O ISTORIE A ZILEI DE 23 IANUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

23 ianuarie, istoricul zilei

 

Anul 52 i.I.Ch.- Are loc răscoala galilor conduși de Vercingetorix impotriva stapânirii romane.

 

 

 

 

Vercingetorix

 

 

Romanii din Genabum (Orléans) au fost masacrați, acțiune care a marcat debutul insurecției generale a triburilor unite ale galilor, sub conducerea lui  Vercingetorix, impotriva Romei. 

 

 

393- Împăratul roman Teodosius I  îl proclamă pe fiul sau Honorius în varsta de 8 ani, co-imparat.

 

 

1002 – Moare de malarie la vârsta de 21 de ani, împăratul Imperiului romano-german Otto al III-lea. La 7 iunie i-a succedat la tron varul sau Henric, duce de Bavaria.

 

 

 

1465 –  Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, cucereşte cetatea Chiliei importantă fortificație strategică la Dunăre, apărată de o garnizoană maghiară.

 

La 23 ianuarie 1465 (23 ghenarie 6973) , Ştefan III-lea cel Mare al Moldovei apare cu oastea în faţa cetății Chiliei, și incepe cel de-al doilea asediu al acestui important punct strategic.
La miezul nopţii moldovenii patrund în oraş printr-o poartă deschisă de tîrgoveţi, în urma unei înţelegeri secrete cu locuitorii cetăţiii.

Ştefan Vodă cucereşte cetatea Chilia la 24 ianuarie 1465, după un bombardament intens al artileriei moldoveneşti.
La conducerea cetăţii a fost instalat pîrcălabul Isaia, cumnatul domnitorului.

„Vă leatul 6973 [1465] meseța ghenarie 23, adunându Ștefan vodă multă oaste de țară, vrându să rascumpere cetățile carile le luase păgânii de la alți domni, pogorât-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei. Și sosindu la cetate miercuri spre joi, la miază-noapte, au încunjurat cetatea.

Însa joi nu s-au apucat de harțu, iară vineri dins-de-dimineață au început a bate cetatea și așa toată ziua s-au hărțuit până în seară. Iară sâmbătă se inchinară cei din cetate și intră Ștefan vodă în cetatea Chiliei.
Și acolo petrecând trei zile veselindu-să, laudându pre Dumnezeu, îmblânzea oamenii în cetate. Decea și la Cetatea Albă au tras și multă năvală făcându, dobândi și Cetatea Albă.

Și așa amandoao cetățile cu multă moarte și peire de ai săi le dobândi, carile întărindu-le cu bucate și cu slujitori, au lăsat pre Isaia și pre Buhtea pârcălabi, ca să le grijască, iară el s-au întorsu la scaunul său la Suceava.
Iară în al zecilea an a domnii sale, în anii 6974 [1466], iulie 10, au început a zidi mănăstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu și a Preacuratii Maicii Fecioarii Mariei.”(Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei).

Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479, Ștefan cel Mare a reconstruit cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (cetatea Chilia Nouă). La lucrări au participat 800 de zidari și 17.000 de ajutoare.

Scurt istoric

Cetatea Chilia a jucat un mare rol strategico-militar la Dunarea de Jos.

La sfârșitul secolului XIV, Mircea cel Bătrân a extins teritoriul Țării Românești până la Marea Neagră, Chilia intrând, astfel, în componența statului muntean.

La scurt timp, în 1426, domnul Moldovei Alexandru cel Bun pune stăpânire pe cetate, profitând de situația grea în care se află domnul Țării Românești Dan al II-lea.
În 1447-1448, domnul Moldovei, Petru al II-lea, a cedat cetatea Chilia lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei.

De atunci până în 1465, cetatea a fost apărată de o garnizoană maghiară. Stăpânirea maghiară asupra Chiliei a fost confirmată de Bogdan al II-lea, tatăl viitorului domn Ștefan cel Mare, precum și de Alexandru și Petru Aron.

 

 

 

 

Cetatea Chilia a fost mărul discordiei între Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, la acea vreme vasal al Coroanei maghiare.

Domnul Moldovei s-a străduit să redobândească Chilia. Cel puțin din toamna anului 1460 conflictul dintre Ștefan și Vlad era deschis: sașii brașoveni îi promiteau lui Vlad o oaste de 4.000 de soldați împotriva turcilor sau a Moldovei.

În timp ce domnul Țării Românești s-a implicat total în cruciada antiotomană planificată de Congresul de la Mantova, Ștefan cel Mare a aderat la pacea dintre Polonia și Imperiul Otoman. Încă din ianuarie 1462 sunt menționate lupte la hotarele dintre cele două țări, ceea ce periclita comerțul în zonă.

Conform cronicarului Laonic Chalcocondil, Ștefan cel Mare a colaborat cu flota otomană la asedierea Chiliei, în iunie 1462.

După eșecul acestui asediu, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveană a intrat să jefuiască în Țara Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș.

 

1512 – Forţele unite ale turcilor lui Mehmed-beg şi boierilor Craioveşti, îl înfrâng pe Vlăduţ-Vodă (Vlad al V-lea cel tanar) la Văcăreşti.

Domnitorul este luat prizonier şi apoi decapitat.

Trupul acestuia este dus și înmormântat cu fast la necropola domnească de la Manastirea Dealu de către Neagoe Basarab care va regreta acest episod tragic toată viața.

Vlad cel Tânăr a fost domn al Țării Românești între februarie 1510 – ianuarie 1512.Era fiul lui Vlad Călugărul și a celei de a doua soții, Maria (călugărită sub numele de Eupraxia)

Pe piatra de mormânt, inscripția laconică rezuma  perfect viața și  domnia acestui voievod putin cunoscut în zilele noastre:

“În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod. Și într-al 26 (sau 16 n.t.) al vârstei șezu pe scaunul domnesc. Și a a venit domn Io Basarab voievod și, fiind luptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în cetatea București”.

 

1512 – Începe domnia lui Neagoe Basarab în Ţara Românească, care a  durat pana la sfarsitul vietii  sale, la 15  septembrie 1521.

După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic, boierul Parvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tanar.

 

 

 

 

 

 

 

 

Soția sa a fost Doamna Milița Despina din familia sârbă Brancovici.

Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517),în jurul căreia s-a născut legenda Mesterului Manole. Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină “.

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română.În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Prof. Dr. Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic.

Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol , cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului.

În procesul de plagiere,Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina.

