Tactica „războiului hibrid” a fost aplicată de Rusia încă din secolul al XVIII-lea

 

 

       

Foto: ”Călărețul adormit jefuit de maimuțe”, opera pictorului flamand Pieter van der Borcht I  (n.după 1562 – d.1608).  

 

 

 

 

 

Rușii stăpânesc tactica „războiului hibrid” încă din secolul al XVIII-lea

 
 „Război hibrid”, termenul care descrie acțiunile Rusiei în raport cu țările pe care le consideră inamice – a devenit foarte popular în zilele noastre.

Potrivit publicației poloneze wPolityce, deși  această definiție a apărut relativ recent, rușii au reușit cu măiestrie să stăpânească această tactică pe care au folosit-o în mod repetat încă din secolul al XVIII-lea.

Publicația poloneză scrie că acest secol este considerat în Polonia ca o perioadă în care nu au avut loc ciocniri militare majore, dar din punctul de vedere al strategilor ruși, situația părea diferită, pentru că de atunci rușii au declanșat un ”război hibrid” împotriva polonezilor.

De-a lungul secolului al XVIII-lea ei au desfășurat operațiuni de spionaj, subversive și de sabotaj împotriva statului polonez.

Rusia avea o mulțime de agenți în rândurile elitei poloneze, care acționau la indicațiile Imperiului Rus. Pentru a preveni ca Polonia sa devina un stat puternic, aceștia se opuneau reformelor care sa ducă la o consolidare politica, economica sau militara a statului.

Când soldații lui Tadeusz Kosciuszko (eroul național polonez care a condus revolta polonezilor din 1794 împotriva Imperiului Rus și împotriva Regatului Prusiei) au capturat arhiva ambasadorul rus Iosif Igelstrom, au găsit o listă cu 110 figuri importante în statul polonez, care mulți ani la rând  fuseseră plătiți în secret cu bani din vistieria de la Sankt-Petersburg.

Printre acești oameni se aflau inclusiv figuri importante, considerate reformatori, de exemplu regele Stanisław Antoni Poniatowski, Adam Czartoryski, lideri catolici și zeci de oficiali guvernamentali…

 

 

 

 

 

Denis Diderot (1713-1784)

 

 

 

 

În plus, în secolul al XVIII-lea, rușii nu s-au zgârcit la bani pentru a monta opinia publica occidentala împotriva Poloniei.

Agenții lor de influență au fost gânditorii europeni cu cea mai mare autoritate, precum Voltaire sau Diderot.

Împărăteasa Ecaterina a II-a a cumpărat de la Diderot, cu 15.000 lire, imensa sa bibliotecă și l-a făcut custode al acestei biblioteci, oferindu-i un salariu anual de o mie de lire.

Nu este de mirare că filosoful și-a folosit penița în serviciul Petersburgului (capitala de atunci a Imperiului Rus): a scris imnuri în cinstea împărătesei și spunea despre Rusia că este o țară ideală, în care a triumfat rațiunea.

La rândul său, Voltaire (1694- 1778), pentru o remunerație adecvată din partea contelui Voronțov, a lăudat politica Rusiei, care acționa  pentru împărțirea Poloniei.

 

 

 

 

 

 

 

El a explicat că Polonia trebuia ștearsă de pe hartă ca parte a luptei împotriva intoleranței religioase.

Concluzia publicației poloneze este că „Istoria tinde să se repete cu ușoare schimbări. Astăzi, pentru a priva inamicul de independență și de a-l subordona propriilor interese, nu este neapărat nevoie sa începi o invazie militară, pentru că se pot utiliza vechile metode: agenți de influență, elite corupte, propagandă, dezinformare, insuflarea unui complex de inferioritate și așa mai departe. Toate acestea continuă să aibă loc”.

 

 

http://www.paginaderusia.ro/wpolityce-rusii-stapanesc-tactica-razboiului-hibrid-inca-din-secolul-al-xviii-lea/

Publicitate