Ce spune ministrul de Externe, Aureliu Ciocoi, despre Unirea R.Moldova cu România
„Sunt moldovean și vorbesc româna”.
Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Aureliu Ciocoi, a spus, în cadrul unui interviu pentru Unimedia.info, ce crede el despre o eventuală Unire a R.Moldova cu România.
„Putem discuta teoretic despre acest subiect, în cazul în care Republica Moldova va fi dezvoltată economic, social, politic, în toate domeniile, la așa un nivel, încât frontiera dintre Republica Moldova și România să devină una simbolică, trasată pe hartă.
Să nu mai fie nevoie să stăm ore în șir la trecerea frontierei și așa mai departe.
Când călătoriți în Uniunea Europeană și intrați în Elveția, care nu este membră UE, simțiți o diferență?”, a declarat ministrul, potrivit sursei citate.
Referitor la opiniile lansate în societate conform cărora Unirea cu România este o soluție pentru dezavoltarea R.Moldova, Aureliu Ciocoi a afirmat că cei care le lansează au o „abordare lașă”, deoarece „e foarte comod să nu faci nimic acasă și să te culci cu capul pe pernă, în speranța că dacă mă unesc cu România sunt membru UE”.
„Pentru că, în loc să se concentreze pe problemele din interiorul Republicii Moldova, să dezvoltăm acest stat și aici este nevoie de muncă. E mult mai ușor să iai în mână un „transparant” (n.r. pancartă) din acesta „Unire moldoveni, jos hotarul de la Prut și începi să bați mătănii în jurul monumentului Ștefan cel Mare, creând reverberații politice în jurul acestui eveniment.
Și alta, e mult mai dificil să iai responsabilitatea în mâini și să încerci să demonstrezi că se poate de trăit într-o Republică Moldova dezvoltată, bine instruită, cu un sistem de sănătate bine pus la punct, nu mai rău decât în Germania, cu școli foarte bune și salarii și pensii decente. Lucrurile acestea gratis, din cer, nu cad”, a adăugat ministrul de Externe.
În același timp, Aureliu Ciocoi a declarat că, indiscutabil vorbește limba română. „Sunt moldovean și vorbesc româna”, a precizat acesta.
Ministrul a mai fost întrebat și despre cum ar putea reacționa Moscova la fraza președintelui Igor Dodon de la recepția Ambasadei României organizată cu ocazia marcării Zilei Naționale a României prin care s-a adresat cetățenilor români cu „frații noștri de peste Prut”.
„Mă întrebați o chestie despre care eu habar nu am cum poate reacționa Moscova la așa ceva.
Republica Moldova este un stat suveran, independent, e decizia noastră. De ce credeți că Rusia ar fi trebuit să reacționeze într-un mod negativ la această declarație a domnului președinte?”, a răspuns diplomatul.
Amintim că Aureliu Ciocoi a avut recent o întrevedere la întrunirea de la Bratislava cu omologul său de la București, Bogdan Aurescu.
Potrivit unui comunicat al Ministerului de Externe de peste Prut emis după întrevederea respectivă, sprijinul României, inclusiv financiar al R.Moldova va fi reevaluat și condiționat strict de acțiunile reale, demonstrate de Guvernul socialist.
„Cu această ocazie, șeful diplomației române a atras atenția, cu fermitate, asupra problemelor generate de schimbarea de guvernare de la Chișinău, determinată de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, într-un moment esențial pentru reforma justiției în Republica Moldova, schimbare contrară intereselor pe termen mediu și lung ale Republicii Moldova și ale cetățenilor săi”, se mai menționa în comunicatul respectiv.
ZIUA DE 20 DECEMBRIE ÎN ISTORIA NOASTRĂ
Ziua de 20 decembrie în istoria noastră
1191: A fost facuta prima mențiune a cetății Sibiului, sub numele Cibinium, într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea, existența unei prepozituri a Sibiului (praepositura Cibiniensis).
Prepozitura este o funcție de conducere în anumite congregații religioase scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Deși primele așezări în zona Sibiului par să fi fost castrul roman Cedonia, din zona actualului cartier sibian Gușterița și o așezare de origine slavă, localitatea avea să fie colonizată în a doua parte a secolului al XII-lea de coloniștii sași, prima atestare documentară în limba germană, Hermannstadt, datând din anul 1223, dar există și mențiuni ale numelui Villa Hermanni.
În anul 1241 orasul a fost atacat, cucerit și parțial distrus, în timpul marii invazii tătare.
Menţionat sub numele de Hermannsdorf în anul 1321, în a doua jumătate a secolului XIV Sibiul obţine calitatea de civitas, într-un document din 1366 fiind pentru prima dată pomenit numele localităţii sub forma Hermannstadt.
Spre sfârşitul secolului al XV-lea se formează instituţia numită Universitatea Săsească, aflată în fruntea ierarhiei administrative a tuturor saşilor, condusă de un jude regal, mai târziu comite al saşilor.
https://www.youtube.com/watch?v=iCNcAGGRlfQ
1740: S-a născut József (Iosif) Benkő, istoric (autorul unor studii privind istoria medievală a Transilvaniei şi un susţinător al latinităţii limbii române), botanist şi geograf secui; (m. 1814).
1768: S-a născut mitropolitul Veniamin Costache, cărturar, traducător şi poet; alături de Gheorghe Asachi, a avut o contribuţie însemnată la organizarea învăţământului de toate gradele din Moldova; la îndemnul său, în 1833, s-a pus temelia actualei catedrale mitropolitane din Iaşi; (m. 1846).
1808/1809, 20.XII./1.I: S-a născut (la Miskolc/Ungaria) cărturarul Andrei Şaguna, mitropolit al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria (din 1864);
A fost unul dintre preşedinţii Adunării Naţionale de la Blaj (3/15 mai 1848) şi şeful delegaţiei trimise la Viena pentru a susţine pe lângă împărat drepturile românilor transilvăneni și a avut însemnate contribuţii la dezvoltarea învăţământului şi a presei în limba română, precum şi la întemeierea şi activitatea societăţii ASTRA (1861), fiind primul ei preşedinte.
În 1871 a fost desemnat membru de onoare al Societăţii Academice Române.
Andrei Şaguna a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 29.X.2011, cu zi de prăznuire la 30 noiembrie.
NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002) dă naşterea lui Andrei Șaguna la data de 1.I.1809.
1837: Apare la Bucureşti, în Muntenia, primul cotidian românesc întitulat “România“, sub redacţia lui Florian Aaron şi Gheorghe Hill, care oglindea viaţa politică, social-economică, ştiinţifică şi culturală a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor, precum şi evenimentele politice din întreaga lume.
Publicaţia a fost editată până în data de 31 decembrie 1838.
Primele 150 de numere ale gazetei au fost imprimate cu caractere chirilice, folosindu-se apoi alfabetul de tranziţie (20.XII./1.I)
1842: Obşteasca Adunare Extraordinară a Munteniei alege ca domn pe Gheorghe Bibescu.
Gheorghe Bibescu (n. 1804, Craiova – d.1 iunie 1873, Paris), a fost domnitor în Muntenia (Valahia): 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848.
Gheorghe Bibescu a fost frate cu principele Barbu Ştirbei. După ce şi-a făcut studiile la Bucureşti şi Paris,a intrat în 1824 în administraţia publică a ţării, la Ministerul de Justiţie şi de Externe, dar a demisionat în 1834, trăind până la 1842 la Paris şi Viena. Reîntors în Muntenia, a condus opoziţia contra domnitorului Alexandru D. Ghica, reuşind să ia tronul.
Foto: Gheorghe Bibescu, domn al Munteniei (1842-1848).
La domnia Munteniei (Valahiei) a luat unele măsuri bune: a majorat numeric armata, a făcut ordine în finanţele ţării, i-a ajutat pe sinistraţii bucureşteni care şi-au pierdut casele în urma unui incendiu în ziua de Paşti a lui 1847.
Domnia lui a suferit din cauza influenţei covîrşitoare a Rusiei. Concesia minelor dată rusului Trandafiloff, produce mari nemulţumiri, iar adunarea ţării o anulează. Bibescu însă, suspendă adunarea “pentru rele aplicări şi gîndiri“.
La fel de rău a fost primită încercarea lui de a introduce limba franceză ca limbă de predare în şcolile superioare.
Revoluţia Franceză de la 1848, se repercutează şi în Bucureşti. După citirea Proclamatiei de la Islaz (9 iunie 1848), ea este impusă şi domnitorului la Bucureşti.
Bibescu a fost indecis, nu a trecut nici de partea revoluţiei şi nici nu a înăbuşit-o, astfel încît este nevoit să abdice la 13/25 iunie 1848 şi să părăsească ţara, plecând în Transilvania.
1852: S-a nascut la Focsani arhitectul român Ion Mincu, intemeietor al şcolii naţionale de arhitectură.
Dupa ce a urmat cursurile liceale, s-a inscris la Scoala de ingineri de poduri si sosele din Bucuresti, iar intre anii 1877-1882 a studiat arhitectura la Scoala de Arte Frumoase din Paris.
De numele sau se leaga proiecte arhitecturale deosebite, cum ar fi Casa Lahovary, Casa Vernescu, Scoala centrala de fete, “Bufetul de la Sosea” din Bucuresti, Palatul Bancii Comertului din Craiova, Palatul Administrativ din Galati.
Casa Vernescu este considerată o adevarată bijuterie din piatră. Oferita ca dar de nuntă pentru Lisaveta Balotescu Cărpinişteanu, cladirea a fost considerată cea mai frumoasă resedinţă din Bucureşti mulţi ani la rând.
A valorificat intr-un stil modernist elementele de constructie din perioada feudala, precum si decoratiunile din arta populara.
S-a stins din viaţă în 1912, la vârsta de 60 de ani in Bucureşti.
1854: S-a născut Ioan Nădejde, sociolog, lingvist, publicist şi om politic (m. 1928). NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a naşterii 18 decembrie 1854
1857/1858), Adunarea ad-hoc a Moldovei vota o rezoluţie prin care se adresa Puterilor garante cu rugămintea de a „se prevedea şi a stabili calea prin care Principatele Unite, la orice călcare a drepturilor lor, de orice parte ar proveni, să poată cere şi dobândi puternicul sprijin al marelui Areopagiu” (20.XII./1.I)
1879 : S-a nascut Ion Gheorghe Duca, jurist si om politic român; a fost de mai multe ori ministru în guvernul român.
A fost preşedinte al PNL (1927-1930), parlamentar, prim-ministru (noiembrie-decembrie 1933) şi a participat activ la înfăptuirea unor importante acte istorice: întregirea ţării, reforma agrară, reforma electorală, politica de pace din cadrul Ligii Naţiunilor şi a Micii Înţelegeri (m. 1933, asasinat de un comando legionar, pe peronul gării Sinaia). NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români D-L (1998) dă naşterea la 26.XII.1879
În noiembrie 1933 a fost numit prim-ministru, însă la scurtă vreme, pe 29 decembrie, a fost asasinat de un comando legionar.
1880: Lascăr Catargiu este desemnat preşedinte al Partidului Conservator, în urma morţii lui Costache (Manolache) Epureanu, survenită la 22 septembrie 1880.
1892: Se înfiinţează, din iniţiativa profesorului Mina Minovici, Institutul Medico-Legal (Morga) din Bucureşti, România.
Foto: dr.Mina Minovici (n. 30 aprilie 1858, Brăila – d. 25 aprilie 1933, București)
Institutul a fost inaugurat de către medicul legist Mina Minovici, în prezența primarului Bucureștiului, Pache Protopopescu, și a ministrului de justiție Alexandru Marghiloman.
Denumirea inițială, „Morga orașului”, a fost schimbată șase ani mai târziu (1898), clădirea devenind „Institutul medico-legal”, primul de acest fel din lume. Schimbarea denumirii a fost hotărâtă de către medicul Minovici, în dorința de a iniția o rețea națională de institute specializate în sectorul medicinei legale.
Istitutul Medico-Legal era destinat spre a servi învăţămîntului medicinii legale, expertizelor cerute de instanţele judiciare şi nevoilor oraşului.
Din 1924 institutul poartă numele întemeietorului său.
1904: S-a născut istoricul Aurelian Sacerdoţeanu, specialist în istoria medievală a românilor, în practica şi teoria arhivistică; (m. 1976).
1908/1909): S-a constituit la Bucureşti, a „Cercului românilor de peste munţi”, cu scopul de a dezvolta şi întreţine legături mai strânse cu românii de dincolo de Carpaţi şi de a sprijini revendicările „fraţilor aflaţi sub dominaţia austro-ungară” (20.XII./2.I).
1909: Este adoptata Legea pentru înființarea Bancilor populare de meseriasi și a cooperativelor de productie, consum, constructie si de comert din România şi Legea contra sindicatelor şi asociaţiunilor profesionale („Legea Orleanu”), prin care se interzicea dreptul de asociere şi de grevă tuturor salariaţilor statului (20.XII/2.I)
1912: A murit Eugen Brote, agronom, publicist şi om politic (vicepreşedinte al Partidului Naţional Român între anii 1890 şi 1912, care a avut rol important în stabilirea activismului ca tactică politică); istoriografia l-a reţinut pentru lucrarea consacrată situaţiei românilor din monarhia austro-ungară („Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria. Un memoriu politic cu 67 anexe şi o chartă”) (n. 1850).
1915: La Ateneul Român din București a avut loc prima audiție, sub bagheta lui Dimitrie Dinicu, a primului poem simfonic românesc „Acteon” de Alfred Alessandrescu.
1925: Este promulgată Legea de organizare a Curţii de Casaţie din România.
1927: S-a născut economistul Constantin Bărbulescu. După 1989 a făcut parte din Comisia numită de Guvernul României pentru elaborarea strategiei privind trecerea la economia de piaţă.
A avut o amplă activitate pedagogică (a gândit restructurarea învăţământului superior economic românesc potrivit noilor condiţii ale economiei de piaţă); membru corespondent al Academiei Române din 1993ş (m. 2010).
1934: S-a născut sculptorul român George Apostu; (d. 13.10.1986).
1935: S-a născut producătorul de televiziune Valeriu Lazarov; în 1968 se stabileşte în străinătate, iniţial în Spania (până în 1979) şi apoi în Italia (până în 1989, unde lucrează pentru Silvio Berlusconi, la Canale 5).
Între anii 1989 şi 1994 conduce postul sapniol Tele 5; în 1995 îşi înfiinţează propria companie de producţie, Prime Time Communications; (m. 2009).
1936: Se tipareste la Cluj ziarul “Poporul“, organul legal de presa al Frontului Plugarilor din România. Ziarul va aparea pînă în decembrie 1937.
1937: Partidul Totul pentru Ţară câstigă poziţia a treia, cu 66 de locuri în legislativ.
Liberalii nu au reusit sa obtina o cota de 40% din voturile necesare pentru a obţine prima majoritară.
Regele Carol al II-lea demite guvernul liberal şi il numeşte premier pe Octavian Goga.
Va fi ultimul guvern dinainte de instaurarea dictaturii regale.
1943: S-a născut Ruxandra Sireteanu, actriţă de teatru şi film; (m. 2014).
1944: A încetat din viaţă la București, Nicolae Cartojan, academician, istoric literar, pedagog român; (n. 4 decembrie 1883 la Călugăreni, județul Vlașca, azi în județul Giurgiu).
Specialist în literatura română veche, profesor la Universitatea din București, s-a remarcat prin amplitudinea documentării și prin analiza minuțioasă a contextului istoric și cultural al epocilor literare.
1945: Un anunț al noii puteri instalate de sovietici în România.
1946: Este “etatizată” Banca Naţională a României, primul pas în preluarea controlului comunist asupra tuturor pârghiilor economice ale ţarii.
Legea pentru etatizarea şi organizarea Băncii Naţionale a României a permis Guvernului dominat de PCR să-şi asigure controlul asupra tuturor instituţiilor bancare şi de credit, publice sau particulare, asupra creditului şi emisiunii de monedă, precum şi asupra producţiei şi distribuţiei mărfurilor (Legea va fi publicată la 28 decembrie).
Guvernator al BNR (din 9.I.1947) a fost prof. univ. Tiberiu Moşoiu (din partea PNL-Tătărescu), iar viceguvernator – Aurel Vijoli (din partea PCR)
1950: S-a născut Ioan Flora, poet şi traducător, poet de limba română din Banatul Sârbesc (Iugoslavia); (d. 3 februarie 2005).
1958 : A decedat la Geneva, în Elveția, compozitorul, criticul muzical, etnomuzicologul, folcloristul și profesorul român Constantin Brăiloiu (n. 13 august 1893, București), animator al vieții muzicale, cu un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești de compoziție și pedagogie muzicală. Este considerat și unul dint re marii teoreticieni ai etnomuzicologiei moderne.
1963: A decedat compozitorul Paul Constantinescu.
Paul Constantinescu (d. 20 decembrie 1963, București), a fost un compozitor român de origine evreiască , membru corespondent (1963) al Academiei Române,profesor la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” din București. A manifestat o constantă preocupare față de folclor și melosul bizantin, transformându-se dintr-un cercetător pasional într-un creator de forme sonore novatoare, originale.
Intre creaţiile sale se evidenţiază :
– O Noapte furtunoasă, operă comică în 2 acte
– Nuntă în Carpați, poem coregrafic
– Suita românească s.a.
1966: A decedat Mihail Sorbul, dramaturg roman, primul laureat al Premiului naţional pentru literatură dramatică în 1937; (n. 16 octombrie 1885).
1973: A fost inaugurată noua clădire a Teatrului Naţional “I.L.Caragiale” din Bucureşti.
Noua clădire avea o suprafață de 10.000 mp şi trei săli de spectacol ce însumau peste 1.600 de locuri. Proiectul inițial (1964-1973) a fost semnat de arhitecţii Horia Maicu, Romeo Belea şi Nicolae Cucu.
Teatrul Naţional Bucureşti a mai fost ”inaugurat” recent la data de 10 noiembrie 2014, în prezenţa conducerii instituţiei şi a mai multor oameni politici, după ce s-a aflat în proces de consolidare din 2011. În urma lucrărilor de modernizare, faţada TNB a revenit la forma iniţială (înainte de lucrările de remodelare din anii ′80), spectatorii având la dispozitie şapte săli de spectacol complet modernizate
1989: Întors în ţară din Iran, Nicolae Ceauşescu emite un decret prezidenţial pentru declararea stării de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş, ca urmare așa zisei „grave încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti”.
1989: Revoluţia româna de la Timișoara a luat proporții, manifestanții cerând demisia dictatorului Ceaşusescu.
La Timişoara, centrul oraşului a fost ocupat de coloane impresionante de muncitori.
În Piata Operei din Timișoara, 100.000 de manifestanţi au început să strige lozinci împotriva regimului dictatorial comunist.
Apare ideea formării unui Front Democratic Român care să organizeze rezistenţa (Lorin Fortuna – preşedinte; Ioan Chiş – vicepreşedinte; Claudiu Iordache – secretar).
Totodata, a fost stabilită conducerea Frontului Democratic Român, organizaţie care trebuia să organizeze rezistenţa şi care îl avea ca preşedinte pe Lorin Fortuna, ca vicepreşedinte pe Ioan Chiş si secretar pe Claudiu Iordache.
În balconul Operei a urcat, alături de liderii protestatarilor și primarul comunist al oraşului de pe Bega, căruia i s-a înmânat lista cu revendicarile multimii: eliberarea arestatilor, predarea cadavrelor familiilor cărora le aparţineau, demisia lui Nicolae Ceausescu, circulaţia liberă.
Primul ministru, Constantin Dascalescu, prezent la miting, a facut cateva promisiuni, dar a declarat ca revendicarile majore, ca demisia lui Ceausescu şi a guvernului, vor trebui să aștepte întoarcerea din Iran a preşedintelui.
Negocierile s-au incheiat fără rezultat, cu puţin înainte de ora 19.00.
La scurt timp dupa aceea, primul ministru Dăscălecsu a plecat cu avionul la București.
Intors în țară dupa vizita din Iran, Nicolae Ceaușescu a emis, în seara aceleaşi zile, un decret prezidenţial pentru constituirea stării de necesitate pe teritoriul judetului Timis, ca urmare a “gravei incălcari a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism si de distrugere a unor bunuri obşteşti”.
În aceeaşi seară, dictatorul comunist a prezentat o declaraţie, transmisă în direct la radio si televiziune, în care a spus ca evenimentele de la Timişoara sunt opera unor “huligani” şi a unor “grupuri fasciste si antinaţionale, teroriste”. În cadrul aceluiaşi discurs, a anunţat că, întrucât manifestanţii au atacat unităţile militare, acestea au fost obligate să se apere, folosind armamentul din dotare
2000: Preşedintele ales al României, Ion Iliescu, a depus jurământul în faţa Camerelor Parlamentului.
2003: Preşedintele Ion Iliescu a declarat că “a garanta proprietatea este una şi a garanta material este alta”, referindu-se la retrocedarea imobilelor naţionalizate de regimul comunist şi la acordarea de despăgubiri foştilor proprietari.
2004: Noul preşedinte al României, Traian Băsescu, a depus jurământul în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului.
CALENDAR CREŞTIN ORTODOX
Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul
Sfantul Mucenic Ignatie Teoforul (35-107)
Se crede ca a fost sirian de origine si ca, inainte de convertirea sa la crestinism, ar fi fost pagan si mare persecutor al crestinilor. Potrivit traditiei, Ignatie a fost episcop de Antiohia.
A suferit moarte martirica la Roma, in timpul domniei imparatului Traian (98-117).
A fost arestat, impreuna cu alţi creştini, in timpul persecuţiei din Antiohia şi pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare, in amfiteatrul de la Roma.
Ignatul
Sărbătoarea populară „Ignatul”; obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat își află rădăcinile în tradițiile antichității romane, consideră folcloristul Petru Caraman. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnali, între 17 si 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor.
Porcul însuși era socotit ca întruchipare a acestei divinități, a cărei moarte și reînviere se consuma la cumpăna dintre anul vechi și anul nou. Este însă vorba de un transfer al obiceiului, de la data la care se celebra inițial anul nou în lumea romană: începutul primăverii, al semănăturilor, la sărbatorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii
În tradiţia populară românească, Ignatul este o divinitate solară (care a preluat, din calendarul ortodox, numele şi data de celebrare a Sf. Ignatie Teoforul), sinonim cu „Ignatul Porcilor”, pentru că în zorii zilei se taie porcul de Crăciun
Se spune ca in noaptea de Ignat porcii viseaza daca vor fi sau nu taiati sau viseaza cutit, ceea ce constituie un semn ca vor fi sacrificati. In unele zone, porcul se taie chiar in ajunul Craciunului.
Carnea acestuia este destinata in principal prepararii produselor ce urmeaza a se consuma ritual pe tot parcursul perioadei dintre Craciun si Bobotează. Conform rânduielii traditionale, tăierea porcilor, este singura activitate permisă a se desfăşura in ziua de Ignat.
Se credea ca prestarea oricărei alte munci – spalatul rufelor, cusutul, torsul lânii, măturatul casei etc, atrăgea după sine pedepsirea celor care se făceau vinovaţi de incălcarea normelor sărbătoririi.
Femeile insărcinate respectau cu stricteţe interdicţia de a lucra, de teama să nu nască prunci cu infirmitati sau labili psihic.
CITIŢI ŞI :
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/20/o-istorie-a-zilei-de-20-decembrie-video-4/
Bibliografie (surse):
-
Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
-
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
-
e.maramures.ro ;
-
Wikipedia.ro.;
-
mediafax.ro ;
-
Enciclopedia Romaniei.ro ;
-
rador.ro/calendarul- evenimentelor;
-
Istoria md.;
-
istoriculzilei.blogspot.ro.
Parlamentul European cere să se afle adevărul despre victimele Revoluției din 1989
Parlamentul European cere ca Statul român să afle adevărul despre victimele Revoluției din 1989
Parlamentul European a adoptat joi rezoluția referitoare la comemorarea a treizeci de ani de la Revoluția română din decembrie 1989.
Rezoluția, propusă în comun de patru grupuri politice parlamentare, incluzându-i pe toți cei 32 de eurodeputați români, a fost adoptată cu 513 de voturi pentru, 18 împotrivă și 87 abțineri.
O dezbatere pe această temă a avut loc luni seara, când reprezentanta Comisiei Europene Adina Vălean, comisarul pentru Transporturi, a spus în faţa eurodeputaţilor că revoluţia română a fost cel din urmă act al mişcărilor de revoltă din Europa de Est şi cel mai sângeros şi că românii au luptat în acea iarnă pentru libertate, drepturi fundamentale şi democraţie.
Revoluţia română a fost cea mai violentă dintre toate revoltele care au condus la căderea comunismului în statele din spatele Cortinei de Fier şi s-a soldat cu pierderea a 1.142 de vieţi omeneşti, 3.138 de răniţi grav şi peste 760 de persoane deţinute ilegal şi torturate.
De asemenea, folosirea forţei împotriva poporului român în decembrie 1989 a afectat în mod dureros întreaga societate din România, iar identificarea autorilor reali ai acestor infracţiuni rămâne o problemă pentru victime, pentru familiile acestora şi pentru toţi cetăţenii români, se aminteşte în text.
Statului român i se reproşează în acest document, că a întârziat inutil stabilirea şi aflarea adevărului, condiţie esenţială pentru garantarea dreptului victimelor şi al moştenitorilor acestora de a obţine despăgubiri şi compensaţii echitabile, autorităţile naţionale nereuşind să acţioneze cu diligenţa necesară impusă de normele internaţionale privind drepturile omului.
Textul rezoluției aduce un omagiu tuturor victimelor revoluției din decembrie 1989 și recunoaște sacrificiul manifestanților pașnici, deschizând drumul către democrație, stat de drept și economie de piață, precum și către integrarea euro-atlantică a României.