1516 – A murit Ferdinand al II-lea de Aragon, rege al Castiliei; (n. 10.03.1452).

 

 

 

 

1549 – A încetat din viaţă Ioan Honterus, învățat umanist sas și  reformator religios al sașilor din Transilvania, adept al luteranismului; (n. 1498).

 

 

 

 

 

A reformat biserica săsească din Braşov (1542) şi a înfiinţat, tot aici, prima tipografie transilvăneană (1535) şi un gimnaziu pe baze umaniste, gimnaziul săsesc din curtea Bisericii Negre, azi liceul ce-i poartă numele; tot la insistenţele lui se înfiinţează, la Braşov, prima fabrică de hârtie din regiune, care va livra hârtie şi în Ţara Românească şi Moldova; Honterus este înmormântat în Biserica Neagră (n. 1498)

 

1556 – În provincia chineză Shanxsi din China avut loc unul dintre cele mai dezastruoase cutremure din lume, care a provocat  moartea a 830.000 de oameni.

 

 

1598 – S-a născut arhitectul francez François Mansart, unul dintre fondatorii clasicismului, căruia i se atribuie inventarea mansardei; (m. 1666).

 

 

 

 

 

1744 – A murit Giovanni Battista (Giambatista) Vico, gânditor italian, unul dintre întemeietorii filosofiei istoriei; (n.23.06.1668).

 

 

 

 

 1752 – S-a născut Muzio Clementi, pianist, profesor, dirijor şi compozitor italian; (m. 1832).

 

 

 

 

 

1767 – S-a încheiat prima domnie în Moldova a lui Grigore al III-lea.

A deschis (1764) la Chiperesti (în apropiere de Iasi) o manufactura de postav cu meșteri aduși din străinatate.

 

 

1783 – S-a născut scriitorul  francez Stendhal (pseudonimul lui  Henri Beyle),unul dintre creatorii romanului realist francez; ofiţer în războaiele napoleoniene; diplomat  (“Roşu şi negru”, “Mănăstirea din Parma”); (d.23.03.1842).

 

 

 

 

 

 

 

 

   1793 – Are loc a doua împărțire a Poloniei.  Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care ambele țări urmau să primeasca părti din teritoriul Poloniei. Aramata rușilor și prusacilor a preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente.

Deputații din Marele Seim (ultimul Seim al Comunității), în prezența forțelor ruse, a fost de acord cu cererile teritoriale rusești și prusace. Marele Seim a devenit infam, pentru că deputații au fost mituți și constrânși de soldații ruși.

Rusia a preluat 250.000 km², în timp ce Prusia a preluat 58.000 km², Polonia pierzand aproximativ 307.000 km², fiind redusă la 215.000 km².

Rusia și-a organizat teritoriile noi dobândite în viceregatul Minsk și viceregatul Izyaslav (care în 1795 a fost împărțit în viceregatele Podolie și Volhynian).

Prusia a primit orașele Gdansk (Danzig) și Torun  (Thorn) , Voievodatele Gniezno, Poznań, Sieradz, Kalisz, Płock, Kujawski Brzesc, Inowrocław, Dobrzyń  , cât și alte părți ale Voievodatelor Cracovia, Rawa și Masovi .  Prusia și-a organizat teritoriile noi dobândite în cadrul Prusiei  de Sud.

 Polonia  a pierdut aproximativ 5 milioane de oameni,doar 4 milioane de oameni ramanand sub autoritatea  polono-lituaniana.

Ceea ce mai rămăsese din Polonia era doar un stat-tampon, cu un rege marionetă și cu garnizoanele din Rusia care stăteau cu ochii pe mica armata poloneză.

 

 

 

1806 – A murit politicianul britanic William Pitt cel Tânăr; (n. 28.05.1759).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1820 – A murit Prinţul Eduard, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea şi tatăl reginei Victoria; (n. 02.11.1767.

 

 

1821 – Tudor Vladimirescu a declanşat Revoluţia de la 1821, adresând o Proclamaţie locuitorilor Ţării Româneşti prin care îi chema la luptă.

 

 

 

 

 

În fruntea pandurilor a străbătut Baia de Aramă, Broşteni şi Strehaia, unde i s-au alăturat şi cetele conduse de Dimitrie Macedonski şi Simion Mehedinţeanu (23-28).

 

 

 

1832 – S-a născut pictorul francez Édouard Manet, precursor al impresionismului.

 

 

 

 

 

 

Printre lucrările sale se numară „Dejunul pe iarba”, „Balconul” și „Olympia”; (d. 30.04.1883).

 

 

 

 

1834 – S-a născut Alexandru Odobescu, prozator, arheolog, om politic  şi istoric român. (operele istorice: “Mihnea-Vodă cel rău”, “Doamna Chiajna”; tratat de arheologie: “Istoria arheologiei”; volum de eseuri: “Pseudokynegeticos”); (m. 10 noiembrie 1895).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Era al doilea copil al lui Ioan Odobescu, generalul care s-a împotrivit la 1848  mișcării revoluționare din Țara Românească, și al Ecaterinei Caracaș, fiica doctorului în medicină Constantin Caracas.

 

 

 

 

 

 

1840 – S-a născut Ernst Karl Abbe, fizician german; a elaborat teoria formării imaginilor în microscop şi a adus contribuţii fundamentale la teoria şi la construcţia instrumentelor optice; împreună cu Otto Schott şi Carl Zeiss, a pus bazele opticii moderne; (m. 1905).

 

 

 

 

1853 – S-a născut la  Douet, Saint-Sébastien-sur-Loire, în Franța, Vintilă C.A. Rosetti, om politic si publicist român, fiu al lui Constantin A. Rosetti și al Mariei Rosetti (Mary Grant).

A deecedat la 10.09.1916.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost redactor si, din 1885, conducător al ziarului “Românul”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1862 – S-a născut David Hilbert, matematician german, creatorul geometriei axiomatice şi întemeietor al formalismului logic; (d.14.02.1943).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1872 – S-a născut Paul Langevin, fizician şi inventator francez; a elaborat metoda de obţinere a ultrasunetelor cu ajutorul cuarţului piezoelectric; (d.19.12.1946).

1878: Se  semnează armistiţiul în războiul ruso-româno – turc.

 

 

 

 

 

 

 

Este sfârșitul războiului în urma căruia România a devenit un  stat independent, recunoscut în plan internațional.

