pe Domn şi pe deputaţi”. 

Deputaţii  Partidei Unioniste aflaseră de pericolul grav care îi pândea şi au decis în ziua de 3 ianuarie, după o lungă dezbatere care a avut loc în casa deputatului unionist Pisoschi, să-l susţină ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, comandantul armatei moldovene.

Un alt unionist se grăbeşte să-l aducă în faţa adunării pe Cuza, care după acceptarea candidaturii, a jurat că va abdica dacă proiectul unionist eşuează.

La sedinţa hotărâtoare, desfăşurată în ziua de 5 ianuarie, prinţul Sturdza infiltrase în sala unde urma să aibă loc votul agenti polonezi, instruiţi să anihileze eventualele proteste, în cazul în care va fi ales el.Surpriza a fost mare atunci când lui Sturza, sigur de victorie, i s-a respins candidatura, iar Cuza, comandantul oştirii ales domn, a adus trupe în jurul clădirii.

După eşuarea complotului, comandanţii polonezi reuniţi în aceeaşi zi, hotărau uciderea unor lideri ai unioniştilor, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, pe care îl considerau trădător.

Prinţul Sturdza decisese data de 13 ianuarie pentru lovitura de stat, însă Alecu von Onciul şi Iacob Antosz i-au dezvăluit în 10 ianuarie lui Cuza planurile acestuia, astfel încât conspitaţia fost lichidată în ultimul moment.

Au urmat arestări in rândurile complotiştilor, printre primii numărându- se comandantul mercenarilor polonezi, Wierzbicki, asupra căruia au fost găsite între altele, scrisori cifrate şi sigiliul lui Grigore Sturdza.

Într-un raport secret consulul britanic la Iaşi, Henry A.Churchill, clarifica mai multe aspecte:” Acest evreu, Şmul Rabinovici, care a fost arestat ca implicat în conspiraţie, a mărturisit că a fost martor la o conversaţie care a avut loc între contele mercenar Wierzbicki şi ambasadorul Rusiei de la Constantinopole, unde s-a făcut aluzie la planul complotului.

Wierzbicki (alias Murad bey), care urma să plece în Principate, a primit din partea ambasadorului scrisori adresate consulului rus Popov de la Iaşi, cu recomandarea insistentă de a i se acorda tot sprijinul”.

Acelaşi evreu a adăugat ca Wierzbicki cheltuise 3000 de ducaţi pentru a cumpăra armament şi muniţie, pe care le-a ascuns într-o pădure şi că planul prevedea declararea unirii la Focşani şi proclamarea lui Sturdza domn în cele două principate române, cu binecuvântarea Rusiei.

Consulul britanic mai relata în secret la Londra faptul că ofiţerul Constantin Moruzi din armata rusă şi de asemenea un preot rus, Pop Costa, au întreprins în perioada premergătoare alegerii noului domn, numeroase acţiuni de incitare a norodului.

Unirea s-a înfăptuit totuşi la 5 ianuarie la Iaşi şi 24 ianuarie la Bucureşti, în  ambele principate fiind ales un singur domn – Alexandru Ioan Cuza.

Complotiştii implicaţi în conspiraţia din Moldova, inclusiv mercenarii polonezi, au fost aduşi în faţa Curţii Criminale şi acuzaţi de „tentativă de dezordine publică” şi de „pregătire a unei răscoale”.

Au fost pedepsiţi să primească fiecare câte douăzeci de lovituri şi pentru că mulţi dintre ei erau cetăţeni ai unor state străine, au fost predaţi reprezentanţilor ţărilor lor, cu interdicţia de a mai reveni.

Cuza a intervenit personal pentru eliberarea prinţului Grigore Sturdza.Cu toată clemenţa care le-a fost arătată, conspiratoriii nu s-au resemnat, acţionând în continuare pentru împiedicarea Unirii.

La 1 februarie 1859, la Bucureşti a avut loc un atentat cu bombă nereuşit, care îl viza pe domnitorul nou ales al celor doua Principate Române, Alexandru Ioan Cuza.

