ZIUA DE 18 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 18 decembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1824 (18/29): S-a născut Vasile Maniu, publicist, scriitor, istoric şi om politic liberal (a cercetat orginea poporului român, încercând să definească conceptul de naţiune română) ; membru al Societăţii Academice Române din 1876; (m. 1901).

 

 

 

 

1835 : Impăratul Rusiei  aprobă decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 judeţe existente în Basarabia ţaristă (Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Leova şi Akkerman), încă două: Orhei şi Soroca (din părţi ale judeţelor Hotin, Iaşi şi Orhei, celui din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chişinău).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Administraţiei speciale a oraşului Ismail (Izmailskoe Gradonacealstvo) i-au fost subordonate cîteva sate situate între lacurile Chitai şi Sasic.

Târgurile Orhei şi Soroca, devenind centre judeţene, sunt declarate oraşe.

Administraţia judeţului Leova a fost trecută în târgul Frumoasa, căruia i s-a schimbat denumirea în Cahul, la fel şi judeţului modificîndu-i-se denumirea în Cahul.

 

 

 

 

 

 

 

 

1846: A murit Veniamin Costache, cărturar, traducător şi poet român, mitropolit al Moldovei.

S-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huși la vârsta de 24 de ani.funcție se ocupă de îmbunătățirea școlilor și bisericilor(ex.actuala biserică din satul Ulmi comuna Belcești, jud.Iași, construită cu sprijinul său).

În 1803, după moartea lui Iacob Stamate,s-a ridicat pe scaunul Mitropoliei. reuşind să-l convingă pe domnitorul Alexandru Moruzi să dea hrisovul din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziții:

 

• Se instituie pentru conducerea școlilor, o eforie compusă din mitropolit și doi boieri mari;

• Se înființează 6 școli românești județeene în principalele orașe ale Moldovei;

• Școlile sunt deschise deopotrivă și pământenilor și străinilor, și bogaților și săracilor, iar pentru copiii lipsiți de mijloace se instituie un număr de burse;

• Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoți, pentru întreținerea școlilor, se va lua și din visteria țării o sumă însemnată.

În acelaşi an se înființează Seminarul Teologic de la Iași.

În anul 1833 a inițiat construcția monumentalei Catedralei mitropolitane de la Iași, care, mai târziu, avea să fie refăcută de unul dintre urmașii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, între care Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor.

De la Veniamin Costache avem o sumă de traduceri de cărți, unele tipărite, altele manuscrise. Acestea sunt cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Foto: Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui – d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava)

 

 

Mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locțiitor de domn). A fost silit să demisioneze la intrarea rușilor în Moldova,și să stea retras până la 1812 când a fost iarăși chemat de Adunare ca să ia conducerea. În timpul Eteriei este și el nevoit să plece la Chişinău

Se retrage în 1842, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, la Mănăstirea Slatina, unde a și murit după 4 ani.

 

 

 

 

 

 

 

1865: Se încheie la Bucureşti in  România, Convenţia româno-sîrbă privind reglementarea serviciului telegrafic.

 

 

 

 

 

 

 

 

1870: În România, începe să guverneze intre  18 decembrie 1870 – 11 martie 1871, cabinetul liberal prezidat de Ion Ghica.

 

 

 

 

 

 

 

 

1874: S-a născut Radu D. Rosetti, poetul şi epigramistul român Radu D. Rosetti, fiul publicistului Dimitrie R. Rosetti; (d.1964).

 

 

 

 

 

 

 

 

1880: Apărea, în Monitorul Oficial, ordinul de înfiinţare a Şcolii Normale Superioare din Bucureşti. Aceasta a început să funcţioneze din ianuarie 1881, sub direcţia lui Ion Zalomit. Aceasta a luat fiinţă ca anexă a Universităţii din Bucureşti, existenţa ei fiind considerată, în epocă, absolut necesară pentru pregătirea pedagogică a viitorilor profesori

 

 

 

 

 

 

 

 

1899: A murit  Bonifaciu Florescu, critic literar, poet şi traducător român, fiul natural al lui Nicolae Bălcescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bonifaciu Florescu (n.14 mai 1848, Budapesta), era fiul nelegitim al lui N. Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu.Floreștii au ascuns adevărul, asupra legăturii fiicei lor, în timp ce Bălcescu a  recunoscut paternitatea copilului.

Bonifaciu a absolvit liceul „Louis le Grand” din Paris (bacalaureatul in 1868) si a fost licenţiat al Facultatii de Litere a Academiei din Rennes (1872).

A reusit prin concurs să ocupe postul de profesor  la catedra de istorie universala critica, a Facultatii de Litere a Universitatii din Iasi (1873),dar e eliberat din funcţie de Titu Maiorescu dupa un an si transferat la Liceul „Sf. Sava” din Bucuresti, ca profesor de istorie.

Preda aici, la liceul „Mihai Viteazul”, la Liceul Militar si la Seminarul „Sf. Nifon”, limba  franceza.

Antijunimist, detractor al lui T. Maiorescu si Eminescu, e atacat de acesta din urma  in poezia „Epistola deschisa homunculului Bonifaciu” (1876).

Membru al Partidului Liberal, a fost prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu. A colaborat cu  aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”. A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu).

A condus publicatia „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. De asemenea a colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” etc.

În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”.

 

 

 

 

 

1901: A avut loc, la Bucureşti, concertul inaugural al Societăţii corale „Carmen” (înfiinţată de D. G. Kiriac, la 1/14 iunie acelaşi an, Societatea avea ca scop răspândirea şi cultivarea muzicii în popor).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1915: S-a nascut  Vintilă Horia (Horia Caftangioglu), scriitor român din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 („Mai sus de miazănoapte”); (d. 4 aprilie 1992 la Villalba, în Spania).

În februarie 1946 a fost  condamnat în România (de Tribunalul Poporului) la muncă silnică pe viaţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A trăit, succesiv, în Italia, Argentina, Spania, Franţa, din nou în Spania.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1917: Are loc Primul Congres al Moldovenilor din stânga Nistrului.

 

 

 

Steagul Republicii Democrate Moldoveneşti	Harta etnică a Românilor din Transnistria

 

Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului, a avut loc la putin timp dupa  Congresul Ostașilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917 de la Chișinău, în timpul căruia  care a fost proclamată autonomia fostei Basarabii țariste.