 

 

1888 –  A murit Eugène Labiche, dramaturg francez (“O pălărie de pai din Italia”); (n.05.05.1815).

 

 

 

 

 

 

1898- Se naște la Riga  în Letonia, cineastul rus Serghei Eisenstein, regizor, scenarist, scenograf şi teoretician rus de film. A revoluţionat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului. A fost inventatorul filmului politic sovietic; (m.1948).

 

 

 

 

 

 

Serghei Eisenstein este unul dintre marii cineasti din istoria cinematografiei. Intre filmele sale memorabile se numara “Ivan cel groaznic “si  “Crucisatorul Potemkin”.

1907 – S-a născut  Hideki Yukawa, fizician japonez, (Premiul Nobel pentru Fizică, 1949), care s-a ocupat de fizica nucleară şi de razele cosmice.(d.08.09.1981).

 

 

 

 

 

 

 

Este renumit pentru descoperirea mezonului – particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului, particulă descoperită ulterior în razele cosmice

 

 

 

 

 

1918 – S-a născut cercetatoarea americană Gertrude Belle Elion. A avut o importanta contributie la crearea primului medicament eficient in combaterea leucemiei (1948); Ellion a creat primele medicamente antivirale eficiente (Aciclovirul) cu care a combatut infectiile cu herpes.

 

 

 

 

 

In 1988, Ellion a primit premiul Nobel pentru fiziologie si medicina impreuna cu Hitchings si James Black. In 1990 a fost aleasa in Academia Nationala de Stiinte. In 1991 a primit Medalia Nationala pentru Stiinta; (d.21.02.1999).

 

 

 

 

1928 – S-a născut Mircea Horia Simionescu, prozator şi eseist

 

 

 

 

1928 – S-a născut actriţa franceză Jeanne Moreau, o legendă a cinematografiei franceze și mondiale.

 

În 1992, i s-a  decernat premiul “Leul de aur” pentru întreaga sa activitate (“Jurnalul unei cameriste”, “Moderato cantabile”).

 

 

 

1930 – S-a născut (în Insula Santa Lucia din arhipelagul Antilelor) Derek Walcott, poet, dramaturg, ziarist şi pictor antilez de limbă engleză; a contribuit la aducerea literaturii caraibiene în atenţia lumii; Premiul Nobel pentru literatură pe 1992; (m. 2017.

 

 

 

1940 – S-a născut poeta română  Ileana Mălăncioiu.

 

 

 

1941 – A  decedat la Chișinău Teodosie Cojocaru, unul dintre liderii militari ai Sfatului Țării din Basarabia (n.03.05.1879 în corn. Bubuieci, jud. Chişinău.).

 

A  fost primar al Chişinăului; deputat în Parlamentul României.
A urmat Şcoala elementară bisericească pe lângă Seminarul Teologic din Chişinău, apoi Şcoala medie nr. 1 din acelaşi oraş. Intrând în armata rusă, a absolvit Liceul Militar din Odesa. A participat la războiul ruso-japonez din 1904-1905 şi la Primul Război Mondial (1914-1918). S-a înscris în Partidul Naţional din Chişinău în apr. 1917, iar când a început descompunerea armatei ruse, a hotărât să intre în Comitetul Central Militar Moldovenesc, unde a luat parte la toate activităţile organizate (1917), inclusiv în Sfatul Ţării,  susţinînd mişcarea naţională de ieșirea a Basarabiei din c omponența Imperiului Rus.
A participat la adunarea generală a ţăranilor din Basarabia organizată la Chişinău (1917), la Congresul General Militar Moldovenesc (1917). A condus propaganda pentru regimentul nr. 13 moldovenesc la alegerile în Sfatul oraşului Chişinău pe baza votului universal (1917).
A fost deputat în Sfatul Ţării, membru în Sfatul Directorilor, apoi numit director militar.
În timpul existenţei Republicii Democratice Moldoveneşti, în conformitate cu propunerea Blocului Moldovenesc, a fost numit şef de Stat-Major al Ministerului de Război (1918). După Unirea din 27 mart. – 9 apr. 1918 a fost încadrat în armata activă, cu gradul de colonel. În 1919 trece în rezervă.  

A fost ales ca deputat în primul Parlament al României Mari, Președinte al Comisiei Interimare pentru problemele Basarabiei, inspector al Cercurilor de recrutare, inspector al lucrărilor de pensii.

La 28 iunie 1940 Rusia Sovietică invadează Basarabia, acționând încă din primele zile ale ocupației pentru nimicirea elitelor basarabene, în primul rând a  intelectualitatății.

Omul politic și fostul militar, care a slujit cu credință  România, nu s-a evacuat, decizând să  rămână cu familia în Basarabia. La 13 august 1940 a fost arestat de securitatea sovietică N.K.V.D., închis și maltratat zilnic la penitenciarul din Chișinău, fiind învinuit de organelle sovietice de ocupație de “înaltă trădare”.  

Românul basarabean Cojocaru Teodosie nu trădase pe nimeni, a luptat pentru pentru libertatea poporului său,  pentru dreptul de a avea școli în limba maternă, biserică națională, administrație națională, pentru dreptul la un trai decent.

Anchetarea in pușcărie, tortura și învinuirile au durat până și-a dat sufletul, la 23 ianuarie 1941, în închisoarea nr.1 din Chișinău unde fusese aruncat de cotropitorii sovietici ai Basarabiei și anexarea acesteia la URSS .

 

 

 

1941: Revolta Mișcării Legionare este înăbuşita  de către armată.

  Mişcarea legionară este înlăturată de la putere şi interzisă,  conducerea  României concentrându-se numai în mâinile generalului Ion Antonescu.

 

 

1947 –  S-a născut politiciana Megawati Sukarnoputri, președinte al Indoneziei intre 2001 si 2004.

 

 

 

 

1947 – A murit  Pierre Bonnard, pictor postimpresionist francez (“Nud în faţa căminului”, “Corsajul roşu”, “Natură moartă în faţa ferestrei”, ultima, în colecţia Zambaccian); (n.03.10.1867).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1956 – A decedat Sir Alexander Korda, regizor şi producător britanic de film, de origine maghiară.

 

 

 

 

Deopotrivă artist şi om de afaceri, lui i se datorează înflorirea, în anii ’30 ai secolului XX, a cinematografului britanic ; (n.16.09.1893).

 

 

 

 

 

 1957- S-a născut prințesa Caroline de Monaco.

 

 

 

 

Foto: Astrocafe.ro

 

Este fiica cea mare a prințului Rainier al III-lea de Monaco și a soției sale, fosta actrița americană, Grace Kelly, și sora mai mare a lui Albert al II-lea, Prinț de Monaco și a Prințesei Stéphanie de Monaco.

Caroline este în prezent căsătorita (din 1999) cu  Ernst August, Prinț de Hanovra, șeful Casei de Hanovra și pretendent la fostul tron al regatului de Hanovra.

  

 

 

1970- S-a născut maratonista Constantina Diţă-Tomescu, medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară de la Beijing 2008; În 2009 a intrat în Cartea Recordurilor drept cea mai în vârstă campioană olimpică de maraton din istorie.

 

 

 

 

1973 – Ia sfârsit războiul dus de americani în Vietnam.

 

 

 

 

 

 

 

 

Presedintele  SUA, Richard Nixon a anunțat incheierea unui acord de incetarea focului cu  nord-vietnamezii, fixat pentru 27 ianuarie 1973.

 

 

  1976- A murit Paul Robeson, renumit cântăreţ afro-american, actor de teatru şi film; (n. 1898).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1981 – Conducerea României a decis ca Municipiul Bucureşti sa înglobeze, alături de cele şase sectoare administrative, şi Sectorul Agricol Ilfov.

Acest al şaptelea sector al Capitalei, alcătuit din 38 de comune şi oraşul Buftea a fost transformat (24 septembrie 1996) în judeţ, cu reşedinţa în Bucureşti.

 

 

1989 – A murit  în urma unei insuficiente cardiace, la vârsta de 84 ani, pictorul și graficianul suprarealist spaniol Salvador Dali.

 

 

 

 

 

 

A fost un personaj pitoresc al lumii artistice, pictor, scriitor, scenarist,creator de decoruri si costume pentru spectacolele de opera si balet, care s-a bucurat inca in timpul vietii de o popularitate exceptionala; (n.11.05.1904).

 

 

 

 

 

 

1989- A murit geograful Nicolae Al. Rădulescu; contribuţii în domeniul geografiei populaţiei şi a aşezărilor, ca şi în cel al geografiei turismului; membru corespondent al Academiei Române din 1948; (n. 1905).

 

 

 

 

 

1990 – În CFSN s-a hotărât (128 voturi pentru, 8 contra, 5 abţineri) participarea Frontului Salvarii Nationale la alegeri şi amânarea lor la 20 mai.

 

 

 

 

 

 

 

 

În semn de protest faţă de aceste decizii, dizidenta anticomunistă Doina Cornea a demisionat din CFSN.

 

 

 

 

 

 

1997 – Madeleine Albricht devine prima femeie secretar de stat din istoria S.U.A.

 

 

 

 

 

 

1999 – A cincea mineriadă: Miron Cozma şi Romeo Beja, liderii minerilor, îl conving pe primul–ministru Radu Vasile să redeschidă minele Dâlja şi Bărbăteni şi să promită o creştere salarială pentru ortaci de 30–35%.

Minerii se reîntorc în Valea Jiului.

 

 

 

 

 

 

2001 – Camera Lorzilor a Parlamentului Marii Britanii a adoptat o lege care autoriza clonarea embrionilor umani în scopuri ştiinţifice.

 

 

 

2002 – A murit  Pierre Bourdieu, unul dintre cei mai importanţi filosofi şi sociologi contemporani (n. 1 august 1930.

 

 

 

 

2005 – Viktor Iuşcenko este învestit  preşedinte al Ucrainei.

 

 

 

 

 

 

 

2007 – Premierul italian Romano Prodi a respins acuzaţiile privind legăturile sale cu KGB.

 

 

 

 

 

2014 – A murit compozitorul italian de muzică de film Riz Ortolani; (n. 1926).

 

 

 2015- A murit Abdallah Bin Abdulaziz, Rege al Arabiei Saudite între anii 2005-2015 (n. 1924).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2016- A decedat marea maestră internaţională de şah, campioană naţională a României de şapte ori, primul arbitru internaţional al României Elisabeta Polihroniade; (n. 1935).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a remarcat și prin numeroase activităţi de promovare şi popularizare a şahului în țară.

 

 

 

 

 

 

 

 

  2018 -A murit muzicianul sud-african Hugh Masekela, o legendă a jazzului mondial şi reprezentant de seamă al luptei anti-apartheid; (n. 1939).

2018 – A încetat din viață  poetul, fizician, matematician și profesor chilian Nicanor Parra .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reprezentativă pentru întreaga sa creaţie este volumul „Poeme şi antipoeme” (1954), care marchează trecerea de la poem la antipoem; a câștigat în 2011 prestigiosul Premiu Cervantes, considerat un echivalent al premiului Nobel al literaturii hispanice (n. 1914)

 

 

 

2018: A decedat memorialista și mărturisitoarea creștină din temnițele comuniste Aspazia Oţel Petrescu; (n.9 decembrie 1923).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aspazia Otel Petrescu a fost  una dintre romancele care au patimit in inchisorile comuniste, pentru credinta in Hristos si iubirea de neam. Nascuta in ziua de 9 decembrie 1923, in localitatea Cotul Ostritei, in Ucraina de astazi, marturisitoarea Aspazia a patimit vreme de patrusprezece ani, in inchisorile comuniste din Miercurea Ciuc, Mislea, Dumbraveni, Jilava, Botoșani si Arad.

Între anii 1944-1948, ea urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, din cadrul Universitatii „Babes Bolyai”, din Cluj.

In vremea studentiei, Astazia  a sustinut o conferinta in cadrul „Fratiei Ortodoxe Romane Studentești”, avand ca tema „Iisus in poezia română”. Filosoful Lucian Blaga, care ii va fi si profesor, ii va aprecia mult talentul literar, drept pentru care o va si incuraja sa scrie in continuare.

Mai apoi, intre anii 1946-1948, tânăra Aspazia a lucrat ca dactilografa, in cadrul „Centrului de Studii Transilvane”, aflat pe atunci sub conducerea academicianului Silviu Dragomir. In data de 9 iulie 1948, cu numai cateva zile mai inainte de a sustine ultimele examene, studenta Aspazia Otel Petrescu a fost arestata și condamnata de Securitate la zece ani de temnita grea, in inchisorile din Mislea, Dumbraveni si Miercurea Ciuc.

In anul 1958, cu putin mai inainte de a fi eliberata, condamnata politic Aspazia Otel Petrescu primeste o noua condamnare, de patru ani. Astfel, intre anii 1958-1962, ea va trece iarăși prin inchisorile comuniste din Mislea, Jilava, Botosani si Arad. Dupa eliberare, Aspazia se stabileste in orasul Roman, unde cu mare greutate reuseste sa se angajeze ca dactilografa.

In anul 1964, ea se va casatori cu Ilie Alexandru Petrescu, ramas vaduv la acea data. Impreuna cu acesta, ea ii va creste pe cei doi copii ramasi fara mama. Rand pe rand, cei de aproape ai Aspaziei vor trece si ei la cele vesnice. Astfel, in anul 1977 ii moare mama, in anul 1987 ii moare sotul, iar in anul 1998 ii moare fratele, Anatolie.

Dupa anul 1989, marturisitoarea Aspazia Otel Petrescu participa la aproape toate comemorarile martirilor si mucenicilor din temnitele comuniste. Alaturi de alte femei de seama, Aspazia este organizatoarea Paraclisului de la Inchisoarea Mislea, fosta manastire ortodoxa de maici. Paraclisul, sfintit in ziua de 12 noiembrie 1994, este locul cel mai de seama unde sunt pomenite tinerele si femeile (condamnate politic) care au patimit in inchisorile comuniste.

Aspazia Otel Petrescu si-a insemnat memoriile in urmatoarele volume: „Strigat-am catre Tine, Doamne…” (2000), „Adusu-mi-am aminte” (2007) si „Cu Hristos in celula”.

In anul 2007, scriitoarea Aspazia Otel Petrescu primeste premiul Fundatiei Culturale „Lucian Blaga” pentru creatie literara (proza scurta), in cadrul „Festivalului international Lucian Blaga”.

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

Sfântul Mucenic Clement de Ancira

 

 

Sfântul Clement episcopul Anciriei s-a născut la 250 de ani după Hristos în vremea stapanirii împăratului Valerian (253-259),din tată păgân şi mamă creştină, născută din părinţi creştini, crescută în dreapta învăţătură, cea care l-a invatat pe copil cele despre credinta crestina. Tatal necredincios a murit inca de pe cand copilul era foarte mic.

La vârsta de numai 12 ani Sfântul Clement a îmbrăcat haina monahală, fiind  ales  după câțiva ani episcop. Nevoinţele din chilie s-au continuat cu nevoinţele cele din lume, viaţa sfântului fiind o neîncetată mucenicie.

 
El a patimit mult de la toti conducatorii lipsiti de credinta ai vremii, printre care imparatii Diocletian si Maximian, si guvernatorii Dometian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius si Alexandru.

 
El a patimit mult de la toti conducatorii lipsiti de credinta ai vremii, printre care imparatii Diocletian si Maximian, si guvernatorii Dometian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius si Alexandru.

Sub împăratul Diocletian , sfântul Clement a murit în chinuri pentru credința în Christos. Împăratul a arătat cu mâna spre uneltele de chinuire, zicând către sfânt: „Acestea sunt pregătite celor ce nu cred în zeii noştri”.

Viteazul mucenic al lui Hristos i-a raspuns: “Daca tiraniile tale, precum ti se pare, sant infricosate, apoi ce socotesti de chinurile acelea, pe care le-a gatit Dumnezeu in iad celor ce nu cred in El?

Sfantul Clement de Ancira si-a dat duhul înaintea  lui Dumnezeu după multe și îndelungate chinuri.

Tot în aceasta zi, facem pomenirea Sfântului Paulin de Nolla.

 

 

 

 

 

VIDEO:  ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

Surse: Istoriculzilei blogspot.com; Istoria md; Mediafax.ro;Wikipedia.ro; Rador.ro

 

 

Publicitate

Guvernul PNL condus de tandemul Iohannis – Orban nu are bani pentru pensii și salarii, dar are pentru corporații

 

 

 

 

 

 

 

 

Lia Olguța Vasilescu, despre Guvernul PNL Iohannis-Orban: ”Pentru români nu au bani, dar pentru corporații nu este niciun fel de problemă.”

 

Într-o conferință de presă ținută în urmă cu câteva zile, fostul ministru al Muncii Lia Olguța Vasilescu, a declarat referindu-se la atitudinea Guvernului PNL față de pensii, că „pentru români nu au bani, dar pentru corporații nu este niciun fel de problemă”.

„Iată că pentru români nu au bani, dar pentru corporații nu este niciun fel de problemă. (…) Spun că nu mai sunt bani de pensii, dar scutesc băncile de taxa pe lăcomie care înseamnă 800 de milioane de lei, dau ajutor companiilor din Energie de 330 de milioane de lei, pe lângă scutirea de taxe de 600 de milioane, scutesc companiile din Energie și de plata certificatelor verzi care înseamnă alte 500 de milioane de lei”, a spus fostul ministru al Muncii Lia Olguța Vasilescu.

Totodată, Olguța Vasilescu a adăugat că și administratorii străini ai Pilonului II de pensii sunt scutiți de mărirea capitalului social care însemna o garanție în plus pentru cei care dețin unități de fond la Pilonul II că vor reuși să recupereze, totuși, ceva, la vârsta de pensionare.

Lia Olguța Vasilescu spune că reprezentanții USR insistă pe privatizarea asigurărilor de sănătate în programul de guvernare, însă a subliniat că o astfel de măsură ar putea conduce la colapsul sistemului.

„Observăm că USR, prin programul de guvernare, își dorește reintroducerea taxei pe sănătate pentru pensiile mai mari de 1.200 lei.

Taxa a fost eliminată în februarie 2017 de Guvernul PSD, iar pensia medie, la fel, în decembrie a fost 1.326 lei”, a spus Olguța Vasilescu.

Fostul ministru al Muncii a precizat că, în cazul în care va intra în vigoare măsura USR, toți pensionarii aflați în pragul pensiei vor avea o scădere a pensiei.

„USR insistă pe privatizarea asigurărilor de sănătate, ceea ce poate să ducă la colapsul sistemului”, mai spune fostul ministru.

Agenția Mediafax anunța că surse politice au precizat că USR are în plan elaborarea unor măsuri, parte din programul „cu care mergem la negocieri” pentru intrarea la guvernare. USR dorește taxe zero până la salariul minim, tranziția de la pilonul I de stat la pilonul II privat de pensii controlat de străini.