Nu s-a aflat nici până în zilele noastre cine a pus la cale acesastă acţiune…

 

 

 

 

 

Image result for unirea de la 1859 photos

Foto: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi deputaţii Unirii

 

Elitele româneşti ale timpului au înţeles şansele extraordinare pe care le aveau şi au acţionat magistral

 După înfrângerea Rusiei de către marile puteri europene aliate ale Turciei, în Războiul Crimeei (1853 -1856), noua situaţie geopolitică de pe continentul european, a fost statuată de prevederile Tratatului  semnat în urma Congresului de Pace de la Paris, care a reuşit să blocheze câteva decenii expansionismul rus în Balcani.

Potrivit acestui Tratat, Rusia a trebuit să retrocedeze Moldovei judeţele Cahul, Izmail şi Bolgrad, aflate în sudul guberniei ţariste Basarabia, pe care o anexase în 1812 şi pierdea accesul la Gurile Dunării. De asemenea, zona Mării Negre a fost demilitarizată şi, ceea ce era foarte important, Rusia a pierdut controlul asupra Munteniei şi a Moldovei, care fuseseră la un pas de anexare, după ce guvernatorul rus Pavel Kiseleff, înaintase o propunere în acest sens, cu câţiva ani înainte.

După 1856, Principatele Române intrau sub garanţia celor şapte puteri europene, care au fost de acord să consulte românii în privinţa felului în care doreau să fie guvernaţi în viitor, înfiinţând în acest scop Adunările AD Hoc, menite să reprezinte toate straturile populaţiei.

Rusia şi-ar fi dorit o Unire  formală a acestora, sub conducerea unui domn marionetă, astfel încât să-şi poată perpetua prezenţa în zonă, motiv pentru care l-a sprijinit puternic din umbră pe prinţul trădător Grigore Sturdza.

Nici Imperiul Austriac şi nici Imperiul Otoman (care avea statutul de putere suzerană), nu acceptau ideea unirii prin voinţa poporului român, încercând prin fel de fel de ingeriţe grosolane, să-şi impună interesele politice.

Austria avea în Ţările Române o puternică agentură de spionaj şi subversiune, a cărei misiune era blocarea Unirii.

Agenţii austreci au început să facă mărturisiri…

Agentul Ignasy Ferdinand Kek mărturisea în fața tribunalului ca agenturile austriece aveau misiunea de a provoca în cele două ţări române dezordini grave sociale, care să justifice intervenţia armatelor străine, împiedicarea alegerii unui domnitor, „căci interesul ginăral ar fi ca Austriea să poată căpăta Moldova şi Valahiea, fie măcar cu preţul Galiţiii”.

Principalul pion al subversiunii turceşti în Moldova acelor vremuri, a fost Nicolae Vogoride (Vogoridis, Bogoridi), (n. 1820, Iaşi – d. 23 aprilie 1863, Bucureşti), grec la origine, fost Ministru de Finanţe al Moldovei, în perioada  18 decembrie 1856 – 7 martie 1857, sub căimăcămia lui Teodor Balş şi ulterior el însuşi caimacam (regent) al Moldovei),  între anii 1857 – 1858. 

S-a căsătorit cu Ecaterina „Cocuţa”Conachi, care avea numai 17 ani si era singurul copil al logofătului Costache Conachi şi  al Smarandei Negri,  mama  marelui om politic Costache Negri.

 La cununia sa a asistat şi domnitorul Mihai Sturdza. Noua familie şi-a luat şi numele de Conachi, după dorinţa marelui logofăt, care neavând un moştenitor, a dorit ca astfel să-i fie perpetuat numele.

După ce a fost numit caimacam al Moldovei, Vogoride s-a manifestat ca un antiunionist convins, mai ales după ce primise toate asigurările de la  Austria şi Turcia că, în cazul în care Marea Unire nu se va înfăptui, „caftanul de domnitor al Moldovei va fi al său”, astfel incât el a  falsificat fara nici o remuşcare  listele electorale de reprezentare în Divanul Ad-hoc din Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

Nicolae Vogoride                  Caricatură din presa vremii

 

 

Între postura de prima doamnă a ţării şi  simţămintele sale  patriotice unioniste, soţia sa, Ecaterina Conachi Vogoride, n-a ezitat să opteze pentru Unirea poporului  sau.

S-a integrat în mod natural în tabăra unioniştilor, alături de fratele ei vitreg, Costache Negri, de viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, de Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Moruzi ş.a.

Când soţulsău şi-a impus prin fals  antiunionismul, Ecaterina Conachi n-a ezitat să sustragă corespondenţa secretă a acestuia cu Înalta Poartă, in care lui Vogoride îi era promis tronul tarii, dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc, şi să divulge uneltirile separatiste   ambasadorului  Franţei,  care a  facut in asa fel  ca acestea să fie publicate în ziarul unionist „L’Etoile d’Orient” ( Steaua Orientului), care apărea la Bruxelles, generând un imens scandal diplomatic la nivel european.

Apoi, traduceri în limba română ale acestei corespondenţe au fost răspândite şi în Moldova, sub titlul “Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite fete politice”, cu menţiunea că  scrisorile  „sunt traduse din Steoa Dunarii, ce apare la Brucsela (Bruxeles)”.

În aceste condiţii, Franţa, Rusia, Prusia şi Sardinia au rupt relaţiile diplomatice cu Poarta Otomană, obligându-l  pe sultan sa-l destituie pe marele vizir Reşid Paşa.

In situatia in care Austria şi Anglia, susţineau Poarta, s-a ajuns chiar la ameninţări de război, însă după  întrevederea de la Osborne între imparatul Napoleon al III- lea  al Frantei şi regina Victoria a Imperiului Britanic, unde s-a încheiat un acord de a se anula alegerile făcute sub controlul lui Vogoride şi de a se organiza altele, Poarta Otomană a consimţit  la 12 august 1857, anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei, şi organizarea la 18 august de noi alegeri, care de această dată s-au  soldat cu o majoritate unionistă.

La 22 septembrie 1857 s-a întrunit Divanul Ad-hoc al Moldovei, iar la 30 septembrie cel al Munteniei şi prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

Colonelul Alexandru Ioan Cuza, comandantul oştirii moldovene, s-a  numărat printre deputaţii noi aleşi în Divan.

Majoritatea unionistă era zdrobitoare şi dorea formarea unui singur stat, sub numele de ROMÂNIA.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reprezentanţii românilor, au sintetizat cinci solicitări de bază: se cerea autonomie faţă de Turcia, Unirea celor două principate româneşti sub un principe străin, neutralitatea statului, reforme sociale şi necesitatea ca puterea legiuitoare să fie încredinţată unei Adunări Obşteşti, care să reprezinte toate interesele naţiei.

Conferinţa de la Paris din 7 octombrie 1858, a elaborat un document final, având rolul unei adevărate Constituţii pentru cele două principate. Unirea avea să fie una formală, fiecare principat român urmând să albă propriile sale instituţii executive şi legislative şi câte un domnitor..

Deputaţii l-au ales domnitor în Moldova la 5 ianuarie 1859, pe Alexandru Ioan Cuza, iar în data de 24 ianuarie 1859, şi în Muntenia. A fost o mişcare inspirată şi curajoasă, care a exploatat o lacună a Convenţiei de la Paris, care nu specifica nicăieri interdicţia de a fi ales acelaşi domn în ambele Pricipate.

Obiectivul imediat următor, a fost infăptuirea Unirii depline, fără a mai aştepta deciziile altor reuniuni internaţionale, Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat al celor două principate, a armatelor lor, a legislatiei, vămilor, etc.

În 1861, Înalta Poartă a emis „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei”, prin care era admisă unirea politică şi administrativă a celor două ţări române.

Pe 11 decembrie, domnul Cuza, a dat publicităţii o Proclamaţie prin care aducea la cunoştinţa tuturor că „naţionalitatea română este întemeiată”.

Din 1866, conform Constituţiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite au început să se numească oficial ROMÂNIA.

 

SĂ TRĂIASCĂ ÎN VECI PATRIA NOASTRĂ, ROMÂNIA ! 

 

 

 

 

 

Surse: http://ro.blastingnews.com/cultura/2017/razboiul secret; https://cersipamantromanesc.wordpress.com/ portretul-unui-tradator;

 

24/01/2020 - Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. CINE CONDUCE LUMEA ÎN CARE TRĂIM? Cel mai tare articol scris vreodată

    Sa intelegem exact in ce lume traim, ISIS si Apocalipsa.
    Stewart Swerdlow este mai putin cunoscut in România, insa in SUA, Marea Britanie si Rusia e considerat unul dintre cei mai importanti teoreticieni ai conspiratiei, alturi de David Ike, sau Johnathan Cann, ultimul fiind autorul celebrei lucrari legata de Shemitah, care a fost popularizata si la noi in tara.
    Swerdlow, dupa numele americanizat, sau Sverdlov, dupa cel rusesc, este nepotul lui Iacov Mihailovici Sverdlov, primul presedinte al Rusiei comuniste (in fapt secretar general al Partidului Comunist din Rusia), in perioada 1917-1919, cu un rol important in planificarea Revolutiei din Octombrie, dar cu un rol si mai important in asasinarea familiei Romanov.
    Stewart Swerdlow se bazeaza in teroriile sale, care intrunesc sute de mii de adepti online, atat pe informatii secrete datorate fostelor sale legaturi cu descendenti ai celor 13 mari familii care conduc lumea, cat si pe fapte actuale, legate cap la cap, pe date legate de fizica cuantica, obtinute direct de la fizicieni de prestigiu, plus alte surse din randul politicienilor.
    Intre altele, acesta sustine ca are informatii amanuntite si poate demonstra cu fapte ca tot acest razboi legat de ISIS nu numai ca e finantat si condus de serviciile secrete ale aliantei vestice, care sunt indirect subordonate Marilor Familii, dar ca este menit sa instaureze, dupa un razboi religios intre crestini si musulmani, in urma caruia crestinii catolici vor porni o Ultima Cruciada, o noua Religie Mondiala, cu o Noua Ordine Mondiala, cu un Guvern Mondial.
    Este vorba despre acel Novo Ordo Seclorum, inscriptionat si pe dolarul american.
    Din acest punct de vedere, acualul Papa este ultimul, este chiar Petrus Romanus profetit de Mahachia in lista sa de papi.
    Cele 13 familii nu mai au o solutie pentru sistemul economic mondial, desfasurat ca un joc piramidal, intrucat au absorbit majoritatea bogatiilor Terrei.
    Dupa ce au acaparat tot ce era acoperit in valoarea aurului si argintului (moneda traditionala), au acaparat si tot ce era legat de sistemul de credite (acoperirea virtuala – pe care o traim azi prin banii electronici fara valoare acoperita in aur), dar si bogatiile naturale legate de petrol, gaze, metale rare, substante radioactive etc., ceea ce a condus l la prabusirea sistemului actual, daca nu va exista o expansiune pentru joacul piramidal, o expansiune ce nu s-ar mai putea face decat prin colonizarea altor planete si prin valorificarea resurselor naturale ale acestora, ceea ce deocamdata nu este posibil.
    Deci, sistemul politico-economic actual se va prabusi si va fi inlocuit de un altul, cu o noua religie.


    Cele 13 familii care conduc lumea, reprezentand prin toate ramificatiile lor posibile si prin structura lor de conducere doar 1% din populatia planetei, conducand restul de 99%, prin organisme politico-financiare mondiale, sunt:
    ● Rothschild (Bauer sau Bower),
    ● Bruce,
    ● Cavendish (Kennedy),
    ● De Medici,
    ● Hanovra,
    ● Hapsburg (Habsburg),
    ● Krupp,
    ● Plantagenet,
    ● Rockefeller,
    ● Romanov,
    ● Sinclair (St Clair),
    ● Warburg (del Banco)
    și
    ● Windsor (Saxa-Coburg-Gotha).

    Fiecare din aceste 13 familii au câte un domeniu sau o zonă de pe Pământ de care se ocupă, pentru a conduce această planetă.
    Aceste domenii se referă la finanţele globale, tehnologia militară, controlul minţii, religie şi mass-media.
    In randul doi al ierarhiei stau ramificatii importante ale celor 13 si care formeaza „Comitetul celor 300”, cele mai reprezentative familii fiind Agnelli, Balliol, Beale, Bell, Bouvier, Bush, Cameron, Campbell, Carnegie, Carrington, Coolidge, Delano, Douglas, Ford, Gardner, Graham, Hamilton, Harriman, Heinz, Kuhn, Lindsay, Loeb, Mellon, Montgomery, Morgan, Norman, Oppenheimer,
    Rhodes, Roosevelt, Russell, Savoy, Schiff, Seton, Spencer, Stewart/Stuart, Taft, Wilson etc.


    Aceste familii au avut un rol determinat in istorie, in cea veche, dar si in cea actuala, provocand si Primul, dar si al Doilea Razboi Mondial, pentru interese proprii.
    Ei pretind ca se trag pe linie de sange din primii zei, care se regasesc in religiile egiptene, in mitologia greaca si in cea romana, in Torah, fiind descendenti ai „ingerilor” care s-au impreunat cu femeile oamenilor (asa cum sunt citati in Biblie, dar si in Cartea lui Enoch). Drept pentru care Pamantul este al lor si ei trebuie sa-l conduca pana la intoarcerea zeilor (mai precis pana la eliberarea lor), ceea ce sustine Swerdlow se va face cu ajutorul Large Hardon Collider, de la CERN, care nu este altceva decat un portal cuantic pentru aducerea acestor zei care acum sunt „incatusati” intr-o alta dimensiune (un alt univers), dar din care pot sa-si exercite influenta malefica asupra acestuia in care traim noi.
    Nu intamplator, in septembrie 2015, CERN a anuntat ca va face un experiment important si va porni acceleratorul de particule la o putere imensa: 40 de TerraVolt, iar particulele vor ajunge in cateva luni de accelerare prin diverse circuite ale imensului inel la o incarcatura maxima.
    Nu se stie deocamdata pentru ce este prevazut acest experiment, dar exista marturii ale celor care au lucat acolo ca la 20 de TerraVolt, in portalul acceleratorului au inceput sa apara imagini holografice ciudate, deocamdata foarte neclare, sosite parca dintr-un univers paralel.
    Mai multi oameni de stiinta au atras atentia asupra pericolelor de la CERN si nu numai Stephen Hawking, cel care a spus ca un pericol major ar fi generarea unei gauri negre chiar pe pamant, care ar putea „suge” tot ce ne inconjoara.
    Un alt fizician de origine americana, Matt Rosenberg a gasit matematic ca orice gaura neagra din acest univers corespunde unei stele dintr-un alt univers paralel.
    Cu alte cuvinte, lumina intra din acest univers si iese intr-un altul, iar stelele, precum soarele nostru ar fi un portal in acest multivers, in care exista mai multe „gauri de vierme” si mai multe vortexuri cuantice.

    Multiversul trebuie privit ca pe o carte, in care foile de hartie sunt suprapuse.
    Ceea ce este pe o foaie nu poate fi vazut din cealalta foaie, dar ele coexista, in asa fel incat trecerea de pe o foaie pe cealalta se poate face prin aceste canal gaura neagra-stea.
    La randul lor, gaurile negre au fost stele, dupa cum s-a demonstrat.
    Dupa ce stelele au „murit”, si-au inversat polaritatea devenind in acest univers gauri negre, dar stele in celalat, inchizand sensul de trecere.
    Ca atare, multiversul are o infinitate de astfel de „comutatoare” (care se inchid si se deschid, pe rand, intr-un sens si celalalt, cu o anumita frecventa, care devine frecventa specifica de lucru, ca in cazul semiconductorilor).
    Saltul de la o pagina (un univers) la o alta (un altul), dar care nu sunt apropiate precum doua pagini lipite se face printr-un traseu mai lung, prin „cotorul cartii”, acolo unde converg toate paginile, unde exista o infinitate de vortexuri.
    Toate acestea sunt ipoteze din punct de vedere al gandirii si cuprinderii mintii umane, dar sunt modele matematice perfect functionale si demonstrate ca atare. Aceste „comutatoare” de tip gaura neagra-stea, de tip on/off (dioda), cuplate in vecinanati, devin „tranzistori”, fiind vorba despre „semiconductori cuantici”, iar, ca atare, tot multiversul poate fi un intreg „procesor cuantic” intr-un vast computer cuantic, ceea ce s-ar putea traduce prin „creierul lui Dumnezeu” cel care creeaza continuu, caci asemenea unui computer, daca nu ar fi continuu in procesare, procesul nu ar mai avea loc, iar intreaga constructie virtuala ar disparea.
    In plus, un alt cercetator al fizicii cuantice, plecand de la celebrul experiment al dublei fante (o anomalie cuantica a fotonului) a aratat ca in realitate nu exista spatiu si timp asa cum le percepem noi, ci ca totul se petrece simultan, trecut, prezent si viitor, ca si unic spatiu, intr-o singura fotograma, ca si legea lui Bohm. Cu alte cuvinte, conform Teoriei Relativitatii, care face ca timpul sa se dilate si sa se contracte, la mari distante (cosmice) un eveniment pe care noi il percepem ca fiind prezent s-a incheiat demult, iar intr-un alt loc al universului el nici n-a inceput.

    Ca atare, nici nastere, viata si moartea nu se petrec liniar. O moarte intr-o parte a multiversului, inseamna o nastere in alta parte, constiinta (sufletul) fiind singura entitate ce poate strabate liber acest multivers. Constiinta, adica informatia, caci s-a demonstat matematic ca o gaura neagra nu face sa dispara in ea si informatia, aceasta o trancede, asa cum printr-un computer, procesor, trece informatia pe canalele tranzistorilor in sensuri prestabilite. La fel, constiinta trece si trancede dintr-un univers in altul.
    Foarte important in acest sens este demonstratia matematicienilor conform careia fiecarui punct din univers (multivers) îi corespunde o frecventa unică.
    Ca atare, daca un corp poate fi adus in acea frecventa atunci el instantaneu s-ar deplasa (teleporta, proiecta) in acel punct, iar asta pentru ca legea universala nu permite ca intr-un univers (multivers) sa existe aceeasi frecventa in doua puncte diferite. Este principiul prin care constiinta (sufletul) se deplaseaza din punct de vedere cuantic. Deci, dacă s-ar construi nave cosmice care pot folosi modificarea frecventelor, atunci ele se pot deplasa instantaneu dintr-un punct in altul al multiversului, folosind aceste „comutatoare”, la fel cum balează frecventele intr-un procesor de computer, asa cum exista procesoare multi-core, in care fiecare „core” executa lucrari specifice si „nu stiu” unul de existenta celuilalt „core”, singura care face legatura si poate străbate acest „multivers” in miniatura (multi-core) fiind doar informatia ce se schimbă dintr-o parte in alta, care informatie e virtuală, formată din particule electronice, nefiind „materială” si care există atâta vreme cât computerul e alimentat si cat timp procesorul lucreaza. La fel si constiintele trec dintr-o parte in alta deplasand informatia.
    Revenind la CERN si la pericolul mentionat de Stewart Swerdlow, vechile zeități ar fi „prinse” intr-o zona (univers al multiversului) in care toate „comutatoarele” sunt inchise, deci frecventa tinde spre zero. Cu alte cuvinte, in acel univers nu exista nicio gaură neagră prin care entitatile sa patrundă in universul nostru, sau in altul, dar nicio stea, prin care informația să patrundă de la universul nostru către acel univers.