La Congesul de la Tiraspol au participat delegați reprezentanți a circa 20 de localități din județele Tiraspol și Balta, 47 ostași din garnizoana locală și alte orașe din regiune și o delegație oficială a Sfatului Țării din care făceau parte și Pantelimon Halippa, Anton Crihan, Gheorghe Mare și Vasile Gafencu. De asemenea prezent la reuniune, în calitate de ziarist, a fost și Onisifor Ghibu, pe atunci redactor al gazetei Ardealul.

Congresul Moldovenilor din stânga Nistrului a pus în discuție mai multe probleme de larg interes pentru populație, la fiecare capitol fiind adoptată câte o rezoluție.

Pritor la  chestiunea școlară (Voprosul despre școli) se stipula introducerea generalizată a limbii moldovenești și a alfabetului latin; În chestiunea bisericească (Voprosul despre biserici) s-a decis ca slujbele din satele moldovenești să se facă în limba moldovenească;

În chestiunea militară (Voprosul militar) s-a hotărît înființarea de polcuri moldovenești comandate de ofițeri moldoveni; în chestiunea spitalelor și judecătorilor s-a stabilit ca în toate activitățile să fie utilizată limba norodului moldovenesc, iar actele și legile să fie traduse în limba moldovenească.

Dezbaterea principală s-a axat în jurul deciziei privind viitorul moldovenilor din stînga Nistrului și anume rămînerea în componența Ucrainei sau unirea cu Moldova.

Decizia a fost amînată, convenindu-se la convocarea unei Adunări Naționale la care să participe toți împuterniciții satelor moldovenești din stînga Nistrului din guberniile Hersonului și Podoliei. Congresul din 17-18 decembrie de la Tiraspol a discutatat  ideea unirii regiunilor românești din stînga Nistrului cu Basarabia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1918: În România, la Bucureşti, se constituie Partidul Ţărănesc sub conducerea învăţătorului Ion Mihalache (din Topoveni, jud.Argeş).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni, Argeş — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici), a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc.

În următorii ani, Partidul Ţărănesc a fuzionat la 3/16 februarie 1919 cu Partidul Muncitor din Moldova, la 18 iulie 1921 cu Partidul Ţărănesc din Basarabia, la 22 septembrie 1922 cu Partidul Socialist-Ţărănesc.

La 3 octombrie 1921 se constituie Partidul Ţărănesc din Transilvania, iar la 11 iunie 1922, Partidul Ţărănesc din Bucovina.

Partidul Ţărănesc a editat publicaţiile “Ţara nouă” (1919-1921), “Aurora” (1921-192).

 

 

 

 

 

1922: La  Dayton în SUA  se efectua primul zbor de încercare cu elicopterul conceput şi realizat de inginerul american de origine română George de Bothezat (Gheorghe Botezatu) (n. 1882 – m. 1940).

 

 

 

1923: Secţia militară a Muzeului Naţional al României (creată în aprilie 1914) a fost transformată în instituţie de sine stătătoare, devenind Muzeul Militar Naţional, înfiinţat în 18 decembrie 1923 prin Înaltul Decret nr. 6064, semnat de regele Ferdinand I al României.

Primul director al muzeului a fost generalul Constantin Ştefănescu-Amza. În 1919, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea din Parcul Carol I denumită Palatul Artelor, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expoziţiile şi patrimoniul viitorului muzeu militar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Clădirea şi exponatele au suferit pagube din cauza unui puternic incendiu din vara anului 1938 şi, din nou ca urmare a seismului din noiembrie 1940. Cele două dezastre şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au dus la întreruperea activităţii muzeului.

La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Şcoli de infanterie şi cavalerie din Strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituţia s-a mutat în actualul sediu din Strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127.

Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 şi, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituţia a revenit la titulatura de Muzeul Militar Naţional.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1925: S-a născut compozitorul român de muzică uşoară  Vasile Veselovski; (d. 4 ianuarie 1998).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1928: A avut  loc prima transmisiune a unei emisiuni umoristice la Radiodifuziunea Română (emisia inaugurală a Radioului românesc a avut loc la 1 noiembrie 1928).

 

 

 

 

 

 

 

1929: S-a născut ziaristul Dionisie Şincan, lucrător în Radiodifuziunea Română întreaga viaţă (de la angajarea aici, la 15.VIII.1951, până în ultima zi a vieţii); a fost membru în primul Consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, după apariţia Legii organice a radioului public românesc (m. 2000).

 

1933: S-a născut inginerul agrochimist Cristian Ioan Hera, autorul unor contribuţii importante în domeniul ştiinţei solului, nutriţiei plantelor şi folosirii raţionale a îngrăşămintelor chimice; a introdus cercetarea cu izotopi stabili şi radioactivi în agricultura din România; membru titular al Academiei Române din 2004, președinte interimar al acestui for (ian.- mar. 2018) și vicepreședinte (2010-2018).

 

 

 

1939: A murit Nicolae Drăganu, filolog, lingvist, lexicograf şi istoric literar, preşedinte al Secţiei literare a ASTREI; s-a numărat printre realizatorii „Dicţionarului limbii române”, contribuind la stabilirea etimologiei cuvintelor regionale şi arhaice; membru titular al Academiei Române din 1939; (n. 1884).

 

 

 

 

 

 

 

1940: In România se desfiinţează breslele de lucrători, funcţionari şi meseriaşi, înfiinţate în timpul dictaturii regale pentru a inlocui sindicatele.

 

 

 

 

 

 

 

 

1944: Al doilea război mondial: Armata a IV–a româna a intrat pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a participa la operaţiunile militare desfăşurate împotriva armatei germane, până la 12.V.1945 (în a doua conflagraţie mondială).

 

 

 

 

 

 

 

 

1989: Ca urmare a masivelor proteste izbucnite la Timişoara, România a inchis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS si Bulgaria.

In oraşul  Timişoara a fost instituita starea de necesitate, primarul Petre Moţ  anunţând această măsură in cadrul unei sedinte cu activul de partid.

In oraş a fost interzisă circulaţia unor grupuri mai mari de  2 persoane, trecătorii fiind legiţimati, iar cei suspecţi retinuţi de miliţieni si securişti.

In 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă în protestatarii anticomunişti din Timişoara, fiind înregistraţi primii morţi căzuţi pentru libertate.

 
Dictatorul Ceauşescu a convocat o şedinţa a Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu muniţie de război.

După atacarea sediului Partidului Comunist Român din oraş, Ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a anunţat conducerea de Partid de la Bucureşti  că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.

Conform martorilor, în jurul orei 16 s-a  tras primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în Piaţa Libertăţii.

În acest timp, la Bucureşti, cuplul dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu a acuzat autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul încă din prima zi.

La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, cu sarcina de a actiona in forta pentru inabusirea protestelor.

Este declanşată operaţiunea „Radu cel Frumos”, care cuprindea acţiuni specifice stării de război. 

 

 

 
 
 

 

 

 

 

 

Fara sa tina seama de interdicţii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-a adunat in faţa Catedralei unde a desfaşurat un steag tricolor fără stema comunistă si au aprins lumânari. S-a cântat “Desteapta-te, romane”.

Forţele de ordine au deschis focul în plin, câţiva manifestanţi reuşind să fugă, dar cei mai mulţi au fost ucişi sau raniţi.

După ora 20, oraşul devine un adevărat infern. De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin. Taburile armatei blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud împuşcături.

59 de timişoreni au murit atunci şi câteva sute au fost răniţi. Din ordinul Elenei Ceauşescu, 40 de cadavre au fost transportate şi incinerate în Bucureşti pentru a şterge urmele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Represaliile nu au reuşit însă decât să îi îndârjească pe timişoreni, care au continuat să iasă în stradă şi în zilele următoare.

Din statisticile oficiale rezulta ca la Spitalul Judetean din Timisoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave si 240 de raniţi.

 

 

 

 

 

1991: Federaţia Rusă a recunoscut independenţa Republicii Moldova, preşedintele  Boris Elţîn declarând ca Rusia este gata sa stabileasca relaţii diplomatice cu această ţară.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: S-a înfiinţat Partidul Umanist din România (PUR), avându-l ca preşedinte – fondator pe politicianul Dan Voiculescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ulterior acest partid si-a transformat denumirea in Partidul Conservator.

 

 

 

 

 

 

 

1991: La Strasbourg, România a semnat actul de aderare la Convenţia Culturală Europeană, încheiată, sub egida Consiliului Europei, la Paris, la data de 19.XII.1954.

 

 

 

 

 

 

1992: A fost înfiinţat Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) prin schimbarea denumirii Unităţii Speciale de Transmisiuni „R” din Ministerul de Interne, printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

 

 

 

1992: Guvernul României a recunoscut republicile Cehă si Slovacă in calitate de subiecte distincte de drept international, cu efect juridic incepand de la 1 ianuarie 1993.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1993: A murit marele actor  român de teatru şi film Gheorghe Cozorici; (n. 16 iulie 1933).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: A murit ziaristul Radu Budeanu; (n. 1943).

  1997, 18/19: A murit Ion Vlasiu, sculptor, pictor şi scriitor; (n. 1908).

 

 

 

 

2005: România câştigă titlul de vicecampioană mondială la handbal feminin la Campionatul Mondial de Handbal din Rusia, fiind învinsă în actul final de ţara gazdă,cu scorul 28-23.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2009: A murit Henry Kehiaian, chimist francez de origine română (stabilit în Franţa din 1970); din 1955 şi-a consacrat activitatea termodinamicii chimice; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (n. 1929).

 

 

 

 

 

 

 

 

2009: A decedat la Moscova, în Federația Rusă, Vera (Belousova) Leșcenco  (n. 1 noiembrie 1923, Odesa, Uniunea Sovietică). Fiica  lui  Gheorghi Belousov, un salariat al poliției secrete sovietice, NKVD. A studiat canto și pianul la Odesa.

În vremea celui de al II-lea Război Mondial s-a măritat cu cântărețul Petre Leșcenco la Odesa, și a venit cu acesta în România.

Petre Leșcenco (n. 2 iunie 1898, Isaevo, Gubernia Herson, Imperiul Rus – d. 16 iulie 1954, Târgu Ocna) a fost un cântăreț de muzică ușoară de origine rusă care a cântat aproape exclusiv în limba rusă.

A devenit cetățean român după alipirea Basarabiei de România în 1918, fiind supranumit în epocă„Regele tangoului rusesc. A efectuat numeroase turnee în străinătate la Paris, Londra, Viena, Belgrad și Riga.

La București a fost proprietarul barului Leșcenco de pe Calea Victoriei. Arestat în 1951 de autoritățile comuniste române, a fost deținut la canalul Dunăre-Marea Neagră și a murit în spitalul penitenciarului din Târgu Ocna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arestată în 1952,de autoritățile române, Vera (Belousova) Leșcenco, a fost extrădată în Uniunea Sovietică, unde a fost condamnată la moarte la 5 august 1952 de un tribunal sovietic la moarte pentru trădare și pentru căsătoria cu un cetățean străin fără permisiunea autorităților sovietice, pedeapsa fiindu-i comutată la 25 de ani muncă silnică.

Eliberată în 1954, după moartea dictatorului Iosif Visarionovici Stalin, și-a continuat cariera artistică în Uniunea Sovietică.   

  

                         

 

 

 

 

 

 

2010:  A decedat cunoscuta actriță română Rodica Tapalagă; (n. 12 ianuarie 1939, Dorohoi),  sora actorului Ștefan Tapalagă (n. 1933 – d. 1994).

Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București promoția 1959 , a debutat din 1958 pe marile ecrane în comedia „Alo?…ați greșit numărul!”, alături de alte mari nume ale scenei și filmului românesc (Ștefan Tapalagă, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Stela Popescu).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A creat roluri memorabile pe scenele mai multor teatre : Teatrul Național din Craiova, Teatrul Notarra și Teatrul Mic şi din 1981 la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București.

A fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște (n. 1929),şi  au avut împreună un băiat.

 

 

 

 

 

 

 

2013: A încetat din viaţă Titus Munteanu, realizator de televiziune (din 1966), fost director al TVR 1; (n. 1941).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 2004, a primit Premiul de Excelență din partea CNA.

A semnat numeroase emisiuni de divertisment şi muzicale, cea mai de succes fiind „Şcoala vedetelor” (o producţie creată în 1995 şi premiată în repetate rânduri).

 

 

 

 

 

 

 

 

18 decembrie este Ziua Minorităţilor Naţionale.

 

 

 

 

 

În 18 decembrie 1992, Adunarea generala a ONU a adoptat Declaratia cu privire la drepturile persoanelor apartinând minoritatilor nationale, etnice, lingvistice si religioase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Documentul international ofera o garanție drepturilor minorităților în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanta. In Romania, aceasta zi a fost declarata “Zi a minoritatilor nationale”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Cuviosul Daniil Sihastru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Daniil Sihastrul este cunoscut și sub numele de “Daniil Schimonahul” sau “Daniil cel Nou”, nume care nu mai fac posibila confuzia cu prorocul din Vechiul Testament. S-a nascut la inceputul secolului al XV-lea, intr-un sat din apropierea orasului Radauti.

Ajunge la Schitul Sfantul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrarii sale in monahism.

Mai tarziu alege sa se retraga pe o stanca de pe malul paraului Viteul, unde va daltui un paraclis, la care se mai vede si azi pridvorul, naosul si altarul, iar dedesubt o incapere, sapata tot in piatra, care ii va sluji drept chilie.

Potrivit traditiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfantului Stefan cel Mare ca va urca pe tronul de domnie al Moldovei.

Dupa spusele cronicarului Ion Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a indemnat pe Stefan Voda sa continue lupta impotriva turcilor si tot de la el a venit si indemnul de a zidi Manastirea Putna.

Nu se cunoaste data trecerii sale la cele vesnice. A fost inmormantat in partea sudica a pronaosului bisericii Manastirii Voronet. Un deget, ferecat in argint si impodobit cu unsprezece margaritare si un granat, se pastreaza si astazi la manastirea Putna.

El poarta inscriptia: “Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voronet, cu toata cheltuiala mea in anul 7257 (1749), in 4 decemvrie”.

Parintele profesor Petru Rezus marturiseste ca acest deget, ferecat in argint, arata ca sfintele moaste ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse in manastire.

Despre acest deget, care este păstrat la mănăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătator de la mana dreapta a Sfântului Daniil, cu care el a arătat voievodului Valea Putnei, unde l-a indemnat sa ridice mănăstirea.

Hotararea sinodala de canonizare s-a luat la 20 iulie 1992, rânduindu-se ca el sa fie prăznuit in fiecare an, pe 18 decembrie.

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/18/o-istorie-a-zilei-de-18-decembrie-video-2/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro.

GLOBALIȘTII ACCELEREAZĂ PROGRAMELE EUGENICE DE DEPOPULARE A PLANETEI

 

 

 

 

 

 

 

GLOBALIȘTII  ACCELEREAZĂ PROGRAMELE EUGENICE DE DEPOPULARE a PLANETEI, CA RĂSPUNS LA REVOLTELE ANTI MONDIALISTE DIN MAREA BRITANIE, SUA ȘI DIN ÎNTREAGA LUME

 

 

 

Ca răspuns la victoria cuprinzătoare a lui Boris Johnson la recentele alegeri din Marea Britanie – precum și la creșterea sprijinului popular pentru președintele Trump în Statele Unite – globalistii accelerează acum războiul împotriva umanității, care se poartă prin vectorii de depopulare care implică vaccinuri, contaminanți chimici, proiectate crize  alimentare și alte mijloace.

Această dublare a eforturilor de depopulare se întâmplă, deoarece  globaliștii și-au dat seama  că nu pot obliga cetățenii lumii să se predea autoritarismului  așa cum se spera cândva.

Apariția UE, de exemplu, a reprezentat etapele de început ale „utopiei” conduse de globaliștii care conduc în prezent lumea și care au dorit să pună capăt suveranității naționale, să deschidă toate granițele pentru migrația ilegală nelimitată, să consume monedele lumii sub o monedă mondială și să exercite o regulă autoritară, astfel încât toți cetățenii lumii să fie obligați să se predea birocraților nealeși care își trăiesc  fanteziile Jocurilor foamei.

Iată însă că  victoria lui Donald Trump în 2016 – și victoria de săptămâna trecută a lui Boris Johnson în Marea Britanie – a arătat că visul globalist se prăbușește rapid. Și dacă omenirea nu poate fi forțatăsă se supună, ea trebuie distrusă conform filozofiei răsucite a tiranilor globaliști.

Prin urmare, eforturile de exterminare a omenirii trebuie să fie accelerate.

Aceste eforturi includ:

 

• Utilizarea pe scară largă a substanțelor chimice pentru provocarea infertilității , care determină scăderea natalității.

• Promovarea agresivă a avorturilor, inclusiv a avorturilor după naștere (infanticid).

• Intoxicarea chimică continuă cu fluor toxic, a alimentării publice cu apă  care  afectează creierul uman și provoacă tulburăril neuronale.

• Saturarea  alimentelor cu toxine , pesticide și erbicide, toate concepute pentru a provoca sfârșitul prematur al vieții umane prin cancer, leziuni hepatice și tulburări neurologice, cum ar fi boala Alzheimer.

• Dezvoltarea rapidă a rețelelor 5G, practic un sistem elaborat de arme electromagnetice,  deghizate în  infrastructură de telecomunicații. Radiațiile 5G a fost deja  demonstrate științific că provoacă modificări reale ale personalității ,ale chimiei creierului și generând substanțe toxice cu intoxicație celulară sub piele, care compromit sănătatea umană.

• Provocarea unor evenimente  de apocalipsă financiară, menite să  distrugă  economiile și bogăția cetățenilor,  concentrând efectiv averea rămasă în mâinile elitei.

• Bioweapons (arme biologice) sub forma un or inofensive vaccinuri, concepute p să răspândescă  infecțiile și a provoca pandemii, în paralel cu propagarea în  media a ideii că „toată lumea ar trebui să fie vaccinată”, accelerând astfel și mai mult răspândirea bolilor.

• O prăbușire a producției de produse  alimentare care va duce la înfometarea în masă a populației, punând în practică tehnici de schimbare a climei și compromitere a recoltelor.

• Terraformarea planetei  prin eliberarea particulelor în stratosferă, blocând lumina solară care alimentează fotosinteza în plante și culturi alimentare. Urmărit sub falsul drapel al „schimbărilor climatice”, acest  efort este de fapt un plan de extincție în masă  proiectat pentru a elimina oamenii de pe planeta Pământ.  

În esență, manipulatorii globali nu au doar  mijloacele de  a distruge umanitatea; acum au și  motivul .În același mod, o Americă suverană și liberă, nu poate fi agreată și nici cetățenii liberi ai lumii nu pot fi tolerați de către globaliști. Globaliștii au decis dacă nu pot controla lumea, o vor distruge . Pentru oameni, oricum.MASACRELE ÎN MASĂ SUNT PREVIZIBILE ÎN VIITORUL APROPIAT ȘI DE DATA ACEASTA VOR FI MILIARDE DE VICTIME

Globaliștii au avut nevoie să subjuge națiunile libere și să le plaseze sub control socialist. Aceasta este singura valoare pe care globalistii o atribuie imigranților ilegali din America Centrală și de Sud,  sau migranților din Orientul Mijlociu care au invadat și au ocupat o mare parte din Europa de Vest. Pe termen lung însă, globaliștii nu au nevoie deloc de acești oameni și, cu siguranță, nu au nevoie de ființe umane informate, conștiente, care ar putea pune la îndoială sistemul și să-și expună planurile nefaste.

În esență, controlorii globali nu au doar  mijloacele de  a distruge umanitatea; acum au și  motivul .

GLOBALIȘTI, STÂNGIȘTII ȘI SOCIALIȘTI URMEAZĂ CU TOȚII O AGENDĂ ANTI-UMANĂ

Cu toate acestea, globalizatorii (adică stângiștii și socialiștii) urmăresc o agendă anti-umană care identifică ființele umane ca inamicii umanității. Exterminarea ființelor umane va începe, desigur, cu dușmanii politici ai Stângii. Creștinii sunt deja uciși în întreaga lume în număr mare , dar desigur mass-media din unități nu va raporta asta. Dar lasă-i să vină rău unui singur musulman, iar mass-media se încurcă …

Această agendă pune pe anti-umaniști împotriva pro-umaniștilor. Aceasta este delimitarea care acum contează pentru viitorul nostru, nu partidul politic al unei persoane, culoarea pielii, orientarea sexuală sau țara de origine. Ceea ce contează este dacă sunt în picioare pentru viitorul neamului uman.

 

Cine s-a înscris deja pentru a distruge rasa umană?

• Întreaga mass-media de stânga

• Toți democrații

• Unitatea de „știință”

• Giganții tehnologici, care cred și în transhumanism

• Corporațiile medicale și Big Pharma

•  Un număr mare de universități și școli publice

Ceea ce fac aceștia  este exterminarea rasei umane prin depopulare, geoinginerie / terraformare, distrugerea libertății umane individuale (inclusiv libera exprimare), zdrobirea suveranității naționale , ascensiunea transgenderismului (una din schemele de depopulare pentru distrugerea fertilității) și practicarea pe scară largă a avorturilor și a infanticidelor.

Dorința de a ucide miliarde de oameni este acum atât de omniprezentă pe tărâmul științei, încât  11.000 de „oameni de știință” au semnat o scrisoare  prin care cere pur și simplu  globaliștilor să elimine miliarde de oameni de pe planeta Pământ.

 

CEA MAI „EFICIENTĂ” METODĂ PENTRU ATINGEREA ACESTUI OBIECTIV? O PANDEMIE PROVOCATĂ PRIN BIOINGINERIEÎn cele din urmă, merită menționat faptul că cea mai „eficientă” metodă de realizare a  depopulării globale  este de a dezlănțui o pandemie bioinginerie prin introducerea de virusuri vii, armate în vaccinuri, apoi  falsificarea isteriei inițiale a infecției pentru a crea un ciclu de știri care să convingă oamenii să se vaccineze. Odată ce vaccinurile încep, pandemia se răspândește ca un foc sălbatic. Erați conștienți că  98 de milioane de americani au fost deja injectați cu virusul cancerului prin intermediul vaccinurilor antipolio ?

Dacă credeți că toate acestea par prea bizare pentru a crede, nu știți prea multe despre realitate. În 1971, Lee DuBridge, consilierul științific al președintelui Richard Nixon, l-a îndemnat pe președinte să spele  exporturile de produse alimentare din America cu substanțe chimice  pentru infertilitate pentru a provoca depopularea în Africa și în alte națiuni din lumea a treia. Acest lucru a fost chiar  documentat de nimeni altul decât New York Times. 

Articolul este intitulat „A Sterility Drug in Food is Hinted” și a fost scris de Gladwin Hill.

După cum am scris despre această problemă în 2017 :Pentru atingerea obiectivelor de sterilizare, [Dr. Ehrlich] „a cerut să creeze o Comisie Federală a Populației„ cu un buget mare pentru propagandă ”, relatează New York Times. El a solicitat, de asemenea, „adăugarea unui sterilant temporar pentru a alimenta capcane sau pentru aprovizionarea cu apă” pentru a provoca infertilitate obligatorie.

Dr. Barry Commoner de la Universitatea Washington din St. Louis a adăugat la discuție:Nu putem inventa o modalitate de a reduce rata de creștere a populației la zero? Fiecare instituție umană – școală, universitate, biserică, familie, guvern și agenții internaționale, cum ar fi Unesco – ar trebui să-și stabilească această sarcină principală.

Dacă nu credeți că astfel de idei sunt de mult uitate,  Bernie Sanders a lansat recent un apel eugenic pentru avorturi  în masă în țările populate de oameni de culoare, argumentând, în esență, că persoanele brune și negre trebuie avortate.

 

 

EXTERMINAREA ÎN MASĂ RELUATĂ ACUM CU VITEZĂ SPORITĂ…

Într-adevăr, globaliștii complotează de zeci de ani să fie exterminată umanitatea  , iar acum, datorită creșterii populismului și a refuzului tot mai mare al cetățenilor lumii să accepte un trai  de sclavi  sub stăpânire autoritară, globaliștii au ajuns în punctul în care se simt nevoiți să amplifice  eforturile lor de a extermina  miliarde  ființe umane nevinovate.

Aceasta este „soluția finală” a globaliștilor de astăzi care vor să ucidă  miliarde  de oameni.

Toate vocile care încearcă să avertizeze umanitatea cu privire la această atrocitate care a ajuns la proporții globale sunt, desigur, complet cenzurate de giganții care domină mass media internațională.

 

 

 

SURSA:

https://www.infowars.com/globalists-accelerating-depopulation-eugenics-programs-in-response-to-populist-uprisings-in-the-uk-usa-and-around-the-world/

De ce nu iubim Rusia? Un documentar terifiant, despre modul în care Rusia a interferat permanent cu istoria românilor și o face în continuare. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce nu iubim Rusia 

 

Rusia este o ţară care nu poate trăi decât prin prisma războiului. De câteva sute de ani conflictul a reprezentat starea sa de normalitate. Acest lucru se întâmplă şi astăzi, când prin forţa armelor Rusia încearcă destabilizarea zonelor limitrofe, cum ar fi cazul Georgiei sau al Republicii Moldova, scrie activistul unionist Lulea Marius Dorin, în cartea sa  ”De ce nu iubim Rusia”în care descrie documentat modul în care acest  imperiu a interferat permanent cu istoria românilor și o face în continuare.  

 Intimidarea şi forţa au reprezentat instrumentele de lucru ale Rusiei timp de o sută de ani, iar în ce privește arta diplomaţiei a rămas cu mult în urma Europei.

Sentimentul este unul care vine din experienţa relaţiilor permanente cu acest stat, relaţii care au demonstrat că singura intenţia a acestuia este anihilarea statului român, un stat creat în mod intenţionat pentru a deveni o stavilă în faţa expansiunii ruseşti.

Forţa brută reprezintă instrumentul cel mai utilizat în politica externă rusă, însă fără succese prea mari în păstrarea zonelor de influenţă. Rusia este un imperiu care se zbate aşa cum a făcut şi Turcia înainte de a renunţa la statutul de mare putere mondială, şi care iroseşte resurse imense de dragul unei amintiri.

Rusia este o ţară bolnavă, care nu poate trăi decât prin război, şi asta pentru că se încearcă astfel deplasarea atenţiei publice interne spre alte probleme decât cele reale ale ţării.

Cu un teritoriu imens şi o populaţie în continuă scădere, Rusia are mari probleme.

Cea mai scurtă cale de soluţionare este mascarea lor în faţa unor inventate pericole externe.

Inclusiv enclavele separatiste din Federaţia Rusă sunt invenţii ale serviciilor ruse de securitate, dornice de a-şi justifica bugetele mari şi resursele imense consumate.

Situaţia din aceste teritorii ar fi putut fi rezolvată pe plan economic cu uşurinţă, prin plasarea de investiţii masive, prin acordarea de drepturi, prin instalarea unei stări de normalitate.

Dar generalii ruşi au nevoie de putere, şi pentru a o avea este nevoie să existe războaie. Un general pe timp de pace nu are puterea unui general pe timp de război.

Încercând să fure un model cultural european, conducătorii de la Kremlin nu reuşesc să îl ducă până la capăt. O struţo-cămilă cu gândire primitivă, care se află acum cu aproape 100 de ani în spatele occidentului capitalist.

Rusia nu mai este o mare forţă dar tânjeşte după ea. Se pare că abia acum înţelege că puterea nu mai este una fizică, armată, ci una economică, doctrinară, culturală.

Iată cum America a reuşit să cucerească cea mai mare parte a lumii prin impunerea pe cale paşnică a propriilor valori, prezentând avantajele acestora. Forţa armelor reprezintă o modalitate primitivă care generează o reacţie puternică.

O impunere forţată se aseamănă cu o răceală puternică. Cu cât virusul este mai făţiş, cu atât organismul reacţionează mai dur iar sistemul imunitar manifestă opoziţie faţă de intrus.

Există câteva evenimente majore care aveau să ducă inevitabil la formarea statului român şi a conceptului de naţiune română. Unitatea de secole a populaţiei din cele trei principate româneşti avea la un moment dat să răbufnească.

Românii aveau nevoie de un spaţiu care să le ofere securitatea unei dezvoltări normale. Timp de câteva secole evoluţia a fost frânată de tendinţele expansioniste ale marilor imperii.

Porniţi doar pe spolierea teritoriului locuit de români, luptele continue au dus la un blocaj temporal. De aici şi diferenţele vizuale de manifestare culturală. Spun vizuale, deoarece în realitate românii se dezvoltau spiritual pe o cale diferită de cea occidentală.

Ce rost avea să construieşti biserici pe care cotropitorii să ţi le doboare? Bisericile erau în sufletele oamenilor locurilor, atât de sinceri, blajini şi primitori.

Ce rost avea să acumulezi lucruri pe care alţii ţi le puteau lua? Iată că românii au găsit o valoare de mai mare preţ decât cea materială: spiritualitatea. Acesta era un bun pe care nu puteau să ni-l confişte.

Ea a fost atât de adânc înfiptă în mentalul social al poporului român, încât oricare ar fi fost tipul de propagandă utilizat, nu am putut fi forţaţi să renunţăm la cultura noastră.

Rusia a încercat mai bine de 200 de ani să anihileze, să extermine identitatea românească din Basarabia şi iată că nu a reuşit. Acest lucru s-a întâmplat pentru că spiritul românesc este atât de bine înfipt genetic, încât el nu poate fi decât adormit, dar nu şi distrus.

Românitatea basarabenilor este cea mai bună dovadă. Mulţi din ei nu au putut să se manifeste ca români mult timp, dar când au avut ocazia, au făcut-o.

Războiul ruso-turc 1768-1774. Ruperea Moldovei prin anexarea zonei de Nord de către Imperiul Habsburgic

Pe fondul unei profunde crize a Imperiului Otoman, Imperiul Ţarist şi-a manifestat tendinţele expansioniste. Acestea au fost ascunse sub propaganda protecţionismului creştinilor ortodocși din Imperiul Otoman, în plasa acestui discurs căzând şi românii care vedeau în Imperiul Rus un adevărat salvator.

Pe fondul domniilor fanariote care anihilau puterea boierilor locali, dar care şi secătuiau cele două ţări, românii îşi îndreptau din ce în ce mai mult ochii spre Rusia.

Ulterior, istoria va dovedi că întotdeauna intenţiile acesteia au fost acelea de anexare şi asimilare şi nu de eliberare.

 

 

 

 

 

Cea mai bună dovadă, care provine chiar din acea perioadă, este obţinerea Independenţei (1774) faţă de Imperiul Otoman a  Hanatului Crimeii. În realitate acesta a intrat sub influenţa Rusiei pentru ca în 1783 să fie anexat făţiş în Imperiul Ţarist.

Aceasta a fost politica dusă în mod continu de către Rusia, care s-a înfăţişat ca un mare eliberator, dar doar pentru a-şi masca tendinţele expansioniste.

Cu un teritoriu întins peste două continente şi mult peste capacitatea demografică a Imperiului Rus, ea a manifestat o continuă atracţie faţă de Europa.

 Interesul Rusiei era acela de a îngloba în propriul teritoriu cât mai mult din lumea aflată sub influenţa Imperiului Otoman.

Dominaţia asupra celor două principate române, Ţara Românească şi Moldova, a fost una din mizele principale. De altfel, mare parte din ostilităţi s-au purtat pe teritoriul românesc şi cu resurse româneşti. Acest lucru a dus la înrăutăţirea puternică a situaţiei celor două provincii.

Războiul a fost încheiat prin Tratatul din data de 21 iulie 1774 de la Kuciuk-Kainargi. Dincolo de prevederile ce priveau alte provincii, Rusia se retrăgea din ţările române şi le lăsa la îndemâna turcilor, dar cu dreptul de a interveni pentru a „apăra” pe creştinii ortodocși din Imperiu.

Era vorba de fapt de o primă etapă, astfel încât Rusia să poată interveni în treburile interne ale celor două principate.

În urma acestui tratat Rusia obţinea ieşirea la Marea Neagră, o parte din Caucaz, suveranitatea nelimitată asupra portului Azov şi porturile Kerci si Enikale, ca şi teritoriul cuprins între râurile Bug şi Nipru.

În 1774 trupele austriece profită de situaţia îndelungată de război şi ocupă o parte a Moldovei. Această ocupaţie este reglementată juridic în 1775 în urma Convenţiei turco-austriece din 7 mai.

Deci, în 1775 partea de Nord-Vest a Moldovei este anexată de către Imperiul Habsurgic. Aceasta avea să fie denumită ulterior Bucovina. Rusia, deşi ar fi trebuit să fie garantul integrităţii, a acceptat această cedare.

Scopul era de a face concesii pentru a-şi aduce mai aproape pe austrieci în lupta antiotomană. De asemenea, după anii de război purtaţi cu Turcia, imperiul rus avea nevoie de o perioadă de refacere.

Se va dovedi că atunci când e vorba de reciprocitate, conceptul nu există în diplomaţia marilor imperii.

Ulterior austriecii îşi vor urmări doar propriul interes făcând excepţie de la mâna pe care ruşii le-o întinseseră.

Ulterior chiar Rusia avea să anexeze o altă parte din Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată că fragmentarea moştenirii lui Ştefan cel Mare a început încă de la sfârşitul secolului al- XVIII-lea. Vecinul de la răsărit nu a putut lipsi nici de la această etapă. Părţi din viitoarea Românie erau folosite ca bunuri de schimb, fără a exista un drept juridic asupra acestora.

Nici Rusia şi nici Imperiul Otoman nu erau proprietari peste Moldova, iar acestea nu aveau nici un drept legal pentru a semna tratatul care a dus la pierderea Bucovinei.

A urmat un şir întreg de acţiuni, care a dus la slăbirea principatului Moldovei, pentru ca în final ceea ce a rămas să se unească cu Ţara Românească în vederea formării statului român.

   

Este binecunoscut că formarea statului român în 1859 a avut loc cu sprijinul direct al puterilor occidentale, cu precădere a Franţei lui Napoleon, care au dorit să formeze o cetate demografică şi culturală care să împiedice accesul Rusiei spre Europa Occidentală.   

Din acel moment Rusia a dus în mod constant o politică continuă de subminarea a statului român şi de încercare de distrugere a identităţii comune române a cetăţenilor acestuia.

Pentru acest lucru ea nu s-a dat niciodată în lături în a cuceri teritorii româneşti și de la a se implica şi dicta politica internă a statului și  a distruge identitar populaţia românească din teritoriile locuite de români şi cucerite de către Rusia.  

Aceasta nu a văzut niciodată România ca un partener şi i-a tratat pe români ca pe nişte slugi.

Iată câteva exemple succinte care demonstrează cum Rusia, în mod constant, s-a implicat astfel încât să submineze proiectul românesc.  

 

 

 

 

 

 

 

 

Războiul ruso-turc: 1768-1774 – scopul Rusiei a fost acela de a pune mâna pe Ţările Române. Acest lucru nu a reuşit însă, în 1774, Austria, cu sprijinul nemijlocit al Rusiei, rupe o parte din moştenirea lui Ştefan cel Mare şi face ca partea de Nord-Vest a Moldovei să fie ocupată de către Imperiul Austriac.

Rusia venea cu propaganda de mare eliberator al popoarelor creştine, însă istoria a dovedit că aceste cuvinte erau doar vorbe în vânt. Românii au crezut în ele până pe la 1812 când Rusia a dat lovitura fatală Moldovei. Cedarea Bucovinei către austrieci era un compromis pe care Rusia îl făcea cu gândul că îşi va găsi în aceştia un aliat în lupta antiotomană.  

Războiul ruso-turc: 1806-1812 – scopul Rusiei a fost similar- dominaţia asupra Ţărilor Române. Acest război s-a purtat cu resurse româneşti şi pe teritoriul românesc, lucru care a dus la sărăcirea populaţiei.

Deşi iniţial a câştigat războiul, la presiunea Franţei care se pregătea de război, Rusia a trebuit să renunţe la poziţia sa iniţială de a ocupa ambele ţări româneşti şi s-a mulţumit cu ruperea Moldovei în două, linia de demarcaţie fiind reprezentată de către râul Prut.

Lovitura a fost una fatală după ce mai înainte Rusia cedase Austriei Bucovina. La doar câţiva ani după ocuparea Basarabiei s-a început un proces dur şi lung de desnaţionalizare care s-a dus prin crime, arestări, deportări, interzicerea limbii române etc. Acest proces a fost unul continuu şi reprezintă o crimă a Rusiei împotriva poporului român.  

Asasinarea lui Tudor Vladimirescu: 1821- câţi dintre voi ştiu că asasinarea lui Tudor Vladimirescu de către Eterie s-a făcut la comanda ţarului? Scopul lui Tudor nu era să înlocuiască o ocupaţie turcească cu una mai dură rusească, ci să obţină drepturi pentru români. Acest lucru l-a costat viaţă după ce la un moment dat şi el a crezut în cuvântul de mare eliberator al Rusiei şi a participat la războiul din 1806-1812, când a fost de altfel şi decorat de către ţar.  

Cum a stopat Rusia elanul revoluţionar al Paşoptiştilor:

1848- Revoluţiile române nu au fost înfrânte de către otomani, ci de către ruşii care vedeau în acestea un preambul în consolidarea unui viitor stat român. În Moldova implicarea a fost una directă, domnul Moldovei acţionând împotriva paşoptiştilor la presiunea Rusiei şi a agenţilor pe care aceasta îi avea la Iaşi.

Acelaşi lucru s-a întâmplat inclusiv în Muntenia unde iniţial Turcia se înţelesese cu nemulţumiţii pentru ca ulterior Rusia şă ameninţe că va ocupa Ţara Românească dacă Turcia nu o va face. Pentru a evita acest lucru Turcia a fost nevoită a interveni în forţă dar numai pentru ca Rusia să nu o facă.  

Războiul Crimeii: 1853- Rusia a încercat să profite de revoluţiile europene care au slăbit marile puteri, pentru a da o lovitură decisivă Turciei. Planurile ei au fost zădărnicite de faptul că Europa întreagă s-a aliat împotriva sa considerând expansiunea rusească principalul pericol pentru civilizaţia europeană. În 1853 aceasta ocupă principatele române, dar este forţată până în final să le părăsească datorită faptului că a pierdut războiul împotriva puterilor europene.  

Formarea statului român 1859 – Încercarea Rusiei de stopare – după războiul Crimeii marile puteri europene au ajuns la concluzia că singura modalitate de a stopa Rusia este aceea de creare a unui puternic stat românesc în această parte a Europei.

Dubla alegere a lui Cuza nu a fost deloc una întâmplătoare, ci o strategie pe care marile puteri au acceptat-o mai ales sub presiunea Franţei.

Iniţial în Moldova, sub directa coordonare a consului rus de la Iaşi, Rusia a încercat blocarea votării unui candidat unionist prin falsificarea listelor pe care a pus în marea majoritate anti-unionişti. Franţa a intervenit pe lângă Poarta Otomană, iar Noul Divan Ad-Hoc avea să fie unul unionist.

În 1857 cele două adunări votează pentru Unirea Principatelor lucru care avea să se facă în 1859. Dubla alegere a lui Cuza a determinat proteste ale Rusiei care a comasat forţe militare pe graniţă şi a ameninţat cu intervenţia armată. Aceeaşi Franţă a fost cea care a dictat salvator păstrarea dublei alegeri.  

Domnia lui Cuza: 1859-1866- la toate reformele propuse de Cuza pentru a consolida statul român Rusia a vrut să intervină militar şi s-a opus vehement. Interesul Rusiei nu era acela de a consolida un stat românesc care să îi stea ghimpe. Franţa a urmărit permanent ca toate doleanţele românilor să fie acceptate la nivel mondial, iar fără de aceasta, cu siguranţă statul român nu ar fi existat astăzi.

În opoziţie cu Rusia care a încercat să distrugă, Franţa a construit la fiecare pas alături de români lucru de care diplomaţia română ţine şi astăzi cont, tot aşa cum ţine cont şi de experienţa istorică cu Rusia.  

Plecarea lui Cuza şi venirea lui Carol: 1866- Rusia nu este departe nici de implicarea în căderea lui Cuza. Aceasta a susţinut permanent pe perioada domniei orice forţă care s-a opus acestuia numai cu scopul de a destabiliza noul stat.

Imediat după demisia lui Cuza Rusia a cerut energic desfacerea Unirii pe motiv că aceasta este recunoscută doar pe timpul lui Cuza. Ea chiar a încercat la Iaşi o lovitură de stat însă Unioniştii au dejucat-o iar ulterior Rusia s-a dezis de tulburări şi de încercarea de lovitură.

Aducerea lui Carol a stârnit iar nemulţumirea Rusiei care vedea în acesta o consolidare a protecţiei pe care România o primea din partea puterilor europene, lucru care s-a dovedit real.   Războiul de Independenţă 1877-1878 – României i s-a promis că Rusia  îşi va retrage trupele de pe teritoriul românesc şi nu vor exista amputări teritoriale.

Acest lucru nu s-a întâmplat deoarece Rusia a anexat partea de sud a Basarabiei, teritoriu care revenise Moldovei în 1856. Iată că şi atunci când am întins o mână de ajutor fără de care războiul ar fi fost pierdut, Rusia ne-a tratat aşa cum permanent a făcut-o.

Cum poţi să te încrezi într-o putere care permanent a dovedit reavoinţă? Este evident că politica Rusiei reprezintă o constantă şi atunci să nu ne mire dacă şi în viitor va încerca acelaşi lucru.  

Primul război mondial – 1914-1919- Scopul participării României l-a război l-a reprezentat Transilvania. Rusia s-a opus intrării ţării noastre considerând că poate obţine singură o victorie împotriva aliaţilor Germaniei.

În 1916 la presiunea puterilor occidentale Rusia cedează şi recunoaşte dreptul României asupra Transilvaniei. A urmat însă revoluţia bolşevică când armata rusă a devenit din aliat duşman iar noi am fost nevoiţi să luăm măsuri pentru  a neutraliza aceste efective lucru care a dus la ruperea relaţiilor diplomatice.

Ulterior prin voinţa comună, Basarabia avea să se alipească la România lucru care avea să constituie piatră de moară a relaţiilor bilaterale dintre cele două state până astăzi.

Pe toată perioada interbelică relaţiile au fost foarte reci, Rusia acuzând permanent România că a anexat Basarabia.   Pactul Ribbetrop-Molotov: 23 august 1939- Acest Pact a stat la baza declanşării celui de al doilea război mondial. Cei doi tirani ai Europei s-au înţeles ca să împartă Europa, iar într-o anexă secretă Stalin îşi manifesta interesul special faţă de Basarabia.

Un an mai târziu, pe 28 iunie 1940 Rusia avea să ocupe Basarabia în urma unui ultimatum transmis cu câteva zile înainte. Un an mai târziu, atunci când contextul i-a permis, România a intrat în războiul sfânt de eliberare a Basarabiei, dar care, în final, nu va avea sorţi de izbândă, Basarabia rămânând la URSS.

În perioada de după 1940, ocupaţia rusă a adus un număr de peste 300 000 de victime în Basarabia, lucru fără de precedent reprezentând un adevărat genocid asupra poporului român.

  Revoluţia română: 1989 Regimul comunist instalat în România s-a distanţat repede de linia impusă de la Moscova ceea ce a determinat nemulţumirea Rusiei.

Ceauşeascu a fost cel care a dus independenţa României la cel mai mare grad de libertate din tot spaţiul sovietic.

Acest lucru avea să  îl coste viaţa în 1989, atunci când a fost condamnat la moarte şi asasinat fără o judecată corectă.  

După 1989 soarta României trebuia să fie tot sub mâna Rusiei, însă voinţa de libertate şi democraţie a românilor au făcut ca jocurile de la Moscova să nu mai fie valabile.

Intrarea în NATO şi EU reprezintă garanţia pe care românii o pot avea în faţa unui monstru din Est, care permanent a dat să ne înghită.

Fără acest scut , România nu se va putea dezvolta şi ar fi fost nevoită să stea iar permanent pe baricade.

În această lume a globalizării România nu putea alege decât între Est şi Vest şi a ales libertatea.

 

 

 

 

 

Surse:

 

http://www.centrul-cultural-roman.ro/

adev.ro/pbgnx9