USR dorește să intervină și la nivelul sistemului de sănătate, prin introducerea unor alternative la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

„La sistemul de sănătate, în momentul de față, e un singur asigurator mare care știm cât de bine funcționează și am dori să permitem posibilitatea cetățenilor să apeleze și la o asigurare diferită pe piață, ca să existe o concurență și serviciile să fie mai bune”, informează Fluierul  ro.

Legislația secretă – un mijloc de represiune utilizat de regimul dictatorial comunist din România pentru controlul populaţiei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Înainte de 1989 era răspândită cutuma de a nu se publica actele elaborate de regimul comunist  în Buletinul Oficial

Așa se face că decretele consiliului de stat, decrete prezidenţiale, hotărâri ale consiliului de miniştrii se difuzau numai pe circuit intern, foarte multe dintre  aceste acte având nivel de clasificare strict secret, secret de serviciu sau secret de stat de importanţă deosebită.

Legislația „secretă”

Legislaţia penală cu caracter public, cuprinsă în Codul Penal şi în decretele care l-au modificat, apărute în Buletinul Oficial, era completată de o serie de decrete şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri sau ale Marii Adunări Naţionale care aveau menirea de a consolida cadrul legal al represiunii.

Astfel, Ministerul de Interne a emis măsurile administrative care vizau categorii de persoane considerate indezirable de regim. Sute de mii de oameni au fost internaţi în lagăre şi colonii de muncă, li s-a stabilit domiciliu obligatoriu sau au fost deportaţi, fără a exista o decizie judecătorească în acest sens.

Caracterul secret al legislaţiei represive a fost o caracteristică de bază a perioadei comuniste. În lipsa posiblității de a cunoaşte legislaţia represivă, multe persoane au fost condamnate ori sancţionate abuziv cu măsuri privative de libertate .

Un exemplu este Decretul nr. 62 din februarie 1955 prin care a fost completat Codul Penal. Acesta incrimina „activitatea intensă contra clasei muncitoare sau a mişcării revoluţionare, desfăşurată într-un post de răspundere în aparatul de stat sau într-un serviciu secret pe timpul regimului burghezo-moşieresc”, pedeapsa fiind temniţă grea pe viaţă şi confiscarea totală a averii.

Tot cu caracter secret a fost şi HCM nr. 1154/1954 privind „domicilierea în centrele aglomerate”. Articolul 2 al HCM stipula că se pot stabili în oraşe „angajaţii organelor şi instituţiilor statului, ai întreprinderilor şi organizaţiilor obşteşti, militarii mutaţi în interes de serviciu şi descendenţii acestora, numai în baza obţinerii unei repartiţii de locuinţă şi a unei vize de mutare eliberată de Miliţie”. Această hotărâre a fost completată ulterior prin HCM nr. 1554/1954.

Aceast act normativ era unul foarte elaborat, cuprinzând 20 de articole, structurate pe cinci capitole. Având menţiunea „nepublicată”, acest text de lege secret a constitut baza măsurilor administrative de stabilire a domiciului forţat şi de internarea în lagărele şi coloniile de muncă, până la abrogarea sa în 1954.

Conform notei de studiu nr. 00880015 din 14 decembrie 1967, întocmită de Serviciul C al Consiliului Securităţii Statului, începând cu anul 1949 s-au stabilit măsuri de dislocare şi fixare de domiciliu obligatoriu, internare în colonii şi unităţi de muncă şi acordare de loc de muncă obligatoriu unor categorii de persone care, fără a putea fi condamnate penal, făceau obiectul acestor măsuri represive ale regimului comunist.

Aceste acte normative aveau un caracter secret. Dacă ar fi fost date publicităţii, regimul de ”democraţiei populară” de la Bucureşti ar fi dezvăluit întregii lumi mijloacele represive utilizate pentru controlul populaţiei.

Un al motiv al secretizării ținea de faptul că acestea încălcau chiar prevederile constituţionale ale RPR, oricât de formale erau acestea, referitoare la drepturile şi libertăţile individiaule: „Inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului, a cuvântului, libertatea cuvântului, libertatea de asociere”.

Decretul nr. 6 din 1950 relativ la înfiinţarea unităţilor de muncă rezolva două probleme ale regimului:nevoia acută de forţă de muncă, dar şi necesitatea de a decongestiona sistemul penitenticiarelor.

Acest decret a fost completat prin Ordinul nr. 100 al MAI din 3 aprilie 1950, prin care se stabileau categoriile de persoane care putea face obiectul internării:„Cei ce lansau sau răspândeau zvonuri alarmiste, cetăţenii români care întreţineau legături de prietenie cu membrii familiilor ambasadelor imperialiste, cei care aduceau injurii Partidului Comunist”. Termenele internărilor puteau varia între 6 luni şi 2 ani.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1554 din 22 august 1952, unităţile de muncă au fost transformate în colonii de muncă, adăugându-se noi categorii de persoane care puteau fi internate:

„foştii poliţişti, foştii condamnaţi, începând din 1945, pentru trecerea frauduloasă a frontierei, cei ce duceau acţiuni duşmănoase atât la sat, cât şi la oraş, elemente cu un trecut reacţionar cunoscut, cadre active ale fostelor grupări şi partide fasciste şi burghezo-moșierești”.

Prin aceeaşi hotărâre erau înfiinţate şi batalioanele de muncă, destinate „bărbaţilor fără o ocupaţie permanentă, speculanţilor”.

HCM nr. 1554 din 1952 prevedea:

 

„Art 1. Având în vedere rezistența tot mai activă a elementelor duşmănoase şi faptul că acestea încearcă încontinuu să saboteze în mod organizat măsurile Guvernului şi Partidului îndreptate spre întărirea dictaturii proletariatului şi construirea cu succes a socialismului;pentru a uşura supravegherea activităţii elementelor duşmănoase şi străine de clasă muncitoare, pentru a le atrage la muncă de utilitate socială şi pentru a curăţa cele mai importante centre vitale ale societăţii de elementele duşmănoase, se va admite ca măsură excepţională, provizorie, internarea administrativă pentru efectuarea muncii obligatorii. În acest scop se organizează

 

1) colonii de muncă;

2) domiciliu obligatoriu;

3) batalioane de muncă”.

Regimul domiciliului obligatoriu se aplica pentru „toţi explatatorii”, fie că vorbim despre moşieri, bancheri, mari funcţionari, foşti proprietari de fabrici şi indreprinderi, rudele celor fugiţi din ţară etc.

Stabilirea domiciliului obligatoriu se făcea la nivel regional cu avizul Comisiei Centrale. Părăsirea domiciliului obligatoriu şi a locului de muncă obligatoriu se pedepseau cu închisoare de la 3 la 5 ani.

Din cercetarea celor aproximativ 70.000 de fișe matricole penale s-a constatat că au fost emise numeroase decizii de internare în unităţi sau colonii de muncă care cuprindeau, fiecare, câte sute de nume. O parte dintre acestea prelungeau termenul de internare, altele stabileau acest regim după expirarea termenelor pedepselor pronunţate de justiţie, altele acţionau retroactiv asupra unor deţinuţi ce fuseseră reţinuţi abuziv cu ani în urmă de organele de Securitate sau de Miliţie.

Arestările şi internările în lagărele şi coloniile de munca au atins cel mai înalt nivel în anul 1952. În acest an, au fost operate 24.826 de arestări şi 11.913 internări în unităţile de muncă scrie https://www.historia.ro.

 

 

 

 

 

 

 

Decretele secrete

 

  Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a dat publicității în 2008 primul pachet de 69 de legi ținute departe de ochii clasei muncitoare în timpul lui Ceaușescu și Dej.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR) a facut public un prim lot de acte normative secrete care au stat la baza organizarii si functionarii aparatului represiv comunist.

Cele 69 de acte normative postate pe Internet reprezinta o mica parte din miile de decrete si hotărâri emise in perioada 1948-1989 si tinute la secret de autoritatile comuniste.

Legile dezvaluite  de IICCR nu au fost publicate niciodata în Buletinul Oficial al RPR-RSR, dar românii le-au simtit din plin efectele pe propria lor piele. Documentele pot fi accesate la http://www.crimelecomunismului.ro

În baza acestor hotărâri, slujitorii regimului, comunistii fruntasi au fost recompensați regește.

Acte normative publicate se refera, intre altele, la infiintarea si organizarea unor institutii de stat, dreptul la pensie al persoanelor care au desfasurat „activitate revolutionar” inainte de 23 august 1944, incadrarea lucratorilor cu munca politica in grupa a III-a de munca la stabilirea pensiei, drepturile si obligatiile cetatenilor romani angajati la societatile mixte cu sediul in strainatate, salarizarea personalului clerical si diplomatic, dreptul persoanelor care calatoresc in strainatate in interes personal de a utiliza anumite sume in valuta, drepturile jucatorilor si antrenorilor de fotbal din echipele de categoria A si B, acordarea de recompense persoanelor care contribuie la descoperirea infractiunilor privind metalele pretioase si devizele.

Documentele provin din Biblioteca Consiliului Legislativ si au fost fotocopiate in cursul anului 2006 de catre expertii Serviciului Investigatii Speciale din cadrul IICCR.

Pensii si facilități pentru nomenclaturiști

Comunistii cu vechime, care „au desfasurat activitate revolutionara inainte de 23 August 1944”, dar si urmasii acestora, au fost recompensati cu pensie, conform unui Decret emis, in 1966, de Consiliul de Stat al RSR. „Perioada de detinere in inchisori si lagare ca urmare a activitatii revolutionare desfasurata pana la 23 August 1944” constituia vechime in munca si era incadrata in grupa I de munca.

Nici „lucrătorii cu munca politică” nu au fost uitati la bătrânețe. Potrivit unei Hotărâri din 1967 a Consiliului de Ministri al RSR, activistii PCR beneficiau, la stabilirea pensiei, de incadrare in grupa III de muncă, fara deosebire de funcția indeplinită. In caz de boală, nomenclaturiștii de frunte și familiile lor beneficiau de tratament privilegiat, la Spitalul Elias.

Se puteau interna in sectia A, rezervată VIP-urilor, membrii CEx si secretarii CC al PCR, primii secretari, procurorul general, rectorul de la „Stefan Gheorghiu”, președintele Academiei.

Recompense pentru organele de represiune, turnatori și activiști

În ani ’50 exista o hotărâre a Consiliului de Miniştri prin care trupele de securitate, soldaţi, ofiţeri şi subofiţeri de securitate primeau un spor special de vodcă pentru cei care efectuau misiuni speciale, adică cei care se întorceau de la misiunile de pacificare ale ţăranilor care se revoltau, de execuţiile care se făceau la marginea satelor şi comunelor”

Tovarășii care călăuzeau tinerele mlădițe – pionierii – pe calea socialismului, beneficiau, conform unei Hotărâri din 1966 a Consiliului de Miniștri de bani in plus la salariu.

Astfel, un comandat de unitate de pionieri care se ocupa de peste 800 de „cutezatori” primea in plus la salariu 350 de lei si era degrevat de o jumătate de normă de predare. Statul comunist recompensa consistent turnatoria, la orice nivel.

In baza unei Hotărâri din 1958, persoanele care contribuiau la „descoperirea infracțiunilor privind metalele pretioase si devizele” primeau intre 1 si 10% din contravaloarea in lei, „la prețul legal de preluare, a valorilor confiscate”. Recompensa pentru denunțător si pentru lucratorul care efectua urmarirea penala nu putea depăși, totusi, 2500 de lei de căciulă.

Dosarul de partid, la secret

Dosarele de membru de partid au fost pastrate cu atentie, sigilate si pazite. Accesul la un astfel de dosar necesita o serie de aprobari, chiar daca era vorba de persoane excluse din partid. In acest sens, secretariatul CC al PCR a elaborat, in 1968, un set de instrucțiuni cu privire la organizarea evidenței si păstrarea dosarelor de partid.
Documentul, de uz intern, nu a fost făcut public.

In acesta se specifica faptul ca „dosarele de membru de partid sunt documente secrete de partid in care este inscrisa viata si activitatea membrilor de partid, calitatile politice, morale si profesionale ale acestora”.

Aceste acte erau depozitate de catre comitetele judetene, municipale si orasenesti de partid, consiliile politice de la MFA, MAI si Trupele de Securitate. Ele erau numerotate, inventariate, sigilate si pastrate.

Documentele celor decedati sau excluși erau si ele pastrate. Distrugerea prin ardere a dosarelor este și ea prevazută in instructiuni.

Calitățile activistului

Secretaratul general al CC al PCR a stabilit, printr-o brosura de uz intern, in 1968, calitățile pe care trebuie sa le aiba cei ce urmau sa fie promovati in functii de raspundere. Cerințele erau: cunostinte temeinice de specialitate si de cultura generala, aptitudini organizatorice si initiativa in munca, nivel politic si ideologic corespunzator, devotament si abnegatie fata de cauza socialismului si comunismului, sa militeze consecvent pentru aplicarea normelor democratiei interne de partid si ale centralismului democratic, influenta si autoritate in randul maselor, capacitate de a convinge oamenii de justetea politicii partidului.

Pentru promovare mai era necesar ca respectivul sa lupte cu hotărâre pentru intărirea disciplinei de partid si de stat, pentru apărarea si dezvoltarea avutului obstesc, dar si sa manifeste combativitate, fermitate, perseverenta si spirit de raspundere. Mai trebuiau dovedite principialitate, modestie, cinste si corectitudine, un caracter integru si o comportare demna in societate si in viata personala.

Mecanismul cenzurii

Fiecare cuvânt tipărit, rostit la radio, la teatru, in filme a fost cenzurat de Directia Generala a Presei si Tipariturilor (DGPT), structura infiintata printr-o Hotarare, nepublicata vreodata, a Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romania din 23 februarie 1954. Reglementarea a fost in vigoare multi ani si in regimul Ceausescu.
„Directia Generala a Presei si Tipariturilor exercita controlul de stat in scopul apărării secretului de stat si din punct de vedere al controlului politic asupra tuturor materialelor cu caracter de propaganda, agitație si a oricaror tiparituri, imprimate, ce urmeaza a fi difuzate in public”, spune primul articol al Hotărârii.

Atributiile DGPT constau, conform documentului semnat de Gheorghe Gherghiu-Dej, in control asupra: ziarelor, revistelor, periodicelor, a oricaror tiparituri si imprimate; continutului cartilor, brosurilor si oricaror lucrari editoriale; tipografiilor si a oricaror mijloace de multiplicare; emisiunilor radio-telegrafice destinate informarii presei si opiniei publice; materialelor ce urmeaza a fi expuse in muzee si expozitii; filmelor si diafilmelor; productiei teatrale destinate publicului larg; circulatiei in biblioteci.

Aceeasi Directie stabilea, impreuna cu organele legale, „retragerea materialelor necorespunzatoare”, constata abaterile si urmarea sanctionarea celor vinovati.

Singurele capitole pe care DGPT nu le verifica erau materialele clasificate „secret”, „strict secret” si cele de „uz intern” din MFA, MAI si MAE. Directorul DGPT avea „intreaga conducere”, el dispunând de numirea si revocarea intregului personal al Direcției.

Aceasta era structurată pe trei secțiuni: Presa, Carte si Propaganda si agitatie orala si vizuala.

O sută de dolari capra neagră

Regimul comunist a acordat mereu o atentie speciala turiștilor străini, furnizori de valută.

In 1967, Consiliul de Ministri al Republicii Socialiste Romania elaborează o „Hotărâre privind organizarea vânătoarei si pescuitului in apele de munte pentru turistii straini si invitatii straini”. Actul normativ, valabil si in 1975, cuprinde tarifele percepute strainilor pentru vanatoare si pescuit.

Astfel, un cerb carpatin putea costa de la 300 pana la 5000 dolari; un cerb lopatar de la 150 la 850 dolari; un caprior intre 50 si 300 dolari; o capra neagra de la 100 pana la 350 dolari; un mistreț intre 50 si 150 dolari, iar un urs putea ajunge pana la 2000 de dolari. O vânătoare de iepuri, fazani, prepelite costa 30 dolari pe zi si unu-doi dolari piesa impuscata.

Ziua de pescuit era opt dolari, un păstrav prins 0,25 dolari, iar o lostriță 50 dolari. Hotărârea stabileste tarife si pentru vânatul „rănit si negăsit”, 300 dolari pentru un cerb, dar taxeaza si focurile de arma trase gresit cu maximum 100 dolari.

Primele fotbaliștilor

Consiliul de Ministri al RPR a batut in cuie, in 1960, drepturile si obligatiile fotbalistilor si antrenorilor din diviziile A si B, stabilind premierea cu cate 2000 de lei a jucatorilor si antrenorilor echipei campioane. Fotbalistii celorlalte echipe ocupante ale podiumului capatau cate 1000 de lei, pentru locul II, respectiv 500 – locul trei. Castigarea Cupei aducea in buzunarul fiecarui jucator titular 2000 de lei, in timp ce rezervele primeau cate 1000.

Fotbalistii de la „Nationala mare” mai primeau cate 700 de lei pe luna. Medalia de aur la Jocurile Olimpice sau castigarea unui campionat mondial putea fi rasplatita cu pana la 10.000 de lei/performer. Legea parafata in 1960 prevedea ca jucatorii de divizia A „pot fi invoiti din productie” cate patru ore zilnic, iar cei din esalonul secund cate doua ore.

„Pentru cointeresarea si stimularea” fotbalistilor si pentru compensarea castigului nerealizat la locul de munca, cluburile plateau jucatorilor o „indemnizatie de efort” de 1000-1200 de lei (categoria A), respectiv 500-600 de lei (categoria B). Un antrenor categoria IV primea 700-900 de lei, iar unul de categoria I intre 1450 si 1800 de lei.

Un director  de banchete, platit mai bine decât un mitropolit

Întâiul stătător al Bisericii primea 3650 de lei lunar, in timp ce bucătarul-sef coordonator „din cadrul Intreprinderii Hotel Intercontinental București” lua cu numai cincizeci de lei mai putin.

Potrivit legii, personalul operativ si muncitorii de la hotelul amintit mai beneficiau zilnic de 1-2 mese gratuit, în limita sumei de 10 lei de persoană, calculată la pret de aprovizionare.
Un director de banchete cu vechime putea câștiga 3100 de lei, in timp ce un mitropolit  primea cu o suta mai putin. Un protopop trebuia sa se multumeasca cu 800 de lei lunar, iar un preot simplu lua 620 de lei.

 

 

Sursa: 

 

https://www.historia.ro/ cum-a-fost-utilizata-legislatia-ca-instrument-al-represiunii-in-romania-comunista

http://www.ziua.ro/display.php?data= Ovidiu BANCHES si Anca HRIBAN

https://www.iiccr.ro/pdf/ro/ecouri_in_presa/ecouri_in_presa_documente_inedite_din_arhivele_comuniste.pdf