    Cu alte cuvinte, in acel univers este un intuneric total si nu există materie, ci doar constiințe (informație). O imagine ce fără să vrem aminteste de iadul biblic (dar fară traditionalul foc vesnic).
    La polul opus, raiul divin ar fi reprezentat de deschidera totala a tuturor „comutatoarelor, care din „semiconductori” s-ar transforma in „supraconductori”, astfel că energia trece liber si simultan in ambele sensuri.
    Altfel spus, frecvența de comutare inchis/deschis e atat de mare incat tinde spre infinit, fiind vorba despre lumina veșnică si absoluta.
    Acolo „procesorul” lucreaza la toata capacitatea, fiind creierul intregului multivers, locul de unde pleacă si la care revine intreaga informatie procesată.
    De aceea o parte din oamenii de știintă, studiind starea creierului in timpul rugaciunii religioase, au ajuns la concluzia ca rugăciunile sufletelor (conștiințelor) sunt foarte importante si pot trece ca informație (deschid canalul) spre acea zonă.
    La fel cum transa yoghină permite deplasarea informatiei dintr-o parte in alta pe un acelasi principiu.
    In imaginea exemplificată de o carte, foile cărții, cum spuneam, sunt universuri din multivers. Coperta de deasupra, cea cu titlul cărții si cu autorul, corespund raiului, acolo unde isi are originea creația, unde toate canalele sunt deschise si de unde izvorăște informatia catre celelalte pagini din cuprins, iar coperta de jos este corespondența iadului, acolo unde toate canalele sunt inchise si unde se termina informatia, asa cum când ai terminat de citit o carte ai citit toata informatia, iar cand ai inchis-o, ai ajuns la coperta de jos, nu mai ai ce afla, s-a incheiat lucrarea. Numai ca in aceasta imagine, trebuie sa ne inchipuim că aceasta carte e scrisă continuu, apar noi pagini (universuri) pe masura ce este scrisă, la fel cum in prima sa pagina s-a scris (s-a zidit prin cuvant, prin programare): „Sa fie lumina!”, dupa care au inceput să apară și celelalte pagini, pagina cu pagina, un proces care continuă și va continua in această carte.
    Cele 13 mari familii care conduc lumea, ca sa ne intoarcem de unde am pornit, doresc sa deschidă acel univers inchis (iadul), mijlocindu-se de un portal care sa creeze un nou „comutator” ce odata deschis va putea permite trecerea informatiei (entităților constinționale) către universul nostru.

    Ca atare, deschiderea iadului prevăzut in Apocalipsă, acolo unde „este inchis șarpele cel mare”, ingerii care au pacătuit asa cum este descris in Geneză. Dar pentru a se ajunge aici, trebuie să se petreacă mai mulți pași, intre care si religia mondială care să permită recunoașterea acestor zeități, trebuie un guvern mondial și un sistem unic, novo ordo seclorum. Iar o religie mondială nu poate să apară dacă nu se vor confrunta intre ele marile religii occidentale si orientale, iar razboiul cu ISIS este unul programat de aceste Familii in acest scop. Asta pentru a se intelege mai bine starea de fapt planetară, ce este cu terorismul si cine-l provoacă. Ar mai fi de spus că ofensivă a Rusiei, prin interfața Putin, nu este altceva decat revenirea in fortă a familiei Romanov, aproape distrusă, la un moment dat de restul familiilor (caci există si o astfel de concurență fratricidă intre ele), prin instaurarea comunismului (un alt experiment mondial).
    Astfel se implineste si profeția fiarei apocaliptice „cu picioare ca ale ursului” (simbolul Rusiei), cu „corp de leu” (dinastia anglo-saxonă) si cu șapte capete impărătești (ONU), din care unul va fi rănit de moarte, dar va invia si toata lumea se va minuna.

    Ceea ce traim azi pare programat dupa Biblie, după Apocalipsă, ca si cum evolutia noastra ar face parte dintr-un uriaș program de computer (un mare joc pe calculator cuantic).

    De altfel, mulți fizicieni au ajuns la concluzia că trăim intr-o lume virtuală, intr-un univers holografic, dintr-un multivers holografic, iar ceea ce vedem in jur este o simulare pe un imens computer.
    Numai astfel, spun si profesori de fizică s-ar explica fizica cuantică, cea care face ca la nivel extrem de mic, al particulelor, să uneasca lumea reală cu cea imaginară, in fapt particulele ca materie neexistand, ci este vorba doar de energie si de stocarea informației sub forma de energie.
    Sursa : http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/cel-mai-tare-articol-scris-vreodata-sa-intelegem-exact-in-ce-lume-traim-isis-si-apocalipsa-video-346375
    Dacă până aici v-am introdus într-un univers încă necunoscut lumii în care trăim în cele ce urmează voi veni cu noi date legat de prezent și viitor.
    Toată stima dacă pentru moment v-am făcut să înțelegeți că trăim într-o lume cuantică văzută printr-o hologramă greu de deslușit omenirii.

    Apreciază

    Comentariu de Ioan Danila | 25/01/2020 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: