CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O importantă invenție românească ignorată în prezent – STABILOPODUL


 

 
STABILOPODUL – O invenție românească pe care nu avem dreptul s-o ignorăm.

Inexplicabil, dar dicționarele enciclopedic, explicativ al limbii române și cel de neologisme, omit să scrie despre stabilopozi.

Un geometru ar defini un stabilopod astfel : „corp stelar, cu 4 picioare, parțial simetrice, având centrul în centrul de greutate al tetrapodului echifacial“.

Un constructor ar spune despre el că este „cărămida lucrărilor hidrotehnice“, iar un poet ar folosi, poate, următoarea metaforă spre a-l defini: „steaua care îmblânzește valul“.

Stabilopodul, omis în dicționare, este  o invenție românească realizată în 1963 și a avut un rol important în extinderea și siguranța orașului – port Constanța.

Regretatul inginer Laurențiu Țoringhibel, fost director al Întreprinderii de Construcții Hidrotehnice (ICH), povestea că istoria acestei creații tehnice este legată de vizita în 1962, în port și la Șantierul Naval Constanța, a fostului lider comunist al României, Gheorghe-Gheorghiu Dej, care a hotărât să se extindă portul și șantierul naval.

La acea vreme, portul se întindea până la SNC, care la rându-i se limita la perimetrul ocupat în prezent de atelierele de mecanică reparații, tâmplărie și lăcătușerie. Digul de nord se sfârșea la Cuibul Reginei și Farul Carol.

Cei desemnați să ducă la bun sfârșit această misiune au făcut deplasări de documentare la șantierele navale Gdinya și Gdansk (Polonia), la Moscova, Odessa și Leningrad.

La construcțiile hidrotehnice din zona Mediteranei, se folosea un element de protecție, numit tetrapod, care era un trunchi de con fără picioarele pe care le are stabilopodul românesc.

Până atunci, toate protecțiile folosite la digurile românești din portul vechi erau reprezentate de blocurile paralelipipedice sau cubice.

Pentru extinderea portului s-a luat în considerare o soluție românească, la proiectarea căreia  o contribuție esențială a avut-o inginerul Mircea Ulubeanu, stabilopozii  proiectați de acesta dovedindu-se mai buni pentru zona Mării Negre, în care furtunile ajung până la forța 7 – 8, decât alte tipuri de de elemente de protecție utilizate la construirea digurilor în alte părți ale lumii.

 

 

 

 

Foto: Inginerul Mircea Ulubeanu, al doilea din dreapta

 

 

 

 

Forma deosebită a stabilopodului are două funcții deosebite: pe de o parte, permite spargerea valurilor și disiparea forței lor distructive, iar pe de altă parte, aceștia se îmbină mai bine între ei decât tetrapozii și nu permit mantalei de protecție a digului să alunece în mare.

Desigur, costul unui stabilopod este superior celui al unui bloc de beton, dar și efectul pe care îl au în apărarea digurilor este mai mare, iar în timp, o manta de stabilopozi asigură o protecție mai bună și mai ieftină decât una din blocuri de beton.

Primul stabilopod a fost construit în 1963, pe șantierul înființat la Poarta 6, în zona actualului cartier de locuințe.

În 1976, produsul românesc a primit, din partea de OSIM, brevetul de invenție nr. 56.171, sub denumirea „bloc din beton pentru apărarea construcțiilor expuse valurilor”, care a intrat în proprietatea ICH.

Stabilopodul se deosebește de elementele de construcție similare nu doar prin forma deosebită, ci și prin materialele și tehnologia folosită la fabricarea sa.

Astfel se explică durată de viață mult mai mare a construcțiilor hidrotehnice din stabilopozi.

Nimeni nu a contabilizat câți stabilopozi au fost construiți din 1963 și până în prezent, dar se știe că extinderile succesive care au transformat Constanța în cel mai mare port de la Marea Neagră, construcția portului Midia și a porturilor de la Dunăre, protecția portului Tomis și a plajelor, precum și regularizarea cursurilor unor râuri au la bază invenția românească.

La un moment dat, armatorul grec Aristotel Onassis, care îşi dorea un port care să fie realizat după un proiect al inginerului Ulubeanu, l-a invitat la negocieri împreună cu o delegaţie de specialiști români la Atena.

Au fost primiți într-un hotel elegant, în cameră aşteptându-i câte o sticlă de Metaxa şi un şirag de mătănii din chihlimbar, cu urările de bun venit ale magnatului grec.

În timpul discuţiilor, specialiştii greci și-au arătat disponibilitatea  să achiziționeze imediat proiectul românesc, dar Onassis a rămas fără portul dorit. Comuniştii voiau neapărat plata în bani, iar armatorul dorea să plătească în petrol.

 În perioada 1990 – 1991, stabilopodul a trecut granițele țării, fiind folosit la construcția unor porturi din Maroc, pe ale căror șantiere lucrau specialiști români.

Astăzi, tiparul stabilopodului este protejat ca model și desen industrial.

Autorul lui, bucureşteanul Mircea Ulubeanu, un strălucit inginer român care a fost deseori comparat pentru ideile sale inovatoare cu marele său înaintaș Anghel Saligny, s-a stins din viaţă în 2005, fără o recunoaştere publică pe deplin meritată.

 

 

 

FOTO Povestea inginerului Mircea Ulubeanu, specialistul român care a inventat stabilopozii

Foto: Mircea Ulubeanu (n.1912).

 

 

 

 

 

Surse:

 

CUGET LIBER

https://www.romani.md/stabilopodul-o-inventie-romaneasca-importanta/

https://adevarul.ro/ povestea-inginerului-mircea-ulubeanu

16/01/2020 - Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: